410 matches
-
dată chiar cu o ursoaică care-și plimba ursulețul ca de pluș învățând-ul să-și culeagă hrana. S-a apropiat periculos uitându-se în ochii fiarei. Aceasta, recunoscând intențiile bune i-a permis chiar să mângâie ursulețul care se gudura printre picioarele lui. Nu căuta aceste animale și nu știu bine dacă nu tocmai ele îi veneau în întâmpinare. Și pădurarii de profesie au impresia că animalele îi caută și îi respectă. Mai ales când împart hrana care, îndeobște, se
UN ACCIDENT ACCIDENTAL de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357765_a_359094]
-
poți mângâia? Nu ai oricând posibilitatea să o faci! - Să o văd și p-asta fachirule! Și într-adevăr de după tufiș se apropie o căprioară și, după o clipă de ezitare, se îndreaptă spre ei. Și puiul a apărut direct gudurându-se de piciorul lui Klaus. Dan întinde mâna să mângâie. Căprioara nu s-a speria ci, din contră, îl împungea cu capul ca un cățel. Idila a durat câteva secunde bune după care căprioara a ridicat capul a atenție apoi
UN ACCIDENT ACCIDENTAL de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357765_a_359094]
-
chiar și dacă era vorba de joacă. De mârâit, rare ori se întâmpla să o facă, doar atunci când unii copii mai mari încercau să-i bruscheze pe ai mei, neținând cont și de prezența lui veșnică, doar în preajma lor, niciodată gudurându-se printre ei. Controla totul de la distanță și nu venea decât când era chemat, știind, după întonație probabil, și de ce era chemat, dar, de mușcat, nici vorbă de așa ceva: se punea doar între ei și îl privea pe cel ce
URSU” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358287_a_359616]
-
pusei chipiul pe masă, scosei batista din buzunar să mă șterg de sudoare că transpirasem tot. Mă luase așa un tremurat la gândul că tot bănetul ăla o să fie al meu. Ia , uite, Doamne, cum iese norocul în fața omului,mă guduram eu pe lângă valiză, și mă gândeam ca prostul ce să fac eu cu atâta bănet. Prima dată mi-a venit în minte să iau casa lui Traian Pisică, casă mare cu șase camere, apoi pădurea cocoanei Câmpineanca și cu pământul
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358361_a_359690]
-
Ioane, ia spuni tu drept, care dintre mine și Ruxandra lu' Ghiță Pâslă ți-i mai dragă? Că eu nu-s prea lămurită ... Cum să fiu, Ioane, di vremi ci tu mă scoți mereu la poartă, da' la horă ti guduri numai pe lângă a lu' Pâslă? Ion păru cam încurcat, dar ticluiește repede un răspuns: - Lasă, Casandră, nu pune la inimă ci crezi tu, până nu ți-oi spune ci simt eu ... - Șî ci, mă rog, sâmți tu? - Că mie-mi
ŞOTIILE TINEREŢII ŞI NĂLUCA RĂZBOIULUI (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358437_a_359766]
-
c-aș merita bețe Nu m-ar vinde nici în târg... Toate mi-ar râde în cârd; Gâștele, care-s istețe, Si m-ar scoate din ogradă. Poate...mă va lua la rost Că stăpânul lui e prost; Se va gudura din coadă, Tăvălindu-se pe burtă... Vai!...atuncea și Grivei, Că sunt os din osul ei? S-o tămâii ca pe o sfântă, Nu mi-aș ierta viața toată! Spuneți voi, n-aș fi neghiob? Să muncesc precum un rob
LA ŞCOALĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357552_a_358881]
-
hidos, având în vedere cadrul unde se desfășoară. Încercarea lor de a mima împerecherea demonstrează distrugerea oricăror bariere ce ar mai fi putut exista între cei prezenți în fosta aerogară. Bariere impuse de intimidate, de civilizație, de societate. Salomea “se gudură ca un câine lângă stăpân, apoi îl împinge cu vârful sandalei, i se urcă-n spinare,- calcă peste el ca pe un preș aruncat peste un maldăr de oase. Salomea danseză lasciv din buric. Nimeni nu o dezaprobă, nimeni nu
