21,683 matches
-
puncte: nu vor avea niciodată dreptul și posibilitatea de a sancționa competența lingvistică și tendințele uzului prin procese-verbale de contravenție. E semn de gîndire totalitară sau superficială să crezi că fapte de comportament social care țin de cultură, educație, bun gust - și, la urma urmei, de posibilități intelectuale - se rezolvă prin amenzi. Onestitatea profesională și practica dubiului științific sînt de ajuns ca să-i determine pe specialiști să respingă - așa cum s-a și întîmplat - un asemenea proiect; chiar dacă el face un fel
Proces-verbal de contravenție by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14677_a_16002]
-
personaje sau chiar scene, denaturate complet din această cauză și, în consecință, la proasta receptare din partea confraților și a publicului), important pentru piesa în sine este faptul că Gogol, în urma acestor reprezentații, înțelege necesitatea unor revizuiri, nu unele dictate de gustul pervertit al publicului, ci de simțul său estetic de creator. Astfel, modifică sau chiar renunță la unele scene care constată că trenează acțiunea: în actul al treilea, scena III, reduce discuția despre culoarea ochilor dintre Anna Andreevna și fiica ei
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
articole consacrat tinerilor scriitori este îndreptățit cu prisosință. Apar astfel unii pentru prima dată într-un dicționar scriitori și critici din ultimele generații ca Mircea Cărtărescu, Ioan Groșan, Florin Iaru, Dan C. Mihăilescu, Irina Nechit, Monica Spiridon, Vlad Zografi. După gustul nostru lista ( încă) tinerilor s-ar fi putut lărgi deși știm că spațiul tipografic a fost drămuit cu Adriana Bittel, Mariana Marin, Denisa Comănescu, Marta Petreu așa cum, din literatura și critica actuală nu credem că ar fi trebuit să lipsească
Un dicționar ceh al scriitorilor români by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/14033_a_15358]
-
pare a fi devenit, în împrejurările date, "Leipzig dezbate dar și citește". Cît despre Festivalul litcologne, acesta promitea participanților "contactul cu literatura, din toate direcțiile, vreme de cinci zile și cinci nopți peste tot în Köln". Manifestarea s-a conformat gustului vremii, fiind mai degrabă un show decît obișnuitele lecturi cu public. Motiv pentru care observatorii vieții culturale au atras atenția asupra unei excesive tendințe de a transforma în "event" și "show", acțiunile promoționale sau pur și simplu lecturile cu public
Literatura în vremuri de război by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14047_a_15372]
-
Rodica Zafiu Gustul literar actual - interesul pentru postmodern, impur, hibrid - trebuie să redescopere proza lui Ianache (sau Ienăchiță) Văcărescu. De fapt, chiar dincolo de mode și gusturi, judecata obiectivă asupra evoluției stilistice a limbii române nu poate să-l ocolească pe boierul muntean. În
Între devlet și europei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14061_a_15386]
-
Rodica Zafiu Gustul literar actual - interesul pentru postmodern, impur, hibrid - trebuie să redescopere proza lui Ianache (sau Ienăchiță) Văcărescu. De fapt, chiar dincolo de mode și gusturi, judecata obiectivă asupra evoluției stilistice a limbii române nu poate să-l ocolească pe boierul muntean. În fond, tocmai ceea ce i-a adus reproșuri stilistice poate deveni argument pentru reevaluare și interes. Istoria preafericiților împărați otomani era considerată de Iorga
Între devlet și europei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14061_a_15386]
-
dragostea de sine și se îndrăgostește de mine/ numai eu sunt pe cer/ pentru că eu sunt superb..." Iar Aleph -1, astfel: "Cei ce l-au văzut pe Lancelot murind/ să ridice mâinile de pe tastatură/ cei ce nu au pe buze gustul somnului sfârtecat/ să lase poezia pentru scutierii umflați de bere/ cei care în fața Mesei Rotunde se apucă de calculat arii/ și se împiedică în litere grecești/ să nu mă mai urmeze în poeme ținându-mă de mână"..." pentru că azi poezia
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14075_a_15400]
-
de narațiune, și mai mult de înregistarea fidelă a unor secvențe. La Miller, spune William Solomon, totul e diversiune. Funcția de identificare a cititorului e mereu faultată de digresiuni - unele absurde, altele nostalgice, adesea comice și chiar auto-ironice. Ceea ce bunul gust ar cere să se discute doar în particular, Miller pune în scenă ca spectacol literar..." Cele patru modele Viața lui Henry Miller a fost profund marcată de experiența Europei. Perioada petrecută în Franța, singur, alături de June sau de Anais Nin
Romanul care se scrie singur by Ilinca Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/14073_a_15398]
-
