353 matches
-
unui cameleon. Se ascunde an ființă, uneori cu drăgăstoase, atât de ănselătoare aparente: "Hei, dacă viața mea ar fi putut rămâne/ doar acea grămăjoara de ace/ pe care sălbaticul septembrie/ mi-o așeza mai tarziu an pupile cu dragoste" (ibidem). Hăituita de "vârtejul" care a ănceput când s-a "apropiat de treizeci de ani", autoarea se simte invadată de elementele realității, suportând povară lor familiară, deci cu atat mai insidioasa: "Eram aidoma unei biserici amenințate cu demolarea/ - fapt care există și
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
intolerabil, dar, în replică, pentru o epistolă la fel de lapidară, acesta se străduiește să facă uz de întregul inventar de tactici (retorice, persuasive, sugestive, livrești) pe care-l are la dispoziție. Se simte amorțit de o imposibilitate de ordin practic (fiind hăituit de amintirea unei lecții de pian în timpul căreia, pur și simplu, nu cunoștea partitura, în ciuda încrederii insistente a profesoarei), își face scrupule dintre cele mai înalte (ajungând să se pună în balanță cu Tolstoi). Preparativele și remușcările se sincronizează: „O
Stilul e omul. Stilul e totul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3459_a_4784]
-
revenit pînă azi, dar si trăsăturile morale ale truditorilor pămîntului, reprimați, vlăguiți, siliți a lua în masă drumul orasului, a început din momentele „revoluției agrare", operate cu mijloace brutale de regimul comunist. Mai rău decît în 1907, țăranii se vedeau „hăituiți, înjurați, bătuți, luîndu-li-se pînă și ultima strachină de mălai sau de făină din casă". Prozatorii noștri, unii de faimă mai mult ori mai puțin justificată, care proslăveau „binefacerile" socialismului agrar, „desfășurările" chipurile triumfale ale acestuia, n-au izbutit să înăbușe
Literatura-vérité by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6310_a_7635]
-
Purcărete. Îi simt încordarea și mirarea. Zîmbetul din mustață în accente și culori, în respirația ținută a Margaretelor, în somnul lor inocent și pervers, în viermuiala actorilor. În privirea devastatoare din toate ipostazele unei actrițe geniale: Ofelia Popii. Cel mai hăituit Mefisto pe care l-am văzut și l-am simțit vreodată. Fabulos. Cu fiecare fotografie îi însoțesc și eu transformările, parcursul incredibil pe care îl face în acest Faust. Mihaela Marin îi decupează gesturi, îi fragmentează conținutul din expresia unei
Povești cu fotografii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8405_a_9730]
-
din Dr. Lister 69 (și nu pe cea mare, din față, cu trepte de marmură neagră), odată cu lăsarea întunericului, și-a făcu apariția vărul Adrian. Deși "eliberat", vizita lui avea ceva clandestin, iar aerul lui era cel al unui animal hăituit. Omul pe care, stingherit, l-am privit din ușa bucătăriei nu mai avea nimic comun cu tînărul elegant, purtând întotdeauna sacou și cravată, glumeț și binedispus, pe care îl păstrasem în memoria mea. Și-a dezgolit capul și, de sub șapca
Prefață la o carte în curs de apariție by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/8891_a_10216]
-
intenționați - a intrat în recluziune socială. Unii dintre ei evită să mai iasă din casă, pretextînd (frecvent nefondat) vîrsta înaintată ori sănătatea precară. Alții se achită de obligațiile profesionale, sec și nespectaculos, retrăgîndu-se apoi, grăbit și în general cu priviri hăituite, către vizuina proprie, unde își rumegă, în tăcere și resemnare, marginalizarea.” Toți acești oameni de valoare trăiesc un acut sentiment de inadecvare, de neapartenență și de inferioritate. Prin urmare, oamenii cu distincție au ajuns să se simtă inferiori în România
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5836_a_7161]
