325 matches
-
aresta sau unde erau trei inși, al doilea era securist. Ați putea să-mi descrieți viața din detenție? Eram la 5 kilometri de Tuzla, în două corturi. Eram 50 de deținuți într-un cort, 50 în altul. Mâncarea era la hârdău, vai de capul nostru, și mâncam din niște gamele. Dimineața la ora 5 era deșteptarea, ne punea ceaiul sau un fel de cafea, care când ne intra în corp, ne îngheța. Mâncările erau la ora 12 în hârdău. Aveam o
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
era la hârdău, vai de capul nostru, și mâncam din niște gamele. Dimineața la ora 5 era deșteptarea, ne punea ceaiul sau un fel de cafea, care când ne intra în corp, ne îngheța. Mâncările erau la ora 12 în hârdău. Aveam o viață mizeră. Ajunsesem dintr-un sportiv de 75 de kile să am doar 50 de kile. Câteodată ne chema la vorbitor la Peninsula. De la Mangalia făceam 50 de kilometri în camioane, ca să ne dea un pachet, niște țigări
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
drept comun, da’, totuși, se-ngrijea de mâncarea și de traiul lor. Și făcuse această clădire nouă cu veceuri, deci nu mai era ca la Jilava... Că fac o paranteză, că am uitat să vă spun... La Jilava erau niște hârdaie mari în care trebuia să-ți faci necesitățile. Și eu m-am îmbolnăvit, am făcut o fisură intestinală, că fiind de la țară, eram foarte... - Cum să spun? - rușinoasă, să spun așa. Nu-mi puteam închipui să mă duc să-mi
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
cearceafu’ ud... Și-apoi, pe ormă, săracii, mulți își lăsa galenții ăștia de lemn prin cameră, și Istrate le zicea: Bă, ți-ai lăsat galenții! Și-apoi le mai da câte una peste spate cu botele alea pe care ducea hârdaiele. O fost teroarea mare atunci... Bătăi, extraordinare, și-n fiecare duminică era bătaie de la ora opt și până pă la 12. Urla celularul! P-un fost coleg, Victor Orha, l-o’ dus în pavilionul 2, și cică i-o dat
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
unde mai fusesem. Avea 8 metri patrați și erau șase paturi, iar noi, la un moment dat, eram 17 persoane. Era un adevărat infern. Dormeam pă jos. Vara era foarte cald, iar iarna foarte frig... Într-o parte era un hârdău, tinetă, cum îi ziceam noi, unde ne făceam nevoile, iar în alta era unul unde era apă... Mâncarea era foarte puțină... numai o ciorbă de arpacaș și nu știu ce să mai dădea p-acolo... Sufeream teribil de foame. Mi-aduc aminte
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
candelabre. Îi ziceam când ne întorceam și când ne culcam: Băi, să nu lovim ciupercile ăstea... Tot aburu’ acela pestilențial se ridica acolo sus. Îți închidea baraca seara, cămăruța aia de papură împletită, și 400 de inși la un singur hârdău... se pișau ăia pe jos, făceau nevoile... și tot mirosul acela venea acolo sus la noi. Mai făceam și haz, îi spuneam la hârdău „Hârdaul lu’ Petrache”. Numai la Salcia ați fost sau și în altă parte? Am fost și
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Îți închidea baraca seara, cămăruța aia de papură împletită, și 400 de inși la un singur hârdău... se pișau ăia pe jos, făceau nevoile... și tot mirosul acela venea acolo sus la noi. Mai făceam și haz, îi spuneam la hârdău „Hârdaul lu’ Petrache”. Numai la Salcia ați fost sau și în altă parte? Am fost și la Grădina, la Ostrov, și am fost și pe Dunăre, într-o colonie, la Luciu-Giurgeni, pe un bac, Gironde, o navă rămasă din primul
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
unde stăteau acești brigadieri. Printre altele, ei aveau sarcina de a ne închide pe noi în camerele respective, de unde nu mai aveai voie să ieși afară... Nu mai puteai ieși de-acolo, nici măcar în colonie... Acolo în cameră era și hârdăul de apă și hârdăul în care ne făceam nevoile. Iar ei, brigadierii, cu șeful de brigadă, majorul, să consultau... De aceea io nu am prea mult respect pentru cei care au fost brigadieri. Cam astea erau problemele cu regimul penitenciar
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Printre altele, ei aveau sarcina de a ne închide pe noi în camerele respective, de unde nu mai aveai voie să ieși afară... Nu mai puteai ieși de-acolo, nici măcar în colonie... Acolo în cameră era și hârdăul de apă și hârdăul în care ne făceam nevoile. Iar ei, brigadierii, cu șeful de brigadă, majorul, să consultau... De aceea io nu am prea mult respect pentru cei care au fost brigadieri. Cam astea erau problemele cu regimul penitenciar... Dacă îl respectai întocmai
