341 matches
-
să-și desfăca! Ploaia vine, ploaia pleacă, Picurind vrea să petreacă, Daca ploia nu-i săracă, Haine noi pamantu-mbraca! Un porumbel Un porumbel, un guguștiuc, Cântă ades în vârf de nuc, Eu nu știu încotro s-apuc, Sunt singur, cuc! ,,Guguștiuc, guguștiuc!” Unde dorul să mi-l duc Unde jalea să mi-o plâng, Sunt nătâng! Început de toamnă Melcii poartă casa-n spate, Pomii-s încarcați de roade, Către cer fluturii zboară Când copii merg la școală! Vântul peste câmp
,,ANOTIMPURILE COPILARIEI ' (1993) de TELA MOCANU în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375907_a_377236]
-
-și desfăca! Ploaia vine, ploaia pleacă, Picurind vrea să petreacă, Daca ploia nu-i săracă, Haine noi pamantu-mbraca! Un porumbel Un porumbel, un guguștiuc, Cântă ades în vârf de nuc, Eu nu știu încotro s-apuc, Sunt singur, cuc! ,,Guguștiuc, guguștiuc!” Unde dorul să mi-l duc Unde jalea să mi-o plâng, Sunt nătâng! Început de toamnă Melcii poartă casa-n spate, Pomii-s încarcați de roade, Către cer fluturii zboară Când copii merg la școală! Vântul peste câmp adie
,,ANOTIMPURILE COPILARIEI ' (1993) de TELA MOCANU în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375907_a_377236]
-
Sunt nătâng! Început de toamnă Melcii poartă casa-n spate, Pomii-s încarcați de roade, Către cer fluturii zboară Când copii merg la școală! Vântul peste câmp adie Purtând puf de păpădie, Doar în vârful unui nuc A rămas un guguștiuc! Soarele la drum ne-mbie Strălucind de bucurie, Iar zorelele din glastra, Stau de pază la fereastra Noaptea sub un con de luna Câte-un greier canta-n sttruna Iar albinele din zori, Culeg roua de pe flori! Culorile toamnei Zilele
,,ANOTIMPURILE COPILARIEI ' (1993) de TELA MOCANU în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375907_a_377236]
-
câmpul străbătut de calea ferată. Undeva, la distanță de câteva sute de metri, pe o tarla unde a fost o cultură de lucernă, două căprioare oprite din păscut, priveau spre minunea creată de om. „Oare, căprioarele trăiesc perechi cum sunt guguștiucii sau se împreună numai în rut?” se întrebă Marieta deși știa precis cum este situația. La oameni este amestecat; deși oficial se împerechează cu acte, în viața de zi cu zi au multiple aventuri amoroase. „Parcă acum după ce auzii, mi-
FRAGMENT PROZĂ SCURTA DIN VOL. „LA VÂRSTA SENECTUȚII” (PARTEA A DOUA) de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372058_a_373387]
-
Versuri > Iubire > NE-AM SPUS Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1729 din 25 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Ne-am spus nezisele iubiri în așternuturi inimoase în focuri levitând zevzeci ne-am rătăcit în game joase Porniri de guguștiuci de stradă ne-au îngriit penele albe un colț anemic dintr-un zid s-a spart în alte colțuri dalbe În ochi s-au ciopărțit planete, păduri de foc și stele bete, năluci, fantasme, amintiri, în nespusele iubiri... cochete Referință
NE-AM SPUS de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372163_a_373492]
-
toacă bate la o mănăstire; Copiii ies și ei din case, blocuri,/ Pe ulițe, prin parcuri, pe maidane; Pâraiele fug repezi; terasa înmiresmată de liliac; cădura care-mi mângâie și colorează chipul; o salcie le ține isonul cu muguri plesniți; guguștiucul cântă din vârful casei; Primăvara își schimbă culorile / Și formele / Ca un cerb ramurile cu gânduri; Ploaia cânta / Peste florile lui mai; Își râde peste umbre-o dimineață; Când râde timpu-a primăvară; Din marginea zării/ privighetoarea își înalță profeția; Și
METAMORFOZELE NATURII – SIMFONII ALBASTRE. ( ANTOLOGIE DE POEZIE). NOTE DE LECTOR. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379252_a_380581]
-
fost știutor de pomelnice și acatiste”, personaj picaresc ce completează și dă sens aventurilor lui Bostan, sunt transformați în măgari. Spațiul rural este reinterpretat într-o manieră amuzantă, populat de personaje cu nume ce se vor comice (Blându, Multea, Ochiosu, Guguștiuc, Gușică, Vasile Părosu Înrăitu) sau de sfinți și zei greci. Textul oferă un amestec reușit de realitate și ficțiune, de călătorii în timp și în spațiu, căruia i se adaugă interferența cu absurdul și umorul negru. SCRIERI: Drum spre liniște
VARLAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290434_a_291763]
-