sau mă scuzați, care au uitat să spună mulțumesc. Fețe rele, mohorîte, agresive, vorbe oribile pregătite pe corzile vocale, gata să explodeze la cea mai mică gîdilătură. Sărăcia mulțumită de ea însăși, leneșă, statică, idiotizată și bogăția dinamică, lipsită de gust, suficientă, agresivă. Certuri. Politicieni incapabili, alegători manipulați. Tineri care visează doar să plece din țară și să rămînă oriunde, numai aici nu. Oboseală generală. Tot Adrian Păunescu la televizor, veșnic tînăr și ferice și veșnic mulțumit de sine. O asemenea
Utopie neagră by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14089_a_15414]
-
rîndul dlui Sorin Ilfoveanu să povestească și al Muzeului Enescu să fie prezentat. În același număr, dl Bruno Andreșoiu, care este directorul publicației, consacră editorialul Mitocasei. Creația românească postdecembristă, mitocasă: se pitește undeva "la jumătatea drumului dintre arhitectură și prost gust". Conceptul va fi ilustrat într-un editorial următor. v În ANTITEZELE nemțene din decembrie 2002 (pe copertă e reluată greșit indicarea numărului triplu din iulie-septembrie!), poetul Adrian Alui Gheorghe întreprinde o trist-amuzantă anchetă "printre cei care se întîlnesc cu Caragiale
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14099_a_15424]
-
s-a năpustit și în urechile mele. La fel de firesc și cu același ton important își reia, răcorită, discursul de unde l-a lăsat. Aud și vocea bărbatului care susține patetic că este cel mai elegant din România pentru că miliardarii nu au gust, deși au bani. Nu-l văd. Femeia se sustrage, iarăși, din conversație și începe să cînte din fluier aceleași cîntece, în aceeași ordine, parcurgînd același traseu. Sting lumina, mă întind pe canapea și-mi trag basmaua pe ochii. Ultima imagine
La căsuța albă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14114_a_15439]
-
lui nici nu conta, luată în sine. Conta ce se ascundea în spatele ei. Ideea de a fi scris o carte proastă n-avea nici o șansă să-i treacă scriitorului prin minte. Recenzentul era, el, incapabil să înțeleagă cartea. N-avea gust, instrucție, caracter. Și se mai și lăsa manipulat. Călinescu schița acestui scriitor paranoic un portret de-a binelea comic. Ca să aibă parte de acceptarea lui, criticul trebuia să-i fie scriitorului nevastă iubitoare, fată-n casă sau mamă (nu soacră
Oala de noapte () [Corola-journal/Journalistic/14142_a_15467]
-
toată lumea. Volumul de versuri Ein paar Schritte zurück (Câțiva pași înapoi), a stârnit curiozitatea cititorilor încă de la prima sa apariție în 1980. Republicarea lui de curând (Editura Suhrkamp - Frankfurt am Main) într-o ediție revăzută și adăugită, dovedește încă o dată gustul pentru noutatea și caracterul aparte al scrisului său. Tragedii prezentate drept comedii lasă să se întrevadă identitatea unui mare autor. Prezentăm mai jos în avanpremieră cîteva pagini din volumul La capătul tristeții și mâniei - o selecție a 60 de poeme
Cîțiva pași înapoi by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/14123_a_15448]
-
ar fi fata, ea nu poate transforma un film mic într-unul mare. Filmul are nu numai un titlu, dar și un motto memorabil: "Am 20 de ani și mi-am ratat viața"! Din asta se și hrănește comedia: din gustul disperării și al ratării la nerușinata vîrstă de 20 de ani, testat cu o frenezie în care totul e permis (în afară de teama de ridicol). Autorii declară că au vrut să facă un film despre căutarea identității. De acord; doar că
Dumnezeu e mare, ele sînt mititele by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14120_a_15445]
-
și ascultînd pînă la obsesie o singură melodie - The House of the Rising Sun, de exemplu - înregistrată de mai multe ori pe acceași bandă de magnetofon. Piesele pornesc din teatrul "tinerilor furioși" englezi și sînt marcate, chiar și parțial, de gustul anilor '60-'70 de la noi pentru dramele provocate în conștiință de sistemul comunist (obsedantul deceniu, dar, voalat, și restul deceniilor). În prim-plan este cuplul, ambiguu, caracterizat mai curînd prin atracție-respingere și violență, la nivelul căruia se reface lumea - din
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14134_a_15459]
-
mine un binefăcător. Astfel, în primăvara anului l953 s-a hotărât să vorbească despre mine prietenului său, George Oprescu, întemeietorul Institutului de Istoria Artei pentru a mă lua pe lângă el. Profesorul Oprescu era hirsut, sever, dar demn, om de bun gust, pe nedrept luat în tărbacă de unii contemporani. Mi-a spus că vrea să înființeze o revistă -" Studii și cercetări de istorie a artei" și m-a întrebat dacă mă încumet să fiu redactorul acestui periodic. Zămislirea primului număr nu
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
nu m-a atras niciodată excentricitatea... [...] Am renunțat definitiv să mai fac filme."... A cui e vina că momentul Pădurea spînzuraților a fost doar un... moment și că un talent ca Liviu Ciulei n-a mai făcut film? Trecînd peste gustul unei istorii frustrante, aluneci în slalomul amintirilor (mereu vii, chiar dacă mulți dintre cei invocați în pagina scrisă nu mai sînt); de pildă, Ovidiu Gologan, povestind cum i-a spus lui Enescu în ce măsură aparatul de filmat "poate filma creierul și toate
