303 matches
-
diferite? O revelație: a Încercat să o abordeze pe mama lui Sue Lefferts - o șansă să ajungă prin ea la prietenul ei. Femeia a refuzat să discute cu el. De ce? Bud Își strînse rapoartele și tot restul. Cinci kilograme de hîrțoage. Deocamdată erau cazuri moarte - nici un indiciu nou legat de tîrfele ucise, iar Nite Owl era mort pînă cînd Bud avea să se ocupe de Mickey Cohen. Afară, la lift... adios, Omucideri. Ed Exley trecu prin preajmă, holbîndu-se la el. „Știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
hotărît să impună redeschiderea cazului. O anchetă condusă și finanțată de stat. Ellis Loew era pregătit să le sufle ancheta: LAPD, Nite Owl redivivus. Venea vremea chemării sub arme. Ed Într-o cafenea de pe La Brea. Urma să sosească Jack Vincennes. HÎrțoage pe masă: Nite Owl, Însemnări pe marginea cazului Hudgens. De verificat: oare omul de la San Quentin spune adevărul? Cel mai probabil da. Nu contează motivația. De verificat: are asasinarea fraților Englekling legătură cu Nite Owl? Imposibil de dedus pînă cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
birou în urma lui și capetele au început să se clatine empatic. Cu siguranță nu a fost o reuniune reușită cu Mai la prânz, observă Kelvin, dând din deget. — Ce om chinuit, spuse cu vocea tremurândă Shauna Griffin, ridicând capul din hârțoagele sale de la ediția de vară a Gaelic Knitting. Atât de arătos, dar totuși atât de inaboradabil, atât de nefericit. Shauna Griffin era o femeie masivă care semăna extrem de mult cu un Honey Monster. Depășea cu regularitate doza recomandată de Mills
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
întâmpină-mă atunci. L-a sărutat pe obraz și, într-o maximă parodie, exclamă: —Draaagule, cât de absolut fantasmagoric de minunat să te cunosc! ăăăă, cine ești tu mai exact? Jack râse și trecu la Ashling, care ridică privirea din hârțoagele ei. — A, bună, exclamă ea, neașteptat de vesel. Devine, Jack. Nu te găsesc pe listă. Cu ce te ocupi? Mai nimic. El observă rochia ei neagră. —Arăți bine. Dar ceea ce voia de fapt să spună era „Arăți diferit“. Nu port
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
care se strîmbau, și cu siguranță că era singurul lor administrator, deoarece negustorii erau Încîntați să i le vîndă la un preț scăzut. Adusese din pivniță vreo zece cutii de carton, pline de praf, În care păstra tot soiul de hîrțoage, socotind că-i vor fi de folos Într-o bună zi. Cutiile astea Încurcau puținele spații rămase goale În Încăpere. Larg deschise, zăceau pe parchet ca niște animale abia doborîte și jupuite. Dacă anii din urmă i se păruseră Îngrozitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Jenny a lui făceau dragoste În toată bucuria. Se simte asta din respirația senină a prozei lui și din umorul lui. O dată, Însă, pe coridoarele universității, am spus că, după ce te tot culci cu Krupskaia, sfârșești prin a scrie o hârțoagă ca Materialism și empiriocriticism. Am riscat să fiu luat la bătaie și mi-au zis că eram un fascist. Mi-a zis-o un individ Înalt, cu mustăți de tătar. Mi-l amintesc foarte bine, acum s-a ras complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
asta o prevedeam. Și ăsta pretinde că regăsește originea masoneriei În această fugă a templierilor În Scoția... O poveste rumegată timp de două secole, Întemeiată pe fantezii. Nu există nici o dovadă, pot să vă trântesc pe masă vreo cincizeci de hârțoage care povestesc aceeași năzbâtie, copiindu-se una pe alta. Uitați-vă aici, am deschis la Întâmplare: «Dovada expediției scoțiene constă În faptul că până și astăzi, la distanță de șase sute cincizeci de ani, mai există În lume ordine secrete care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
străchini, vede lăcuste pe tăblia patului, faceți trâmbițele acelea să tacă, de unde vine tot sângele acesta... Iar ăilalți Îl vorbesc că bea, că are arterioscleroză... Și dacă o fi fost chiar așa?” „Așa a fost. Citește-l pe Feuerbach, În loc de hârțoagele tale”. „Amparo, se face ziuă”. „Suntem nebuni”. „Aurora cu degetele ei de roza-cruce mângâie blând undele...” „Da, da, s-o crezi tu. Cea care vine este Yemanjá.” „Fă-mi niște ludibria...” „O, ce mai Tintinnabulum!” „Ești Atalanta fugiens a mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