-
am petrecut la Craiova pe perioada repetițiilor la spectacolul Danaidele. Tot traseul a fost o întoarcere în timp, în emoțiile și imaginile mele, teatrale și umane, deopotrivă. Trecem pe lîngă gospodării cumplit de sărace, pe lîngă oameni amărîți, cu priviri hăituite și goale, pe lîngă cîmpuri pe care ară bătrîni slăbănogi, mergînd cu plugul în spatele unor gloabe flămînde și neputincioase. Sîntem în secolul 21! Ei știu, oare, asta? Și dacă ar ști?! Mi-aduc aminte de un țigan pe care l-
În căutarea timpului pierdut by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12987_a_14312]
-
vorba unuia din cei doi autori de epistole evocați mai sus - "a fost a noastră și nu mai e a nimănui". În prezentul nostru mizerabil, au năpădit năstăsioții, sereșii, chiuarii, păcurarii și remeșii... Acum șaizeci de ani, Noica, singur și hăituit, înțelegea să se pună de bunăvoie la dispoziția unei procuraturi nemiloase. Astăzi, corifeii noii lumi a lăcomiei și nesimțirii nu acceptă să se privească, flancați cum sunt de armate de avocați, fie și pentru o clipă, în oglinda unei justiții
V-ați autodenunțat vreodată? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8568_a_9893]
-
pot apăra jurnaliștii în fața abuzurilor Victor Boștinaru speră ca breasla jurnaliștilor să devină mai solidară cu acest prilej, iar instituțiile europene să fie sesizate cu privire la încercările de limitare a libertății presei. Până acum văd că este o reacție de vânat, hăituit. Unii dintre jurnaliști tac, alții se bucură, uitând că nu sunt ei astăzi, dar vor fi mâine, dacă acest mecanism se pune în mișcare. Cel mai la îndemână le este jurnaliștilor să se adreseze Avocatului Poporului, care are competențe în
Nicolai: CSM, poliția presei. Boștinaru: cum se pot apăra jurnaliștii by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/36108_a_37433]
-
seducătoare, pasionala, hrănindu-mi ridurile vorace. Dansăm împreună. Dansul ciumăfaielor sub clar de luna. *** Mi-am dorit dintotdeauna să fiu altcineva, să mă trezesc dimineața, să mă uit în oglindă și să nu mai fiu eu, ca să scap de privirea hăituita a mamei, de privirea ei de animal care nu pricepe nimic din ce i se întîmplă. Aș fi vrut să plec în lume, să-mi găsesc altă familie, unde fetele au voie să chichotească și să poarte părul lung, dar
Ritmuri de îmblînzit aricioaica by Doina Ioanid () [Corola-journal/Imaginative/6479_a_7804]
-
isteria clădirilor sticloase care strălucesc peste tot ca niște plombe ieftine, de excesul bățos al verticalelor cuplat cu disprețul crescînd pentru spații verzi și ochiuri de apă, de cerșetori șmecheri și cîini vagabonzi, de șoferi barbari și pietoni gălăgioși și hăituiți. Orașul își pierde de la o zi la alta amprenta specifică - atîta cîtă a mai rămas - și farmecul. ș?ț Și lucrurile vor continua să se degradeze, cu un fel de vervă funestă. Bucureștiul este un oraș neiubit. Nu-l mai
Ochiul Magic by Damian Necula () [Corola-journal/Journalistic/10422_a_11747]
-
grimasa mâniei pe față. Până la urmă s-au hotărât să-1 radă din peisaj Nu fără a-1 umili și mort refuzându-i trupul Să-i fie expus după datină și în turcitul oraș Muzeul nemaifiind în acest caz "capelă mortuară"... Hăituit să fie remis din nou - acum nemuritor și rece - în orașul cu teiul lui Eminescu unde fu îngropat în mare triumf cu salve de tun și fanfare numai că La ultima deschidere a sicriului fu găsit desculț Pantofii de firmă
Poezie by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/7036_a_8361]
-
