226 matches
-
arătoase din fermă. Deschise larg ușa, legă animalele una de alta, făcu același lucru și cu vițelușii, și, cu o bucurie imensă În suflet, porni către casă. Reveni spre amiază. Animalele se terminaseră de tot. Adăposturile și țarcurile erau goale. Hămesiții de libertate și de distrugere au trecut la pasul următor: dărâmarea și Împărțirea construcțiilor. Au luat-o ușurel: cu acoperișurile, au trecut la ziduri, au coborât la padocuri, și, În cele din urmă, au dislocat, din pământ, și dalele de
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
rămasă. Plecau pe urmă mai departe. Mahalaua creștea spre Filantropia, și-ntr-acolo apucau, pe sub gardurile negre, pe la grădinile oltenilor, pișîndu-le verzele putrezite, apoi se întorceau spre groapă, coborând pe drumul îngust. Se lăsau pe malul gârlei, unul după altul, hămesiți. Gunoierii descărcau sus, pe mal, camioanele, și din fundurile lor se rostogoleau resturi grase. Zăvozii se năpusteau scormonind. Aveau boturile ascuțite și ochii fierbinți de poftă. Nemâncați, ca stăpînii! Albi, roșcați, negri, cu spete mari, urcau malurile. Al lui Chirică
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
piane; tempo-ul e marcat de orologii. O dată, el semnează o Invocațiune pentru ondiolină, alteori lieduri: "Să cânte pasul tău, acum! Dar pasul meu este de fum" (Lied). Vremea cântă în felul ei: "Moară a timpului, greier (...) / scrâșnet de Saturn hămesit, / licurici în frunzișul Muzicei" (Auditiv). Visul însuși e "corabie de sunete..." În imensități spațiale străvezii, câte un reper simbolic, câte un fluture, câte o privighetoare ori o "puzderie de greieri", câte un flaut ori vreo nălucă sugerează raporturi cu infinitul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Catapeteasma izolării Să îndrăznim a ne uita spre izolare nu doar ca la o cortină, dar și ca la un iconostas. În spatele lui s-a ascuns altarul unde s-a înfăptuit miracolul românesc. Catapeteasma a ferit enigma mioritică de privirile hămesite ale feluritelor imperii. Elementele naturale, dublate de anumite realități sociale, au indus un caracter limitativ pentru spațiul nostru. Această restricție ne justifică de ce pământurile românești au fost un punct de interferență între diverse puteri aflate în expansiune. Dar mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
și mii, Înalță-atâtea vaiere-ascuțite, Că orice muritor care le-aude Pe loc își pierde mințile sau moare 1. Locuri unde va fi înjunghiat Bassianus, azvârlit apoi într-o groapă întunecată ce-i va sorbi de îndată sângele, groapă „hâdă și hămesită” semănând cu o gură de iad nesătulă; locuri unde va fi violată, mutilată și părăsită Lavinia, sărmană ființă rătăcind de una singură, cu mâinile și cu limba tăiate, mai mult moartă decât vie și deznădăjduită la gândul că, văzând-o
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
animal de corvoadă, sac de box gata să îndure loviturile genului uman, mai precis ale celor condamnați să muncească pământul? La Marrakech, în centrul vechi sau în împrejurimile pieței Jemâa-el-Fna, vedem trecând briște trase de câte-un măgar trist și hămesit pe care stăpânul îl lovește mașinal cu ciomagul, uneori doar așa, pentru a-i aminti cine este. Măgarul are spinare trainică. Învinuit pentru răspândirea ciumei în fabula lui La Fontaine ("Animalele bolnave de ciumă"), condamnat la moarte pentru un fir
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
la figurat, scriitor, este și el victimă a aceleiași pletore jurnalistice, care vai, nu e de capul ei, În cursa nebună după rating. Și găselnița este veche, patentată de acum după succesul repurtat În cazul lui Cezar Ivănescu: aruncă gurilor hămesite din piață, nu pâine ci sânge! Adun la un loc experiența anilor, mulți la număr, mai mulți poate decât vârsta multor jurnaliști angajați În presa de scandal, și nu pot să nu aduc În discuție și cine știe, chiar să
Atitudine. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Ileana Andrei () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1443]
-
gong îmbătrânit, care s-a oprit... în anemia toamnei care rătăcea pe afară”. Fascinantă este și succinta oglindire a ceea ce a fost „strălucirea” orașului de la Dunăre, care-și „trăia cu nepăsare prezentul”, ajuns într-o stare jalnicăși „despuiat de lepre hămesite să fure cât mai era ceva în straiță...” Sensibile frazări descriptive sporesc frumusețea falezei și a așezărilor care se conturează „dincolo” de Dunăre. Prozatorul oferă cititorului (avizat, ori nu) detalii extrem de utile pentru un suflet creștin. Pătrundem în tainele Mănăstirii
