262 matches
-
înalte ale dragostei. — Sunt fericit, Teofana! Înțelegi? Sunt fericit, Afrodita mea! Au trecut atâția ani pe lângă noi. Puteam să facem pasul acesta mai înainte. Nu l-am făcut din diferite motive. Cât am fost în facultate din dragoste ne-am hârjonit, când am terminat facultatea din dragoste ne-am respectat, când am plecat în Africa și ne-am despărțit, din dragoste ne-am așteptat, acum, cât se poate de curând, din dragoste să ne trăim viața împreună. Au zăbovit în parc
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
cu mâna mea, cățea, boarfă fără căpătâi! Eu mă spetesc, ca un bezmetic, pentru tine, și tu..., tu... Insecto! Zdreanțo! Fufo! ocăra Vierme cu patos, pe când ușa se trântea din balamale, pe urmele zburdalnicului cuplu, Coco și Năică, care se hârjoneau și behăiau excitați, căprește, fugărindu-se la pas și chirăindu-se pe scări, în sus, grăbiți să nu se scape. Cărați-vă, cărați-vă, japițelor și rupeți-vă gâturile, mâinile și picioarele! Dar-ar boalele venerice-n voi, să dea
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
În jur cu mirare, sîntem amîndoi la fel de amețiți de peisaj: — Pfiii, să fiu al dracului dacă mai vreau să plec din armată... — Aha, le scrii acasă că te-ai retras la tratament În Elveția. RÎde. CÎinii vin după noi, se hîrjonesc și ni se freacă de picioare. Poate că nu e chiar o gură de rai, dar cam pe-acolo. E ultima seară În infirmerie, așa că scriu scrisori. Lui Nico Îi scriu fără chef, fără să știu ce vreau să-i
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
două sute de capete se ridică și coboară cu repeziciune, Împrăștiate la mese, În spațiul enorm, fac și eu ce face toată lumea, mănînc cu poftă. Dar cîinii par aceiași ca la Hațeg. Mă opresc și Îi privesc o clipă cum se hîrjonesc pe aleea prăfuită, flocoși și murdari, și un cîine semeț, cafeniu, se Îndepărtează plictisit. Îl privesc oarecum intrigat și, ca să-mi treacă, ca să-mi alunge Îndoielile, se oprește și Își Întoarce botul spre mine. Mă fixează cu doi ochi de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
minunat gândul de veghe. “Multe învață omul cât trăiește”. “Ce-i drept și lui Dumnezeu îi place. Acum, însă, te las, fiindcă prea te lungești la vorbă și nu-i momentul” - mi-a tăiat-o limbutul. O vreme, m-am hârjonit cu apa izvorului. Răcoarea apei îmi limpezea parcă și gândurile. “Uite că are dreptate mehenghiul. Degeaba lungesc eu pelteaua, fiindcă dorul de Zâna îmi seacă sufletul”. Drept urmare, mi-am aruncat prosopul pe umăr și am pornit aproape alergând spre chilie
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
frumusețe greu de povestit...Îndată, bătrânul mi-a deslușit taina acestui ritual: Acum avem și noi voie să ne bucurăm de aceste bunătăți. Ne-am așezat pe iarbă chiar la umbra alunului. Să vezi acușica cum vin veverițele să se hârjonească prin alun, pentru a ne bucura sufletul. Nu după multă vreme, tot alunul era o alergătură de veverițe, când sus, când jos...Se opreau din când în când, parcă pentru a ne întreba: „Ei, vă place sau...?” Și iar luau
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
stejarului cel mare din marginea luminișului ajunge în lungul cărării, atunci îi amiază... Mergeam cu ochii furați de toate frumusețile din jur. Auzul era mângâiat de tril păsăresc...M-am lăsat pradă tuturor chemărilor...În acest timp, veverițele au apărut hârjonindu-se pe poteca din fața mea. Nu mă mai săturam privind la acele făpturi făcute parcă din gingășie, zburdălnicie și inteligență...Mi se părea că ele fac totul pentru a mă înveseli pe mine...Ce minunăție! „Oare nu cam așa arată
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
plapuma moale. Grozav îi place plăpumioara aceasta albastră, mai ales că are desene cu lună și stele... Stând pitulat sub căldura ei, cu năsucul cufundat în pernă, simți o mireasmă îmbătătoare. Imediat îl descoperă mămica lui, și după ce se mai hârjonesc un pic, Andrei o întrebă pe mama lui ce balsam a folosit la spălat, că mirosul e atât de frumos. Mama îi spune zâmbind că nu a mai avut bani de balsam, dar a cules din grădina bunicii niște fire
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