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Cum era regimul de detenție în închisoarea de la Pitești? Regimu’ de pușcărie... dimineața la ora 5 deșteptarea, la 10 seara stingerea. N-aveai voie să stai întins pe pat, decât la marginea patului. Aveam tineta aia, că așa se numea hârdăul ăla în cameră, unde ne făceam nevoile. Era o ferestruică mică cu gratii și când a venit vara... număram în palme, cât are spațiu fiecare... Așa. Și treceam la fereastra aia care era cu gratii ca să luăm aer... și până
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Așa... Și m-a’ prins și-am făcut 14 zâle de izolare, la Neagra. Așa să zâcea la Pitești la izolare: Neagra. Condiții... inumane... nu să pot descrie: într-o celulă de unu jumătate pe unu, fără pat, fără nimic, hârdău’, numai de-ți făceai nevoile, care și-ăla era supra plin, jos apă, șobolanii circula’ ca la ei acasă... Sunt probleme care nu sunt de crezut... Că și mie dacă mi-ați fi spus dumneavoastră prin ce-am trecut sau
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
azil? Futu-vă dumneză... Nimic! Și... zdranc cu ușa. A plecat... (zâmbește - n.n.) După vreo juma’ dă oră auzim trop-trop-trop pe sală iară. Domne, deși să zâcea c-a fost cel mai rău gardian din pușcării, ne-a adus un hârdău cu arpacaș. Cel mai bun arpacaș să știți c-a fost în Jilava... Era făcut cu subproduse de-ăstea: cu buze, cu urechi... era gustos... nemaipomenit. Așa... și cu bucata-aia de mămăligă, am mâncat de ne-am săturat... Pe la două
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
știți c-a fost în Jilava... Era făcut cu subproduse de-ăstea: cu buze, cu urechi... era gustos... nemaipomenit. Așa... și cu bucata-aia de mămăligă, am mâncat de ne-am săturat... Pe la două noaptea a venit și ne-a luat hârdău’. Noi i-am mulțumit, el iar ne-a înjurat... Dar acum ne-a venit poftă și de fumat... Aveam țigări, da’ cum să facem? Dom’le, bat iar în ușă. ăștia, mai vechii, care mai fuseseră în pușcărie ziceau: Domnu
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
altă direcție... Cum era izolarea? Cum? Tot așa. Un metru lățime, pe doi metri lungime. Apă pe jos... Ca să nu poți sta jos ziua, era un pat de lemn, pe care îl ridica pe perete și-l punea cu lacăt. Hârdău’ înăuntru... Regimu’ era 100 de grame de pâine la două zile și-o cană de apă, 250 de grame, tot la două zile. Și în restu’ pușcăriilor ăsta era regimu’ de hrană pe timpu’ izolării. Relația dumneavoastră cu gardienii a
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
în Austria, 9560 Feldkirchen, Bahnhofstr. 10, cu ultimul domiciliu din România în localitatea Caransebeș, Str. Bradului nr. 14, județul Caraș-Severin. 130. Străin Adriana-Valeria, născută la 1 februarie 1970 în localitatea Otelu Roșu, județul Caraș-Severin, România, fiica lui Bojinescu Iosif și Hârdău Maria, cu domiciliul actual în Austria, 9560 Feldkirchen, Bahnhofstr. 10, cu ultimul domiciliu din România în localitatea Caransebeș, Str. Bradului nr. 14, județul Caraș-Severin. 131. Ambrus Terez-Katalin, născută la 29 iulie 1969 în localitatea Odorheiu Secuiesc, județul Harghita, România, fiica
HOTĂRÂRE nr. 740 din 26 iulie 2001 privind aprobarea renunţării la cetăţenia română unor persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/136097_a_137426]
-
seară, într-o conjunctură favorabilă, de maximă focalizare mediatică, pentru ca primarul Sibiului să declanșeze, în mintea milioanelor de telespectatori, declicul că el este "neamțul de care avem nevoie", cel care prin rigoarea, cinstea și farmecul personal ar putea fi, în ciuda hârdaielor de lături prăvălite imediat, la comandă, de singura televiziune aservită președintelui, personajul providențial care să scoată țara din impas. Chiar dacă niciunul dintre liderii partidelor care s-au folosit acum de politicianul german nu are înțelepciunea de a vedea că domnia sa
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
s-o iscălească nu mai dacă o dă anonimă, că „e prea tare”. Din dispoziția verbală a lui Tipătescu, Pristanda Îl arestează pe Cațavencu. Acesta protestează „În numele constituțiunii”, dar Pristanda zice: „curată violare de domiciliu, dar umflați-l!” Trimis la „hârdăul lui Petrache”, Cațavencu capătă un ascendent moral asupra lui Tipătescu. Eliberat de Zoe, Cațavencu obține În final, de la Tipătescu și Zoe, sprijinul de care are nevoie, pentru a fi desemnat candidat și apoi ales deputat și este Încredințat că nimic
