2,606 matches
-
politică. Au fost încurajați samsarii, bișnițarii, escrocii și ticăloșii, singurii, de altfel, capabili să adune sumele necesare pentru a pune mâna pe hotelurilor în ruină rămase de pe vremea comunsimului. Singura contribuție de care-și va aduce aminte viitorimea e aceea, grotescă, a lui Agaton, care a încercat să transplanteze mediul mediteranean pe asprele noastre țărmuri. Până la urmă, gestul fostului ministru al Turismului s-a dovedit simbolic: din ce în ce mai mulți români se îndreaptă în clipa de față spre Mediterana, spre Adriatica ori chiar
Jungla lichidă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10365_a_11690]
-
urmă, gestul fostului ministru al Turismului s-a dovedit simbolic: din ce în ce mai mulți români se îndreaptă în clipa de față spre Mediterana, spre Adriatica ori chiar spre Caraibe, locuri unde palmierii cresc și fără inspirația bizară a cutărui aga-pom! În locul soluțiilor grotești, ar fi fost bine, pentru noi toți, să le adoptăm pe cele realiste: o rețea densă de autostrăzi, o legislație limpede și o implicare, în chestiuni strategice, a unor inși pricepuți. Cum lozinca " Nu ne vindem țara!" a funcționat în
Jungla lichidă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10365_a_11690]
-
parc al ororii, diverse versiuni mitologice ,în carne și oase". Transformă viața într-o truculentă repetare a vechilor mituri, împingînd pînă la ultimele limite conținutul unor ,bestialități mitologice". Complexat și pervers, el însuși devine un Oedip sadic și revendicativ. Imitația grotescă se produce într-o halucinantă hiperbolizare a ororii, urmată inevitabil de reacția violentă a femeilor răsculate, care întruchipează ultimul mit, acela al menadelor, și încheie epilogul epocii eroice. Întreaga lume a mitului se prăbușește odată cu invazia misterioșilor Oameni ai Mării
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
sunt niște ființe sensibile, cultivate, rafinate, ale căror vise sunt pe cale să se destrame. Viața este fundamental prozaică. Iată adevărul la care ajunge aproape fiecare personaj, chiar dacă majoritatea au încă puterea să observe frumusețea în lucrurile înconjurătoare. Deseori, printre scene grotești, între două observații sarcastice ale autoarei apar mici oaze de poezie, bijuterii stilistice capabile să pună în evidență indiscutabilul talent literar al Adrianei Bittel: Am umblat fără noimă pe străzile vechi. Soarele expia pe fațade ocru, cenușii, gălbui, se filtra
Fustele lui Mitică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10088_a_11413]
-
care girează, în paginile ziarului Cotidianul, acest monstruos ritual al uciderii în efigie, sperând să se salveze pe ei înșiși, prin lingușirea tinerilor agresivi, fac o figură jalnică. Seamănă cu niște bătrâne scofâlcite și fără dinți care s-au rujat grotesc și mișcă din șolduri. Este cu totul fals argumentul (lui Gabriel Liiceanu!) că mormanele de "cadavre" din cultură îi împiedică pe nou-veniți să se afirme. Poate îi împiedică să ocupe funcții administrative - dar acesta este oare visul nou-veniților în cultură
Ochiul magic () [Corola-journal/Journalistic/10112_a_11437]
-
Căciga cu o bardă lată iar acela aruncând o bebee îl tocă tocmai în gura căscată, ș-așa fu de crudă lovitura, încât toți dinții îi părăsiră gura... Rar text scris în limba română în care să încapă atât de grotescă îngrămădeală de numiri pățind fiecare câte ceva în mod diferit. O listă de caractere, unul după altul încremenit în câteva sunete doar, închizând în ele mărunte, ambițioase, caraghioase viețuiri... Bezmetica luptă nu s-a încheiat... când Bălăban, fierarul, se apropie furios
Caftane si cafteli by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10137_a_11462]
-
