233 matches
-
putea obține orice salariu cerea dacă-și găsea un serviciu în industrie. Iar dacă patronii aflau cumva de propulsia interstelară, devenea un om de neprețuit. Deci Neelan merita să fie cultivat și Hedrock începu imediat această acțiune. Scoase din buzunar hîrtiuța pe care era însemnată ultima adresă cunoscută a lui Kershaw. I-o dădu lui Neelan spunîndu-i: ― Într-acolo ne îndreptăm. Neelan luă hîrtiuța și o citi cu glas tare: \ "CLĂDIREA MICĂ TRELLIS, CAMERA 1874." DUMNEZEULE! \ CE S-A ÎNTÎMPLAT? \ AM
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
de neprețuit. Deci Neelan merita să fie cultivat și Hedrock începu imediat această acțiune. Scoase din buzunar hîrtiuța pe care era însemnată ultima adresă cunoscută a lui Kershaw. I-o dădu lui Neelan spunîndu-i: ― Într-acolo ne îndreptăm. Neelan luă hîrtiuța și o citi cu glas tare: \ "CLĂDIREA MICĂ TRELLIS, CAMERA 1874." DUMNEZEULE! \ CE S-A ÎNTÎMPLAT? \ AM FOST ACOLO DE TREI ORI, SPUSE NEELAN. AM GĂSIT ADRESA ÎNTR-O VALIZĂ PE CARE O ȚINEA FRATELE MEU LA PENSIUNE. HEDROCK APROAPE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
CEA MAI MICĂ ATENȚIE CELOR DOI BĂRBAȚI CARE SE ÎNDREPTAU SPRE AUTOAVIONUL DE PE PISTA DE NORD. DE ÎNDATĂ CE SE AFLARĂ ÎN AER, HEDROCK VĂZU FIRMA CU LUMINĂ INTERMITENTĂ A UNEI PLATFORME PENTRU AVIOANE TAXI. COBORÎ SPRE EA ȘI TOTODATĂ SCOASE O HÎRTIUȚĂ ȘI SCRISE " STRADA 131, NUMĂRUL 97". PESTE O CLIPĂ SE AFLAU PE TERENUL DE ATERIZARE. ÎMPĂTURI HÎRTIUȚĂ ȘI I-O ÎNMÎNĂ LUI NEELAN ÎN TIMP CE ACESTA SE DĂDEA JOS DIN AVION. ÎȘI STRÎNSERĂ MÎINILE. ÎI SPUSE NEELAN. \ SĂ NU TE ÎNTORCI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
SE AFLARĂ ÎN AER, HEDROCK VĂZU FIRMA CU LUMINĂ INTERMITENTĂ A UNEI PLATFORME PENTRU AVIOANE TAXI. COBORÎ SPRE EA ȘI TOTODATĂ SCOASE O HÎRTIUȚĂ ȘI SCRISE " STRADA 131, NUMĂRUL 97". PESTE O CLIPĂ SE AFLAU PE TERENUL DE ATERIZARE. ÎMPĂTURI HÎRTIUȚĂ ȘI I-O ÎNMÎNĂ LUI NEELAN ÎN TIMP CE ACESTA SE DĂDEA JOS DIN AVION. ÎȘI STRÎNSERĂ MÎINILE. ÎI SPUSE NEELAN. \ SĂ NU TE ÎNTORCI ÎN CAMERA FRATELUI DUMITALE, ÎL SFĂTUI HEDROCK. SE GRĂBI SĂ SE AȘEZE PE SCAUNUL DE PILOTAJ, ÎNCHISE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
te-a căutat Constantin, a murit și el, era cu haină și cu pălărie.“ „Dacă mai vine, să-i spui să mă caute pe stradă. Ai să ții minte ?“ „Da.“ „Mai bine notează, să nu uiți“ (i-am întins o hârtiuță și un vârf de creion, a desenat conștiincioasă câteva hieroglife, pe hârtiuță). „Când vine mama, să-i spui că mai trec eu pe aici, de ziua ei, să-i aduc un cadou...“ „și mie ce-mi aduci, când oi muri
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cu pălărie.“ „Dacă mai vine, să-i spui să mă caute pe stradă. Ai să ții minte ?“ „Da.“ „Mai bine notează, să nu uiți“ (i-am întins o hârtiuță și un vârf de creion, a desenat conștiincioasă câteva hieroglife, pe hârtiuță). „Când vine mama, să-i spui că mai trec eu pe aici, de ziua ei, să-i aduc un cadou...“ „și mie ce-mi aduci, când oi muri eu ?“ „O rochie de mireasă. Notează și asta ca să nu uit.“ A
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ăsta. De la taică-său e limpede că nu. Hai să-ți scriu adresa ei, deși nu știu dacă e o idee bună să-i spui că vii din partea mea. Isaac mîzgăli ceva pe colțul unui ziar vechi și Îmi Întinse hîrtiuța. — Vă mulțumesc. Nu se știe niciodată, poate că ea Își amintește ceva... Isaac zîmbi cu oarecare tristețe. — De mică Își amintea totul. Totul. Mai apoi, copiii cresc și nu mai știi nici se gîndesc, nici ce simt. Dar așa trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
îndreptându-se într-acolo. Le arată șirurile de vaci, mulse, țesălate, îi informează despre producția de lapte, de viței, un discurs ca la carte, se simte în mijlocul unui spectacol televizat. Zinzin o întrerupe: "Ești drăguță să-mi notezi pe o hârtiuță ce crezi că trebuie să raportez și să ne vorbești despre altceva?!". Se îndreaptă spre un vițel alb cu pete negre. Îl îmbrățișează. Botul animalului e umed, privirea blândă. Femeile se plimbă tăcute prin grajd cu aerul că se plimbă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
