500 matches
-
și ochi frumoși, dar nu știu sigur ce culoare au. Poate verzi? Îhâm, își zice Lisa, uitându-se din nou la Sophie, asta descrie vreun model pe care l-a văzut într-una dintre revistele ei. ― Și îi apar niște gropițe uimitoare când zâmbește, închei eu, zâmbind fericită numai gândindu-mă la Ben Williams. ― Și te place? întreabă Sophie, cu blândețe, ocrotitoare, nu vrea să mă rănească spunându-mi că știe că mint, așa că îmi va cânta în strună. Vacă proastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
acum. Încă din copilărie, Ben visa să citească știrile. La universitate, când învăța pentru licența în limba engleză, Ben a pus la cale, împreună cu Richard, planul prin care avea să reușească. A hotărât că cel mai mare avantaj (altul decât gropițele și dinții albi, pentru că Ben, deși este conștient de efectul lor, nu prea se gândește atât de des la asta) ar fi o pregătire în jurnalism. Știa că ar fi putut să intre într-unul din programele de practică pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
fericit să înceapă ca reporter, dar că la un moment dat, unul nu prea îndepărtat, va fi editor de știri. Iar redactorul-șef, fiind cam orgolios și cam prost, a fost flatat de Ben Williams, și a fost câștigat de gropițele și zâmbetul lui. Chiar atât de prost nu era redactorul-șef. Și-a dat seama de efectul pe care-l avea fizicul frumos al lui Ben asupra persoanelor cărora trebuia să le treacă pragul. Și firește că încă din prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ei. Unde să se ducă, pentru început? Ce să facă? Încearcă să-și aducă aminte ce au învățat-o la curs... ― Hei, ce rapidă ești. Mă întorc și-l văd pe Ben, firește, fără jachetă, cu mânecile cămășii suflecate și gropițele pe fază. ― Voiam să văd dacă aș putea să mă descurc de una singură. ― Mă tot gândesc să încerc și eu, dar n-am avut timp. Te superi dacă mă alătur? Dacă mă supăr? Să mă supăr? Ce, a înnebunit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
îl urăsc pentru că este arogant, orgolios și-și dă importanță. Dar noi știm că nu-i adevărat, pentru am ajuns să-l știm un pic pe Ben; iar Jemima știe și ea că nu-i adevărat, pentru că a privit dincolo de gropițele și ochii lui albaștri (pentru că a greșit când l-a descris colegelor sale de apartament, ochii lui sunt de fapt de culoarea cerului senin într-o zi caldă de vară) și a văzut că Ben, ca și ea, nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
n-ar putea crede vreodată că eu aș putea avea vreo aventură cu Ben Williams. În visele mele, poate, dar asta ar fi tot. ― Hai, te rog! scriu eu, intrând în jocul lui Geraldine. Nu e genul meu! ― Ce, cu gropițele alea ale lui, fără să mai vorbim de părul superb care întotdeauna alunecă exact în locul potrivit? Vorbești serios? Nu chiar în locul potrivit, și ce dacă alunecă? E superb. Scârbo. ― Clar nu, tastez eu. Suntem doar prieteni. ― Ei, atunci s-aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
parter. O să mă distrez. ― Bună, spune Ben, sprijinindu-se de tocul ușii, îmbrăcat cu frumosul lui costum marinăresc. Jemima este? Zâmbește, iar eu pot vedea ce vede Sophie acum. Ce văd eu de fiecare dată când mă uit la Ben. Gropițe, dinți albi și ochi albaștri. Figura lui Ben se schimbă. ― Am nimerit la o adresă greșită? Fir-aș, sunt așa prost, probabil că am scris-o greșit. ― Nu! Sophie își revine, amintindu-și în același timp că arată oribil, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ta bate ritmul sfânt al unei ode... Când cochetă de-al tău umăr ți se razimă copila, Dac-ai inimă și minte, te gândește la Dalila. E frumoasă, se-nțelege... Ca copiii are haz, Și când râde face încă și gropițe în obraz Și gropițe face-n unghiul ucigașei sale guri Și la degetele mânii și la orice-ncheieturi. Nu e mică, nu e mare, nu-i subțire, ci-mplinită, Încât ai ce strînge-n brațe - numai bună de iubită. Tot ce-ar
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
al unei ode... Când cochetă de-al tău umăr ți se razimă copila, Dac-ai inimă și minte, te gândește la Dalila. E frumoasă, se-nțelege... Ca copiii are haz, Și când râde face încă și gropițe în obraz Și gropițe face-n unghiul ucigașei sale guri Și la degetele mânii și la orice-ncheieturi. Nu e mică, nu e mare, nu-i subțire, ci-mplinită, Încât ai ce strînge-n brațe - numai bună de iubită. Tot ce-ar zice, i se cade
