207 matches
-
adaptarea pe care ei au reușit-o prin eforturi dificile și, adesea, printr-o mai mult sau mai puțin complicată imitare a altor modele, acceptate și prestigioase. Oamenii (omul socială se tem de tot ceea ce ar aduce o „schimbare” În habitudini și, mai ales, În concepțiile și reflexele mentale sau profesionale, propunând o altă optică asupra lumii, a istoriei sau a valorii. Și, marii, cu adevărat marii creatori, cei ce traversează generațiile și gusturile, mentalitățile, trebuie să facă nu numai dovada
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
artistice ce primea astfel de vize de călătorie, chiar și pentru o durată mai lungă -, vizele și călătoriile mele de care au făcut atâta caz unii „bătrâni” ai emigrației culturale, bolnavi, dar și cultivând virusul suspiciunii, deranjați se pare în habitudinile și reflexele lor de grup, încercând să provoace cu orice preț „scriitori dizidenți”, izolându-l pe Goma de noi ceilalți, deoarece răspundea „perfect” criteriilor „anti-comuniste primare” - fost pușcăriaș și autor interzis -, creându-i un „statut special” de singurul dizident, singurul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
proza română, de la Negruzzi și Sadoveanu la Bănulescu și Preda - unul din primele semne de „insolență, de megalomanie” ale lui Breban, nu-i așa?! -, eram lucid că trebuia să propun „formulă nouă”, o formulă „a mea”, cea în care spiritul, habitudinile, reflexele mele de gândire, ca și cele culturale, iubirea față de un Stendhal, Proust sau Dostoievski - să se poată exprima într-o formă vie, echilibrată, organică. Voiam, de fapt, după aproape o jumătate de secol, să ascult „sfatul” „modernistului” Eugen Lovinescu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în ce privește felul lor de a se raporta la „molima comunistă” care s-a abătut asupra noastră: un Brâncuși, care, în deceniile ce i-au trebuit lui și artei sale novatoare pentru a izbândi, s-a „îngropat” în atelierul și în habitudinile sale de țăran-boier oltean, voind a lăsa moștenire atelierul său României - și doar stupizenia și ura față de artă ale lui Dej și ale acoliților săi din cultură au făcut ca acest Atelier, în loc să se afle la noi, să împodobească spațiul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
trebuie să vegheze să nu-și schimbe cu nesocotință tabăra și nici frecventările. Este și faptul prin care sectorizarea existențelor, așa cum se organizează ea în Țara Sfântă, etanșeitatea circuitelor de vizite și de relații, tot sistemul de ancorare bazat pe habitudini le servesc evreilor, catolicilor, armenilor, protestanților, musulmanilor ca balustradă, ca bară de protecție. Prevenind devierile, el oferă ceea ce în termeni profesioniști se numește o "garanție de a sfârși cum trebuie" pentru indivizi adesea originali care nu sunt niciodată la adăpost
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
nu știu nici eu mai nimic, doar că ar trebui să fie altfel decât prima, sau tot cea veche o va înghiți, cine știe?! Când scrii? Cum scrii? Cât de mult lucrezi la un poem/ text? Ai niște obiceiuri, niște "habitudini"? Nu mă plâng de asta, dar nu mi-am putut permite niciodată să am tabieturi de scriitor. Cât am reușit să scriu, am scris pe apucate. Mi-ar fi plăcut să petrec nopți lungi, cu cărți și manuscrise, cu țigări
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
viu, incandescent, fluid. De o stranie originalitate sunt poeziile gnomice din volumul postum Între nume și lucruri. Intenția dintâi a autorului de-a compune pentru Editura Ion Creangă un șir de poezii-definiții, referitoare la componente ale universului domestic și la habitudinile copilăriei, a fost pe parcurs „trădată“ prin impri marea unor sensuri și a unei simbolistici care transcend temele enunțate în titluri. Jucăușele poeme (ca ton) despre minge, cerc, solniță, dulap, masă, pat etc. devin meditații morale și do bândesc, cum
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
care cei vechi zeificau prostituția, Îi ridicau temple și onorau pe preotesele ei. Iar multe pagini din Biblie le sunt destinate, fie [pentru] a le urgisi, fie [pentru] a le acorda asistența. Este, apoi, o profesiune de simplă obișnuință, de habitudine cu timpul (greu până apucă a mușca din ea), de rutină, cum și de un anume dresaj, cu scopul, adică, și cu concursul binevoitor al „reflexelor condiționate“ de a anula pe cele naturale, fizice și morale, la fel cum aceste
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
care i a făcut-o lui G. Tutoveanu. Bătrînul poet semănătorist continua și prin anii ’50 să-și primească oaspeții, în casa sa din Bîrlad, „pus la ținută” (frac), pregătit să le citească din versurile proprii. Persistența sa în vechi habitudini îl singulariza nu numai între cetățenii urbei, ci și în rîndurile tagmei, trecută acum, în majoritate, la rubașcă și la realismul socialist. Clare au fost, apoi, și amintirile despre „maestrul Eftimiu”, pe care l-a însoțit de mai multe ori
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