Pădurea lui Ciulei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14145_a_15470]
-
este un personaj de-a dreptul hilar, iar celebra scenă a balconului nu mai are nici o urmă de lirism. Spectacolul rămâne doar o reprezentare de sunet și lumini, fără nici un decor, cu costume eterogene și de multe ori fără bun gust. Tinerii interpreți ai rolurilor principale Norah Amsellem (Julieta) și tenorul italian Marcelo Giordani (Romeo) s-au străduit să susțină partitura muzicală, conferindu-i acea specificitate a stilului francez, din păcate, acesta pierzându-și consistența datorită propunerii regizorale. Am avut ocazia
Ceasuri vieneze by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/14146_a_15471]
-
să fac profeții, nici măcar despre trecut. Este specialitatea domnului Brucan. Pot să spun doar că aici ar fi șanse să se întîmple lucruri frumoase. Dacă, dacă... În fine, teatrul este mai degrabă mic, dar cochet, cu un foaier aranjat cu gust, pe tonuri de albastru, în linii simple, elegante și moderne. Directorul este regizorul McRanin, pe care l-am întîlnit o vreme lucrînd la teatrul din Sibiu. Preocupările și talentul plastic, care îl dublează pe regizor, se văd imprimate și aici
CRONICA DRAMATICĂ by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14144_a_15469]
-
minții și a sufletului în fantastic nu va dispărea niciodată din subconștient. Cei ce nu-și vor alunga această nevoie, vor fi salvați întotdeauna. Spectacolul lui Todea, chiar într-o variantă actualizată, într-o formulă de music-hall poate nu pe gustul tuturor, cu elemente de bîlci și de circ, îi implică, participativ, pe spectatori. Am văzut Pinocchio și după premieră, cu un public predominant mic ale cărui reacții i-au contaminat pe actori, modificînd chiar ritmul de pe scenă și pofta celor
CRONICA DRAMATICĂ by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14144_a_15469]
-
din anii 1894-1896, deși capitolul din Istoria limbei și literaturei române, ed. II, 1894, era mai concis și mai interesant) e un om instruit, știutor al literaturii române și europene, incapabil să înțeleagă însă noutatea poeziei lui Eminescu. Avea un gust conservator, dar studiul lui nu denotă nici rea voință, nici nu e preocupat să-l coboare pe poet de pe soclu. Unele din observațiile sale nu sînt greșite, doar că se cuvine a fi repuse în condițiile epocii, așa cum am încercat
Critici și detractori by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14158_a_15483]
-
și aprecieri care au trecut la toată critica ulterioară, inclusiv la G. Călinescu. Problema cu Anghel Demetriescu este că nu-i place Eminescu. Prieten cu Odobescu, el era atașat de o idee mai clasică de literatură. Romantismul eminescian îi deborda gustul. Cu Alexandru Grama, care nici măcar nu-și semnează "studiul critic" din 1891, lucrurile stau într-adevăr altfel. Și el, cititor cultivat, cu numeroase referințe la literatura europeană, Grama pleacă de la premisa că Maiorescu îi impusese un prestigiu pe care Eminescu
Critici și detractori by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14158_a_15483]
-
ingenuitate, luciditate, agresivitate, anecdotă, violent fanatică sau numai informativă, a unui bun cunoscător, care știe ce și unde să caute, cum să judece, să justifice și să interpreteze, să chibzuiască și să dozeze, din perspectiva cercetătorului perfect informat asupra moravurilor, gusturilor, legăturilor, într-un cuvânt, asupra culorii epocii. Cartea devine astfel, o bibliografie în mișcare și prin acest amănunt, roman al epocii.
Citirea periodicelor vechi by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14167_a_15492]
-
vis à vis de Tosca, și nu mi-am regăsit interesul pentru ea decît re-lucrînd-o cu Zeffirelli; am încercat s-o umanizez, scoțîndu-i în evidență anxietatea, îndoielile față de ea însăși; o văd ca pe o cîntăreață ușor trecută, care pierde gustul pentru meseria ei și se teme că n-o să-l poată păstra pe bărbatul iubit"... Personajul lui Zeffirelli a pierdut deja bărbatul iubit (Onassis e mort, și, deși o trădase, fotografia lui tronează printre fantomele de onoare din apartamentul parizian
Callas contra Callas by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14178_a_15503]
-
că n-o să-l poată păstra pe bărbatul iubit"... Personajul lui Zeffirelli a pierdut deja bărbatul iubit (Onassis e mort, și, deși o trădase, fotografia lui tronează printre fantomele de onoare din apartamentul parizian al Divei), și a pierdut și gustul pentru viață; i-a mai rămas, într-o oarecare măsură, gustul pentru meserie, dar un gust imposibil, de vreme ce vocea plecase. "Să lăsăm tragediile pe scenă!", exclamă Callas într-un interviu. Doar că ea a fost, în felul ei, un personaj
Callas contra Callas by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14178_a_15503]