354 matches
-
admirabilă. Își cunosc una alteia slăbiciunile, mai ales slăbiciunile de conversație, și și le comunică din ochi. Ochii doamnei Fedder supraveghează gustul conversațional al lui Muriel în «literatură», iar ochii lui Muriel supraveghează tendința mamei ei de a deveni superficială, guralivă. Când se ceartă între ele, nu există pericolul unei dezbinări mai serioase, pentru că sunt Mamă și Fiică. Un fenomen teribil de frumos de urmărit. Totuși, există momente, în încântarea mea, când aș dori ca și domnul Fedder să fie mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
îndeosebi, deși pare puțin fastidios, la cvartetele în si bemol major și do diez minor. Totuși, eram pe atunci o familie cu șapte copii. Și, întâmplător, nici unul dintre noi nu avea limba legată. E o situație extrem de serioasă când șase guralivi și flecari debordanți au în casă un invincibil campion vorbitor. E adevărat, Seymour nu a ținut niciodată să-și aroge acest titlu. Și dorea cu ardoare să vadă pe unul sau pe altul dintre noi întrecându-l sau supraviețuindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
casa lui, aici în chiar bucătăria în care se afla. Poate ciudățenia lumii în care trăim. Instalatorul însuși, deși vechi cunoscut al soților Pavel, neglijase prezența stăpânului casei; numai cât îi răspunse la salut, - în rest parcă nu exista, inclusiv guraliva doamnă Pavel; așa era dat atunci, ca cei doi bărbați, care se cunoșteau atât de bine, să se simtă izolați. Când am intrat, domnul Pavel se sculă în picioare, obiceiul lui față de orice musafir; era vesel sau numai politicos, - mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
doi suntem. Tot douăzeci de dolari vă costă. E o gală de binefacere. — Sigur. I-am întins bancnota. Aveți mai multe șanse de câștig dacă sunteți patru. —Nu-i așa? a zis Mitch. Ne-am croit drum printre grupurile vesele, guralive, de oameni care stăteau pe iarbă la soare până am găsit un loc unde să ne așezăm. Apoi m-am uitat la Mitch. Eram cât pe-aci să-i spun că au murit. Și eu. —Îți închipui? „Unde vă sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
sunt false. Știam că îmi trăiam, de fapt, o ratare frumos poleită. Înțelesesem, târziu, cât de ușor poți pierde totul, în beția unei nopți despre care niciodată nu-ți vei mai aminti ceva. Sau înconjurat de o șleahtă de țigănci guralive agitându-și puradeii atârnați de țâțe. Că ajungi, la un moment dat, să trăiești doar spre a-ți aminti, doar spre a te redescoperi, doar spre a ghici unde și când viața ta a luat un alt drum. Apoi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
trece noi pe aici” - a replicat arendașul, adresându-i un zâmbet ademenitor hangiței. Nici ea nu a rămas datoare... ― Cred că din acea clipă vizitele la han nu mai erau în doi, ci doar câte unul singur - a vorbit același guraliv dintre concentrați. ― Asta nu ți-oi putea spune, dar hangița a stat pe ghimpi până musafirii au ieșit pe poartă. Cu sufletul și mintea năpădite de întrebări și temeri, a alergat la bucătărie. Băiatul ședea în preajma lotrului, cu o găleată
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
care își luau aere de superioritate în fața lui. Ca și cum aș veni eu să-i vorbesc lui Eugène Ionesco despre teatru. Tronc! Te pui în ge nunchi în fața lui Ionesco. Când vorbea el, eram sub masă, eu, care sunt așa de guralivă, nu scoteam un sunet. — Maestrul a dirijat până în ultima clipă. — Da, dar după ce și-a fracturat femurul - într-un hotel din Florența, în timpul stagiunii muzicale -, îmi era foarte frică să nu cadă iar. Eram la Berlin și el s-a
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
care își luau aere de superioritate în fața lui. Ca și cum aș veni eu să-i vorbesc lui Eugène Ionesco despre teatru. Tronc! Te pui în ge nunchi în fața lui Ionesco. Când vorbea el, eram sub masă, eu, care sunt așa de guralivă, nu scoteam un sunet. — Maestrul a dirijat până în ultima clipă. — Da, dar după ce și-a fracturat femurul - într-un hotel din Florența, în timpul stagiunii muzicale -, îmi era foarte frică să nu cadă iar. Eram la Berlin și el s-a
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
-vă: e „mijlocașul” lui Ion Istrati. Nu mi-am dat seama de unde trăgea gazetarul concluzia că țăranul limbut ar fi mijlocaș. Pricepusem însă că-l băga întro schemă la modă în literatură. Ficțiunea înfățișa un personaj nu tocmai dumerit, dar guraliv, și care, aprobînd politica zilei, devenea în felul acesta fericit. Aparențele chiar arătau că mustăciosul se afla în faza asta datorită nu atât măsurilor luate de guvern cît, mai ales, unui anume număr de pahare cu vin acru. După ce, preț