din urmă pentru Derrida și Foucault... Aflăm, printre altele, că o cercetătoare româncă, Oana Gotia, semnează o carte excepțională, recunoscută internațional, apărută în Italia acum doi ani: Iubirea și fascinația ei. Virgil Nemoianu descoperă și lecturi insuportabile din zona imaginarului grotesc. Se întâmplă cu romanul lui Ivan Bunin, Viața lui Arseniev, pe care, sunt convins, cititorii îl vor verifica numaidecât. Savuroase sunt și textele despre bibliotecari și biblioteci celebre, despre literatura apocaliptică și vestul american, despre cărțile de călătorii; un loc
Lecturi complementare by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2813_a_4138]
-
îl agresează, îl scandalizează. Exact în felul în care Rogulschi din Don Juan își seduce partenerele. Personajul e un Don Juan pe dos. Breban e un romancier pe dos. Cultură modernă e una pe dos, a muppets-urilor și a figurilor grotești asemănătoare. În mai toate românele există un subtext mitic, o fabula, un scenariu clasic, ca o mare cutie de rezonanță. De aici provine interesul artistic major al prozei lui Breban. Dacă ar fi avut un mai bun self control și
Nicolae Breban, 80 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2824_a_4149]
-
îl poartă cu trufie, cu nerușinare sau cu inocență, răvășește lumina... ochilor privitorului. „O parabolă despre femeie și păcat“, a deslușit Marcel Tolcea. O parabolă densă în coduri culturale, luând forma unui fabulos carnaval senzual, uneori melancolic, alteori tragic, adesea grotesc, dar întotdeauna necruțător de viu, într-un registru contrastant de rece/fierbinte al culorii, pe care maestrul îl stăpânește precum puțini. Cu „Femeile“ lui Andrei Medinski vă puteți întâlni o vară-ntreagă la Casa Lima, ba chiar, dacă vă ispitesc
Agenda2004-30-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/282679_a_284008]
-
sentimentul unei investiri uitînd să-și dea determinări sigure, pe masura idealului sau. Un coif de carton și o armura îi șunt de ajuns pentru marea lupta. De aici ridicolul și nereușită; căci armura și coiful șunt determinații strîmbe și grotești prin care idealul nu poate prinde trup. Putem spune ceva asemanator despre Constantin Noica? Întorcîndu-ne la fișa clinică pe care și-a întocmit-o singur, găsim această mărturisire: "Pacientul (Noica însuși) declară că a citit la 18 ani pe Kant
Despre donquijotismul lui Noica by Laura Pamfil () [Corola-journal/Journalistic/17664_a_18989]
-
actori. Imediat în linia a doua și a treia însă, disperarea financiară a fost dată pe față: actorii sînt folosiți în penibile reclame video cu detergenți sau untdelemn și, mai ales, în tot felul de show-uri absurde, ridicole și grotești, uneori, în care aparițiile lor ies cu totul din sfera esteticului și, oricum, din aceea a teatralității. Această practic abandonare a profesiunii a atras, am spune în mod paradoxal, o stare materială de invidiat în breaslă și eticheta de vedetă
Tentatii (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17717_a_19042]
-
răspunsurile orale ale candidaților, se va urmări utilizarea de către aceștia a unor termeni de teorie și istorie literară; era vorba, în exprimarea cu care ne-a obișnuit ministerul, de un numar de 68 de "concepte operaționale", printre care "apolinic, catharsis, grotesc, litota, oximoron, sincronism, umanism, verosimil" etc. De la sine înțeleasă că nu poți comenta un text literar fără să te folosești de astfel de termeni și mai ales de altii cuprinși în lista (că dialog, elegie, epitet, meditație, metaforă, realism, român
Examen national sau dezastru national? by Ștefan Ba () [Corola-journal/Journalistic/17741_a_19066]
-
prin definiție, este apelul lui Ion Barbu, spre finele lui ^40 și în răstimpul Rebeliunii, la suprimarea prietenului Vianu (fapt explicat de către fiul acestuia prin "gelozia" poetului față de Ralea, cu care se legase Tudor): enormitate evidență și într-atâta de grotesca, încât fu luată-n zeflemea. E drept că și Baudelaire ceruse, pe ulițele insurecției quarante-huitarde-e pariziene, executarea tatălui său vitreg, solemnul general Aupick. Numai că Vianu era unui din confidenții lui Ion Barbu, ba chiar și exegetul sau, iar nu
