754 matches
-
să cred îmi vine greu Că atâtea mici probleme Au trecut prin tocul meu. 21 octombrie 2003 Nici timpul nu mai are timp Să vadă câte-s rele Când însăși soarta e sub ghimp, Străpunsă de andrele. 26 octombrie 2003 Grohotiș de vorbe goale Curg și-acum, cum au tot curs, Și vor curge mult în cale Pân’ la ultimul discurs. 16 noiembrie 2003 „Forme fără fond” cu carul Au dat buzna și mai vin; Nimeni nu schimbă acarul Chiar de
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
din gâtlej în rărunchi, preschimbându se curând în răcnete prelungi, care furau tihna lehuzelor și somnul sălbăticiunilor din pădurile învecinate. Nu părea a fi voce de ființă, ci mai degrabă scrâșnet de metal și huruit de bolovani rostogolindu-se pe grohotiș. Cu toate că schimbul de caraulă a fost redus la numai patru ceasuri, câțiva jandarmi dezertară din post, nemaiputând să suporte răgetele turbate și miasmele contagioase. Fură prinși și snopiți până la epuizare cu vâna de bou, în fața tâlharului ai cărui ochi licăriră
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
haina de lână și mânuși. Zach mergea repede și nu se uita înapoi. N-a făcut nici o pauză, iar Jina a refuzat să-l roage să se oprească. Așa c-au continuat să urce preț de încă vreo oră prin grohotiș, printre pâlcuri de pini galbeni care fuseseră aproape complet distruși de incendii, dar, ca prin miracol, izbutiseră să supraviețuiască. Scoarța le era ca o armură; ea se luptase cu focul, în timp ce miezul rămăsese neatins. Jina și Zach au urcat dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pentru ea în primul rând - timpul obosit al acelei zile sau al acelor vremi... Domnul Pavel abia reușea să facă loc frazelor lui prin dislocările blocurilor de vorbire ale soției, așezate ca în construcții monumentale sau mai degrabă semănând cu grohotișurile încremenite de un miracol pe căderi în pantă. Simțea reușita lui ca pe o abilitate de gimnast sau de jongleur perfect care-și exersa talentul sau geniul cu un neasemuit aer de demnitate, ce zidărea asemenea solemnitate, prin nemișcarea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
se depărteze de el și cu o smucitură se pune iar în mișcare, indiferent unde s-ar fi dus. Dar de fapt, unde se duce? Merge în continuare, iar zona cu noroi gros lasă loc alteia cu teren accidentat, cu grohotiș, pe care îi este greu să meargă. Îi este foarte greu să dificil un picior înaintea celuilalt. Soarele îi bate capul descoperit (unde îi este pălăria? I-a căzut ?) și în cele din urmă abia mai vede, este atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în jos, la vale, spre vâlcea, în stânga, până în Vadul Vărbilăului. Trec prin Scurtești și depășesc Pensiunea Morarului. Mai sus, urmez spre dreapta drumul forestier, de pe Valea Brădetului. Urcușul devine accentuat, chiar abrupt, prin pădure, către piscul mai îndepărtat, zis al Grohotișului. Pe neașteptate, soarele străpunge radios, prin desimea coronamentului de frunziș, locul lărgindu-se, odihnitor și vesel, într-un luminiș înverzit: Poienița căprițelor! Acum o recunosc, în special după buturuga din mijloc, scobită de intemperii și de ghearele ascuțite ale urșilor
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
navetiști, până la capătul liniei, în gara veche a Slănicului. Voi coborî și mă voi îndrepta, la picior, înspre partea dreaptă a muntelui de sare zis Grota Miresei, pe drumul turistic betonat, apoi pe cel forestier, către Scurtești și către Steiul Grohotișului... EPILOG II ( Notă de acte premergătoare ) Urmare a sesizării înaintate oficial de către Spitalul Municipal din P..., Secția de Psihiatrie și înregistrată în unitatea noastră, sub nr..., din data de..., sesizare ce are ca obiect dispariția suspectă a medicului-șef psihiatru
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
lui Ash se dovedea corectă; intrau pe un teren muntos. Se adăpostiră până una alta la poalele monumentului monolitic. Linia de pe "căutător" dispăru instantaneu. ― Pierdut iar, le zise. ― Am depășit obiectivul? întrebă Kane cercetând aspectul rocii. Încercă să privească dincolo de grohotiș. ― Nu. Numai să nu fie subteran. (Dallas se sprijini de stâncă.) Ar putea să fie dincolo de asta, zise dând cu pumnul în piatră, sau furtuna e de vină. Să stăm puțin și să vedem. Vârtejurile de praf nu slăbiră. ― Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
