1,522 matches
-
tău mamă! Discuția se stingea fără intervenția pompierilor. Fetele respinseră categoric această năstrușnicie. Dacă nu legaseră încă prietenii durabile cu băieți, nu era nici un motiv de Îngrijorare. Altele erau prioritățile lor... - Olga, ți-ai făcut lecțiile pentru mâine? o întrebă grijulie mama sa Într-o zi. - Mai am biologia, și apoi... - Nici un apoi. Știu ce vrei să zici! Cine te oprește însă să citești apoi..., cum spui tu, și câteva cărți din cele care îți vor trebui în curând la bacalaureat
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
spun de Geo, dar și pentru faptul că vreau să învățăm împreună. Se uită la ceas. E deja șase jumătate, eu la opt trebuie să fiu acasă, nu vreau să o supăr pe mama! - Olga, ai o mamă atât de grijulie!... - Dar severă! - Ce vei fi vrând, să-ți deschidă poarta dimineața și să spună Olguța mea, du-te unde vrei, mergi cu cine îți place, fă ce te taie capul că pe mine nu mă interesează!? Se priviră cu înțeles
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
lăsau să treacă însă nici o zi în care să nu acorde măcar două ore unui studiu suplimentar ce avea să le ușureze parcurgerea materiei din anul următor. Aproape în fiecare seară se întâlneau pentru a petrece timpul împreună, sub ochii grijulii ai mamelor care nu renunțaseră la tutelarea fetelor fiindcă, după părerea lor, încă nu erau destul de coapte pentru a parcurge fără impedimente drumurile vieții. * Anul al doilea fu și mai anevoios. Aproape că nu le mai ajungea timpul pentru un
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
rezistă nici timpului și nici intemperiilor naturii. A doua zi, trebuia să înceapă serviciul la secția de chirurgie. O săptămână întreagă făcu tot posibilul să n-o întâlnească pe Ina. îi era jenă să dea ochii cu prietena ei care, grijulie și cu o gentilețe născută, o avertizase asupra unui pericol iminent. Cine ar fi putut crede, cine putea să-și imagineze că Marcel cel manierat, care n-o mai scotea din prințesa mea, să fie un escroc? Ochii mari de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
conversații sterile. - Ce să fac, voi suporta...! Contrar așteptărilor lui însă Ina lucră cu o abilitate și o delicatețe demne de invidiat de cea mai expertă asistentă, încât aproape nu simți că întregul pansament îi fusese înlocuit. Apoi, învelindu-l grijulie cu pătura, Ina adăugă: - În câteva zile veți fi externat, organismul dumneavoastră a lucrat bine... - Și doctorii au meritul lor. - Bineînțeles! Și dădu să plece. - Domnișoară Ina, v-aș rugă să mă învredniciți cu un zâmbet, s-ar putea ca
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
forte. Alex își dădea seama că avea de învățat de la Ina și că, fără să arate, se situa într-o oarecare inferioritate. El mai risipea uneori vorbe în care se aflau atât semne de exclamare cât și de întrebare, puse grijuliu sub o perdea subțire de tul, dar nu știa niciodată dacă acestea nu erau luate de vânt. Pus în situația să decidă, păstrând încă față de Olga îndoieli ce puteau, la urma urmei, să fie trecute cu vederea, Alex ajunse la
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
tare ar putea fi dăunător. În acest timp, Alex robotea la bucătărie, un ghem de nervi. Puse cafeaua în cești, vărsă din neatenție câteva picături din ibric lângă aragaz, dar nu le șterse, ceea ce nu-i era în fire, puse grijuliu ceștile pe un platou și intră În sufragerie cu o mină ce nu prevestea nimic îmbucurător. - Te rog să te așezi, i se adresă el pe un ton imperativ, ca unei străine. Din cele câteva cuvinte, Olga simți că înnegurările
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
o convinge că amândoi ar putea constitui o familie, nu o simplă pereche. Își propuse să-i detalieze toate planurile sale, intenționând să-i mărturisească că ea face parte din acest ansamblu al demersurilor sale. Trebuia să fie însă deosebit de grijuliu fiindcă, atât cât o cunoștea el pe Ina, aceasta nu se mulțumea cu vorbe meșteșugite, nu suporta dulcegăriile. La ea totul se baza pe certitudini; era o fire pragmatică și nu-și îngăduia să accepte jumătăți de măsură. Aceste precepte
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