Toropit de căldură, Noimann se aruncase În piscină... Făcând un efort de voință, el Își aminti vag de jeturile de apă ce țâșneau din toate părțile, dar și de mulțimea adunată În cerc care-l privea de pe margine și de guguștiucii ce se fugăreau unul după altul prin crengile răchitei aplecate peste mese, gângurind cu gușile umflate, precum și de copiii ce se apropiau de bazin, arătându-l cu degetul. Medicul Își mai aduse aminte, de asemeni, și de monumentul lui Cuza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Faceți cumva aluzie la cei prezenți?” Întrebă Bikinski. „Păi ar avea vreun rost să-i zgândăr cu vorba mea pe cei absenți?” Spunând acestea, starea de depresie a lui Noimann se accentuă. Ciripitul vrăbiilor, pleoscăitul apei din havuz, precum și gânguritul guguștiucilor ce se fugăreau, umflându-și mereu gușile, pe acoperișul de olane al terasei Îl aduse Într-o stare de muțenie. Noimann se pleoști și se adânci În sine. Ceilalți Îl Întrebau câte ceva, dar medicul Îi privea absent. La ora șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
se trezea din somn. Pașii câte unui trecător grăbit răsunau pe trotuar. Aerul era atât de proaspăt, atât de limpede, Încât orice sunet reverbera, amplificându-se În spațiu. Porumbeii stăteau cu aripile desfăcute pe marginea havuzului, Încălzindu-se la soare. Guguștiucii guguiau, tramvaiele huruiau În stații, Îndreptându-se În grabă dinspre centru spre gară și Înapoi... Satanovski desfăcu ziarul 24:ore, pe care-l avea pe masă, parcurgând cu atenție comentariile politice, evenimentele mondene și cele culturale, citi pe Îndelete pagina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cultivată. E la modă să-ți etalezi gusturile pentru o cultură a delicateții. — Ar îndrăzni cineva să se dea mare cu priceperea sa de față cu împăratul? — Există întotdeauna cineva care nu pricepe că va fi considerat de ceilalți un guguștiuc care face tumbe, arătându-și posteriorul elegant. Ca să îmi dea un exemplu, An-te-hai îmi povestește o întâmplare care a avut loc în Orașul Interzis în timpul domniei împăratului Yung Cheng. Împăratul se bucura de spectacol, o poveste despre guvernatorul unui orășel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
din această scorneală. Însă nu scoaseră vreo vorbă, căci Îi bucura gândul că-și vor face singuri de mâncare din vânatul prins chiar de ei. Lică, Îndemânatic, Începu să smulgă penele și fulgii. Găinușa nu era mai mare decât un guguștiuc, iar jumulită arăta cât o vrabie. Tăiară bucățile mici și, Împreună cu ficatul, inima și pipota, le Înșirară pe o țepușă. Nu le mai ardea nicicum de pescuit și parcă uitaseră cu totul de ce veniseră acolo. Plasa atârna, obosită și murdară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și Blondul (căruia unii Îi ziceau Ectoraș), deși Înspăimântat de ceea ce ar fi putut să i se Întâmple, nu putuse - ca să nu pară nevrednic să dea Înapoi. Ba chiar se pomenise că ațâța nerăbdarea vărului cu imaginea unui morman de guguștiuci vânați, răsturnat pe masa de sub șopron. Bunica ar fi fost din cale-afară de mulțumită și le-ar fi făcut ciulama și friptură pe jar. Când Închiseră poarta dărăpănată, Blondul trase aer În piept: știa că, de acum, nu avea cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cât pe ce să leșine când dibui o mogâldeață moale și caldă. Își luă inima În dinți, apucă pasărea, o scoase la lumină și urlă ca un apucat: „L-am găsit! L-am găsit! Cu mujdei Îl facem pe dumnealui!”. Guguștiucul țipa Îngrozit, pe limba lui, și Încerca să scape din mâinile care Îl strângeau. Printre degetele copilului curgea sânge. Peste ochii ce semănau cu două boabe netede și lucioase de piper apărea și pierea cu repeziciune o pieliță subțire și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
capetele potăilor, cu dinții rânjiți și blana pe ele, zăceau În pârâu. Povestea lui Câinaru, neguțător de piei de cotarlă, era și ea adevărată. Stoluri de vrăbii Își luau zborul și sfârâitul aripilor părea durduit de copite În goană; zborul guguștiucilor suna mai ascuțit decât șuierul gloanțelor. Dar cele care le luau răsuflarea erau zborurile tăcute ale bufnițelor și cucuvelelor. Ochii lor uriași, galbeni și orbi la lumina zilei, clipeau cu răutate, apoi păsările ucigașe Își descleștau ghearele păroase de pe ramuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și le aprinseseră. Cu un oftat care arăta un mare sacrificiu, Baronu adusese și unul dintre lucrurile sale cele mai de preț: lanterna cu baterie pătrată pe care o folosea la vânătoarea pe Întuneric. Proptea sfoara de lumină În ochii guguștiucilor care stăteau pe cuib și clipeau ca tâmpiții, orbi, fără să aibă Îndrăzneala de a se mișca. Trăgea cu praștia În ei până Îi nimerea. Mamă-sa făcea pe urmă ciulama cu mămăligă din care se Întâmplase de câteva ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se dăduse aproape nas În nas cu văru-său și un coleg de praștie de-al lui, poreclit Cățelu. Îl urmăriseră, probabil, de multă vreme și el nu-și