părăsiseră nava, cei trei exploratori abia acum reușeau să vadă la vreo zece metri. Trebuiau să escaladeze stâncile. Terenul accidentat era alcătuit în mare parte din scurgeri de lavă și din stâlpi de bazalt ici și colo. Pantele nu prezentau grohotișuri și nici ridicături proeminente, fuseseră erodate și prăbușite de vânturi. Kane luă comanda celor trei, puțin în fața lui Lambert. Se aștepta în orice clipă ca ea să anunțe că a regăsit semnalul. Se urcă pe un loc mai înalt, privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
zăcea. ― Nici un semn de viață, murmură Dallas cercetând fiecare metru pătrat al suprafeței. Nici lumină, nici mișcări suspecte. Ridică degetul spre presupusa parte dinainte a navei.) Și fără intrare. Să încercăm pe aici. Înaintând cu infinită băgare de seamă prin grohotișul de roci sparte, Dallas realiză că astronava îi transmitea un sentiment bizar, cel al propriei micimi. Nu micime fizică ― cu toate că arcul gigantic, curba semeață a cocăi îi făcea pe cei trei oameni infinitezimali ― ci neînsemnătate la scară cosmică. Omenirea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ori, după socoteala lui Karin. De fiecare dată, privea un film de groază devenit realitate. Fața începea să i se miște ca o mască de cauciuc. Privirea lui rătăcită o căuta. Ea stătea lângă patul lui, simțind că alunecă pe grohotiș pe buza unei cariere adânci de piatră. —Ce e, Mark? Spune-mi. Sunt aici. Se milogi de asistente să-i dea ceva de făcut, orice, oricât de mic, care să fie de ajutor. Îi dădură niște ciorapi speciali de nailon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fundul.“ Îi veni să strige: „Ei bine, dă-i drumul! Trage! S-o sfîrșim odată!“. Dar, În loc să ucidă oameni, frazele se mulțumesc să-i facă să sufere. Ar fi vrut să adoarmă la loc, să țopăie pe pante rîpoase, prin grohotiș: cînd era cercetaș, totemul lui era „Capra neagră“. Numai că fraza nu-i dădea pace. Atingea fundul. CÎt să fi fost ceasul? Ca să afle, ar fi trebuit să deschidă ochii. Dar deschisul ochilor i se părea ultimul lucru de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de capul meu, se tângui chelul iar, trăgându-și fesul țuguiat ca pe un ciorap întors. Pârnaie se întoarse și ridică palma. Iadeș ! răcni celălalt, ca din gură de șarpe. — Așa că vezi, zise Pârnaie, lăsându-și palma jos și evaluând grohotișurile. Chisăliță întoarse pe verticală ceva ce odinioară fusese un sertar și nu era acum decât un chenar desfundat. Își șterse cu mâneca zdrențuită fruntea plină de broboane. — Și nici măcar nu e așa cald, vorbi către sine. — Lângă mormanele astea e
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Pârnaie ciuli urechile. Aburii care mocneau se îndesiră. Cioburile începură să sclipească, de parcă ținuseră minte soarele care trecuse de partea cealaltă, și se înmulțeau, ca strivite sub tălpi. Se iscă din senin un vânt ce agită bălăriile. Și atunci, dindărătul grohotișurilor, dezlipindu-se din brazdele crestate și mocirloase, dând deoparte frunzele de brusture și rariștile uscate ca niște păpurișuri, apărură ceilalți, strângând cercul. Pârnaie, descumpănit, se învârti pe loc. Rămăseseră în mijloc, spate în spate. Odată cu pașii lor îndărăt, se micșora și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu nesaț din alcoolurile evaporate, dar nările lor tăbăcite de aurolac nu simțeau din vălătucii aceia destul cât să-și amă gească ochii țepeni și creierele înmuiate și nălucitoare. În întuneric, mormanul uriaș putea fi acum orice, povârnișurile se îndreptau, grohotișurile de cioburi colorate, țesăturile destrămate, cartoanele și lemnele putrezite ca de corăbii scufundate căpătau culoarea opacă și grea a zidurilor, vârfurile se arcuiau. Orașul, cu pâlpâirile lui, rămase în vale ca un cuibar, încât, privind orașul, pe de o parte
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
meriți. Hai, la culcare. Mâine-dimineață devreme e iarmaroc, avem multă treabă. Muntele Casei Domnului va fi cel mai înalt și toate neamurile se vor îngrămădi spre el. Oricum, toți idolii vor pieri. Iadeș trase o foaie putredă de cort din grohotișuri. O mirosi și strâmbă din nas, dar frigul strângea parcă mai tare. Așa că potrivi zdreanța măcar să-i acopere șalele. Mă gândeam la mortu’ ăla... spuse Chisăliță, privind cu invidie la strădaniile lui Iadeș. I-auzi, pufni Pârnaie. Dacă piticania a
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
somn și se frecă la ochi, nevenindu-i să creadă. — Tii, băga-mi-aș ! exclamă. Scoală repede, șefu’ ! Nici nu mai fu nevoie să-l zgâlțâie, căci, dintr-odată, huruiala se porni. Șenilele scrâșniră și cuva excavatorului se înfipse în grohotișuri, stârnind molozul. Nu era singurul, venea un întreg convoi de carcase metalice, de la depărtare ai fi zis că e un șir de blindate. În soarele dimineții, cuvele se ridicau, se răsuceau spre remorci, apoi se înfigeau iar în carnea sfărâmicioasă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
