1,072 matches
-
aici vor fi retipărite, de regulă, cu titlul schimbat, vechi schițe și nuvele, originale și "prelucrate". Bibliografia scrierilor înregistrează astfel de colaborări în 1913, 1914, 1915. Câteva inedite: "Santinela" (1913); "Războiul. Însemnările unui sublocotenent"; "O scenă" (ambele în 1914); "Întâiul gropar" (1926); Coniderate de autorul lor submediocre, vor fi "uitate" în paginile publicației. Pe 7 decembrie schițează un nou proiect: "Răscoala", dramă în patru acte. Pe 29 ianuarie 1914, apare un nume nou printre titlurile de până acum, "Ion". Roman. L.
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
legist al Plășii Măcin, care, la cererea autorităților, a prelevat capul și penisul lui Terente. Capul a fost inițial îngropat în afara satului, apoi recuperat și trimis împreună cu penisul la Institutul Medico-Legal „Mina Minovici” din București. După mai multe refuzuri ale groparilor, restul cadavrului a fost înhumat de către un evreu. Groapa a fost prea puțin adâncă, astfel încât cadavrul a fost descoperit și devorat de câini. Penisul, cu o lungime de 22 cm în stare erectă, a fost conservat și expus la Institutul
Terente () [Corola-website/Science/311263_a_312592]
-
mânăstirile erau pustite (căci mulți bolnavi de ciumă se duceau pentru a cere ajutor), meșteșugarii au fost nimiciți, negustorii panicați au evitat multe regiuni, ducând Europa la stagnare economica totală. Cadavrele erau lăsate pe câmpuri, deoarece toți doctorii, preoții și groparii erau morți, fie erau înhumate în gropi comune. La Avignon, însuși Papa Clement al VI-lea a ordonat aruncarea cadavrelor în râul Ron. Disperarea și lipsa raționamentului i-au făcut pe mulți oameni să ajungă să comită fapte nebunești, ajungând
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
mai stat câțiva ani în închisorile comuniste din acele țări din cauză că fuseseră combatanți în război împotriva Uniunii Sovietice. Numeroși deținuți au fost arestați și condamnați fiindcă au fost martori ai crimelor săvârșite în țările înrobite de armata sovietică. Foarte des groparii, sanitarii, medicii care, în virtutea profesiei, vedeau crimele sovietice erau apoi arestați, condamnați la 25 de ani și duși în lagărele din URSS. Sovieticii trebuiau să șteargă din memoria populară aceste fapte, să le ascundă de la alte popoare, care nu ar
Greva de la Vorkuta () [Corola-website/Science/306048_a_307377]
-
foarte apropiată" de Joyce. După moartea lui Blanche, Joyce a aflat că tatăl lui Blanche s-a sinucis și că Blanche a ascuns ulterior originea ei evreiască; Oates a folosit apoi unele aspecte din viața bunicii sale în românul "Fiica Groparului" ("The Gravedigger's Daughter", 2007). A scris române de suspans sumbre sub pseudonimul Rosamond Smith și șapte colecții de povestiri de ficțiune macabră. A primit numeroase premii literare, inclusiv Național Book Award (1969), două premii O. Henry și Național Humanities
Joyce Carol Oates () [Corola-website/Science/336607_a_337936]
-
Theatre, în special în trilogia Arnold Wesker. El este asociat în special cu National Theatre, mai ales în perioada în care a jucat acolo Olivier și cu Chichester Festival Theatre, unde a jucat o mare varietate de roluri, de la Primul gropar din "Hamlet" până la Josef Frank în "Weapons of Happiness". El a jucat și în "The Party", "Plunder", "Saint Joan", "Hobson's Choice", "Amadeus", "Much Ado About Nothing" (ca Dogberry), "The Dutch Courtesan", "The Crucible", "Mother Courage" și "Juno and the
Frank Finlay () [Corola-website/Science/324607_a_325936]
-