Mircea Eliade despre care notează la 25 martie 1927: ,Sîntem în plină disoluție a prieteniei noastre") și că nu a trăit cu o teribilă acuitate suferințele la care erau supuși cei de un neam cu el, toți cei umiliți, persecutați, hăituiți, cu care se identifică cel puțin în forul lui interior, dacă nu în gura mare. Să fi fost această suferință sursa deprimării sale aproape constante, a oboselii de viață, spaimelor și neliniștilor care-l bîntuiau? Răspunsul este, cred, da, dar
Taina lui Mihail Sebastian by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/10728_a_12053]
-
mare, mohorâtă, peronul gol, acoperit cu resturi de mâncare, hârtii semințe, flegme, sticle goale, pe urmă împiegatul, un șuierat prelung, urcam, în două ore mă aflam în vechea capitală a Țării pe unde hălăduisem cu ani în urmă disperat și hăituit de caraule și tot în zile de duminică - fusesem parcă blestemat să văd Târgoviștea nu din capriciu sau apetit turistic ci sub pecetea imperativului și coerciției. Ședința ce se desfășura într-una din sălile de taină ale Raionului, veneau (cu
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
într-o cameră goală, soția lui îl aștepta să se întoarcă acasă. Zi după zi, noapte după noapte, aceasta așteptare disperată va continua, cu spaime și cu deznădejde, și nimeni nu-i va putea spune că în noaptea asta întunecoasa, hăituit că un animal sălbatec, bărbatul ei se tîrîse să moară sub un tufiș, indreptindu-si ultimul gînd spre ea. Odihneste-i sufletul în pace, Doamne, si iarta-i păcatele, m-am rugat, în timp ce vîntul îngrămădea și mai multe frunze peste trupul
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
nu te ucide te întărește, spunea cândva un filozof german pe care sărmana panteră nu-l citise și n-avea să-l citească niciodată, dar ale cărui adevăruri devin și mai pure tocmai pentru că se potrivesc și ființelor cu blană, hăituite, declasate, umilite asemeni oamenilor, distilând suferința ca muritorii. Primăvara ca sânge, ca val de fluid pulsând în artere, ca nostalgie a perechii visate. Și...", i-am spus Fionei, ducând și mai departe jocul care o fermeca, o făcea să viseze
Povestea celor două pantere by Florin Sicoie () [Corola-journal/Imaginative/10869_a_12194]
-
poezia dialectală a lui Marius Munteanu, «Cântări dă noapce bună» (1984), cuprinzând poezie lirică și parodii după câțiva poeți bănățeni - toate în veșmântul rostirii bănățene“. Marius Munteanu este considerat de Cornel Ungureanu drept „clasic al literaturii dialectale. A fost urmărit, hăituit, amenințat, exclus, a rămas mereu la marginea evenimentelor în anii comunismului. Era indezirabil, așa cum indezirabilă devenise literatura dialectală“. Cu Marius Munteanu, literatura dialectală refăcea legătura cu Victor Vlad Delamarina, cu Gheorghe Gârda, „autori care transfigurează un limbaj și dau sens
Agenda2005-50-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284494_a_285823]
-
a reușit să-și facă rost de alte acte de identitate, peregrinând prin diverse localități, până când a fost arestat. Era tânăr, în plină putere creatoare, abia împlinise 25 de ani. Ovidiu Cotruș a peregrinat pe la prieteni și cunoscuți, exilat și hăituit în propria- i țară, în speranța că va evita represiunile regimului dictatorial. I-a derutat pe urmăritori, care considerau, la un moment dat, că a plecat în străinătate. Deci, organele de urmărire și represiune îl credeau fugit în Franța, numindu
Cum a ajuns Ovidiu Cotruș „trădător de patrie“?!1 by Alexandru Ruja () [Corola-journal/Journalistic/3625_a_4950]
-
-și alunge superficialitatea din prima parte. În fine, Enescu ne lasă să ascultăm vocea gîndurilor îndurerate ale Laviniei, cîteva șoapte ale suferinței pe care i le "spune" lui Titus, tatăl ei. Scena este tulburătoare și memorabilă. Corpul ciopîrțit și privirea hăituită sînt prelungirea acestor șoapte. "Mă dooaree"... P.S. Nu înțeleg de ce spectacolul nu are, totuși, un caiet-program.
