1,117 matches
-
Potrivit concepției noastre despre om și despre istorie - spune Lucian Blaga în Ființa istorică - ființa umană își găsește realizarea supremă pe pământ, și anume ca ființă creatoare, oarecum în restriște, pe linia relativității și în limitele ce i s-au hărăzit... Pe pământ își realizează omul destinul tragic și măreț.” „Tragismul prăpăstios” al condiției umane este înfrânat de „demnitatea fără seamăn” a gesturilor demiurgice. Lumea și omul, „produse de impas”, se opun și se alătură Marelui Anonim. Omul hărăzit morții cu
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
și familiile de cuvinte), dar nu vede desenul sugerat de ele. Aude notele muzicale, dar nu percepe melodia. Vede cuvintele, dar nu întrezărește imaginea care rezultă din cuvinte. În fine, la așa înzestrare, așa destin. Specializarea lui Bogdan Mincă îl hărăzește unei fatale însingurări, exegetul concurînd singur, fără însoțitori și fără adversari, pe o pistă deschisă de pregătirea sa de elită. Un Alexandru Elian de secol XXI sau un Gheorghe Mușu fără sutană. Cartea lui Mincă e lupta sa cu îngerul
Plastronul semantic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5754_a_7079]
-
Zuckermann”, „Cărțile Roth”, „Cărțile Kepesh” și „Miscelanea”). Nemesis era, la greci, zeița răzbunării. Pedepsind crimele, ea ținea dreapta cumpănă între faptă și răsplată, între fericire și nefericire, sancționa orgoliul, prezumția că omul ar putea depăși condiția care i-a fost hărăzită. Pluralul (nemeses) se aplica doar substantivului comun nemesis care însemna justiție divină cu referire la echilibrul obligatoriu între șansă și neșansă. Punerea celor patru cărți sub unul și același semn al destinului este, la prima vedere, forțată. Ce au comun
O Nemesis, patru Nemeses by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5881_a_7206]
-
lor de analogii să integreze „imagini ale unor cîmpuri intra-neuronale”. Ceea ce promite constructivității, de totdeauna implicită în conștiința anatomică, să înscrie tensiuni contradictorii, pînă la nivel infinitezimal. Ne amintim, alcătuirii statornicite în planșele sale ilustre, Vessalius, marele flamand, îi hărăzea o lectură coerentă sub denominația Fabrica corporis humani. Termenul, de proveniență latină, de utilizare inteligibilă în evocările picturii italiene, trimitea deopotrivă spre construcțiile de fantezie ce răsăreau ornamental în parcuri peisagere. Anatomistul îl putuse afișa emblematic, deoarece, de la antici, de la
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
pentru Școala Română din Roma, examenul de doctorat ș.a., prenumele lui G. Călinescu este ortografiat „Gheorghe”. De aici, concluzia, d-lui Vârgolici: revenirea la grafia originară! Numindu-l „Gheorghe” , prenume comun în mediile agrare și pastorale, Maria Vișan, instinctiv, își hărăzise fiul muncii cârnpului . Strâns legat de substantivul grecesc „georgós”, „Gheorghe” are sensul de „țăran, agricultor, lucrător al pământului.” Sub înrâurirea modelelor apusene, în veacul al XIX-lea, „Gheorghe” s-a transbordat în „Giorgiu” , după latinescul „Giorgius”. Datori Școlii Ardelene, modernizarea
Strigăt în pustiu by Ion Bălu () [Corola-journal/Journalistic/5692_a_7017]
-
puse laolaltă, voluntar proiectate într-o emblematică întruchipare ce devenise sigla favorită a lui Max Ernst. Laplop, așadar, - cum îi plăcuse meșterului să-și numească ficțiunea - concentra culminant lumea lui inventivă, exercita o magică preeminență. În domnia imaginarului, îi era hărăzit să fie «staretul pasarilor». Dar dacă ne îmbie într-acolo inspirația, dorul plutirilor semețe, nu înseamnă să reiterăm numaidecît cutare ipostaze fictive, signaletic definite, cu efecte deja încercate. Rămîne loc pentru descoperiri care să mențină prospețimea cuvenită acestor circuite de