la atelierele de mecanică din Moinești și Bacău. Tot în 1840, la Lucăcești a început funcțiunea o pompă de petrol care fora la 150 de metri. Până pe la 1860, principalii exploatatori de țiței fuseseră țăranii liberi, numiți fântânari, băieși sau gropari, denumiri provenind direct din îndeletnicirile lor. După 1860 însă, când exploatarea „aurului negru” a început să necesite capitaluri tot mai importante. Extracția primitivă a petrolului din zonă nu a fost un fapt oarecare, ci a reprezentat la timpul său o
Moinești () [Corola-website/Science/296998_a_298327]
-
mânăstirile erau pustite (căci mulți bolnavi de ciumă se duceau pentru a cere ajutor), meșteșugarii au fost nimiciți, negustorii panicați au evitat multe regiuni, ducând Europa la stagnare economică totală. Cadavrele erau lăsate pe câmpuri, deoarece toți doctorii, preoții și groparii erau morți, fie erau înhumate în gropi comune. La Avignon, însuși Papa Clement al VI-lea a ordonat aruncarea cadavrelor în răul Ron. Disperarea și lipsa raționamentului i-au făcut pe mulți oameni să ajungă să comită fapte nebunești, ajungând
Criza secolului al XIV-lea () [Corola-website/Science/332131_a_333460]
-
copii din marea familie a lui Partizan. Acest stadion va fi reproiectat de firma elvețiană Mob Lab. Noua capacitate va fi de aproximativ 45.000 locuri pe scaune și va include un hotel și birouri. Suporterii lui Partizan, numiți "Grobari (Groparii)" s-au organizat în anul 1970. Porecla le-a fost dată de rivalii "Delije", suporteri ai lui Steaua Roșie, cu referire la culoarea neagră regăsită și la uniformele lucrătorilor de la cimitire. Altă variantă ar fi că numele se trage de la
FK Partizan () [Corola-website/Science/312076_a_313405]
-
i se tăia limba sau dacă îl asculta i se turna plumb topit în urechi. În afara celor 4 caste se aflau cei pe care nu trebuie să-i atingi - paria, cărora le reveneau ocupații disprețuite de indieni (măcelari, călăi, măturători, gropari). Ei erau obligați să locuiască în cartiere sau sate separate pentru a nu “spurca” pe cei din celelalte caste. Ultima categorie socială o formau, în India, sclavii, care aveau o situație mai bună comparativ cu alte societăți ale lumii antice
Castă () [Corola-website/Science/302418_a_303747]
-
Mark William Calaway (n. 24 martie 1965 în Houston, Texas) este un wrestler american cunoscut sub numele de (termen care tradus în limba română înseamnă "Gropar" și se citește ”andărteikăr”). În prezent evoluează în divizia de wrestling SmackDown! din cadrul World Wrestling Entertainment (WWE). Undertaker deține un record unic în istoria wrestlingului, fiind aproape neînvins în meciurile disputate la Wrestlemania (23-1). A deținut titlul de campion mondial
The Undertaker () [Corola-website/Science/306387_a_307716]
-
1990 în cadrul evenimentului pay-per-view Survivor Series a câștigat numai în 30 de secunde fiind partenerul misterios anunțat de "Million Dollar Mân" Ted DiBiase pentru echipa sa. Gimmick-ul "" sub care a apărut Mark Calaway a fost modelat după cel al unui gropar din filmele western vechi. Personajul se presupunea că este insensibil la durere și că posedă puteri supranaturale cum ar fi teleportarea, controlul flacărilor și al fulgerelor. Inițial a fost numit și "Kane the Undertaker", dar până la urmă "Kane" a fost
The Undertaker () [Corola-website/Science/306387_a_307716]
-
dureros tatuaj pe care și l-a făcut până acum. Tatuajul sau preferat este demonul gânditor de pe mâna dreaptă. În afară de acestea, Mark are numeroase alte tatuaje printre care se numără un schelet care dansează (pe partea posterioară a gâtului), un gropar (care spune că îl reprezintă pe "Original Deadman"), precum și alte cranii, castele și tatuaje vrăjitorești pe diferite părți ale corpului. La acestea se adaugă inițialele B.S.K. din zona abdominală care provin de la "Bone Street Krew", Back Stage Crew" și/sau