DANTELA DE BABILON , O POVESTE DESPRE SOLIDARITATE UMANA SI SCHIMBAREA MENTALITATILOR de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358471_a_359800]
-
ia de nevastă în locul surorii mele, doctor în medicină de Strasbourg! În ce hal a ajuns omul acesta, atât de pretențios altădată, să se înjosească!... Tanti Drina se ivise curând în capul casei scărilor, domolind câinii adăpostiți acolo, care se gudurau la picioarele ei ca niște mielușei. Mă izbise încă de la intrare mirosul specific al casei, ce-mi fusese atât de familiar cândva, provenind de la tutunul fin al țigărilor lui uica Livi și de la medicamentele depozitate într-o mică debara de sub
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358606_a_359935]
-
purtând în mână un pahar ce conținea un lichid roșiatic și o felie de lămâie. Înainta solemnă, cu paharul ținut la o anumită înălțime, ca o preoteasă care oficia un ceremonial religios. Doi cockeri bălțați dăduseră năvală pe urma ei, gudurându-se la marginea patului. Observându-mi zâmbetul subțire, uica Livi se enervase și mai mult. Du-te și dă raportul! îmi spusese. Cuvintele acestea nu păreau să aibă nicio noimă, dar cândva avuseseră una. Ele îmi erau adresate, însoțite de
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358606_a_359935]
-
că azi am devenit Număr impar..., nume de sfânt ... ECOUL ... întinde palma să-ți revăd linia vieții trecând cu roți de moarte peste dragostea mea apropie-te..., nu-ți fie teamă de vei găsi în locul meu ecoul ... RONDEL MIORITIC Se gudură-nserarea spre ultimele sate Și tremură cămașa pe mine ca o apă, La stâna lor ciobanii țin stelele sub pleoapă Când ugerul luminii e gol pe jumătate Și totuși împăcarea doar pe la colțuri sapă Vulcanul unor gânduri în tâmplă mi
INELELE TRUNCHIULUI DE TEI (POEZII) de GEORGE TEI în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344683_a_346012]
-
sate Și tremură cămașa pe mine ca o apă, La stâna lor ciobanii țin stelele sub pleoapă Când ugerul luminii e gol pe jumătate Și totuși împăcarea doar pe la colțuri sapă Vulcanul unor gânduri în tâmplă mi se zbate, Se gudură-nserarea spre ultimele sate Și tremură cămașa pe mine ca o apă Pădurile nebune se-ntorc la mine toate Și-n fiecare piatră singurătatea crapă Iar visele trecute în vară-s încrustate. Când printre nori apatici deschisă-i câte-o
INELELE TRUNCHIULUI DE TEI (POEZII) de GEORGE TEI în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344683_a_346012]
-
ultimele sate Și tremură cămașa pe mine ca o apă Pădurile nebune se-ntorc la mine toate Și-n fiecare piatră singurătatea crapă Iar visele trecute în vară-s încrustate. Când printre nori apatici deschisă-i câte-o trapă Se gudură-nserarea spre ultimele sate ... George TEI București mai 2013 Referință Bibliografică: George TEI - INELELE TRUNCHIULUI DE TEI (POEZII) / George Tei : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 875, Anul III, 24 mai 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 George Tei : Toate
INELELE TRUNCHIULUI DE TEI (POEZII) de GEORGE TEI în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344683_a_346012]
-
-i acolo? îl auzise pe Sigi strigând. Se trăsese înapoia unei magazii și așteptase. Cine-i? mai răcnise o dată bărbatul din pragul verandei. În casa de alături și Berni dădea semne că s-ar fi trezit. Câinele, dezorientat, când se gudura în preajma vechiului stăpân, când se întorcea chelălăind în fața celui nou. Se auzise zgomot de lanț și Alfi nu se mai ivise. Parcă simțind încordarea ce stăruia în aer, animalul își făcuse cunoscută neliniștea prin urlete tânguitoare. La adăpostul unor tufe
