266 matches
-
plapuma moale. Grozav îi place plăpumioara aceasta albastră, mai ales că are desene cu lună și stele... Stând pitulat sub căldura ei, cu năsucul cufundat în pernă, simți o mireasmă îmbătătoare. Imediat îl descoperă mămica lui, și după ce se mai hârjonesc un pic, Andrei o întrebă pe mama lui ce balsam a folosit la spălat, că mirosul e atât de frumos. Mama îi spune zâmbind că nu a mai avut bani de balsam, dar a cules din grădina bunicii niște fire
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
parcă jucând șotron, urmări adânciturile rotunde lăsate de copitele cerbului și ascultă distrată, cu o senzație tot mai vie de ușurare și de tristețe în același timp, șoaptele și hohotele groase de râs care izbucneau pretutindeni; larma dihorilor prin vizuini hârjonindu-se cu zăpadă. Din cauza gerului, zgomotele se auzeau limpezi, fierbeau în aer și se imprimau, ca niște încrustații: clămpănituri uscate, seci. Nechezături, tălăngi și clinchete mărunțind liniștea și ferecând-o în zale de fier, apoi câte-o frântură de mormăituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
câțiva ani, mica ei cameristă Veve... Cecilia era prea obișnuită cu ei (și cu aproape nimeni altcineva, dacă nu-i socotea drept ființe omenești pe copiii negri care - niciodată n-ar fi putut spune câți sau ai cui erau - se hârjoneau în umbră, prin colțuri sau apăreau spectral, lipăind spre bucătărie) ca să o obsedeze aceste enigme, dar, în momentele ei de singurătate, în fața oglinzii de cristal, privindu-și în aerul albăstriu fabuloasa frumusețe exotică, se pomenea atingîndu-și cu degetele buzele pline
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
venit în stație. Desigur, ei s-ar putea să fie mai mult de cinșpe. Însă nu îi poți socoti. O hoardă de aurolaci. Viermuiesc, nu stau locului, se agață de bare ca maimuțele antropoide de liane, se dau huța, se hârjonesc sub privirile (evident îngrozite) ale pasagerilor. Ale autohtonilor. Senzația e că autobuzul va fi deturnat. Mai ales că e foarte proaspăt în memorie episodul World Trade Center. La un moment dat, aurolacii migrează spre spatele autobuzului. Mirosurile persistente îi îndepărtează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
proprietății private. (A. Bourgeot) Ambele triburi se tem. Pentru a-și masca frica, autohtonii se pipăie la portofel. Gesturi de reglaj. Și vorbesc. Locvacitate exagerată. Vorbesc pentru a nu simți spaima. Sălbaticii comunică și ei. Cu totul altfel însă. Se hârjonesc. La ei, comunicarea verbală deținere o pondere destul de neînsemnată în procesul socializării. Nu pot comunica decât cu corpul. Dau unul în altul pentru a se petrece, pentru a alunga monotonia, apoi se întreabă, ce faci, mă? Dai în mine, dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Pățitu’ și Povestea prostiei după Creangă, ori Vrăjitorul din Oz după F.Baum, pot spune că au fost puse aproape...Împotriva dorinței mele. Mă rog, viața are meandrele ei, iar Destinul se joacă cu tine, mai des chiar decît te hîrjonești tu, cu el. Așa se face că-n 1980 am acceptat postul de regizor la un teatru de păpuși, dintr-un oraș de port: primul meu spectacol aici, eminamente păpușăresc, a fost Turandot, după Gozzi. Inutil să vă spun că
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
să ne batem joc. Atâta balamuc, pentru ce? Ca să-ți satisfaci o manie proastă. Și parcă tot dinadins o faci. Mă vezi că vreau să discut cinci minute liniștit cu băiatu’ ăsta? Cinci minute și plecăm. Vă lăsăm să vă hârjoniți până vă umpleți de sânge. Ați înnebunit?! Ce dracu’ aveți?! Strigase. Își ieșise din fire, iar ea parcă și-ar fi schimbat privirea. Mi-e că tu ai înnebunit. Ce ai de strigi? Chiar ești prost?! Nu-l vezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nici o urmă din cei care au trăit acolo. Neculai însuși o privea cu nepăsare. Săltând în ani, băiatul a început să pască vitele. îi înlocuia pe frații mai vârstnici care treceau la trebile gospodărești : arau, coseau, prășeau. Când nu se hârjoneau cu fetele, Costache și Ion practicau pasiunea clandestină a tutunului ș-a pescuitului în Șomuz. Adunau atâtea vicii, încât, în ochii mei, autoritatea lor era surpată. Dimpotrivă, pe zoiosul, zăbălosul și flendurosul Neculai islazul îl înzestrase cu un spirit slobod
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