The Undertaker () [Corola-website/Science/306387_a_307716]
-
și pozitivismul burghez al epocii sale, tabloul propune comparația șocantă între două vase, unul vechi, cu pânze, aureolat de strălucire și glorie (participase la bătălia de la Trafalgar) și remorcherul nou, întunecat și mexchin, expresie a noii tehnici, pus să fie "groparul marin al celui dintâi. Turner cercetează îndelung și adnotează "Știința culorii" de Goethe, apărută în traducerea englezească a lui Bastlake. Călătorește la Dieppe și Tréport pentru a contempla "furtuni și asfințituri". Compune evocatoarele schițe "Diligența la Eu" și "Interior de
Joseph Mallord William Turner () [Corola-website/Science/303884_a_305213]
-
adevărat ar fi putut inspira „cel mult o poezie patriotică”. Printre persoanele pe care le-a introdus în roman se află iubirile succesive Elena Haliță („Marta Domșa”) și Ilona Lászlo („Ilona Vidor”, fiica primarului din Făget în realitate, dar fiica groparului în roman), precum și generalul Karg, care a pronunțat sentința de condamnare la moarte. În octombrie 1921, el a fost prezent la deshumarea fratelui său și reînhumarea sa pe pământul fostului Vechi Regat Român, așa cum acesta din urmă a solicitat înainte de
Emil Rebreanu () [Corola-website/Science/335442_a_336771]
-
administratorului cimitirului Ghencea militar să dezgroape toți morții, urmând să fie re-înhumați strict după ierarhia gradelor. Întrebarea era ce forță de muncă suplimentară necesita operațiunea. Ca urmare, administratorul cimitirului i-a trimis ministrului un tabel prin care solicita 46 de gropari în plus, cerând și deslușiri tehnice cu privire la re-alocarea locurilor de veci. Altă farsă a lui Nicolae Tăutu. Le-a spus unor prieteni: hai să-i verificăm lui Dan Deșliu loialitatea față de comuniști. Pentru aceasta, l-a convocat la miez de
Nicolae Tăutu () [Corola-website/Science/315914_a_317243]
-
Charles V a indorus Incheziția în Țările de Jos. Johannes Pistorius Woerdensis (Jan de Bakker), un preot catolic, a fost primul predicator din Olanda de Nord martirizat ca rezultat direct al lui convingerilor sale religioase, tatăl său a fost un gropar în Woerden și, de asemenea chiriaș de la fabrica de cărămidă, astfel că numele său derivăat de la această profesie. Jan de Bakker a fost un elev de Johannes Rhodius (Hinne Rode), director al Scoalii St Jerome din Utrecht. Rode a fost
Woerden () [Corola-website/Science/315821_a_317150]
-
Woerden, probabil îngrijorat din cauza acestor puncte de vedere eretice. Jan s-a mutat la Leuven, iar în 1522 și-a finalizat educația acolo. El a revenit la Woerden, a fost hirotonit că preot în Utrecht, si a ajutat tatăl că gropar și diacon. Jan a început să se răspândească opiniile sale eretice și, în mai 1523, el și un alt preot au fost arestați de către administratorul castelului. După o scurtă perioadă au fost eliberați, si se considera că cei doi au
Woerden () [Corola-website/Science/315821_a_317150]
-
de muniții ce se afla în satul Lunca, cu o populație mixtă româno-maghiară. Intenționează să treacă frontiera pentru a se alătura oștirii române, dar cade la pat din cauza epuizării, fiind îngrijit cu devotament de țărăncuța unguroaică Ilona, fiica gazdei sale, groparul Paul Vidor. În cele din urmă, obține un concediu medical de o lună și se întoarce la Parva. Rupe logodna cu Marta, pe care o surprinde conversând încântată în ungurește cu un ofițer de honvezi, ce îi făcea curte, dându
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