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
am simțit că exist.Și cercul se închide cu un nou răsărit.Picioarele mi se încălzesc și vor să miște trupul amorțit de mirare. Plec copleșită de greutatea ușurinței mele și cu un ultim salut cuprind copacul cu privirea.Se gudura și-și continuă emiterea ding-dong-ului etern. http://artelesistiintelevietii.wordpress.com/ Referință Bibliografica: VOCEA LINIȘTII / Dalelina John : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 640, Anul ÎI, 01 octombrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Dalelina John : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
VOCEA LINIŞTII de DALELINA JOHN în ediţia nr. 640 din 01 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359065_a_360394]
-
-ncalță și ne-mbracă Că mămica e săracă și n-are ce să ne facă... -Bravooo!- striga șeful de Post, ia și tu câțiva franci să-ți iai bomboane de la Zaharia ! -O mai spun și pe-aia cu Moscova ?- se gudura Ion al lui Mamaie pe lângă el și începea fără ca să mai aștepte încuviințarea : Șapte mere-ntr-o basma, Ș-am plecat la Moscova... -Las-o pe asta , n-o mai spune, s-ar putea să fim prieteni cu ăștia, n-avem
MIELU (FRAGMENT DIN ROMANUL „PRIVEGHIUL”) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359383_a_360712]
-
uitam cum alegea fiecare vită să o ducă la locul ei. Știa rostul fiecăreia. Începuse să amurgească și mă grăbeam să plec. Am ieșit la poartă cu privirea pe fânul înșirat pe la ușile graj- dului. Câinii se împrieteniseră și se gudurau pe lângă mine, mințindu-i că le arunc ceva de mâncat. Până să-l întreb de capre dacă au luat ied, dacă are nutreț și pentru ele, a fluierat și a strigat: - Mirabela, hai, ia-le acasă ! Mirabela e elevă în
ORA DE DIRIGENȚIE ȚINUTĂ PE LINIA GRAJDULUI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340357_a_341686]
-
văzuse totuși de două zile. Începu să-l strige: Maxi, Maxiii! Dar în locul câinelui apăru majordomul, iar președintele se întristă fiindcă nu credea că acesta ar fi alergat de nebun să prindă mingea, sau că ar fi putut să se gudure și să dea din coadă dacă era mângâiat pe cap. În fine, cheful de joacă al președintelui se diminuă considerabil, așadar ascultă cu multă atenție explicațiile: - Cu tot respectul, domnule președinte, nu este posibil ca dumneavoastră să aveți un cățel
CEL MAI PUTERNIC OM AL PLANETEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340447_a_341776]
-
damfuri de bere la halbă și aninons de mititei cu muștar un cărucior duce un om fără picioare de ce nu mă întreb cui să-i mulțumesc că sunt propriul stăpân văd aud merg îmi cumpăr o înghețată un câine se gudură îi dau ambalajul să-l lingă iluzie Referință Bibliografică: Iluzie / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 586, Anul II, 08 august 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
ILUZIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 586 din 08 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340853_a_342182]
-
cel mai interesant este ceea ce a urmat, bătăliile pentru putere în care dezinformările și manipulare cetățenilor au fost nerușinate și la care au pus un umăr tovărășesc culturnicii, care se lăudau că au sertare pline de revoltă anticeușistă dar se gudurau pe lângă ceaușistii ajunși la putere. Au apărut și noile elite bucureștene pe linia și bani lui Soros. Jurnaliștii și scriitorii din străinătate, pentru că nu am mâncat salam din soia, au fost contestați și marginalizați, cel mai neîndreptățit și discreditat a
