2,789 matches
-
de hîrtiile ei, murmurînd mereu cuvinte de nemulțumire la adresa vremii și la a sa, că a raportat lucrări neexecutate, în vreme ce Vlad se ceartă la telefon cu unul de pe la șantier că nu i-a trimis macaraua, iar acum stă cu niște grinzi de acoperiș în zăpadă. Cursa? întreabă femeia. A plecat din nou autofreza; pînă deseară vine sigur. Uf! face Vlad un gest nervos spre telefon dacă mi-ar da mai repede legătura cu Iași, măcar să spun părinților că stă la Sălcii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Radu, cercetîndu-i fruntea cu palma. Temperatura ți-a scăzut deja. În ce parte? îl întrebă arhitectul pe Dorin, imediat ce doctorul pleacă. Încolo arată tînărul spre fereastră. Arhitectul se ridică și, pocnind rar cu bastonul în cimentul de pe jos, privește atent grinzile care susțin acoperișul, măsurînd din ochi unghiurile drepte, înspăimîntat la gîndul că greutatea zăpezii ar putea surpa acoperișul. Mihaela, preocupată să-și îmbrace șorțul alb, radioasă ca orice femeie grasă, trezită după un somn bun, își face apariția dincolo de bar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
minte! dă țăranca un cot soțului. Numai la prostii ți-i gîndul... Dinspre bucătărie se aud bătăi într-o ușă. E deschis, intră, ce naiba mai vrei? întreabă Mircea Emil supărat că a fost trezit. Deschide, vreau să mă uit la grinzi spune arhitectul, împingînd ușa. Uită-te în altă parte mormăie Mircea Emil, întorcîndu-se cu spatele la peretele cald, străbătut de un junghi puternic unde a fost lovit de Sultana cu lemnul. Arhitectul vrea să mai împingă ușa, dar cînd înțelege că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
folosit cărămizi și pietre, pentru ca acestea să reziste mai mult timp. Meșterii chinezi au dezvoltat construcțiile pe ramă de cherestea, pe care le-au finisat până la forma lor finală. Clădirile tradiționale au baza făcută din pământ tasat, cărămizi sau pietre. Grinzile erau construite fără a fi prinse cu lipici sau cuie. Coloanele mari de piatră sprijineau tavanul. Acestea erau apoi gravate cu numeroase decorații, pentru a le da un aspect mai frumos. Acoperișul chinezesc, comparativ cu cel occidental, era realizat din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
erau construite fără a fi prinse cu lipici sau cuie. Coloanele mari de piatră sprijineau tavanul. Acestea erau apoi gravate cu numeroase decorații, pentru a le da un aspect mai frumos. Acoperișul chinezesc, comparativ cu cel occidental, era realizat din grinzi suprapuse, în lungimi descrescătoare (fapt ce a făcut normală curbarea lui), apoi era învelit cu țigle semicirculare. În funcție de statutul social al proprietarului, culoarea și compoziția materialelor de construcție erau diferite. De exemplu, țiglele galbene erau folosite pentru clădirile imperiale. De
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de impunător, încât ruinele acestuia arată că era de trei ori mai mare decât suprafața Palatului Imperial din Beijing. Construcțiile de lemn din dinastia Tang prezintă o armonie desăvârșită a artei și stilului arhitectural, toate componentele acestora, inclusiv arcadele, stâlpii, grinzile, îmbină perfect forța și frumusețea. Marele pavilion al Templului "Luminile lui Buddha" din provincia Shanxi constituie o construcție tipică din acea perioadă. Edificiile din piatră realizate în dinastia Tang s-au dezvoltat foarte mult. Pagodele budiste au fost construite, în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
și are cinci etaje privită de-afară, dar înăuntru are nouă. Există câte un etaj intermediar între fiecare din cele cinci de bază. Fiecare nivel se sprijină pe câte 24 de stâlpi exteriori și opt interiori legați între ei cu grinzi. La capătul streșinilor de la fiecare etaj este agățat câte un șir de clopoței, care sună în adierea vântului. De-a lungul a peste 900 ani de existență, Pagoda de lemn a fost martorul a numeroase cutremure de pământ. Potrivit consemnărilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
i-au întărit capacitatea antiseismică. Apoi, lemnul este un material relativ flexibil, nu se deformează ușor la acțiuni exterioare și revine într-o oarecare măsură la starea inițială. De asemenea, cele patru etaje interioare au întărit și ele structura pagodei. Grinzile în arc au contribuit la atenuarea forței exterioare. Vârful ascuțit din fier al pagodei, înalt de 14 m, pe lângă rolul decorativ a servit și ca paratrăsnet, la fel ca în construcțiile moderne. În plus, cele opt lanțuri de fier din jurul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