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
traistă și Înghițea fără chef, ca și cum ar fi mestecat bucăți de cauciuc. Daie Gulu Îi făcuse Într-o zi semn să vină și el lângă ceilalți și fiul Directorului Îl ascultase numaidecât. Oamenii Îi făcuseră loc Între ei. O femeie guralivă Îl Întrebase dacă nu cumva tată-său sărăcise de-l trimitea cu ziua la muncă. Sau era și Directorul zgârcit precum tată-său, fostul notar, care după ce se pensionase vindea vin și ouă țiganilor din acea parte a satului numită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
că era ora de culcare, dar, în aceeași clipă, apăru un actor, într-o înfloritură de instrumente muzicale. — Pentru onorații oaspeți din această seară, vom prezenta acum un spectacol de teatru Kabuki, primit recent în capitală... Omul era incredibil de guraliv. Cântă apoi o introducere a piesei. După aceea, un alt actor recită o strofă dintr-un cor și interpretă câteva cântece din slujba creștină, care câștigase recent adepți în rânduriel seniorilor din provinciile de la apus. Cânta la un instrument asemănător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fi țigăncușa asta magnifică... Nicidecum, e ingineră! Șefă de promoție, electronistă, mândria cartierului, veselă, frumoasă, sfântă, măritată cu un coleg inginer, trimis pe doi ani în Siria. Așteptare cu lacrimi și lacăt, revedere disperată: bocet, giugiuleli, țipete. Soțul gras și guraliv nu rezistă interogatoriului, recunoaște, glumeț, rătăcirile: doi ani singur, ce să fi făcut, doar nu-i eunuc, ci bărbat, mde, cabărbații. Șoc, spital, injecții, divorț, spital: irecuperabilă, decretase micuțul Marga. Se încurca, o lună, două, cu unul altul, nu durează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și durat mai mult, să știi. Teribil, domnule, teribil.“ Așa că Tolea îl însoți pe fostul pledant în procesul său din adolescență spre Drumul Taberei. Drum lung, cam o oră și jumătate, pe străzi neștiute, agitate de o lume pestriță și guralivă, în culmea surescitării. Depărtarea de centru nu calma situația. Un soi de somnambulism exploziv îi hipnotiza pe bieții locatari, smulsi din celulele avariate, traumatizați de imprevizibil și de moarte. Dispăruse, brusc, și Autoritatea. Se bucurau, nu le mai spune nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
toți se uită cruciș unul la altul, cei care s-a întâmplat să vină în grup beau în tăcere, mai mult tac decât beau. Omul care venise din Germania să vândă o duzină de ilustrații prost retușate de la Dresda, foarte guraliv la prima bere, acum desenează în urmele de lichid vărsat pe masă, cu un deget arătător nu tocmai curat, hărți ciudate, urme ale frustrărilor - un fes semănând vag cu conturul Sudanului sau un corn mușcat - Africa de Sud... (Cele 230 de gravuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
și fiece zi, fiece oră pe care le pierdea puteau fi hotărâtoare pentru Laila și fiii săi. Prin urmare continuă, răbdând un iad de nedescris din cauza spațiului închis, el, care iubea singurătatea și libertatea mai presus de orice, suportând negustorii guralivi, femeile isterice, copiii zgomotoși și găinile puturoase, incapabil să se transforme în piatră, cum izbutise să facă pe „pământul pustiu“, să se izoleze de tot ceea ce îl înconjura, să reușească să-și facă spiritul să-i părăsească temporar trupul. Acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mine? — Ca să afli, va trebui să aștepți cu răbdare un an. De acum Înainte, te sfătuiesc să nu te Împotmolești În ipoteze, așteptarea e prea lungă, te-ai istovi. Și, mai ales, nu vorbi cu nimeni despre asta! — Sunt oare guraliv de obicei? Tonul are o nuanță de reproș. Cadiul nu se lasă intimidat: — Vreau să fiu limpede: nu vorbi despre asta cu acea femeie! Omar ar fi trebuit să bănuiască, vizitele lui Djahane nu puteau să se repete astfel fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