SERBAN FOARTA - "Poetul e captivul propriului său stil" by Remus Valeriu Giorgioni si Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/17731_a_19056]
-
scenă împreunării intempestive a bolnavei cu icoana Mântuitorului. Scenă este falsă, dar descrierea metamorfozării icoanei în urma acestui sacrilegiu atrage atenția prin forță imaginației plastice a autorului: "Vopseaua se umezise și crăpase, deformând întregul desen, creându-i lui Iisus o imagine grotesca, aproape buhăita și buboasa, ca a unui om care suferă de o boală de piele, un fel de acnee rebela din care cauza se scarpină încontinuu, făcând o rană din obrajii săi. Cu toate acestea, aspectul nu era atât de
UN MARE SCRIITOR SOLITAR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17760_a_19085]
-
vrea să mă opresc asupra unui alt fel de "violență", aceea a seducției pe care scriitura d-nei Sylvie Germain o exercita asupra lectorului, simțită în primul rînd că pe o extraordinară presiune asupra retinei "agresate" de imagini baroc sexualizante sau grotești. Imagini ale mutilării trupurilor, ale fragmentarii, ale decăderii lor în alte regnuri, ale reificării se întretaie, într-o curgere care amintește de cea a visului, cu imagini ale înfloririi lui debordante și ale expansiunii pătimașe către alte trupuri. Iată doar
Seductia violentă by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17780_a_19105]
-
de scandal. Textele sunt adevărate demonstrații de virtuozitate stilistica și ar merita, în alt context, o analiză aparte. În această scurtă prezentare însă trebuie relevata funcția lor în economia întregului român. Practic este vorba de o a doua versiune, falsificată, grotesca a vieții lui Matei Popa. Gabriela Adamesteanu i-a impresionat pe cititori arătându-le, tot cu mijloacele parodiei, ce anume a inteles din dramă unei familii boierești o servitoare. Augustin Buzura realizează ceva similar, cu mențiunea însă că la el
REVENIRE SPECTACULOASă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17842_a_19167]
-
nemiluita pumni în cap." Visul se complică prin faptul că "băiețelul", cu un nume care sugerează moartea, Tödlein, isi provoacă o hemoragie de lungă durată, scobindu-se în nas. El ajunge să se scalde pur și simplu în sânge, prefigurând grotesc sanguina condiție de femeie a Lindei. Oroarea angelicei fetițe de infernul biologic ascuns în ea însăși, coincidență metafizica între dragoste și moarte, senzația de ființă asediata pe care o are o femelă disputată de masculi și multe alte sensuri pot
UN EXEGET AL FANTASMELOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17872_a_19197]
-
asupra lumii din jur", "interes maxim acordat vieții cotidiene, omului comun, atenție la culoarea langajului străzii, unghi comic, caragialesc, de contemplare a umanității, spirit ludic", "surprinderea argourilor epocii, al decupajului momentelor realiste din realitate", "ochiul sarcastic, nemilos, avid de scene grotești". Am recitit paginile lui Crohmălniceanu având sub ochi cea mai recentă carte a lui Ioan Lăcusta, În șoaptă, apărută la Editură "Cartea Românească". După ce a debutat la "Junimea" (e vorba, bineînțeles, de cenaclul bucureștean al lui Ov.S. Crohmălniceanu), Ioan Lăcusta
Contrapunct by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17908_a_19233]
-
o rezolve. Câțiva dintre aleșii națiunii și-au recunoscut cu mândrie patriotică participarea la tunătorii, asupra altora plutesc bănuieli întemeiate, iar alții, aflați deocamdată deasupra oricărei suspiciuni, probabil că încep să aibă și ei insomnii. Numai așa se explică tertipul grotesc prin care legea dosarelor de securitate devine încă o modalitate de manipulare istorică. Între varianta Ticu Dumitrescu, rațională, necesară și eficiența, si ghiveciul imoral oferit astăzi e o diferență că de la cer la pământ. Dacă textul inițial viza însănătoșirea societății