cu băiatul, socotind că au să stea doar o noapte în Kerman și apoi au să plece mai departe, spre nord. „E o călătorie a comorii“, îi spusese zâmbind, însă el credea asta o Dorugh-e Sisdah, așa că râsese și se hârjonise tot drumul cu băieții și fetele celorlalți. Dorugh-e Sisdah e o păcăleală a blândeții, o minciună de spus numai celor apropiați, o dată pe an, la sfârșit de Nowruz. Se zicea: „Am să te iau în Kerman, unde văru-meu a dezgropat
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cu care m-ai vegheat și mi-ai îndrumat pașii în viață. Din școala primară îmi amintesc că pe când eram la oraș de practică Așa-zis, la desfăcut boabele de pe știuleți pentru a duce boabele la moară, și elevii se hârjoneau, la un moment dat vărul meu Ștșefan a aruncat cu o ipcăț(chie) spre un alt elev dar care s-a înfipt în capul meu deasupra frunții și bălăngănea ca o săgeată înfiptă în intă. În timp ce sângele curgea șiroi, a
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
primul toiag și primele coarne. În timp, primul fluier și primul toiag au căpătat tot soiul de puteri. Puteau atrage către ele creaturi fel de fel care Îi ascultau vrăjite muzica sau puteau să-l ridice În aer, să se hîrjonească cu păsările cerului. În anii din urmă, bastoanele sale fuseseră făcute din lemne rare și metale scumpe, Încrustate cu nestemate. Colecționase bastone cu săbii ascunse În inima lor, mortale, de la prinți ale căror suflete le culesese. Transportase În bastoanele scobite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ei atunci când îi ieșeau în cale. Rodoald, deși nu împlinise opt ani, era atras ca de un magnet de partea femeiască, pe care căuta s-o spioneze și s-o stingă. Când cei doi bandiți nărăvași au început să se hârjonească cu nevestele unor vasali, nesatisfăcute și plictisite, a fost nevoie să punem hățurile pe ei și să-i trimitem pe-amândoi să se răcorească într-o mănăstire din munți. Ni i-a adus înapoi abatele după câteva săptămâni, disperat din pricina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
e mai plictisitor și mai nesuferit decât să asculte vorbăria celor mari, iar el nu poate să-mi ceară mie așa ceva, fiindcă știe prea bine că băieții de vârsta mea toată ziua ar vrea să joace fotbal sau să se hârjonească cu fetele, și a venit la mine, cu o mână m-a apucat de umăr, m-a ridicat în picioare, și mi-a zis, să mergem, iar mama nu s-a mai uitat la mine, se uita, cu capul plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
se Întrebă dacă Marie nu Încerca oarece regret contemplînd silueta celui pe care-l admirase atîția ani. De parcă i-ar fi auzit gîndul, tînăra femeie Își Întoarse privirea de la Lands’en, căreia Îi dădeau Încet ocol. Doi ștrengari care se hîrjoneau se ciocniră de ei țipînd, cel mai mic căzu În poponeț la piciorul lui Lucas, acesta se aplecă și-l ridică neîndemînatic, trăgîndu-l de braț. Puștiul chițăi, după care plecă În fugă. Lucas Întîlni privirea Mariei, care zîmbea cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să lunece de la uriașa tragedie a lui Tucidide la Moise interpretat de Mel Brooks. - Coboară de pe muntele Sinai cu poruncile. Dumnezeu i‑a Încredințat douăzeci de porunci, dar zece Îi scapă din brațe când Îi vede pe fiii lui Israel hârjonindu‑se În jurul vițelului de aur. Ravelstein se delecta cu genul ăsta de gaguri; avea un talent Înnăscut pentru ele. Era foarte mulțumit de schița pe care i‑o făcusem lui Keynes. Și‑a adus aminte că Churchill Îl numise pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ca autor? am întrebat eu. — Toată lumea știe că Bodovskov a scris-o, deși pe carte nu se face nici o mențiune - editura, autorul și ilustratorul sunt necunoscuți. — Ilustratorul? m-am mirat eu, jignit de ideea unor poze cu mine și Helga hârjonindu-ne în pielea goală. — Paisprezece ilustrații color..., m-a informat Wirtanen, patruzeci de ruble în plus. CAPITOLUL TREIZECI ȘI ȘASE ABSOLUT TOT ÎN AFARĂ DE GUIȚAT... Măcar de n-ar fi avut ilustrații! i-am spus lui Wirtanen supărat. — Mai contează? a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
bine la ce ne referim.“ Respectiv, protopopul Varsanufie apela la sentimentele mele de credință și atașament față de cele sfinte. „Omul când moare începe viața cea veșnică,“ a mai precizat Varsanufie. Oftă iarăși, aruncând o ochiadă spre ecranul unde Scheihainimé se hârjonea acum, în straie de revoluționar de-al lui Mao, cu un fel de dragon verzuliu. Rafilă surâse: - Respectiv, adică preoțimea vroia să combatem ateismul și pe calea asta. Am înțeles că era subtilitate mare, combăteau și popii ideologia comunistă, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