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
devină vocea legînd major continentele, de la Berlin la Metropolitan și înapoi în Europa, la Salzburg, spre a instaura, cu excepționalul ei prestigiu, sărbătoririle mozartiene încă din 1901? Sau mai tîrziu, peste decenii, cînd geniul începuturilor fecunde se rostește din nou, hărăzindu-i frumoasei Elisabeth Schwarzkopf același emploi wagnerian, ca o parafă, muzical-poematică, somație la o carieră înaltă... Nici un exercițiu de tipul beneficiului de inventar, al prudenței care calculează isteț, nu va da seamă de tăria cotidiană a miracolului. Și nu ne
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
care le-a creat. Sună ușor proletcultist, însă el și-a asumat întotdeauna o viziune de stânga, fiind printre foarte puținii artiști din Avangardă care nu au vrut să adere la comunism. Fire puternică, conștient de darurile ce-i fuseseră hărăzite, a încercat cu ajutorul lor nu doar să-și satisfacă propriul orgoliu, ci să impună o viziune constructivă asupra lumii. Este drept că, din familie, a beneficiat de o educație rațională, pozitivă, pe care firea sa neliniștită, curioasă, ambițioasă, a potențat
O schiță de portret by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/4521_a_5846]
-
asupra de măsură 5. Cu cele mai bune urări de sănătate și voie bună, al d[umi]tale, Perpessicius * [București, 3 noiembrie 1967] Academician Mihai Beniuc, Mă asociez din toată inima sărbătoririi pe care Uniunea Scriitorilor și Academia v-au hărăzit-o cu prilejul celor 60 de primăveri ale d[umnea]v[oa]s[tră]. Vă urează ani mulți și vă dorește încontinuu succese admiratorul și devotatul dumitale Academician, Dumitru Panaitescu-Perpessicius Note Primele trei scrisori se află în arhiva poetului Mihai
Întregiri la biografia lui Perpessicius by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4711_a_6036]
-
mănunchiuri enunțiative, cum este bunăoară poemul Cauzele, pentru a ne regăsi în fiecare dintre ele, aluziv, reverberativ, definitiv. G.A. Bürger Nu pot, nu izbutesc să înțeleg de ce atât de mult mă afectează tot ce i-a fost lui Bürger hărăzit să i se-ntâmple (datele nașterii și morții sale se află în enciclopedii) într-unul din orașele câmpiei de lângă râul cu un singur mal unde palmierul crește, și nu pinul. Precum noi toți, a spus minciuni și-a auzit minciuni
Jorge Luis Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/3168_a_4493]
-
preocupări fine: audierea muzicii clasice, traduceri, conversații de rang cultural, proiecte de romane, poezii. Mai mult, ca orice pederast autentic, Sirin se privește pe sine ca un androgin dăruit cu superioritate de spirit, de aici încredințarea că destinul i-a hărăzit un rol aparte, la care heterosexualii nu au deschidere. În comparație cu grația androginului, bărbatul propriu-zis e o brută necizelată, iar femeia o păpușă golită de spirit. Apogeul speciei umane stă în hermafrodie. Dar rafinamentul cultural al autorului are un foșnet de
Warme Brüder by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3183_a_4508]
-
vină nu e nici istoria, nici cultura și nici mediul, ci alcătuirea interioară. Ceva e brodit strîmb în Mihaela Stănișor, și de aici tot marasmul. Astfel de oameni sunt predestinați să sufere întruna, aidoma unor victime cărora providența le-a hărăzit rolul de pierzători. În asemenea jupuiți ceva a fost de la bun început întocmit anapoda: temperamentul, sensibilitatea sau pur și simplu viziunea asupra vieții. Că tocmai în acești perdanți limba ajunge să capete virtuți literare este un amănunt care ține de
Patotropia by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2899_a_4224]