creatori, încerc să nu-mi scape nimic. Buricul închis într-un soare ca o moară de vânt, penisul zâmbăreț roș-albastru, ce indică direcția spre versurile lui Tavi, degetul lui Anatol înspre public. Biata fată, mâzgălită, împopoțonată cu tot felul de hârtiuțe și decupaje din ziare, arată ca o corcitură între o paparudă și-un caloian bun de dus cu alai în Jijia. Într-un colț, Mat bate într-o cutie de tablă ritmul unei compoziții auzite numai de el și fluieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
foarte lungă care îi ajungea aproape de genunchi. Nu mă băga în seamă, mergea repede, fără să-și întoarcă vreodată capul, târșâindu-și picioarele pe asfaltul desfundat și atingând aproape pereții. Se opri în fața unui oblon. Atelierul era închis, pe o hârtiuță prinsă cu scotch era scris că se va deschide peste două ore. M-am gândit la mama ta, trebuia s-o anunț că voi întârzia. Transpirația îmi curgea de pe tâmple pe după urechi, pe gât. Ne-am oprit în mijlocul străzii. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
trebuia s-o anunț că voi întârzia. Transpirația îmi curgea de pe tâmple pe după urechi, pe gât. Ne-am oprit în mijlocul străzii. Își întorsese doar capul și mă privea cu ochii pe jumătate închiși din cauza zăpușelii și a luminii. Aveți o hârtiuță pe frunte. Am căutat sub transpirație bucățica de șervețel de la bar. — Există pe undeva o cabină telefonică? — Trebuie să vă întoarceți înapoi, nu știu însă dacă funcționează, aici se strică totul. Mai avea încă guma în gură și își mișca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
să citesc niște rânduri din Țuțea, că știți că eu sunt cult, nu mă pretind ca alții, am doxă și boxă, aia din care am scos damigeana... Și mi-am și notat ce-am citit, ca să nu uit... Scoate o hârtiuță, se urcă pe scaunul părăsit de Gicu și citește cu intonație: O babă murdară pe picioare, care stă În fata icoanei Maicii Domnului În biserică, fata de un laureat al premiului Nobel ateu - baba e om, iar laureatul premiului Nobel
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Nice, mă, alt filozof, Nice. Gicu se bagă precum musca În lapte. Sigur Îl chema așa? Poate era Naic - ăla cu adidașii - și nu știi tu să pronunți. Sandu introduce mâna În buzunarul de la piept al sacoului și scoate altă hârtiuță. Eu n-am memoria voastră - privește cu subînțeles către cei doi - vin cu tema făcută. Nice a zis În felul următor, l-a bătut la fund pe Șopenhauăr și l-a trimis la plimbare pe Cant. De Țuțea nu zic
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
o poveste tulbure și trăsnită. Păreau, dintr-odată, un cuplu dintr-o sectă suspectă. Șopteau, susurau toatăziua,mai mare dragul... dulcissima, țiparul unduind cu degetele lungi, albăstrii în jurul nasturelui, pe halatul închis-deschis și frater pedagogul, scoțând din buzunar mereu alte hârtiuțe magice, aduse spre dezlegare. „Evoluția psihică încetinită. Criteriile de apreciere împuținate și superficiale. Limbajul mimico-gesticular impune îngrădiri. Lipsa limbajului accentuează rigiditatea și manifestările negativiste. Invidia, gelozia, rigiditatea. Grupați într-o organizație cu reguli stricte și simple, handicapații pot dovedi, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
era talentată la pictat și făcea afișe și lozinci de le punea pă panouri. Vă dați seama... Lupta pentru pace, cu republica, protecția muncii, tot ce era cazul. Spusese toate acestea pe nerăsuflate, ca o lecție îndelung repetată. Oficiantul luă hârtiuța aceea, o cercetă profesionist, mișcând ușor din buze. Un text obișnuit, la decese, fără talent evocator, fără vibrație, fără chemări profunde. Simple regrete de duzină. Completă formularul. Nu prea avea voie să o facă, dar în anumite situații li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
când mama i le-a periat, lustruit, cusut, curățat, strecurându-i În același timp necontenite bombăneli și sfaturi. Și, tot stând mai departe cu spatele la ei, Îl puteam vedea cum scoate un pumn Întreg de pastille, Înfășurate atent de mama În hârtiuțe și amestecate neglijent de el cu firimituri uscate de pâine, bilete de tramvai, clame de birou ș.a.m.d. Și, În timp ce le despacheta și le Înghițea cu nonșalanță, cu noduri, arunca o privire neliniștită spre uriașul ceas electronic și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ținut puterile, am acceptat să mă văd cu toți cei care mă căutau, mai ales cu cei cărora apucasem să le promit câte ceva la conferință și nu mai avuseseră răbdare să aștepte telefonul meu, de parcă ar fi știut că pierdusem hârtiuțele. Mă trezeam cu ei, ca și cu bietul Cristian, lângă hotel, pe holurile instituțiilor pe care trebuia să le vizitez, parlamentând cu Victor și Încercând să ajungă la mine. La un moment dat Însă, iartă-mă, am avut impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