canapea, holbîndu-mă În gol și Întrebîndu-mă cînd au Început toate să meargă prost. Au trecut opt săptămîni de cînd a plecat Dan, iar mie nu-mi vine să cred cît de alandala a devenit viața mea. Oare am completat atîtea hîrțoage și cînd eram Împreună? Sau, ca o glumă cosmică, și-au dat seama forțele universului că nu sînt cîtuși de puțin pregătită să mă ocup de toate documentele astea oficiale și nesuferite? Taxa de la Consiliul local, Înnoirea taxei de parcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de criminalistică? Naș avea Încredere sopun saleagă nici draperiile de rahat pentru birou. De ce nu-i zice nimeni fufei căi de prisos acum, când o avem pe bucățicaia blondă și babană n civil, cu picioare epilate și bronz artificial, caremparte hârțoage? Da, acum e aici și vine fix la mine. Uau! Îmi dă o agendă a ședinței. — Mulțumesc draga mea, Îi zâmbesc eu, iar ieami arunco privire apreciativă nerușinată, ca a unei curve meseriașe care știe ce-i de capuiei. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Aici e o brutărie decentă, iar eu apelez sediul prin radio și le spun că traficul e scandalos și că o s-ajung când o să pot. Când Într-un final reușesc să intru În sediu, mă apuc să mă uit pe hârțoagele despre cazul Wurie. Sunt Întrerupt de un telefon dat de Gus Bain care-a crescut În ochii mei. Dacă nu l-aș fi cunoscut mai bine pe ticălos, aș fi zis că-i dă târcoale bucățicii blonde și meseriașe acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
nu contează, sunt niște ticăloși nașparlii și dacă-i băgăm la bulău pe câțiva dintre ei, o să putem merge mai În siguranță pe stradă. E timpusă strâng cu ușa un puțoi ceva, mă plictisesc să stau aici și să răsfoiesc hârțoage. Tresă fie Ocky. E cea mai slabă verigă dintre verigile slabe ale lanțului. E un șmenar burdușit de Ecstasy care umblă cu cei mai tari tipi fiindcă le place inteligența devastatoare a puțoiului. Ha. Ne toarnă chestii despre ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
face nici cât o ceapă degerată da nu prea posă iei o muie Înapoi după ce ai dat-o. — Așa te vreau. Un schimb cinstit nu-i o hoție. De ce să mai amestecăm și statul păpușă? De ce să mai completăm atâtea hârțoage nasoale? Zâmbesc pe când mă deschid la fermoar. Țâșnește afară ca un afurisit de clovn dintr-o cutie cu surprize. — Suge-o, scumpete... șoptesc eu, suge-l pe Robbo ca lumea. Se uită la ea și apoi se uită la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
dimineața, după Încă o noapte nedormită. Dar În curând e momentu să mă reinstalez la birou, căci sâmbătă Înseamnă ore suplimentare la greu. După cum am prevăzut, locul e ticsit. Și Lennox e pe acolo. Cădem de acord să mai amestecăm hârțoagele vreo oră, apoi ne cărăm. E nemaipomenit să te plimbi prin jur cu mașina. Sunt absorbit la greu, iar străzile-s mai libere. Lennox se simte evident nasol, dârdâind Într-o jachetă necorespunzătoare din piele Întoarsă. — Te Îmbraci În funcție de vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
aresta și..." " Acuma îmi pierd vremea degeaba, fiindcă numai Dumnezeu știe ce va fi!" își zise deodată Bologa, ca și cum s-ar fi speriat de ceva necunoscut. Ridică ochii de pe hartă. În fața lui, la masa cealaltă, printre vrafurile de registre și hârțoage, văzu capul sergentului, cu fruntea încrețită și cu creștetul țuguiat, pe care, din spate, pe fereastra colbuită, cădea o lumină de argint vechi. Afară, în ogradă, și mai departe, până la picioarele dealurilor ce închideau zarea, stăpânea atâta liniște și pace
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
moțăia un sergent cu receptorul în cap, ca un bandaj de urechi. Pe un pat de scânduri horcăiau alți trei subofițeri, toți cu burta în sus, cu gura căscată și lucitori de sudoare. In colț, pe o masă cu multe hârțoage, domina un registru deschis. Telefonistul se trezi și întoarse capul, uluit, spre intrare. ― Ia cheamă, băiete, pe ofițerul de serviciu al cartierului! zise aghiotantul, plictisit, continuând apoi, mai domol cu imputările către Varga, dar uitîndu-se numai la Bologa care, între
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