-
ai lui Hristos”: „Află că nu mă tem de tine. Să știi că și eu am stat în pustie, că și eu m-am hrănit cu aguride și rădăcini, că și eu am binecuvîntat libertatea pe care tu le-ai hărăzit-o oamenilor, că și eu mă pregăteam să ajung în rîndul aleșilor tăi, în rîndul celor căliți și puternici cu dorința «de a împlini numărul». M-am dezmeticit, însă, și n-am vrut să mai slujesc asemenea nebunie. Înapoindu-mă
O profeție dostoievskiană by Nicoleta-Ginevra Baciu () [Corola-journal/Journalistic/2909_a_4234]
-
mea pe un tărîm, care îmi rămînea necunoscut, dar tulburător. Creșteau muguri noi în copacul desăvîrșirii mele. Mă adăpam la literatura vremii cu nesaț, descopeream bucuria de a mă cultiva. Îndeletnicirea mea era lectura și bineînțeles visarea. Mi-a fost hărăzit să trăiesc cea mai neașteptată întîmplare din viața mea, întîlnirea, cu E. Lovinescu. Cum s-a întîmplat minunea? Era în iulie 1937 cînd, deschizînd întîmplător paginile ziarului "Dimineața", am citit mărturisirile unor scriitori care consemnau momente esențiale ale întîlnirii lor
Mărturisiri la o prezumtivă aniversare by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/15454_a_16779]
-
ai urcat ai înviat în fiecare dimineață în crucea pieptului prin nodul gordian scările claviculei scările nevăzute ale clavecinului recurent 8. lumile luminile clipeau încet precum clapele de pian 9. pielea ta arămie, gheata ta cenușie dăruiește-mi-o mie, hărăzește-mi-o vie 10. inspirația, grația este locul unde așez într-un sfeșnic de sticlă lumînarea roșie scrisul tău negru cu mîna ta albă marmoreeană îl pun față în față cu scrisul cel roșu pictat mai de demult cu o
Poezii by Dorin Ploscaru () [Corola-journal/Imaginative/16409_a_17734]
-
se aprind... Zorii reci mă cheamă la trezie Și mă prind de umeri să le spun Ce mi-ai dat, Ardeal bătrân, și mie, Și din câte daruri să te-adun? Vinovat, dator pe-o viață-ntreagă, Tu mi-ai hărăzit cuvântul scris, Iar prin mine secolii dezleagă Tot ce-a fost păcat și gând proscris. Blestemat să fie-acela care Nu știe să-ți cadă în genunchi, Să-l dezlegi de ură și trădare, Să-i trimiți noi seve-n vechiul
DEDICAȚII by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/2575_a_3900]
-
lungul și care părea a nu se sfârși niciodată coșmar comunist a fost crunta sa decizie de a rupe legăturile firești dintre oameni, de a-i desolidariza, de a-i lăsa singuri în fața tuturor încercărilor pe care destinul le poate hărăzi cuiva, fiecăruia. Prăbușirea comunismului, la mai puțin de un secol de la instaurarea lui, dar după ce se întinsese pe o șesime din globul pământesc s-a datorat anume eșecului de a-și realiza dezideratul, în forma lui nudă. Omul vechi, omul
Prietenia ca destin by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10720_a_12045]
-
de urechi în primul paragraf al cărții se răzbună printr-un surâs atunci când parcurge următoarele fraze, dorite lămuritoare: ,Pentru cel care poate să treacă cu vederea peste circumstanțe și să scruteze viitorul, statura poetului pe care chiar soarta l-a hărăzit în fruntea celorlalți n-a făcut decât să crească. De aceea, l-am pus sub semnul literei dintru început alpha, care la vechii fenicieni însemna taurul (în a cărui zodie poetul s-a născut) și care tăia drumul în Necunoștință
Cuvinte potrivite by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10721_a_12046]
-
dintre care în româna standard s-a impus pînă la urmă doar cel consemnat de dicționar. Verbul a (se) dedica are în DEX două sensuri - (1) "a închina (cuiva) o operă proprie, în semn de omagiu sau de afecțiune; a hărăzi" și (2) "a (se) consacra unei idei, unei activități sau unei îndeletniciri". E înregistrat în dicționar și adjectivul de proveniență participială dedicat "(Despre oameni) Care se consacră unei îndeletniciri", fără a se preciza dacă acesta poate fi folosit singur sau
