722 matches
-
semnificatul este nimicul. Un semn straniu, deci, a cărui evoluție desenează o nesfârșită rotire în gol, un “bâlci al deșertăciunii”. Iată o mostră, între numeroase altele: “ - Să trăiți, dom’ profesor, deranjez? - Dacă m-ai aflat e în regulă, replică profesorul Grumaz. Cu ce ocazie la cabinet? - Păi, am lucrarea la dumneavoastră și...cum o rezolvăm? - Stai să te bifez pe listă...așa. Ai două variante, o elaborezi singur sau ți-o face careva. Eu vreau doar s-o văd depusă la
DASCĂLII, DASCĂLII DE MARIAN DRUMUR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 676 din 06 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351285_a_352614]
-
că tânărul acesta și-a întârziat intrarea în lumea terestră cel puțin cu două-trei sute de ani. A! El trebuia să se nască pe vremea când tirania sugruma popoarele, când nu erau încă proclamate drepturile omului, când lumea gemea cu grumajii striviți sub călcâiul despotismului. Aș fi vrut să văz pe tiran față-n față cu Coriolan Drăgănescu! Desigur proclamația drepturilor omului n-ar fi întârziat atâta.” Coriolan Drăgănescu, liderul infatigabil al tineretului studențesc este unul (de neglijat), din pseudo eroii
CARTEA CU PRIETENI XXIX- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351452_a_352781]
-
în comuniune, cu Voința dumnezeiască. Sub autoritatea unicității persoanei, prin darul Chipului primit la Creație, reînnoit în Hristos, fiecare credincios își află chemarea, alegerea și treapta slujirii lui Dumnezeu și a Nației sale. Numai dreptul creștin mărturisitor, care stă pe grumazul vremii, ar putea să dicteze istoria, ce s-ar împleti cu menirea sa și cu destinul Tradiției stră-strămoșești. Ordinea, așezarea lumii în Vatra națiunilor este lăsată de Creator întru desăvârșirea Neamurilor. Cele care conlucrează cu Dumnezeu își îndeplinesc destinul mesianic
SUCCESUL PREALEŞILOR NOŞTRI POLITICIENI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351661_a_352990]
-
INOROGUL alb și maiestos, blând ca toate șoaptele doinelor noastre, mirosind a văzduh de primăvară cu liliac și lăcrămioare, a iarbă fragedă cu picături de rouă. În a lui coamă aș fi vrut să-mi afund obrazul, să-și cuprind grumazul cu brațele, într-o caldă îmbrățișare. Am recitit legendele cu Inorogi. Dintru început cu Adam și a lui Evă, cu fecioare, cu împărați, cu Maica. În toate religiile lumii apare El. Și mi-e dor, cu fiecare ceas mi-e
IZVORUL IUBIRII (3)INOROGII ŞI FRAGILITATEA GINGĂŞIEI de DOR DANAELA în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346690_a_348019]
-
propriii tăi camarazi deveniți diavoli și, până la urmă, istovit, să te pomenești asemenea lor. Sunt traume sufletești pe care numai un erou le poate depăși, dar care îi rămân pe viață în cârcă, asemenea unei jivine cu ghearele înfipte în grumaz. Părintele Calciu știa că o cădere poate fi depășită numai prin asumarea ei conștientă și responsabilă, și aceasta l-a făcut, până la urmă, victorios” - potrivit aprecierii cuprinsă în „Predoslovia” cărții, semnată de Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop și Mitropolit, de pioasă și
ŞASE ANI DE LA SĂVÂRŞIREA DIN ACEASTĂ VIAŢĂ, PĂMÂNTEASCĂ, A PĂRINTELUI GHEORGHE CALCIU DUMITREASA, de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 682 din 12 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351000_a_352329]
-
căldura lor odihnitoare toropea simțurile. Obrajii se alintau în căușul lor reconfortant, aerul răcoros nu era de ajutor. I-am simțit buzele moi pe ochi, coborau lin pe nas, obraji, ocolind strategic gura. Traseul urma porțiunea de sub bărbie, pe linia grumazului in jos, poposind pe corsaj. Depunea săruturi ușoare, mărunte absorbind ultimul strop de respirație. Energia din trupul lui se infiltra în fiecare por. O invazie de senzații ca o explozie de stele. Degetele lui mângâiau abia simțit ca o adiere