a întâmplat? Te văd foarte agitată, ai pierdut ceva? o Întrebă Olga, văzându-și prietena neliniștită, iscodind cu ochii mai multe locuri din Încăpere. - Nu știu, dragă, ce am făcut cu trusa de instrumentar. - Cum asta? Tu ești atât de grijulie! Astăzi nu pari a fi cea din toate zilele... Tocmai când fetele vorbeau de trusa dispărută, ușa oficiului se deschise și în cadrul ei apăru o pacientă ce purta în mână cutia nichelată : - Domnișoară Ina, ați uitat asta la noi în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
întrebă ea, fiindu-i greu să-și mărturisească și ei Însăși cele întâmplate. Ina, stoarsă de puteri, nu mai putu să articuleze alte cuvinte. Își dedică clipele următoare copilului, privindu-l cu nesaț. Cum acesta încă dormea Olga îl luă grijulie în brațe și-l duse în pătucul lui cu promisiunea că i-l va aduce mai târziu pentru a fi alăptat. Dacă nu s-ar fi aflat în stadiul postnatal, și ar fi amintit poate o discuție purtată cu mama
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
ei, radiind de bucurie. Starea lui euforică îi făcu bine, și-i transmise o doză de tonicitate, soldându-se cu un zâmbet îmbrățișat cu căldură și dragoste, împărtășită deopotrivă de către cei doi. Alex alergă spre patul soției sale, o cuprinse grijuliu de mijloc, o sărută pe obrajii livizi și-i oferi buchetul de trandafiri. - Ce frumoși sunt, Alex! Cred că ai dat o grămadă de bani pe ei! - Și nu merită!? Sunt tată, spuse el mândru. Veni și mama lângă fiica
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
vrea să învăț să cânt și eu la vioară! Îmi place așa de mult acest instrument! - Dacă tu vrei! Trebuie să știi însă că a cânta la vioară bine, ca un virtuoz, vreau să spun, este destul de dificil, îl avertiză grijuliu tatăl său. - Am să merg la clubul elevilor, voi învăța notele, o să vedeți! - Bine, scumpule, spuse Ina. Mai întâi, hai să mâncăm câte o înghețată și vom mai vedea... - Poate ar fi bine să-mi cumpărați pentru început o vioară
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
devreme, poate recuperăm timpul sortit odihnei. Mâine și eu am o zi grea. Alex fu de acord că propunerea Inei era într adevăr salutară. Intră cu toată ființa sub comanda tandrei sale soții, binevoitoare și purtătoare a unei discreții pusă grijuliu sub lespedea tăcerii. 36 Cursese destulă apă pe râul din preajma orașului de la fatidicul eveniment, când Alex se întâlnise cu înscrisurile din jurnalul Inei, nebănuind până atunci că soția lui deținea unele informații despre deraparea sa. Acest lucru îi dădea o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
în preajmă lăsară lucrul și săriră să-l salveze pe accidentat. Îl scoaseră cu greu dintre scânduri și fiare, dar observară, din durerea pe care o reclama, că ceva era în neregulă. - Maistre, mă doare îngrozitor, spuse Alex și puse grijuliu o mână pe piciorul drept care nu voia să-i mai dea ascultare. S-ar putea să fie nevoie de niște atele, spuse el scrâșnind din dinți de durere. Din căzătură, el se alesese cu zgârieturi pe față, pe mâni, dar
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
prietena ei în clipele acelea. Și semnătura era un simplu O... ceea ce arăta că scrisoarea era neterminată. Era posibil ca ea să se fi gândit și la alte lucruri pe care ar fi vrut să le scrie, dar le punea grijulie, cu bună știință în tainițe numai de ea știute. Cine știe din pricina căror comandamente nu găsise calea de a-și duce gândurile până la capăt!? Nu reușea cu nici un chip să-și mărturisească fărădelegea ce o săvârșise. Bătea la ușa ei
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
o bere, ceva? Păi, n-ai. Dar ai un suc, o apă minerală... "Prostii! Ce dracu', doar suntem oameni mari!" Te repezi să iei o bere. Ia și mata una la două kile, că ieși mai ieftin, bre!", spune el grijuliu și prietenos. Încă de la primul pahar îți face favoarea și trece de la "mata" la un "tu" jovial. După ce isprăvește ăia doi litri, constată cât s-a făcut de târziu și cât e de rupt de oboseală, că a avut o
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
fluierul, mânzule. Fă bine și adu-l! Mitruță n-a mai așteptat alt cuvânt. S-a repezit afară și, după o bună bucată de vreme, s-a întors cu fluierul. De ce ai zăbovit atâta, flăcăul tatii? - a întrebat Pâcu mai grijuliu ca niciodată. Păi cum era să mă întorc fără să văd ce fac dobitoacele? Doar nu trebuia să mai meargă altul dacă tot am ieșit eu. Moș Dumitru a privit semnificativ către Pâcu, ca și cum ar fi spus: „Ce îți spuneam