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ceva în toate acestea!... Eram amândoi într-un orășel ardelenesc, într-o micuță grădină publică, spre seară. Pe o bancă, nu departe de noi, un soldat și o fetișcană se drăgosteau, în înfățișare. Ea - frumușică, gătită, roză, rotofeie și cu gropițe. Vorbea tot timpul, se apleca spre el, nu-i da pace, făcea pe supărata, se alipea mângâioasă. El o lăsa în voie, puțin încovoiat, ca un om care are alte treburi, cu gândul în altă parte, fără pretenții, fie că
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
urât, indiferent de proporția perfectă, numai când oglindesc mistere venite din afund. Numai cei care au suferit sunt frumoși... Tovărășia noastră fu iute întreruptă: gazdele, doamna și domnul Axente. Amândoi spre 50 de ani. Doamna Zoe Axente, rotundă, galbenă, cu gropițe în obraz, cu gesturi mărunte, cu vocea subțire și vorbele îngrămădite. Domnul Costică Axente, mărunt, întunecat, cu mustățile atârnate. Și unul și altul în clipa aceea numai preocupați să se arate gazde perfecte, să pară imediat că mă cunoșteau și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
hârtie. — Astea trebuie modificate pe ici, pe colo, spuse Wallace. Dar ideea e surprinzător de nimerită. Pentru un Începător, Înțelegi. Chiar te-apuci de afacerea asta, serios? Wallace răspunse hotărât, chiar cu un ușor rânjet batjocoritor (prinzând formă În jurul unei gropițe) când auzi Îndoielile bătrânului: — Categoric, serios, unchiule. Chiar mâine o să testez niște avioane În Westchester. Mă Întorc În seara asta și rămân peste noapte la vechea casă. — Brevetul tău de pilot e Încă valabil? — Normal, evident că e valabil. — Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Și, în timp ce o măsura din ochi, am observat cum preț de o clipă îi pierise zâmbetul de pe față. Atunci când femeile se uită la alte femei, au tendința să fie atrase de amănunte - detaliile corpului, ale hainelor. Rămânem prinse de o gropiță, de niște urechi prea mari, de un nasture lipsă, așa încât suntem în urma bărbaților când e vorba să construim imaginea de ansamblu. Spun asta ca să pot explica de ce abia în acest moment, uitându-mă la fața lui Bill, mi-a sărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ca ar putea să ne vadă careva. M-am conformat sărutându-i din fugă obrazul, apoi când am dorit să fac un pas înapoi, mă opri, întorcându și capul în cealaltă parte. Pe amândoi vreau să-i săruți... poate fac gropițe ca tine. Mă prinse de mână și mă rugă să facem câțiva pași împreună, de parcă nimic nu se-ntâmplase între noi. Vezi că sunt și certurile bune la ceva? La ce? o întreb. Aduc după ele clipele dulci de împăcare
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
reguli exacte. N-avea cum să-l iubească... nu pe el. Era un copil cu minte îndrăzneață, dar atât... Nimic masculin care să poată să o impresioneze. Închise ochii și imaginea lui reapăru desenându-l zâmbind. Îi vedea foarte clar gropițele săpate-n obraji, buzele mari ce-și așteptau obraznic sărutul, ochii lui negri de nepătruns și un nas cât să fie pe-acolo. Acel chip aparent neînsemnat îi rămăsese impregnat pe sub pleoape. De ce mi-o fi plăcând mie să-mi
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
ajută să se ridice, mulțumindu-se, în ce-l privea, să-i sărute mâna papei, politicos, dar scurt. M-am apropiat la rându-mi. Leon al X-lea stătea nemișcat în fotoliu, arătând un chip spânatec, rotund și plăcut, o gropiță în bărbie, buze cărnoase, mai ales cea de jos, ochi liniștitori și cercetători totodată, degete netede, ale cuiva care n-a muncit în viața lui cu mâinile. În spatele lui, în picioare, stătea un preot care s-a dovedit a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cu alte fetițe de vârsta mea, însă cu guvernanta pe cap. Uneori trecea ca o vijelie Regele Mihai în mașină, cu drapelul coroanei fâlfâind. Atunci ne tresăreau și nouă inimile în piept. Regele era frumos ca un adevărat Apollo, avea gropițe în obraji, ochii albaștri ca cerul de dimineață. Eram toate amorezate de el. Atunci o prietenă m-a între bat: „Dacă zici atâtea când îl vezi, ce ai fi în stare să faci pentru Rege?“ „Mi-aș da sufletul pentru