e un șir de blindate. În soarele dimineții, cuvele se ridicau, se răsuceau spre remorci, apoi se înfigeau iar în carnea sfărâmicioasă a grămezii de gunoi. În scurt timp, tăiară un mal abrupt, mormanul se aplecă într-o rână și grohotișurile se prăvăliră. Deasupra, crucea Magdalenei abia se mai ținea, fluturându-și eșarfa. Ascunși de partea cealaltă a mormanului, Pârnaie, Iadeș și Chisăliță priveau cu ochii holbați priveliștea înțesată de șenile, lanțuri, cuve, concasoare scrâșnind, înfigându-se și smulgând, ridicând pulberile
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și care traduce, probabil, un nume romînesc anterior Rîul Grădiștei. Microtoponimele Greute, Grohotele din apropierea fostei așezări dacice Ulpia Traiana Sarmizegetusa au la bază entopicele grohot (pluralul grohote), greută (greute), care înseamnă „piatră“, „mine de piatră“ (de la care s-a format grohotiș). După cum a arătat Mircea Homorodean, în zonă există și alte toponime din aceeași familie semantică, Muchea Cetății, Valea Cetății, Cioaca Grădiștii, Cetățuia, care ne conduc și ele spre sensul originar al Grădiștii, „așezare fortificată, cetate“. Apelativul vechi slav gradiște are
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
ascunselea, jocuri de cuvinte care cloceau într-o veselie alte jocuri de cuvinte. Astfel, aș fi putut să mă împrăștii în continuare în mod productiv și să par interesant la adunările Grupului 47 cu mereu alte trucuri, dacă masa de grohotiș a trecutului meu german și implicit ar fi putut fi ocolită. Dar ea stătea în drum. Mă făcea să mă-mpiedic. Nimic nu o putea ocoli. Parcă menită mie, ea rămânea totuși cu neputință de cuprins cu privirea, era într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
comparabil cu un mare șantier neolitic: un fel de Avebury al copacului, un Ur-codru. Fizic este compus dintr-un lanț de dumbrăvi Împrăștiate, puncte verzi Într-o pictură tașistă, de-a lungul a ceea ce pe Dartmoor se numește clitter - un grohotiș de sfărâmături și bolovani de granit - cu toate că, Întâmplător, câtuși de puțin bazat pe principiile picturii tașiste. Acești bolovani oferă protecția esențială pentru puieți Împotriva vânturilor de iarnă năpraznice și a oilor care pasc. Însă adevăratul miracol ecologic din Codrul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
acestor pitici Împovărați de ani este Încotoșmănată În alte plante - nu numai de micuțele polipode ale majorității pădurilor de foioase, ci de ferigi uriașe, desfășurându-și elegant penajul; tufișuri de afini, ierburi, perne gigantice de mușchi și festoane de licheni. Grohotișul de bolovani de granit, golaș pe Întinderile pârloagelor bătute de vânturi, desfășoară aici o podea denivelată și haotică de movile și cocoașe năpădite de mușchi, care sporesc impresia de mișcare pietrificată și de fertilitate interioară uluitoare, Întrucât par să vopsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
complicată și minunat de verde din toată seria. Poposesc În tăcerea ei, sub unul dintre cei mai contorsionați arbori, un stejar pitic patriarhal. Botanistul din mine observă o colonie de țipirig, ca un fel de grâu verde Închis pătând smaraldul grohotișului; pe urmă, ca un fum care se Înalță, Corydalis claviculata, urcând gingaș, cu frunzele de ferigă asemănătoare pletelor de fecioară și cu flori alb-verzui. O plantă destul de banală În Dorset, unde locuiesc; și totuși, ea Îmi pare acum, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
din uz din orice uz în această lume, croită din coline de moloz, din cicatrice de cărămidă, din hrube horcăind răcori cu mirosuri fetide, foste pivnițe de neguțători medievali, metamorfozate, de curând, doar de curând, în bulboane viclene, mascate sub grohotișul ruinelor. Numai în văzduh reflecta, uneori, Mircea ai putea să nu te poticnești, luând-o în diagonală prin acest ținut al melancoliei, pe acolo pe unde gâturi de macarale, aidoma unor monstruoase girafe mecanice, se salută cu o imensă politețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
amenințătoare adună uriașe creste de lichid verde-întunecat ce se înfig violent în mal cu mugete asurzitoare. Rafalele puternice smulg eșarfa albă de la gâtul Smarandei, făcând-o să zboare în sus și jos ca o pasăre rănită peste viroagele înguste și grohotișul peretelui abrupt de piatră către spumele valurilor înfuriate. Cuvintele ei se pierd, luate de vânt și duse departe, prinse în vârtejul amețitor al curenților marini. Privește, pentru o secundă, cerul care anunță furtună puternică și când întoarce capul nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]