Bumerangul de catifea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17886_a_19211]
-
escavării într-o intimitate inepuizabilă, frizând jurnalul liric gen "mon coeur mis à nu", este surdinizată de arta digresiunii dar și a portretului-robot, incisiv. Autoarea nu pregetă să folosească tonalități de aquaforte pentru a zugrăvi climate, figuri și scene criante, grotești, ale mizeriei fiziologice și promiscuității. Diatriba în avalanșă sancționează moravuri, năravuri și metehne ale unei tipologii mediocre, placide, vegetative. Eroina "exercițiilor de fidelitate" este o retractilă în fața unei lumi ce trăiește într-un prezent continuu, fără proiecte și fără amintiri
Proză de cameră by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17196_a_18521]
-
unui univers în care se află laolaltă enorme resurse de fericire și nefericire. Oricît de simplu ar părea, oricît de naivă realizarea, lumea lui Thomas Mann este bulversant complexă pentru că în ea orice e posibil, miraculosul și sordidul, suavul și grotescul. E, cu siguranță, mai curînd o lume a dezamăgirilor, a înșelăciunii, a neputinței, dar tocmai prin faptul că acestea sînt asumate întotdeauna de o instanță superioară, care le pricepe un rost adînc, uneori explicat cu poate insistent moralism, alteori rămas
Calmul valorilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17185_a_18510]
-
plictiseală, oricum mulțumirea de a căpăta cîțiva bani. Cred că în mintea mea nu mai era nimic decît graba de a ignora acel decor, pereții jupuiți, patul și rochia de un roșu țipător din care apărea acel chip cu trăsături grotești, mai de grabă o mască purtată de-a lungul străzilor din jurul cimitirului, la căderea nopții. Ce-mi rămînea decît să-mi arunc pe mine hainele, să mă scotocesc și să scot din buzunar, mototolita, biata hîrtie de douăzeci de lei
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
celor care se știau deja înșurubați în scaunele puterii, Gabriel Andreescu a urcat la tribună și a rostit un tulburător discurs, o amară meditație despre ceea ce parlamentul autodesemnat ar fi trebuit să facă și să fie. Ca într-o farsă grotescă, pe măsură ce vorbitorul devenea mai grav, sala intra într-un delir al bunei-dispoziții, pocniturile lubrice ale dopurilor de șampanie acoperind propozițiile îndurerate ale singurului om din acea sală care-și păstrase intact instinctul moral. Ca într-o străfulgerare dureroasă, mi-am
Taifun în Calea Victoriei, 120 by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17224_a_18549]
-
umor: "A scris și Epistole (e vorba de Iacob Negruzzi), altă specie destul de frecventată în epocă, adresate lui Alecsandri, T. Maiorescu, A. Naum ș. a. Stilul e însă adeseori pompos și baroc, lunecînd spre retorismul tern, fără acoperire artistică, imaginile aproape grotești ca în aceasta privindu-l pe Maiorescu, care încearcă să oprească Roata rătăcirii: "Te-ai repezit în urmă-i cu mîneci suflecate,/ Și cu vînjoase brațe de spițe încleștate/ Puteri în pieptu-ți zdravăn de mii ai întîlnit/ Ș-a roții
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
interior cu lumea. Această paradigmă se repetă și în Maestrul unde de data aceasta acțiunea este intenționat restrînsă la cîteva pagini. Adrian Alui Gheorghe vrea să-și surprindă publicul printr-un dialog exemplar unde veridicul (Telefonul) se îmbină perfect cu grotescul și macabrul (Hoțul de buzunare). Acest filon eroic la care nu se potrivește însă nici o cheiță este anticipat încă din Moartea de catifea pentru că autorul visează să creeze un spațiu epic de mare adîncime și acest vis face obiectul selecției
Structuri narative by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17278_a_18603]