insistență. Vânzătorul a avut o reacție neașteptată. Se uita consternat, mut de uimire și tulburat peste măsură. „Ea a murit, de unde?”... se auzeau șoaptele În italiană și, tot ce a mai putut Înțelege - era numele Ana... A căutat În buzunar hârtiuța pe care avea notat cuvântul magic, și cu glas tremurat, a cerut o pâine. A primit pâinea și cei câțiva cenți, rest la un euro pe care Îl ținuse strâns În mână. Un gând chinuitor părea că nu-i dă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
îmi era imposibil să-mi pese de asta. Uram locul ăla mai mult decât propria-mi viață. Și, de când decupasem dintr-un ziar un articol despre modalitățile de vindecare a impotenței și-l lipisem pe dulapul șefului meu alături de o hârtiuță pe care scrisesem „M-am gândit c-o să ți se pară interesant“, simțisem că făcusem câțiva pași înainte pe calea șomajului. Cu toate astea, momentul în care am fost concediată n-a fost plăcut. Iar situația a devenit și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
sâmbătă într-un internat, departe de casă. Stăteam la rând pentru un bilet de voie pentru a putea ieși pe poartă pentru câteva ore. Pedagoga, așa cum ne învățase, mânca semințe de floarea soarelui și scuipa cojile a lehamete în timp ce semna hârtiuțele rupte dintr-un carnețel de vocabular. Îmi amintesc că era o zi călduță pentru un sfârșit de septembrie și mă gândeam că un tricou și o geacă de tercot mi-ar fi fost de ajuns pentru o plimbare prin orașul
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
nu poate fi deranjat. O strigă și o întrebă chiar el ce dorește. Fetița îi spuse că a trimis-o Ata, aceea care era pe vremuri la Hôtel de la Fleur, și că Roșcatul e bolnav. Îi puse în mână o hârtiuță mototolită și când o desfăcu doctorul găsi în ea o bancnotă de o sută de franci. — Dar cine e Roșcatul? îl întrebă el pe unul dintre numeroșii gură-cască de acolo. I se spuse că așa îl numeau ei pe englezul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
lăsat anume lacrimile să cadă pe scrisoare. Cum am terminat hârtia și-mi venise o idee impresionantă, am adăugat-o pe un petec de hârtie rupt la întîmplare de la marginea unui ziar, și am făcut reflexia, cu satisfacție, că această hârtiuță ar putea să convingă și mai mult de dezordinea nervilor mei și să provoace mila. Am scris atunci rău, mur-dar și nu fără conștiință. Cum toate scrisorile mele rămaseră fără răspuns, ca și cum le-aș fi adresat unui inexistent, am trimis
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
o mulțime de rotițe, cercuri și țevi, plăci și arcuri, ace, lentile și încă multe altele, din metal ori din sticlă, de nu știai la ce să te mai uiți. Și câteva cărți mari, cam zdrențuite, cu o mulțime de hârtiuțe drept semne între foi zăriseră acolo. Odată - și-a amintit un învățător tânăr - Ceasornicarul lăsase pe masa din atelier două terfeloage deschise: uitându-se peste paginile aflate la vedere, nu recunoscuse nici măcar o literă: erau scrise într-un grai necunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
lucru. S-a gândit... mai e un trimestru pentru noi cei din clasa XII-a, le va pune media șase și pot intra în bacalaureat! Când a venit olimpiada, care se ținea în trimestrul doi, profesorul Neacșu a scos o hârtiuță din veșnica haină gri și a strigat câteva nume cu elevii care trebuiau să meargă la concurs. Era și Stani trecut pe listă. Acesta se ridică în picioare și îi spune: - Domnule profesor, eu cu media 5 nu pot să
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
B, o decorație, o minge de tenis Dunlop, și un bilet pe care scria ceva. Ce anume, n-ar fi știut niciodată, dacă tovarășa nu ar fi citit cu glas tare ce scria pe el, te iubesc, Înainte de a rupe hârtiuța În bucățele, adăugând: la vârsta asta Îți iubești doar părinții, patria și partidul. Tovarășa Codruța a Început să bocească din nou. Dacă nu ar fi fost patria și partidul, nu ar fi avut pe cine sa iubească În copilărie, În afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]