AMINTIRILE BĂTRÂNEI DOAMNE (II) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 839 din 18 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345725_a_347054]
-
credința, ajută necredinței mele! Așa zicea tatăl copilului îndrăcit, după ce Învățătorul i-a vindecat fiul. Îmi aștept moartea (soră bună cu singurătatea) din clipă în clipă. Je ne regrete rien... În apele tale curgătoare mă scald, niciodată aceleași, împletite în jurul grumazului meu precum funiile groase de cânepă. Uită-te la tine, îți zic, uită-te la tine și mă vei recunoaște. Uită-te la mine, îți zic uită-te la mine, și te vei recunoaște așa cum stai în lumina de sine
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356247_a_357576]
-
propriii tăi camarazi deveniți diavoli și, până la urmă, istovit, să te pomenești asemenea lor. Sunt traume sufletești pe care numai un erou le poate depăși, dar care îi rămân pe viață în cârcă, asemenea unei jivine cu ghiarele înfipte în grumaz. Părintele Calciu știa că o cădere poate fi depășită numai prin asumarea ei conștientă și responsabilă, și aceasta l-a făcut, până la urmă, victorios” - potrivit aprecierii cuprinsă în „Predoslovia” cărții, semnată de Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop și Mitropolit, de pioasă și
PĂRINTELE GHEORGHE CALCIU DUMITREASA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356277_a_357606]
-
proiecte Și -aș vrea să fac ceva nemuritor Tu îmi zâmbești fierbinte printre gene Și-mi proiectezi o scenă de amor Îmi spui că-ți sunt stăpân și șef și lege Și dacă plec ți-aș frânge inima Dar pe grumaz îmi pui din când în când Genunchiul tău de caldă catifea .......................................... Și te iubesc în ignoranța ta Când peste umăr îmi zâmbești ușor Când sorbi artistic din ceașcă de cafea Și stai frumos,picior peste picior Și-mi spun că
PICIOR PESTE PICIOR de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356055_a_357384]
-
Cum șoimii sprijină cerul / Cum pruncul se-agață de sânul matern/ Cum zidul se-agață de iedera / așa mă agat de țărâna” (Mysterion). Și o alta dorința secretă de-a mea: “Să mă spăl cu pământul / înspumându-mi cu patimă / grumazul, mîinile, sânii / coapsă rotundă / și astfel curată de lutul flamand / să-mi reînviu începutul /când apa mă înfierbânta răcoroasă, / seducătoare și casta / în hăul fântânii / pe pașnicul grui / de acasă.” (Răspântii de sine). Așa cum anticul Anteu, sprijinea Pământul pe umeri
CEA MAI MARE MIŞCARE GLOBALĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354845_a_356174]
-
Lașasem libertatea în urmă, închisoarea aceea călduța rotundă, umflată precum balonul, din care sorbeam printr-un soi de tub lung, mișcător, moale, catifelat la atingere pentru închisoarea această numită ironic: viața. Mă jucam cu tubul acela, mi-l înfășuram pe grumaji, pește gât, așa cum mai tarziu aveam să mă-nfășor cu propriile gânduri. Mă lepăd de voi, cum m-aș lepăda de întunericul fără de seamăn al uratului, vreau să înot spre lumină pe apă Styxului, în luntrea lui Charon, pe apă
TRATAT DE SINGURĂTATE, I (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356251_a_357580]
-
nori de plumb să cază să spele bube, semne și urme de pricază. Că nu mai vrea nici vântul s-asculte false rugi... Vezi, trist e și cuvântul ce-n van îl tot îndrugi. Sunt trist doar câte-odată, când pe grumaz simt jugul minciuni-n glod brodată ce-n noi își poartă plugul. Sunt trist dar... cui îi pasă? Sunt doar un bot de lut. Sunt trist dar stau acasă, cuminte... revolut. (în spatele oglinzilor) Referință Bibliografică: sensuri / Eugen Emeric Chvala : Confluențe