care-i fusese prieten și căruia nu i s-a permis să asiste la execuție și cu o fată de țăran sprintenă și frumușică, care păstra câteva scrisori de la el, a primit de la primar șapca fără cozoroc a ofițerului. Cu ajutorul groparului din sat, el a descoperit mormântul lui Emil Rebreanu într-o livadă de la marginea fostei frontiere. La 2 octombrie 1921, Liviu Rebreanu a fost prezent la exhumarea rămășițelor pământești ale fratelui său și reînhumarea lor pe pământul fostului Vechi Regat
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
Rebreanu (fiica autorului). S-a evidențiat astfel că autorul a introdus în roman și alte persoane reale cunoscute de Emil precum iubirile succesive Elena Haliță („Marta Domșa”) și Ilona Lászlo („Ilona Vidor”, fiica primarului din Făget în realitate, dar fiica groparului în roman), primarul Vidor (în carte gropar), preotul român, precum și generalul Karg, care a pronunțat sentința de condamnare la moarte. Ceilalți militari descriși în roman conțin asemănări cu prietenii scriitorului sau cu ofițeri români pe care i-a cunoscut. Personalitatea
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
că autorul a introdus în roman și alte persoane reale cunoscute de Emil precum iubirile succesive Elena Haliță („Marta Domșa”) și Ilona Lászlo („Ilona Vidor”, fiica primarului din Făget în realitate, dar fiica groparului în roman), primarul Vidor (în carte gropar), preotul român, precum și generalul Karg, care a pronunțat sentința de condamnare la moarte. Ceilalți militari descriși în roman conțin asemănări cu prietenii scriitorului sau cu ofițeri români pe care i-a cunoscut. Personalitatea căpitanului Klapka i-a fost inspirată de
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
câștigată. Niciodată poporul nu vrea război. Numai conducătorii vor, fiindcă ei stau acasă și trimit la moarte numai poporul”. În schimb, oamenii simpli se înfrățesc între ei împotriva războiului, indiferent de naționalitate. Țăranii maghiari condamnă scârbiți spânzurarea țăranilor români, iar groparul Vidor, fiica sa și primarul din Făget îl înconjoară cu o afecțiune sinceră pe românul Bologa, condamnat la moarte. Scriitorul integrează stările de spirit noi apărute în contextul războiului, precum socialismul și anarhismul, promovate de ofițeri ca locotenentul Gross în preajma
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
nări. El a apărut în mai multe episoade decât orice alte personaje. A avut multe ocupații în mai multe episoade, de exemplu profesor, funcționar de bilete, șofer de autobuz, proprietarul magazinului de obiecte de uz casnic, ofițer de poliție, medic, gropar, pompier, magician și altele. El, de obicei, se află în situații extrem de absurde, cum ar fi să se legene încet într-un hamac, în timp ce restul găștii se joacă în zăpadă. El este adesea considerat "omul ciudat de afară", deoarece el
Happy Tree Friends () [Corola-website/Science/311395_a_312724]
-
nihiki, sambiki - unu, doi, trei etc. Membrii ei nu sunt numiți folosindu-se pronumele pentru persoane (hito), ci pentru lucruri (mono). Potrivit ritualului religiei budiste, în Japonia medievală, o serie de munci ca tăierea vitelor, prelucrarea pieilor precum și cele ale groparilor, călăilor, latrinarilor, îngroparea morților, sacrificarea vitelor ș.a. erau considerate rușinoase pentru oamenii liberi. Aceste munci erau îndeplinite de către condamnații pentru diferite infracțiuni. Treptat, aceste profesiuni au devenit ereditare, trecând din generație în generație. Astfel membrii ei erau lipsiți de orice
Burakumin () [Corola-website/Science/302870_a_304199]