rafturi pietre de Petoskey, conuri de brad și cărți broșate vechi. ― Ce o să facem În pădure? am Întrebat, cu o urmă de nemulțumire. Obiectul nu răspunse. ― Ce o să facem În pădure? am repetat. ― Ne plimbăm, spuse ea. ― Vrei să te hârjonești cu Rex, asta vrei. ― Numai la prostii Îți stă gândul, Callie. ― Nu nega. Se Întoarse și zâmbi. ― Știu cine vrea să te molesteze pe tine, spuse. Timp de-o secundă, o bucurie imposibil de reprimat mă inundă. ― Jerome, Încheie ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
totul era alb, drumurile, casele, pădurea... Auzi lătratul lui Toni! Dragul de el, cât îi lipsise! Era ciudat, alături de Ana, singura ființă care-l iubea, care se bucura de prezența lui, care îi căuta privirea ... Parcă mașina, descărcă portbagajul, se hârjoni cu Toni prin zăpadă și apoi, amândoi, intrară în casă. Toate erau la locul lor! Badea Ion își făcuse treaba temeinic, mobilele comandate erau puse așa cum stabiliseră amândoi. La sfârșit de an, badea Ion îl sunase la București să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
ca autor? am întrebat eu. — Toată lumea știe că Bodovskov a scris-o, deși pe carte nu se face nici o mențiune - editura, autorul și ilustratorul sunt necunoscuți. — Ilustratorul? m-am mirat eu, jignit de ideea unor poze cu mine și Helga hârjonindu-ne în pielea goală. — Paisprezece ilustrații color..., m-a informat Wirtanen, patruzeci de ruble în plus. CAPITOLUL TREIZECI ȘI ȘASE ABSOLUT TOT ÎN AFARĂ DE GUIȚAT... Măcar de n-ar fi avut ilustrații! i-am spus lui Wirtanen supărat. — Mai contează? a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
zbenguială... Moș Martin neastâmpăratul nu și-a mai arătat botul în vânt adulmecând om străin intrat în moșia lui... Bătrânul mergea înaintea mea, pipăind parcă pământul cărării cu papucii... Aproape de casă mi-a aruncat peste umăr: Câtă vreme te-i hârjoni cu apa pârâiașului, eu am să-ți aduc ceva de mâncare. În seara asta, după vecernie, am să întârzii pe la stareț. Tu să-ți vezi de ale tale liniștit. Voiam să-l întreb dacă l-a chemat cumva starețul sau
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
primăvară: verdeață, flori, un firicel de apă coborînd din munte printre pietre, brazi cu muguri mari, ca niște lumînări în capătul crengilor iar mai în sus, în pădure, un cuc, ale cărui chemări îi aminteau de diminețile copilăriei. Copiii se hîrjoneau; fuseseră trimiși să se spele pe mîini și se stropeau reciproc. Mihai întinsese pătura, iar Ana desfăcea pachetele cu mîncare. Poftim! i-a oferit soția o sticlă. Pentru copii am luat suc. Ție, tot suc, dar mai distilat... A rîs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
În urmă, tânărul atletic și plin de viață alergase, vorbise, glumise, făcuse mișcări de alergare pe aleile Grădinii Copou sau ale Grădinii Botanice din preajma casei unde locuise, se Întâlnise cu vecinii și-i salutase respectuos - cum Îi era obiceiul, se hârjonise sau făcuse haz cu colegi și colege de aceeași vârstă, iar, deodată, ca un trăsnet, neprevăzut de fulgerul prevestitor, vestea macabră: a murit copilul vecinilor Tăcu. A prietenilor, a cunoscuților, a concitadinilor noștri. Că starea sa de sănătate era tonica
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Jorden avea în primul rând aspectul caracteristic al persoanelor care trăiau pe Acheron de mai mult timp: pielea închisă și uscată de vânt. Mai puțin accentuată, această descriere se potrivea și soției lui, Anne, dar nu și copiilor care se hârjoneau în spatele cabinei centrale. Se urmăreau prin materialul de prelevare portativ și lăzi, ferindu-se să se lovească de pereți. Strămoșii lor învățaseră să călărească un animal ciudat numit cal. Mișcările tractorului nu se deosebeau prea mult de acelea ale acestor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
cu femeia, martirul cu crucea. De la firul de păpădie care-și întoarce sfios capul spre păpădia de alături, până la elefantul matur care în întunericul fertil al junglei își lasă cu hotărâre trompa pe spinarea docilă a femelei, viețuitoarele toate se hârjonesc cu plăcere la adăpostul cifrei 2. în fiecare zi, în fiecare clipă, zeci, sute de imagini ne readuc în minte ce-avem de făcut; două rândunele care zboară împreună după hrană, un cerb și-o ciută care stau la coadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