SENSURI de EUGEN EMERIC CHVALA în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368956_a_370285]
-
cu vatră- cu o cergă pe picioare într-o liniște monumentală asculta atrocitățile tragicului și absurdului. Tristeți relatate ca pe un jurnal de război în care străbunicul fiind luat prizonier în primul conflict mondial le-a trăit cu bocancul pe grumaz, o viață în agonie înspre și la capătul lumii. Fiind în trenurile care pentru cei mai mulți nu avea bilet de întoarcere povestea cum în opririle lor prin gări prizonierii erau folosiți pe post de călăi. Cei cu stea rosie-n frunte
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE II de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370818_a_372147]
-
ar plânge c-a forțat-o în viteză; apoi s-ar văieta că bagajul adăugat, o legătură cu câte alea, plus panerul, ar fi fost adevărat lest, o mână de plumb gata-gata s-o răpună, nu altceva! Ah, acum observ! Grumazul se oferă din ce în ce mai mult privirii. Probabil că fruntea i se coboară sub gânduri. Desigur! Și umerii, înclinați înainte, de parc-ar vrea să se-adune. Plumburiul cerului insuflă sentimentul nevolniciei. Mă-ngrozesc! Nici tânărul, nici eu nu suntem Atlas să
CAPTIV de ANGELA DINA în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370902_a_372231]
-
viața-mi fadă, mărginită, În renunțări și-n amăgiri scăldată. Iar de mi-ai dat cât n-am putut a duce, N-am protestat, nu m-am aprins ca para, Mi-am acceptat, făr’-a cârti, povara Punându-mi, pe grumaz, o altă cruce. Le-am dus pe toate-n palida-mi făptură Cuprinsă, și așa, de-o maladie. Cu-ntâia zi de viață mă sfâșie Iubirea neatinsă de vreo ură. Poate-ai vrut tu așa, să fiu bolnavă, Și mi-
SĂ NU MĂ VINDECI de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369978_a_371307]
-
Ți-e Îndrumător și Sfetnic, Domnul încă te iubește. Românie, țară mamă, mult ai suferit sub daltă, Pruncii tăi din zări te cheamă, inimile lor tresaltă. Mi-amintesc mirosul reavăn de țărână, văd și plugul, Însă lațul strânge tare, pe grumaz apasă jugul, Ne dorim o libertate dar nu una pământească, În Cristos vrem unitate, Duhul Sfânt să propășească, Chiar de-s lupte de partide, care, cine e mai mare, Doamne, fă-Ți Împărăția sfântă și biruitoare! Să ne bizuim pe
DOR DE ȚARĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370482_a_371811]
-
iezii-i săriră-n cârcă și el se trezi legat. - Ei, acum, dragă cumetre, de cumva îți e pe plac, spune-ne unde-i mămuca, căci de nu, cu tine-n lac! Darul nostru o s-atârne frumușel de-al tău grumaz și acesta mi se pare încă cel mai mic necaz, zise iedul cel mai mare, pregătindu-se temeinic să despice cu cosorul burta lupului nemernic. - Stați așa, nu-i cu putință să gândiți rău despre mine c-am cerut deja
LUPUL ŞI CAPRA CU TREI IEZI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370610_a_371939]
-
îi zădărnicește planurile, ucigând fiara dezlănțuită: Urmărindu-l cu înverșunare, Enkidu ajunse Taurul și, apucându-l de coadă,îl ținu strâns cu amândouă mâinile. Atunci Ghilgameș, viteaz și dibaci, stătu în fața lui și, cu spada, Cu spada îl izbi între grumaz și coarne. După ce uciseră Taurul, îi smulseră inima și o așezară dinaintea Soarelui; se îndepărtară și se închinară dinaintea lui Șamaș, apoi se așezară, amândoi, ca niște frați. Iștar, care se urcase pe meterezeleUrukului-celui-împrejmuit, mâhnită, începu sa se tânguie: - "Blestemul
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