Dedicat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10742_a_12067]
-
am proiecte, nici visuri, m-am cantonat într-un trecut penibil." în fapt, pretențiile sunt foarte mari. Cu asemenea tăiș și Jurnalul lui Petru Comarnescu arată ,arid, lipsit de nerv. Eroul își ascunde cu iscusință blestemul cu care l-au hărăzit ursitele. în rest - notații strălucite - pe alocuri, panseuri docte, erudiție. L-am cunoscut în epoca ŤRelațiiť (Institutul, n.n.) ciufut, ursuz, coleric, insipid". Oare ce ar trebui mai mult? Dragonul lui Ion Negoițescu îl duce cu gândul la un autoportret cu
Diaristul prin vârste by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10999_a_12324]
-
Eu lebedei, din ultima-i cântare, îngân doar începutul sfâșietor de alb când se adună din spuma răsăritului de lună ce-și curge către timp amarul. Dă-mi inima, continuă olarul. Nu-i vremea încă; Omul din Grădină mi-a hărăzit paharul spre dubla sete a durerii, sărutul prea amar ce reciproc se bea cu buze de lumină Înaintea Invierii. ... și a plecat olarul spre roata din cântarea mea. ZBORUL CHENOTIC Al cui e gândul , încercătorul vrea ca să mi-l prindă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
UN TESTAMENT LITERAR (după unii...) mai în serios și întrevedeam studii superioare și o carieră în domeniul literaturii și istoriei literare. Viața însă m-a îndepărtat brusc de o vocație în care credeam, și cred și acum, că mi-era hărăzită. în 1979 părinții mei au decis să strămute familia, pe mine și pe sora mea, în afara României. Decizia aceasta a fost luată în contextul unei istorii de familie complexe, cu rude care au petrecut ani lungi și răi în închisorile
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
din ultima vreme. Întrebările sale sînt scurte, la obiect, inteligente. Sînt întrebări care ar putea sta pe buzele oricărui cititor care a parcurs cărțile lui Mihai Șora sau a aflat cîte ceva despre întîlnirile fabuloase pe care viața le-a hărăzit acestei istorii vii a spiritualității românești din secolul XX. Confesiunile lui Mihai Șora despre personalitățile pe care le-a cunoscut în tinerețe produc fiori pe șira spinării. Omul pe care îl poți întîlni pe stradă, în tîrgurile de carte sau
Bucuria de a trăi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11046_a_12371]
-
Stratis Tsirkas) și străini (E. M. Forster, Giuseppe Ungaretti)-și a artelor (actrițele Marika Kotopouli și Kyveli, dansatoarea spaniolă Aurea). La discuțiile despre artă și menirea ei ce se încing între vizitatori, Kavafis, care-și pierduse ,darul pe care i-l hărăziseră zeii, Cuvântul", participă așternând întrebări sau răspunsuri pe bilețele. Marți, 25 aprilie 1933 Marți, 25 aprilie, după-amiază, l-am vizitat pe Kavafis pentru prima oară după internarea lui în salonul de bolnavi al Spitalului Grec, care mirosea a dezinfectant și
Filippos Filippou - Ultimele zile ale lui Konstantinos Kavafis by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/11040_a_12365]
-
vezi faimoasa nuvelă a lui Kafka. "Cărbunarul, domn la el acasă" sună zicala franceză, certificând norocoasa istorie a unei comunități căreia sistematic nu i s-au demolat casele de către invadatori puși pe jaf și incendii. Cum, vai, ne-a fost hărăzit nouă, valahilor de la nord de Dunăre, tot cutropiți de ienicerii sub steag verde. Suspicioși, supărăcioși, ce zic, de soi mânios scoteau din casele în flăcări, de păr trăgându-i pe cei înceți de picior spre a-i tăia, cu spor
Home, sweet home... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10817_a_12142]