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
un pic de sare și cu o ceapă spartă cu pumnul era bună. Ce bună, era aur curat! Dar cum o făcea doamna Aurica, mama prietenului meu bun, n-o făcea nimeni! Nu știu, ori eram eu prea flămând, sau hămesit, mai degrabă cred că eram prea flămând. Stăteau pe strada Arapului, la numărul 124, într-o casă din cărămidă. Mergeam la ei, doamna Aurica ne așeza la masa de lângă ușă, sau mai degrabă afară, în jurul unui taburet, noi ședeam pe
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
omului contemporan sute de țări, dar nu-i poate lua patria. Epoca noastră vrea să ne obișnuiască să trăim fără speranță. Când mă așez la computer, mă înțeapă în nări nostalgia cernelii. Capitalismul sălbatic ne-a transformat din subnutriți în hămesiți. Se pare că nu economia va omogeniza planeta, ci ignoranța. Calculatorul nu elimină erorile, dar nu mai ai pe cine să dai vina. Mă tem că, înaintea economiei, vom globaliza Kitsch ul. Să fie, oare, Pământul o zonă a pedepsei
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
știu de ce! Dar eu...? Aerul rarefiat al dimineții era neobișnuit de rece și limpede însă eu acumulasem căldură, poate sufletească; mergeam descheiat la haină și nu-mi păsa. De la stație, din Mătăsari am trecut pe lângă o curte unde un câine hămesit, pândea tăcut să mă sperie; îl știam! Era prietenul meu! Clădirea căminului mă aștepta nemișcată ca un monstru diluvian cu mai multe capete, cu intrări-ieșiri și două aripi înfoiate. Edy nu avea de gând să se supere însă mă aștepta
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Merseră ei cât merseră și spre seară poposiră într-o poiană, la capătul căreia se înfățișa un izvor cu apă limpede și rece ca gheața. Hotărâseră să facă popas spre a înopta la poalele unui bătrân stejar. Cum îmbucau ei hămesiți și cinsteau gospodărește din vinul mănăstiresc, deodată se aude o voce pițigăiată din stânga stejarului secular: Moor de foame, fraților! Moor...moor... Apăi, nu mai muri, ci vino și îmbucă din săracele noastre bucate, rosti, cu gura plină, bătrânul, în timp ce tovarășii
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
fi putut să nu mă țin de cuvânt cu toți demonii care-mi stăteauân cale, Trebuie să închid, noapte bună! De ce trebuia?! Ca s-o pot ajunge din urmă pe Aida, m-am luat după parfumul ei ca un câine hămesit ce-și adulmecă vânatul, De ce ești atât de aspru cu tine însuți? Pentru că sunt un ticălos! Am iubit-o în seara asta pe Aida ultima oară! Jur! Nu jura împotriva simțurilor! 30 aprilie, am ocolit-o atâtea zile pe Ana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
transportoare pentru pietriș și nisip, își asumă folosirea vibratoarelor pentru o mai bună comprimare a betonului. În fața halei mașinilor, muncitorii loveau cu ciocanele și sudau carcasele de tablă; la tamburii care aveau sus, puțin oblic, o deschizătură ca un bot hămesit și mirat atârnau, sub o clapă stropită cu gri, motorul care semăna cu platoșa unei nimfe și înșurubau o placă pe carcasă, purtând numele firmei scris cu litere negre pe fond galben. Dar nu numai la marginea satului construcțiile dădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de expresii izbitoare și de imagini vii. „Cu această ocazie, mai mult decât dificultatea de a menține ritmul, auzim marșul istoriei, ce mai rămâne acelei esențe a tragediei care este lipsită de vlagă? Rareori evităm să ne amestecăm cu femeile hămesite și frustrate din colbul drumului... Ele smulg Îngrozite pumni Întregi de pene de pe acvila imperială, fără alt merit decât acela de a Înfrunta, păstrându-și cumpătul, ciocul teribil și Însângerat pe care Îl Întoarce asupra lor...“ — A luat-o razna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Mariana Ruiz Villalba de Anglada, cu subțirimea care o obligă la ea Patou, și la bietu furnic Leopoldo Katz, care face pă secretaru lu doamna și tu piu tosto Îl iei dă japonez. Ca să Închiză fleoanca chiar la ăl mai hămesit, orișicând putea s-apară Copilu dân Centru, impresaru dă mari sucese, regele nencoronat dân capitala noctambulă, peștele dân Pigall și dân La Emiliana, porteño pân antonomasie, care numele lui ie Paco Antuñano y Pons. Ș-asta nu-i totu: iera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
foame demențială, așa că a trebuit să mănînce În continuare! Pur și simplu a scos unghiile pe măsură ce dădea de ele! Bărbații se strîmbară. — Ei, e așa cum spunea taică-meu, zise vecinul mai În vîrstă a lui Duncan: „Dacă ești o potaie hămesită mănînci și bundincă de la gunoi“. Vă jur că n-am avut habar cît e de adevărat pînă nu am ajuns aici. Continuară să pălăvrăgească. Duncan mai Îndepărtă murdăria de pe varză și luă din mîncare cu furculița. În timp ce mînca, prindea frînturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