dăduse seama. Se prefăceau că se află În toiul unei vânători de guguștiuci, dar Ectoraș știa că mințeau, pentru că le lipseau lanternele. Cățelu, oarecum Îngrijorat și foarte grav, Îl Întrebase pe Îndrăgostit dacă o pupase pe acea fată. Ectoraș, zăpăcit, ghicise că se ascundea o capcană după nevinovata Întrebare Însă, pe de altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o crimă de care nici unul nu se făcea vinovat, dar la care participaseră amândoi fără să știe. Fusese o vreme În sat când copiii Începuseră să lepede praștiile și să-și meșterească arme de foc din ce În ce mai bune, cu care doborau guguștiuci și porumbei. Cine se gândise prima oară la acele drăcii periculoase nu se știa prea bine și mulți Îi bănuiau pe Titel Meșteru care, pe atunci, ca să câștige mai bine, se angajase pe un șantier În marele oraș. De acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
azvârlind pucioasă fierbinte În ochii și obrajii trăgătorului. Așa ceva pățise și vărul lui Ectoraș, căruia - cu toate că era priceput și-și făcuse destule socoteli În clipele când mânuia, grijuliu, vergeaua - Îi explodase o capsă În ochi, pe când se străduia să ochească guguștiucii dintr-un cuib cocoțat În vârful unui stâlp de beton. Vreme de o săptămână vărul purtase peste ochiul drept un bandaj cu care se fălea, ferindu-se să-și arate prea pe de-a dreptul mândria. Maică-sa, de câte ori Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de doborât cu ele vânatul. Vărul plecase, făcându-se că uită să salute. Ajuns acasă, trăsese câteva focuri Într-un carton, ca să vadă cum bate arma. Apoi, seara, plecase la adevărata vânătoare, hotărât să doboare măcar unul din perechea de guguștiuci ce cuibăreau În vârful unui stâlp de beton. Pusese, Însă, prea multă hârtie și capsa i se spărsese În față, provocându-i și sperietura pe care Ectoraș o ghicise, deși era bine ascunsă. În săptămâna În care vărul său purtase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
destulă vreme să priceapă că pornirile sale temerare erau luate În râs de către celălalt, care, după ce că-l făcea să arate ca o sperietoare de ciori, Îl mai și chinuia din vorbe când Încărcătura de alice vâjâia mult departe de țintă. Guguștiucii, chiar dacă era noapte, o porneau În zbor bezmetic la auzul pocniturii. Până la urmă mâncau ciulama de vânat de pe urma praștiei - la care vărul nu renunțase niciodată cu adevărat - și a bilelor de oțel. Iar Înălțătoarele plimbări pe Întuneric cu pușca În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
zbârcit. Repetentu Își luă de la capăt vorbăria: „Eee, te pomeni că nu mă mai cunoști?!? Eu sunt băiatul lui Director...”. Moșul nu ieși din muțenie și tânărul avu timp, În tăcerea care se lăsă Între ei, să audă cântând un guguștiuc ce-și Îmbia perechea la odrăslit. Satul Întreg i se păru mai pașnic și mai liniștit decât apucase vreodată să-l vadă. Toate din jur deveneau blânde și mângâietoare, chiar și durerea pricinuită de suferințele bătrânului se ostoi În sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
acea vânătoare a prințului. Dar, cu siguranță, fusese măcar o... „ureche”. Altminteri, Ledoulx n-ar fi primit, chiar a doua zi, încă un raport detaliat. Și astfel, consulul francez putu savura la căldurică prima parte a discuției dintre Șoim și Guguștiuc. Poate că savura și sprințara inspirație a autorului - întâmplător, același MEN - în codificarea personajelor reale. Dintr-un motiv sau altul, însă, „urechea” nu mai prinsese și ultima parte a discuției, cu referire la „planul european” și la „cartea măsluită a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
siguranță că exista o vibrație specială între noi. Cred că și Barney a simțit-o, pentru că s-a ridicat imediat în picioare, a bâlbâit că ar trebui să mergem afară, la piscină și să nu mai stăm acolo ca doi guguștiuci. După aia m-am împiedicat când am vrut să mă ridic, așa că el mi-a sărit în ajutor și m-a prins de mână și au ieșit scântei... știți... înțelegeți la ce mă refer. Ne-am rușinat puțin, iar Barney
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
merge! face el, lovit de o elementară revelație. Noi bem mai repede decât pot eu să asezonez și să umplu paharele astea. Se fragmentează jocul! Ne deshidratăm! Stop! E necesar să apelăm la tehnici și la metode de ultimă generație, guguștiucilor. Trebuie să dozez amestecul, în prealabil, într-o sticlă goală. Nuuu...! Nu dintr-alea! refuză el, oripilat, un ambalaj mare ce conținuse Socată și pe care Vierme i-l întindea cu generozitate, din grămada imundă de exuvii, de lângă sobiță. Nexam
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]