creștinului și pătrunseră aplecându-se în colibă. în colibă - călduț. în partea opusă punctului de vedere al povestitorilor arsamatoriști erau paiele rezervate culcușului copiilor: paie proaspete, lucind frumos-gălbui la lumina opaițului. Copiii lui Covaliov, ca toți copiii din lume, se hârjoneau veseli și neastâmpărați și poate că am zăbovi cu privirea și condeiul asupra șturlubaticei lor goane prin colibă dacă nu ne-ar fi luat-o înainte povestitori mult mai înzestrați, în nepieritoare pagini peste care nu se poate trece. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
acest individ juca doar rolul fratelui, dar de fapt era combinat cu ea și l-a lichidat pe EL, nu a dus la nici un rezultat. — Soțul s-a Înțeles bine cu fratele dumitale? — Da, erau ca niște cățeluși care se hîrjonesc și se ceartă fără nici un motiv. — La vremea la care a fost făcută această fotografie, fratele intrase deja În organizație? — Ăăă... cred că da... — Și care era părerea soțului dumitale În legătură cu asta? — Bineînțeles că n-a fost de acord, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
în pat, nu? Un adorator o să-mi facă o cană cu ceai. Și o să-mi cumpere șervețele când o să am gripă. Și asta e foarte bine. Dar ce se întâmplă când mă însănătoșesc? Ha? Și vreau pe cineva să ne hârjonim la pielea goală atârnați de perdele. Ce se întâmplă atunci? Mamei mele îi plac bărbații care vorbesc despre plante. De-aia îi e simpatic Tim. Și lui îi plac plantele, deși, din fericire, nu vorbește cu ele. Cel puțin, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
pe absolut nimeni? Uneori îmi vine să fac așa ceva. Chiar mi-aș dori. Dacă m-ai duce cu tine, undeva departe, ți-aș trânti o grămadă de prunci voinici ca niște tăurași și am trăi cu toții fericiți, alergându-ne și hârjonindu-ne. Am râs cu poftă și mi-am terminat al treilea pahar de vodcă. — N-ai vrea o grămadă de prunci voinici ca niște tăurași? — Cum să nu! am zis. Mi-ar plăcea grozav să-i văd cum arată. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Pirați perverși, spuse ea. — Tu ești perversa. — Apoi să ne încuie în cală, amenințându-ne: „Vă aruncăm în mare peste o oră. Până atunci, distrați-vă!“ — Și? — Și noi ne simțim bine timp de o oră, ne rostogolim și ne hârjonim... așa legați. Asta ai vrea tu să faci acum? Da. — O, Doamne! am zis, dând din cap. Midori a venit să mă ia duminică dimineața la ora nouă și jumătate. Tocmai mă trezisem, așa că nu apucasem să mă spăl pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Parlamentu locurile alea Îi cade fața dă rușine. Da io, când mi se pune pata pă ceva, sunt fundamentalist. Zău că nu m-am arătat la moacă pă niciunde, nu care cumva să se prezante fără somație vrunu care să hârjonea la bâlciu dân Obor și știa să tragă o fugă până-n Unșpe. Bojocii mei afla bucurie În aeru bun dân Obor, plin ochi cu o ciotcă dă grătăroaie și friptane, da m-a luat cu sfârșală și m-am perdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
un strat de zăpadă gros de, hă-hă! trei sau chiar cinci centimetri. În rest, Nana se poate zbengui în voie și să facă orice giumbușlucuri îi trec prin cap. Exact cum fac și copiii, atunci când au timp și unde se hârjoni. Nana nu se uită la blana ei... scumpă și se tăvălește cu sârg, colectând tot felul de resturi de vegetație uscată. Numai că, în timp ce se tăvălește, ea se și scarpină. Altfel, o scarpină Adina, cu peria. Spre deosebire de Garçon, care, când
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
cu care m-ai vegheat și mi-ai îndrumat pașii în viață. Din școala primară îmi amintesc că pe când eram la oraș de practică Așa-zis, la desfăcut boabele de pe știuleți pentru a duce boabele la moară, și elevii se hârjoneau, la un moment dat vărul meu Ștșefan a aruncat cu o ipcăț(chie) spre un alt elev dar care s-a înfipt în capul meu deasupra frunții și bălăngănea ca o săgeată înfiptă în intă. În timp ce sângele curgea șiroi, a
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
întâi să stau de vorbă cu izvorul. Despuiat până la brâu, m-am ghilosit în voie. Când mă îmbrăcam, mi-am îndreptat privirea spre chiler. Tocmai atunci o nălucă se retrăgea în umbra încăperii. “Înseamnă că tot timpul cât m-am hârjonit eu cu apa cineva m-a urmărit...” Cu această imagine în minte, am mâncat și apoi am băut o ulcică cu vin rece, care a venit ca un balsam să-mi mângâie inima și să-mi înaripeze închipuirea... M-am
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]