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
din mână decât dacă-i gol... Nu avem nevoie de oameni de aiștia - a vorbit hotărât moș Dumitru. Decât așa, mai bine lipsă - și-a spus părerea și Vasile Hliboceanu. Și totuși ne mai trebuie un om - s-a arătat grijuliu Mitruță Ogaș. Am să vă scot tot eu din încurcătură - a revenit Pâcu. Care-i acela, Pâcule? - a întrebat moș Dumitru. -Îi unul Gavrilă Sloi... Așa îi zice lumea, dar pe bunicul lui îl chema Toaibă. Ei! Nu spuneam eu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
nu vreau să știu de ea - a aruncat vorbă provocatoare Pâcu. Nici o grijă. Nu se face ea de rușine, Pâcule. Până una-alta, noi o luăm din loc, pentru că mai avem oleacă de drum... Acușica-i seara - s-a arăta grijuliu Hliboceanu. Au plecat înșiruiți ca mărgelele pe ață... Din când în când, cărăușii se adunau câte doi-trei și mai schimbau o vorbă-două. Hliboceanu s-a tras lângă moș Dumitru și Pâcu... Nu știu cum să vă spun, dar eu sunt primul care
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pe acolo, cărăușii nu știau și nici nu erau curioși. De fiecare dată se așezau cuminți la o masă din cel mai îndepărtat colț și se cinsteau în deei în liniște, iar după o vreme plecau cum au venit. Costache, grijuliu ca de fiecare dată, le-a ieșit cărăușilor cu felinarul aprins în poartă. De bine ce ați ajuns, intrați și rânduiți-vă după cum vi-i voia și apoi la masă. Așa om face, stăpâne! - a răspuns Hliboceanu. Da’ de când îi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Dumnezeu. N-o să vă lăcomiți voi la câteva chile de grâu, ca să-l faceți dator pe un biet ovrei ca mine! Ne iei subțire, dar mai bine ai deschide poarta, să putem descărca, pentru că acușica se întunecă - s-a arăta grijuliu Hliboceanu. Dacă tot sunteți puși pe treabă, atunci dați porțile în lături și intrați. Unde îți sunt rândașii, jupâne? - a întrebat Mitruță. Păi de rândași aveam eu nevoie când am văzut ce potop îi afară? Ar cam trebui să ne
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cu grijă capul și i-a umezit doar buzele. A repetat aceasta de mai multe ori... „Așa, băiete. Acum să ne învelim gospodărește, ca să ne încălzim, pentru că destul frig am adunat noi în noaptea asta!” Cu gesturi ca de mamă grijulie, l-a învelit ca pe un copil. În vremea asta, ceilalți cărăuși au muncit din greu pentru a așeza totul după cuviință. Când treaba a fost gata, au intrat în crâșmă. Până și-au scos cojoacele, Costache le-a așezat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
a clipit...Ea a rămas multă vreme în această stare. Pe neașteptate, s-a auzit glasul rănitului: Apăăă!... Măriuța a sărit ca și cum atunci s-ar fi trezit din somn. Îndată. Ți-am adus ceai. Uite aici... Cu gesturile unei mame grijulii față de odrasla sa, Măriuța a început să-i dea ceai cu lingurița... țuguindu-și buzele și rostind un „așaaa” după fiecare înghițitură. După ce au terminat de mâncat, cărăușii își sorbeau cu grijă vinul fierbinte, ținând ulcica în căușul palmelor. În
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
plimbare? Aista-i semn bun. Stai numai să te ajute tata. Așaaa! Acuma-i bine? Daaa! S-a auzit ca un oftat glasul lui Hliboceanu. Ia te uită! Avem și glas! Brava, băiete! - a continuat să vorbească Cotman, învelindu-l grijuliu, ca un părinte... Dimineața l-a găsit pe Hliboceanu cu ochii larg deschiși. Ce faci, cumetre? Ai făcut ochi așa de dimineață? Cum ai dormit? Biiineee! - a murmurat Hliboceanu, iar ochii au mijit a zâmbet... Dacă spui tu, atunci chiar
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
a pus mâna pe clanța ușii Cotman. La vederea celor doi, Hliboceanu a vrut să se ridice de pe pernă cu repeziciune, dar s-a oprit la jumătate de drum, ducând mâna la ceafă. Ce s-a întâmplat, Vasile? - a sărit grijuliu Cotman. Mă doare tare locul loviturii de la cap și sunt încă amețit. Stai cuminte, băiete! Ce, crezi că ești vindecat? Oleacă de răbdare! - l-a liniștit Cotman, cu zâmbetul pe buze, cum nu-i era felul. Unde-i doftoroaia, să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]