ani Tu mare și cărunt ai zăbovit Și-n pleava de ferigă și golani Deasupra m-ai purtat, neistovit. Eu robul unui lut nemângâiat În suflet te amestec și te cresc, Dă-mi arcul de arhangheli ferecat Pe demoni în grumaz să-i nimeresc. ----------------------------------------------- Publicată în „OLTUL”, anul I, nr. 1 din august 1943 LUCIFER Eu navighez pe marile genuni, Pe anii răi, pe temple de dureri. În cîrca mea duc haite de nebuni, Bătrîne răni și secolii de ieri. Cu
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
și animale care își arată dragostea, iubirea, aproape mai uman decât oamenii. Vezi găinușa aceea care vine să fie îmbrățișata de un copil, căluțul care se așează în poala stăpânei lui să fie mângăiat, văcuța aceea drăgălașă care își pune grumazul pe umărul stăpănului, peștele care sărută gurița unui bebeluș, sau cioara care strange gunoiul aruncat de oameni..... Copacul credeți că nu simte durerea când dai cu toporul în el, când îi rupi crengile și i le bagi pe foc Apa
TEORIA SUPRASTRUCTURILOR ( MODIFICATA) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353271_a_354600]
-
Ediția nr. 1160 din 05 martie 2014 Toate Articolele Autorului pitit între coperți poemul aruncă cu toate cuvintele lui după tine așa l-am dresat în nopțile lungi ale iernii ademenindu-l cu vise nebune lângă abator câinii luminii sfârtecă grumazuri subțiri și albe din când în când vin fluturi în picaj singurătatea e rea și zgârie sub tâmplă când se lasă întunericul mă întrebi dacă aș putea să îmblânzesc moartea să o mângâi pe creștet sau s-o dau la
LASĂ DRUMURILE SĂ FUGĂ de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353489_a_354818]
-
un târziu calul se opri . El coborî și apoi o ajută pe ea să coboare.O tinu o secundă în plus în brațe și amândoi zâmbiră ușor intimidati.Ea nu se desprinsese din imbratisare.Il bătu ușor pe Rafael pe grumaz și-l lasă liber. "Va trebui să urcăm vreo cinzeci de metri.Ai grijă la crengi" O agață de mână și o trase după el.Ajunsera în fața unei intrari.Nu era o cabană. O colibă de lemn ascunsă între copaci
POVESTE DE DRAGOSTE(3) de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354073_a_355402]
-
Îl fascinează locurile și oamenii, cu specificitatea lor, absolut în toate regiunile africane în care a lucrat. În însemnările sale despre Africa, el spune că aici a găsit ceva din liniștea sufletului, între oamenii aceștia obidiți, dar încă răbdători, cu grumazul în juguri grele, împăcați oarecum cu soarta... Revine în Maroc în perioada 1974-1976, unde parcă viața nu era aceeași pe care o lăsase în urmă cu trei ani, iar apoi continuă periplul african și merge în Libia generalului Gaddafi, pentru
UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357057_a_358386]
-
i-a fixat pe stâncă... Le freca întunericimea cu pastă sidefie, dându-le străluciri de fosfor... Acum colții și botul din sângele lui, din sucul de lemn și alte culori. Mâinile îi jucau cu iuțeală împletind linii, planuri, volume... Capul, grumazul, corpul arcuit... Mușchii i se încordau, își strivea buzele, degetele îi sângerau deschise. Acum labele cu gheare de calcar, blana ca o spumă lunecoasă... Fixa pe stâncă fiara, parcă vie, o ucidea acolo: în jurul gâtului fragil, două brațe puternice, sugrumând
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357306_a_358635]
-
a întors brusc: felina, flămândă și mânată de instinctul ucigaș, se apropiase pe furiș după îndelungata și zilnica ei pândă. Erau față în față acum, în încordare și delir. A primit suflarea animalului în piept și pumni, i-a cuprins grumazul, și-a înfipt oasele degetelor în blană, i-a pătruns în carnea fierbinte, în fibre. Botul și vibrizele îi mângâiau și îi sărutau fruntea, obrajii, gâtul, brațele încleștate... Vinele cărnii felinei îi pulsau și îi plezneau printre degete: le smulgea
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357306_a_358635]