considera că asta ar avea mare importanță. „Principalul e că se integrează în colectivul clasei”, aprecia Pintea. În majoritarea timpului nu era integrată, căci locul ei rămânea gol câte trei-patru săptămâni. Duma știa tot atât de puțin ca și Vuia, dar era guraliv și făcea strâmbături îndată ce profesorii îi întorceau spatele. Când se ridica, iute și hotărât, ai fi zis că răspunsul va veni într-o clipă, încât profesorii își opreau răsuflarea și noi la fel, dar când începea să vorbească, nu ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pe Ioana toată vara și toamna, până deunăzi, i-a întors pe dos căsuța, strângând după dânsul o liotă întreagă de alți nebunatici. L-a ținut însă, tocmai ca să arate că ei au nevoie de ea, nu ea de ei. Guralivă n-a fost baba Ioana niciodată, ci mai mult morocănoasă, deși avea o inimă ca untul cel proaspăt. Mai bucuroasă boscorodea singură ori cu dobitoacele, care o înțelegeau și o ascultau mai bine ca oamenii. Se mulțumea să preântâmpine orice
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
volbură în luminișul din fața garajului. Am încremenit. — Gertrude, ce faci aici ? am strigat eu peste cîteva secunde bune de amuțeală. Din tufișul de volbură ieșise o rață. Iubesc rațele. Le ador ! Nu se compară cu gîștele, rudele lor vulgare și guralive ca niște țațe de Obor. Rațele sînt mignone ca niște pari zience pline de șarm, sînt discrete și au o conversație plină de subtilități inteligibile doar pentru cunoscători. Iar cînd le văd legănîndu-și măsurat șoldul pe cîte o potecă îmi
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
femeia tânără și frumoasă n-are nimic de dat și nimic de primit. În intimitate, sigur, lucrurile se schimbă, acolo ea are întotdeauna de primit!... Și în autobuzul de care vă povesteam se mai afla un bătrân cam jerpelit și guraliv de felul lui, chiar în spatele celor două liceene. "În ce clasă sunteți?", le-a întrebat. Dar ele, nimic, nicio reacție. Sloi de gheață. Erau frumoase și plictisite și nu-i dădeau nicio atenție. "A unsprezecea?", a insistat bătrânul vagabond. "A
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
s-au albit. După o noapte de inconștiență, zorii se apropie timizi și printre norii dimineții răsar primele raze de soare. Zarzărul se trezește, în grădină totul se trezește la viață. Vrăbiile își încep obișnuitul tărăboi. Li se alătură curând guraliva de Ingrid, care locuiește aici, în curte. Deodată, lângă zarzăr, se oprește uimită cu ochii larg deschiși privind în sus: - Mamă, mamă, vino să vezi! Uite! Și mama vine încet: - Ce e? Ce s-a întâmplat? - Copacul are flori albe
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
repare un buzunar rupt la o haină, la poștă, la anticariatul din apropiere. Pot să mă duc să închiriez casete video, cu filme mari care n-au venit în București, ori să-mi fac mici cumpărături. Americanii italieni sunt la fel de guralivi ca italienii din Italia. Oriunde intri și dai peste doi italieni se cunoaște. Încăperea se umple de trăncăneala lor amețitoare. Sunt volubili, simpatici, și de unde să știu eu care e mafiot? Nici nu mă interesează. Mă declar mulțumit că hoții
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
lebedelor; în capul meu e o singură grijă, aceea de a ajunge la timp la aeroport, dar tot ce îndrăznesc e să nu mă las antrenat în discuție. Tac demonstrativ și ostentativ, sperând că, astfel, voi descuraja apetitul de călăuză guralivă al lui Cristian B. În zadar. Binevoitor și dorind să plec cât mai informat din Chicago, îmi arată casele ascunse printre copaci, precizând prețurile, clădirea colegiului unde au învățat fetele sale, Codrina și Ozana, și unde "Hollywood-ul filmează deseori exterioare
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
se descurce. Lică era mereu același băiat vesel și puțin cam crud și cu o pedagogie sumară. Tot sumar, Sia învăța că el e stăpânul binelui și al răului. Aspectele superioare ale lumii tot de la el le învățase. Lică era guraliv, comenta tot ce vedea în jur: oameni, priveliști. Prea leneșă pentru a se osteni singură cu acele descoperiri, Sia își lua astfel toate noțiunile de-a gata și le refuza de aiurea. Noțiunile rrv> rale tot de la Lică le avea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
sufletești pline de semnificații Să-i facem loc istoriei autentice în educația generațiilor tinere dezavuând formula capului de struț în nisip pentru a nu deranja pe altul. Tineretul să asimileze în stilul său de viață demnitatea de a respinge netrebniciile guralive năvălite în mass-media, în disco- uri unde se colportează tot felul de minciuni la adresa Neamului, repetând ca papagalii și cumetrele ieșite la porți sau în răspântia drumului amplificând ce-au mai aflat rău despre Români. Nu le convine să scriem
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]