din dinți. Părea stînjenit și tulburat, ca și cum Îi făcea cumva responsabili pe cei prezenți de moartea tinerei suedeze. Zgomot de tocuri Înalte bocănind nesigur pe solul pietros Însoți Înaintarea tuturor În urma căruciorului. Capetele se plecară, privirile evitînd coșciugul și cripta hămesită care avea să-l cuprindă În scurt timp. Doar Gunnar Andersson Îl privi cum se afunda cu smucituri, coborît În pămînt pe cordoanele groparilor. Îi luceau lacrimile În umbra de barbă de pe obrajii gălbejiți. Cu picioarele sale lungi, Încălecă movila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
căutate din cauza titlurilor și avantajelor ce dădeau, nu însă pentru leafă. Apoi mai trebuie s-adăogăm că pe atunci un singur om - Vodă - era distribuitorul, pe când azi 159 de deputați si 76 de senatori, adecă 235 suverani, în mare parte hămesiți, fără. scrupul și fără responsabilitate sânt distribuitorii. Iată răul. [4 octombrie 1878] ["AM AVUT ADESEORI OCAZIA... "] Am avut adeseori ocazia de-a spune în ziarul nostru că valoarea întregei activități omenești nu atârnă de la ceea ce face omul, ci de la cum
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Alexandru). Eu mă trezii în stânga cu bunicii și în dreapta cu urâta nevastă a lui Petea. Ni se servi întîi salată de boeuf, de care nu se atinsese nimeni dintre ai mei, urâta lui Petea și Vaintrub o mâncară toată parcă hămesiți amândoi, părinții și bunicii mei se uitau în farfurie ca și când li s-ar fi pus în față mâncare pentru pisici... "Bunicule", șoptii, dar el ridică demn și discret o mână și se uită suveran peste toată adunarea, să nu facem
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
un șarpe de foc... Dar nu m-am speriat. Gata, Suzy! râdeam, s-a zis cu tine... Un grup, continuă ea în timp ce schiurile ne fâșâiau ușor la vale, s-a rătăcit tot așa, din pricina furtunii... I-a atacat o haită hămesită (așa sânt ei, atacă numai în haite și numai când sânt foarte flămînzi)... I-au mâncat, afară de unul, care a reușit să se urce într-un copac... Nevastă-sa era cu el, dar rămăsese jos, și el a văzut și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
împlinire, cu un afect intens, euforizant, sau melancolic. Pe vremuri, lumea se scula și se culca făcând o rugăciune. Dar să te scoli și să te culci cu maxilarele încleștate, să fii locuit, neîncetat, de proiectul demolării, să cauți mereu, hămesit, strategia optimă a linșa jului trebuie să fie cumplit. Evident, cei loviți de această patimă mă irită și, adesea, mă dezgustă. Dar - o spun fără ipocrizie - mi se întâmplă, nu o dată, să îi compătimesc. Încerc, de pildă, să mă pun
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de calitățile sale, de îndreptățirile sale, de mintea și de farmecul său, de competența sa, de performanțele sale, el vrea să scurtcircuiteze drumul spre statuie, spre demnitățile ultime, spre recunoștința obștească. Și cu cât e mai pornit, mai nărăvit, mai hămesit, cu atât e mai ineficient și mai dezamăgitor. Inșii cei mai inteligenți ajung să fie, din cauza vanității, de o monumentală prostie. Inadecvați, nerealiști în deciziile lor strategice, din ce în ce mai caraghioși în defilarea lor arogantă dinaintea „mulțimii“, ei pierd, cu aere de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ar fi oprit pentru a coborî. Nu oprește în stațiile în care nu este anunțat. Zile de neuitat în Nei Pori A doua zi de la sosirea noastră, după ce cunoscusem și orașul Platamonas, fiind obosite de drumul dus-întors pe jos, eram hămesite de foame. Ne-am dus să cinăm pe faleză. Ospătărița fiind româncă, ne-am înțeles foarte bine. Ne-a servit salată de ton, pește marin răpitor care seamănă cu pălămida, ajungând până la lungimea de patru metri și în loc de pâine un
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
apropiat vârstei sale. Desigur, ele au fost o vreme joacă nevinovată de copii în escapade diurne, când amândoi uitau că trebuie să se întoarcă acasă, când nu le era foame o zi întreagă și când numai apusul soarelui îi aducea hămesiți înapoi spre a primi dojana mamei, bucuroasă și ea că au ajuns totuși înaintea tatălui lor. Căci acesta judeca "vinovățiile" copiilor după vanitățile lumești, punându-le în aceeași cumpănă și sancționându-le cu aceeași asprime. Căminarul, om crescut în spiritul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]