Lavinia vorbește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14231_a_15556]
-
s-au mai întors”, știe el din acele zile terifiante. Abia la Făurei, când au luat-o spre Fetești, le-a mai venit inima la loc. „Apoi am format convoiul lung de nu-i mai vedeai capătul”, spune Todos. „Oameni hăituiți, milițieni, căruțe, vaci și o licărire de speranță”, își amintește el, de suferințele îndurate pe drumul până la Stăncuța, locul unde aveau să-și ridice satul, izgoniții din Banat. Undeva, în câmp liber, în nesfârșita întindere a Bărăganului, unde-i lăsaseră
Agenda2005-26-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283871_a_285200]
-
transforma existentul unui context recluziv într-un discurs literar complex articulat. Perspectiva narativă aparține artistului supus constrângerilor manipulării și mutilării, îndepărtat de viață și discursul care o aprofundează și dezvăluie. Protagonistul este un scriitor, dezvăluit ca artist-cetățean, suspectat de regim, hăituit și distrus de Securitate. El se numește Alexandru, aproape la fel ca și scriitorul din romanul lui N. Breban, Pândă și seducție, scris în 1976 și apărut în 1991. Prin el se restabilește, în singurul mod admisibil de a restaura
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
cîrmaciului, nu era decît un „șantaj sentimental”, însă unul destul de abil de vreme ce reușea a prinde în mreje un public eterogen, dezinformat și cu simțul etic redus, căruia i se cînta în strună: „Tuturor celor sensibili la imaginea românului, blînd și hăituit, din cărțile de istorie ale tuturor generațiilor - imagine care se inspiră din mitul venit din preistorie, al străinului cel rău (care ne ocupă peștera și femeile) -, tuturor învinșilor și umiliților, tuturor pătimiților regimului stalinist, profesorilor de istorie, preoților, învățătorilor, militarilor
Studiul unui proces deschis (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13569_a_14894]
-
mi formulasem răspunsul, și asta mi se întîmplă frecvent, să mă exprim înainte de-a gîndi și-abia pe urmă să aud și să aprob ceea ce am spus, aici, unde ne aflăm, în acest cap de pădure, instinctul animalic al hăituitului își cere drepturile. E-un reproș cumva, a plusat ofițerul, da, poate, am răspuns evaziv, șocat eu însumi de curajul meu. De data asta, atacul lui a fost frontal, sărind cîteva etape, spune drept, de ce faci asta, cît crezi că
Răpitor și ostatic by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/3578_a_4903]
-
declarațiile președintelui sunt sincronizate cu acțiuni ale procurorilor îndreptate împotriva pesediștilor. "Se fabrică dosare la comandă, se fac arestări televizate, trupele de mascați ridică aleși locali din locuri publice, chiar și familiile celor vizați - soții, copii, părinți - sunt hărțuiți și hăituiți. Si toate acestea culminează cu amenințările pe care Băsescu le face direct de la pupitrul Palatului Cotroceni", spune Ștefănescu. "Concluzionând, chiar dacă fiecare dintre noi știm că suntem ținta directă a răzbunărilor de tip mafiot din partea lui Băsescu, țin să o asigur
"Suntem ținta directă a răzbunărilor mafiote ale lui Băsescu" by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/31046_a_32371]
-
a vorbi și eu sau tocmai eu. Limitat cum sunt, accept că așa este polemica și, mai ales, unui om care are anvergura de a modela lumea după chipul și asemănarea sa nu i se poate imputa calomnia. Chiar și hăituit (de-acuma) de marea critică de artă, voi continua să-mi văd, după posibilitățile mele, de meseria în care nu am fost - precizez - împins circumstanțial. Tocmai de aceea nu știu cât de îndreptățit este domnul Șușară să-și dea cu părerea, învârtindu
La umbra aceluiași monument stalinist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12989_a_14314]