VERBA VOLANT, SCRIPTA MANENT ! de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 581 din 03 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340888_a_342217]
-
Iar pisica, îmbuibata, Încerca mereu, umflata, Pe-Azorel să-l trombonească, Din castron să-i hăpăiască. Pe atunci, câinii primeau Câtă hrană își doreau. Pisica cea leșinată Ar fi halit-o pe toată. De-aceea îl urmărea, Zi de zi se gudura. Nu iubirea lui, știm bine, Dorea de la bietul câine. Dacă-atâta l-a rugat, El pisica a lăsat Lângă farfuria lui, Să mănânce amândoi. Și se ospătau frumos, Când stăpânul, bucuros, Le-aducea mâncarea bună, Să se-ndoape împreună. Amândoi
AZOREL ȘI PISICA de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341050_a_342379]
-
centru. La un moment dat îi ieși cățelușul cel alb în cale și bucurându-se de prezența lui, îi spuse: - Cățelușu! Cățelulul meu drag, ce faci? Acesta lătră prietenos la el, dădu din coadă și se apropie repede de el, gudurându-se. Cuțul meu drag, îl alintă și-l mângâie, cum să mă las io de parc șî de voi, câinii? Cum? Că dacă îi să mă iau după Miță sau după ceilalți, aș sta numa-n casă și n-aș
CĂPITANUL VASILE (6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341181_a_342510]
-
Autorului Când zilele n-au culoare ne agățăm pe-o ramură de gânduri, întindem mâinile să prindem o aripă din ce eram odată. Dar nuuu! Ce să mai prinzi, când ea alunecă pe-o micuță scânteie din noi, care se gudură pe cordul nostru, scăpărând cu spor până când izbucnește incendiul și ne arde, ne arde atât cât vrea el, lăsându-ne la un moment dat, jăraticul strălucitor. Apoi sfoara kilometrică de clipe se tooot întinde să-l stingem cu lacrimi nenumărate
O ARIPĂ DIN CE ERAM ODATĂ de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341296_a_342625]
-
era scund la cei 1,77 ai săi, și la fel de încrezut ca acesta, dar cu o capacitate enormă de a juca teatru când era cazul și când avea ceva de câștigat. Atunci se comporta ca un ucenic cu maestrul său, gudur â ndu-se la "picioarele" celui ce putea să-i ofere ceea ce el avea nevoie, iar de la Andrei avusese numai de câștigat: bani, mâncare și un loc unde să petreacă vacanțele fără să plătească, căci nici acesta nu mergea acasă pe timpul
MOŞTENIREA I de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 765 din 03 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341371_a_342700]
-
La un moment dat văd că se zărește o mogâldeață mișunând în urma noastră. Am bănuit că este un câine și cât pe aci să sar în căruță de frica câinelui și să-mi deconspir prezența. Am văzut că mogâldeața se gudura la picioarele mele și imediat am înțeles că de fapt era Braica, cățeaua familiei, care și ea s-a luat după căruță ca și mine, fără acordul stăpânului. Circulam amândoi clandestin în spatele atelajului încărcat. Peste puțin timp am depășit perimetrul
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341739_a_343068]
-
soluție. Și, curios, nimeni nu și-a dus la bun sfârșit amenințările. Să fi fost piedică frumusețea și tinerețea lui Lady sau priveliștea cu scăunelul pe care stătea bătrâna la soare vorbind și potolindu-și cu mângâieri câinele ce se gudura la picioarele ei? Cine să știe? Lady a rămas acolo, tovarăș de nădejde al stăpânei și dușmanul locatarilor tânjind după tihna de acasă, până când, pe neașteptate, femeia a închis ochii și s-a dus la cele veșnice, lăsând casa cu
LADY de CORNELIA TURLEA CHIFU în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342299_a_343628]