și zăpadă, precum o umbrelă. Munții înconjurători îl apără de perioadele foarte călduroase. În timpul verii, templul este expus razelor soarelui mai puțin de trei ore pe zi. De asemenea, înălțimea îl protejează de inundații. Construcția este sprijinită, în principal, pe grinzile transversale înfipte în roci și pe zeci de stâlpi groși, făcuți dintr-o specie de brad din localitate și care sunt tratați cu ulei de tung, ce are rol anticoroziv. Grinzile au devenit, cu timpul, foarte rezistente încât nici termitele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
protejează de inundații. Construcția este sprijinită, în principal, pe grinzile transversale înfipte în roci și pe zeci de stâlpi groși, făcuți dintr-o specie de brad din localitate și care sunt tratați cu ulei de tung, ce are rol anticoroziv. Grinzile au devenit, cu timpul, foarte rezistente încât nici termitele nu se apropie de ele. Plasarea stâlpilor a fost calculată cu mare precizie. Unii sunt portanți (construiți pentru a suporta încărcătura), alții au rol de echilibrare între pavilioanele și sălile construite
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
În cele din urmă, Nanjixiaweng, zeul muntelui, mișcat de dragostea și spiritul de sacrificiu dovedit de Bai, i-a dat ciupercile pentru a-și salva soțul. Xu Xian a reînviat și ca să-l lecuiască de spaimă, Bai a atârnat pe grindă o eșarfă albă lungă ca un șarpe și l-a chemat pe Xu să vadă ce l-a speriat de fapt. Lui Xu i-a trecut bănuiala și cei doi soți s-au împăcat. Călugărul nu s-a lăsat bătut
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
pînă cînd am dat peste un rostogol care m-a dus direct la tavanul Încăperii principale din prăvălie. Ca majoritatea clădirilor din zona respectivă, era o construcție foarte veche, fără izolare termică la tavan, iar spațiul dintre fiecare pereche de grinzi alcătuia un locaș deschis și lung, incredibil de fierbinte și de prăfuit. Înaintașii mei cei tenace săpaseră cu dinții În grinzi găuri circulare perfecte și, prin intermediul acestor găuri, am reușit să mă avînt În fiecare dintre aceste spații goale, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
din zona respectivă, era o construcție foarte veche, fără izolare termică la tavan, iar spațiul dintre fiecare pereche de grinzi alcătuia un locaș deschis și lung, incredibil de fierbinte și de prăfuit. Înaintașii mei cei tenace săpaseră cu dinții În grinzi găuri circulare perfecte și, prin intermediul acestor găuri, am reușit să mă avînt În fiecare dintre aceste spații goale, pe rînd. Îmi croiam drum În direcția străzii, explorînd fiecare cămăruță cît se poate de temeinic, cu nasul și picioarele, Înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
se uita fix la tavan și, un moment Îndelungat, privirea lui, severă și Întunecată, s-a fixat Într-a mea, neagră și licăritoare. Spaimă și recunoaștere. Apoi mi-am aruncat capul pe spate și m-am retras În Întunericul dintre grinzi, unde m-am făcut mic, Într-un tumult de frică și Încîntare. Mă văzuse ! Oare ce-avea să facă acum ? Nu mai eram singur. Am Încercat să-mi amintesc ochii lui. Ce spuneau ei ? Am judecat retrospectiv, cu ochii minții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
umplea Încet magazinul cu un soi de aer trist. Iubeam umbrele tot mai adînci și tristețea ce mă Învăluia. Însă, În seara cu pricina, am văzut imediat că În timp ce eu, tremurînd de teamă și speranță, stătusem băgat la cutie Între grinzi, Norman Îmi făcuse o vizită clandestină acasă. Fotolașul fusese dat Într-o parte și aproape distrus, iar lîngă el se afla o moviliță de mîncare ciudată. O grămăjoară de grăunțe cilindrice, verde neon. Miroseau bine, așa că am Început să ronțăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
aveau să-și strîngă aripile și eu aveam să mor, ca orice alt șobolan. Am dormit mult timp. Și, cînd m-am trezit, nu mă aflam În rai, În afară de cazul În care raiul nu este un loc prăfuit dintre două grinzi de lemn. Încă mă mai simțeam slăbit, Însă nu-mi mai sîngerau gingiile. Mi-era cumplit de sete și aveam o foame de lup. În lumina ce se strecura de jos pe la marginea Balonului dansau fire de praf. Privindu-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