în amfiteatru și când m-am zdrobit să răspund la întrebarea în fond, cine decretează că suntem luzări? Până și din birocrația universitară am izbutit să storc niște stropi care să mă bucure în clipa în care am văzut toate hârțoagele completate cu bine și am oftat ușurată uăh. Însă nimic n-a egalat cele două reprize de plâns: una cu smiorcăială și oftaturi de încântare, alta mai discretă, pe muțește. Amândouă m-au încercat pe sol franțuzesc, unde am aterizat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
și să vă aștept cum se cuvine. De altfel, mi-a adus și el niște bunătăți, deși nici nouă nu ne lipsesc nici de unele. Mi-a spus că sunteți în căutarea unei localități și desigur o vom găsi prin hârțoagele mele. Avem toată ziua în față, așa că sunt onorat să fac mai întâi oficiul de gazdă cu care m-a însărcinat frate-miu. Îmi amintesc și eu de numele dumneavoastră : "Dora Almăjan" și de cărțile pe care le-am primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
puțin de douăzeci de kilometri la sud de Cernăuți și aproape tot atât de actuala graniță cu România. Iar catastiful meu spune clar că nu există nici o altă localitate al cărei nume să înceapă cu "Hli"... Ia să mă uit și în hârțoaga de prezentare a localităților din Bucovina de Nord, în fine a localităților despre care am putut obține ceva informații. "XЛИБOKА... " Asta-i ! Oraș situat în apropiere de TKЭPНИBTCИ adică de Cernăuți. Comună cu circa 7000 locuitori, în trecut în mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de secol de atunci. Și se pare că pățania de atunci l-a îndârjit pe Atanasie mai mult decât l-a speriat. Tu ești cu capu-n nori și nu știi mare lucru dar eu, care nu contenesc să completez hârțoagele mele, treabă pentru care am nevoie de informații, știu multe. Și-apoi, vremurile s-au schimbat. Controlul nu mai este făcut de NKVD-ul sovieto-bolșevic de altă dată, ci de persoane fine, sensibile la cadouri. Și mai este un detaliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
biroului, oprit lângă cuier, cu gesturi de erou, își petrecu după gâtul lui gros fularul de mătase. Hai, hai, nici Nineta n-o fi bună de teren și privi iarăși la sânii puternici ai femeii care acum era vârâtă în hârțoage până peste cap și poate gândea și ea în sinea ei, pleacă, ce-i pasă, am teren și gata, hai de-l urmărește cât volum de muncă depune, mai face și piața se mai poate duce la un dentist, unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-mi dau niscai talente, schimonoseam botu ca să trag primu fum dân fumigenă, când, dântr-un foc, Pirosanto mi-a capturat-o, iar Morpurgo, ca să-mi Îndulcească pilula, a luat chibritu care-mi aurea d-acu degerăturile ș-a dat foc la hârțoage. Fără baremi să-și scoață panamaua, pălăria dă soare sau cilindru, Morpurgo s-a cărat În uliță, da mandea, cu burdihan cu tot, i-am luat-o nainte și m-am aruncat o clipuță mai dăvreme, ș-așa i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a aruncat din mers: "Ține-te după mine". Însoțindu-i, am pătruns într-o altă aripă, la etaj, unde ușile erau vopsite în maron. Lunganul a deschis una dintre aceste uși și m-am pomenit într-o încăpere ticsită de hârțoage, cu un miros insistent de praf stătut, cu o masă plină ea însăși de hârțoage, din spatele cărora un ins pirpiriu și negricios și-a ațintit, de sub ochelari, privirea rece și interogativă spre mine. I-am explicat ce căutam acolo și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
aripă, la etaj, unde ușile erau vopsite în maron. Lunganul a deschis una dintre aceste uși și m-am pomenit într-o încăpere ticsită de hârțoage, cu un miros insistent de praf stătut, cu o masă plină ea însăși de hârțoage, din spatele cărora un ins pirpiriu și negricios și-a ațintit, de sub ochelari, privirea rece și interogativă spre mine. I-am explicat ce căutam acolo și deodată, ca prin farmec, individul a început să-mi surâdă, prietenos, dezvelindu-și dinții galbeni
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
din nou să-l aștept și, zîmbindu-mi, dispăru pe ușă lăsîndu-mă iarăși singur în încăpere. Spre deosebire de coridoarele întunecoase, camera în care mă aflam era inundată de soare. O lumină gălbuie, învechită, cădea peste mobile, atenuând aspectul lor rudimentar, și pe hârțoagele care asfixiau pur și simplu încăperea. Pe toți pereții, inclusiv între ferestre, de sus până jos erau îngrămădite, unele peste altele, vrafuri mari de registre și de hârtii îngălbenite pe la colțuri. O clipă, din curiozitate, am avut intenția să mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]