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
cu alte fetițe de vârsta mea, însă cu guvernanta pe cap. Uneori trecea ca o vijelie Regele Mihai în mașină, cu drapelul coroanei fâlfâind. Atunci ne tresăreau și nouă inimile în piept. Regele era frumos ca un adevărat Apollo, avea gropițe în obraji, ochii albaștri ca cerul de dimineață. Eram toate amorezate de el. Atunci o prietenă m-a între bat: „Dacă zici atâtea când îl vezi, ce ai fi în stare să faci pentru Rege?“ „Mi-aș da sufletul pentru
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
simt mirosul unei plante neobișnuite. E îmbrăcată într-o rochie de mătase galben pal, brodată cu crizanteme albe. Cerceii ei sunt ca două globuri cât nucile, care i se leagănă până la umeri. Când se așază și zâmbește, i se văd gropițele din obraji: — Bebelușul doarme toată noaptea? întreabă ea. Nu încă? Nuharoo mă privește neliniștită. — Aș fi recunoscătoare pentru niște cuvinte de noroc, îi spune ea doamnei Yun. — Ați observat că prunii au înflorit? De parcă nici nu ar fi auzit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Feng, și ai tratat-o ca pe un gunoi. De îndată ce va împlini treisprezece ani, o vei da. O vei mărita cu vreunul dintre sălbaticii de la graniță pentru a încheia pace. Îți vei vinde propria fiică... Doamna Yun cedează. Cele două gropițe alcătuiesc un rânjet bizar: — Să nu crezi că sunt surdă. Te-am auzit pe tine și pe miniștrii tăi discutând despre asta. Nu mi s-a dat voie să vorbesc despre nefericirea mea. Însă azi, de-ți place sau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de-a lungul unei coapse musculoase. Nu că așa s-ar fi-ntâmplat și-n cazul meu. Luke a căutat prin sertar, în timp ce eu îi admiram profilul. Ce fund splendid are, m-am gândit amețită de durere. Eram înnebunită după gropița pe care-o făcea într-o parte! Ce mi-ar fi plăcut și mie să am vreo două! Luke s-a întors cu containerul gigantic în care-mi țineam analgezicele super-forte. —Dihidracodeină? a citit el de pe etichetă. Marfă țeapănă! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
iubesc. Îi scrutez chipul, În Încercarea de mă asigura că așa e. Nu Încape nici un dubiu. După orice standarde, Connor arată de vis. Radiază sănătate prin toți porii. Părul Îi strălucește, are ochi albaștri superbi și, atunci când zâmbește, are o gropiță de te topești. Pe de altă parte, Jack Harper arată cam obosit și neîngrijit. Are cearcăne sub ochi și părul Îi stă În toate direcțiile. Și-are și blugii rupți ! Dar chiar și așa. Mă atrage ca un magnet. Oricât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mă cufund fericită În scaunul din fața lui. Abia mă mai țineam pe picioare. — Salut, Jeff. Te-au interogat deja? Ca introducere, Întrebarea asta era mult mai bună decât un comentariu despre vreme. Jeff arăta tras la față și avea niște gropițe În obraji pe care nu i le mai văzusem. Se ghemuise În haina lui mare, mucitorească, de parcă ar fi căutat În ea o alinare. Peticele de plastic portocaliu forforescent de pe umeri captau lumina lămpii cu abajur verde, care atârna direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
mai palid și mai slab ca niciodată, Înfofolit În eterna sa canadiană și cu umerii aduși Înainte. Părul castaniu deschis dădea impresia că fusese tăiat cu o forfecuță de unghii cât era Încă ud și lăsat apoi să se usuce. Gropițele de sub pomeți căpătaseră dimensiuni de peșteră, iar pielea Îi era mai plină de coșuri decât În mod obișnuit. Era clar că trebuia să mănânce mai multe legume proaspete. Aveam o vagă bănuială că ar fi fost vegetarian convins și probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
foc alb. Poate că lui i se părea chiar un lucru potrivit să fie distrusă, pentru că, la câteva luni după întâlnirea aceea, micuța Noga a căzut de pe terasă, cu toată claia aceea de șuvițe, cu obrăjorii ei grăsuți și cu gropițe, cu burtica ei moale și cu piciorușele ei subțiri, a căzut ca o păpușă din mâinile lui Udi, iar eu urlu, mă rostogolesc pe scări, încercând parcă să ajung jos înaintea ei, să o prind în brațe, etaj după etaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]