făcut o gaură În podeaua ta și am plecat la o mică plimbare. Iartă-mă și nu te Îngrijora. Cu drag, Ernie.” Sau poate că m-aș fi semnat „Ernie al tău”. Sub podea, am găsit canioanele prăfuite obișnuite dintre grinzi, Însă nici un semn, nici o amprentă dentară sau un tunel, care să indice faptul că strămoșii mei se aventuraseră vreodată pînă aici. Am urmat panta țevii de scurgere prin podea, spre locul În care era conectată de o țeavă mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
era deschisă și vasul de toaletă zăcea, spart În două, pe podea. Nici pic de apă. În beciul meu uscat. Avea dreptate Ginger, era chiar sfîrșitul. M-am gîndit la pianul meu din Încăperea de la etaj, făcut zob sub greutatea grinzilor căzute. Acum nu mai aveam cum să-l salvez. Mi-am imaginat cum, atunci cînd l-a lovit prima grindă, a mai scos instinctiv un ultim sunețel, pe care nu avea să-l mai audă nimeni. M-am gîndit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Avea dreptate Ginger, era chiar sfîrșitul. M-am gîndit la pianul meu din Încăperea de la etaj, făcut zob sub greutatea grinzilor căzute. Acum nu mai aveam cum să-l salvez. Mi-am imaginat cum, atunci cînd l-a lovit prima grindă, a mai scos instinctiv un ultim sunețel, pe care nu avea să-l mai audă nimeni. M-am gîndit să urc În vîrful uneia dintre casele de păpuși gigantice și să mă arunc de acolo de sus, Însă nu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
vopseaua, acum nu mă mai sperie, bat cu pumnii. - Mai mănânci o brânză de-acu’, păduchiosule... - Putem să mergem și pe acoperiș? Borobeții urcă pe vârful casei, încep să arunce cu țigle, câte două-trei, rămân găuri în acoperiș, se văd grinzile și căpriorii. - Apucă și jgeabul, trage... lasă-mi mie cocoșul ăla de tablă... Țin-te bine, l-ai luat? - Adu-mi toporul, aschimodie! Care sparge primul ușa are de la mine cinci lei! Dați-i bătaie! - Dă-mi și mie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
poate, iar restul, ca prin minune, ar fi înlăturat cu o mistrie înțeleaptă și inteligentă, în fața ochilor ar apărea un ceva de neînțeles, care, poate, n-ar mai aduce aminte nimănui de palatul știut. Ar fi o alcătuire bizară cu grinzi, piloane de rezistență, arcuri de boltă dezgolite, fundații turnate după o regulă indiferentă la obișnuința ochiului nostru, ar rămîne un schelet fără grație, fără nici un fel de simetrie și ordine, atît de plăcute omului doritor de liniște și siguranță, aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mai poți scoate nimic, altfel întreaga alcătuire s-ar prăbuși. Poți adăuga îndeajuns de multe pe acea îmbinare primitivă, încît să o ascunzi cu totul privirii, să ajungi încît nici măcar să nu poți bănui că ea există, rețeaua aceea de grinzi și piloni, de arce de boltă și căpriori metalici suportă enorm de mult adaos, de umplutură ca să bucure și să mulțumească pe toată lumea sau aproape pe toată lumea, dar pentru aceasta trebuie păzită, vegheată. O asemenea clădire uriașă cum e statul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cărui carene aveau treizeci de metri lungime, doi lățime și trei înălțime fiecare, ceea ce, daca ne gândim la lungimea scândurilor din care erau făcute, presupunea sute de cusături și mii de găuri. Tot acest edificiu era întărit prin interior cu grinzi de aito, un lemn extrem de rezistent, care, în plus, era considerat sfânt și se credea că va proteja ambarcațiunea. De aceea, în ciuda faptului că toți locuitorii insulei, până la ultimul, munceau din zori și până în noapte, construirea Mararei ( Peste Zburător), căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Nimeni. Laptopul lui Nimeni așezat pe o cutie de ambalaj din plastic. Laptopul era deschis, ecranul strălucea albastru și afișa o înșiruire neîncetată de coduri sursă, scrise cu caractere albe, îngroșate. Un cablu de internet ducea din spatele lui sus, între grinzi. Un cablu negru de alimentare lega laptopul de acumulatorul de mașină din cutia de ceai. 13. Cutie cu hârtie. O cutie de carton așezată la marginea profilului de scânduri și umplută cu topuri de hârtie A4 albă. O fantă fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cicluri de îngheț-dezgheț, dar netrebniciile au apelat la Jones și Welch și ne-au zgâriat urechile nămoloase cu simfonia roșie a gândirii matematice Încercările noastre au determinat scăderea eforturilor de rezonanță, precum și a modulului dinamic, dar și a celui static. Grinzile de susținere ajunseseră aproape de limita de oboseală și a curbei liniare care aveau să ducă, după calculele noastre, la ruperea lor. Frecvența forței noastre vibratorii a dus la slăbirea impedanței mecanice și a rezonanței longitudinale a capsomanilor Jones și Thrower
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]