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
mă reped la fereastră când trenul ajunge în dreptul castelului familiei de Wied. În cea de a doua casă, locuiam de asemeni singuri, spațiul era destul de considerabil, cu destule atenanse, între care și o hardughie unde se făcea baie într-un hârdău, căci nu exista canalizare, alături de hârdău aflându-se soba de tuci pentru încălzit încăperea și apa, pe care o scoteam cu găleata din fântâna cu roată și lanț din mijlocul curții. Closetul se găsea în fundul curții, lipit de gardul grădinii
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
ajunge în dreptul castelului familiei de Wied. În cea de a doua casă, locuiam de asemeni singuri, spațiul era destul de considerabil, cu destule atenanse, între care și o hardughie unde se făcea baie într-un hârdău, căci nu exista canalizare, alături de hârdău aflându-se soba de tuci pentru încălzit încăperea și apa, pe care o scoteam cu găleata din fântâna cu roată și lanț din mijlocul curții. Closetul se găsea în fundul curții, lipit de gardul grădinii mari, pline de pomi fructiferi, straturi
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
dreptul la o mână de arpacaș, o zeamă cu resturi de cartofi, zgârciuri și piei, iar „carnea“ era compusă din copite sau din tot felul de resturi de organe respingătoare. După ce mâncarea era împărțită la toate celulele, rămâneau pe fundul hârdaielor niște resturi care se dădeau, pe rând, ca „porții suplimentare“ până se curăța hârdăul. Ne venea rândul cam la două săptămâni o dată la aceste porții. Or, cum eram complet nemâncați și cu stomacul strâns, ne umflam dintr-odată îngrozitor și
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
piei, iar „carnea“ era compusă din copite sau din tot felul de resturi de organe respingătoare. După ce mâncarea era împărțită la toate celulele, rămâneau pe fundul hârdaielor niște resturi care se dădeau, pe rând, ca „porții suplimentare“ până se curăța hârdăul. Ne venea rândul cam la două săptămâni o dată la aceste porții. Or, cum eram complet nemâncați și cu stomacul strâns, ne umflam dintr-odată îngrozitor și ni se făcea și mai rău. Toate acestea erau bine studiate și puse la
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
lagărul de la punctul de lucru ,,Saligny” Îl aflăm tot din cartea care ne servește drept cel mai fidel material și mărturisire documentara (pg. 122-126): ,,...Lagărul de la Saligny era atât de mic, Încât nu avea nici bucătărie (mâncarea se aducea În hârdaie de la lagărul „Columbia” de la Cernavoda - km zero), nici punct sanitar și nici infirmerie și nici măcar bărăci pentru administrație și locuințe pentru personalul de pază. Am aflat mai târziu că lagărul de la Saligny era un fel de satelit al celui de la
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
României făcuse deja carieră În șerpărie și mă Încuraja:,, « Lasă, ca și așa se duc cam doi-trei pe zi și poate peste o lună ai să ajungi la partală”, spune Alexandru Tăcu. Când și-a luat În primire „patul” de lângă hârdău credea că va sta acolo doar câteva zile. A stat șapte luni, de ajunsese să simtă că și feliile de pâine pe care le primea o singură dată pe zi miroseau a fecale și a urină. „Pe partal, etajul doi
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
face o idee despre felul cum arăta vechea capitală a Japoniei. Ne-am plimbat prin tot „orașul” vechi, preț de câteva ore, timp în care am admirat lucruri pe care nu mi le imaginam, printre care și cobilița cu două hârdaie, din lemn, în care se cărau excrementele umane pentru comercializare. Ele aveau mare căutare, fiind folosite ca îngrășământ natural. Am rămas foarte surprinsă când am aflat acest lucru, dar ghidul ne-a spus că și în China antică se practica
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
1951, Mihai Buracu relatând că cei din celulă trebuiau să sărute un falus din săpun atârnat de gâtul unui 'sacerdot'. Existau spini, bâte în loc de ramuri înverzite de salcie și un 'Pilat' care l-a osândit pe 'Iisus' la răstignirea pe hârdăul cu excremente. Juberian afirmă că acestea au fost ultimele bătăi, după care majoritatea celor rămași în închisoare au fost adunați la camera 4-spital: Țurcanu, Mărtinuș, Gheorghieș, Mătase, Stănescu, Leonida, Păvăloaie, Măgirescu, Blejescu, Mărculescu, Drăgoescu, Calciu, Mandinescu, Comănici, Borza, Cornel Pop
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]