în jurul nostru privindu-l ca și cum atunci îl vedeau pentru prima dată, jurându-se că în viața vieții lor nu văzuseră un stejar în locul acela, la răscrăcare, cum spuneau ei. Și chiar mă simțeam nespus de singură. Cei doi cățelandri se hârjoneau pe buza Dunării. Cheiul, nepietruit acum, mâncat de ploi, se afunda lin în apă. Cățelandrii îi urmăriseră de la stână și acum, cu pași împleticiți, se alergau pe buza apei. Se avântau să intre în luciul nemișcat, aici, între pietroaie, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
la scrisoare. Nu știa ce să-i răspundă. Nu avea ce să-i răspundă. O asculta și parcă tot ce răzbătea până la el nu era decât clipocitul apei lovindu-se de pietroaiele acelea pe care cei doi cățelandri încă se hârjoneau. - Omul acela cu pistoalele a fost adevărat, surâse ea. Am văzut la televizor acu’ vreo trei ani o emisiune despre colectivizare. Spuneau că la Șipoteni, în țigănie, uciseseră un activist care-i amenințase, îi bătuse, nu-ș’ ce le făcuse, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
rece exersând zborul - cad mii de frunze Frunze-n cădere - în golul ramurilor imensitatea Casa cât hribul sub povara frunzelor - piticii nicăieri Se balansează frunza veștedă pe ram - motanul atent În palma-ntinsă aurul cerșetorului - frunza de salcâm Stradă pustie - hârjonindu-se frunze gonesc pe vânt Toamna spectacol de sunet și lumină - ciori și nori vineți Frunzele ude abțibilduri pe geamuri - toamna-n grădiniță Secera lunii se ascunde printre nori - frunzele-s roșii Picuri rubinii - printre spinii ascuțiti surâsul toamnei Copaci
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
Secuiei, coti la dreapta. De câte zeci de ori nu poposise aici, În iarba crescută până la brâu, alături de Mierla, mutând taurul, adăpându-l, iar, În timp ce animalul se odihnea, de-amiaza,ei, retrași sub sălciile de pe malul râului, se sărutau, se hârjoneau, și, nu rareori, se iubeau, până la epuizare. Apoi se despărțeau. Și, fiecare, se ducea În drumul său. Acum, Însă, Roșcuț veni aici cu alt gând. Un gând cumplit de criminal! Să ucidă taurul. Să-l tranșeze sumar. Să-l ducă
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
cârpe, dar care purta numele ceai. Până la ora 18,30, când Mandravela suna pregătirea pentru stingere și-i strângea înapoi, ca pe niște găini în cotețe, întemnițații desfășurau, sub comandamentul unui malac, programe de ordine, curățenie și educative. Ori se hârjoneau prin tratamente. Te strigau, dacă-ți știai numele, te ridicai și plecai, nu știai câtă rețetă îți rămâne până la raiul cel mare. Îți împingeau acul sub piele, îți sfredeleau vena și te împroșcau din raiul cel mic. Majoritatea pacienților vioi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
întoarcă bunicul cu strategie și dichis, prefăcîndu-se că s-ar fi așezat la o sporăvăială glumeață, cu cineva aidoma cu popa satului. Noi ne jucam!... Și, după ce ne-am jucat, ce ne-am jucat, numai o dată ce ne-am pornit pe hârjonit. Eu m-am pornit. El s-a pornit... Și El, de supărare c-a alunecat și s-a lovit cu rotocolul aurei de parmalâcul șopronului, numai o dată ce pune mâna pe-o cărămidă... Și, pac! Mă altoiește cu ea în moalele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
l-a convins nimeni de contrariu. Un bulbucat! Iar fizica era de aici înainte pentru el o materie oarecare, de tocilari! Știa că băieții mai mari din mahala, pe care îi informase ce pățise ar fi tranșat imediat conflictul. Îl hârjoneau mereu: - Când ne distrăm puțin cu profesorul ăla al tău? Avem chef să îl încingem! Dar nu merita să riște deși corecția aplicată profesorului nu putea fi identificabilă sau poate tocmai de aceea se răzgândise. Angelescu când îl vedea de la
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
cutremură într-un nestăpânit întreg comun. Trupurile contorsionate s- au unificat, șoaptele lor se risipesc în imensitatea timpului, îi zgârie necontrolat. Îl simt peste tot în ei, lasă urme insesizabile însă dure amestecate cu nisipul care se împrăștie și-i hârjonește într-una până la durere, totul se pierde într-o stare de vis și adevăr, trezire și somn, pasiune și nesfârșire. Vremea se scurge ca o lipitoare în micul deșert de cenușă ce-și va schimba curând culoarea. Marea se zbate
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]