bilanțul moral. Revelionul e noaptea maximei treziri a conștiinței în cei preocupați de trecere, nu de petrecere. El e și o fascinantă iluzie: aceea a posibilității de a ne renova. Zic „iluzie”, pentru că nimeni nu reușește să-și uite complet habitudinile. Tragem după noi mici mizerii biologice, ducem antipatii ce nu se pot șterge și datorii de un fel sau altul. Dacă am reuși să păstrăm hotărîrile înalte din noaptea de Revelion și voința de a le aplica, altminteri ar arăta
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
îngropăciuni” -, dar în sala monumentală a castelului mitropolitan, „mai mult din basme decât din lumea aceasta”, cufundată în umbră, îi cuprinde spaima. Câte unul dintre ai lor, ajuns student și cărturar, nu se distanțează radical de mediul copilăriei, rezervație de habitudini și gesturi multiseculare. Formele cultice creștine nu au consistență; îndărătul convențiilor de suprafață se desfășoară liber, nestingherit, fondul primordial, de unde viața dublă. Trimis la paroh pentru a anunța moartea lui Urcan, un nepot al acestuia își drege glasul, privește la
DAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
sociale care la vârsta adultului tânăr sunt insuficient experimentate. Rolul marital, parental, de administrare a unei gospodării, rolurile profesionale și civice obligă la asimilarea de cunoștințe teoretice și practice, implică responsabilități, coordonarea în acțiune împreună cu alții, câștigarea unor experiențe și habitudini. Orarul și forma în care subiectul integrează rolurile sociale nu e prestabilit. Schimbările și evenimentele de viață importante, mai ales cele ce se impun indiferent de voință subiectului, pot modela persoana în toate perspectivele. Se consideră că persoana învață din
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
este totuși bine aleasă, având darul de a preciza că Thorndike nu are în vedere repetiția scolastică, ci reluarea unei conexiuni S-R care s-a realizat cel puțin o dată. Fenomenele ce cad sub incidența legii exercițiului sunt, în general, habitudinile. Este cazul formării deprinderilor musculare care intră în componența abilităților motrice. De aceea, legea exercițiului a fost utilizată ca principiu fundamental al antrenamentului (sportiv, militar etc.). Dar și unele abilități intelectuale, precum: învățarea pe dinafară a unor conținuturi verbale, învățarea
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
următoare este esențială. Vechile situații (stimuli) au noi răspunsuri care motivează și ele; de asemenea, vechile răspunsuri se conectează cu noile situații. Se creează astfel lanțuri de conexiuni care se influențează continuu în conformitate cu legea efectului. Iau naștere tot felul de habitudini, capacități și interese. Ele derivă dintr-un fond de instincte moștenite, dar care se construiesc treptat ca lanțuri de conexiuni aflate sub imperiul propagării efectelor. Thorndike credea în 1913 că în acest fel se poate explica aproape totul. El susținea
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
dezobișnui porcii să mănânce păsări de curte. Guthrie a comentat cu gravitate banala tehnică, vorbind despre „efortul câinelui de a scăpa de obsesie”5. Chiar și numai această exprimare sugerează că el acorda o mare importanță mecanismului psihic care generează habitudinile negative, în rândul cărora puteau fi incluse obsesiile, fobiile și „proastele obiceiuri” - atât la om, cât și la animale. A doua modalitate ar putea fi numită „tehnica suprasaturării”1. Guthrie a avut în vedere efectele negative ale oboselii. El l-
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
să facă acest lucru până la epuizare, dezgustându-l, alungându-i orice poftă pentru „fructul poftit”. Procedeul invers, interdicția „fructului poftit”, este catastrofală. Obligarea leneșului să lenevească la nesfârșit, suprasaturarea copilului cu dulciuri, a bețivanului cu alcool vor duce la anularea habitudinii anterioare. Aceasta din urmă era motivată intrinsec, producând satisfacție. Suprarecompensa și suprasatisfacerea se transformă în pedeapsă, în sancțiune negativă. A treia modalitate ar putea fi numită „tehnica picăturii chinezești”2. Procedeul constă în evitarea cu subtilitate a stimulului inconvenabil. El
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
papali, fermierii occidentali și țăranii olteni - știa că acestea din urmă nu sunt decât violentări ale naturii învățării, care induc stres, tulburări și boală, atât la animale, cât și la oameni. Mecanismul general al celor trei modalități de control al habitudinilor a fost descris de Guthrie, de asemenea, cu mare claritate și eleganță. El a amintit de o tradiție militară expusă într-o maximă simplă: „Nu da niciodată un ordin care nu va putea fi executat”1. Este vorba, se pare
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
numai în situațiile când ei au reacționat deja negativ; cerința, ca atare, nu face decât să consolideze o conduită deja învățată de către copii. Dacă ea ar aplica „tehnica picăturii chinezești” sau „tehnica puiului enervant”, ar evita sau anula această nenorocită habitudine infantilă. Negativismul este, cum se știe, atât de răspândit, încât chiar și psihopedagogi versați (precum Maurice Debesse sau Jean Chateau) au ajuns să îl considere firesc. Dar negativismul infantil de la 3-4 ani nu este altceva decât preludiul numeroaselor forme de
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
ratare” de la adolescență și maturitate. La fel trebuie judecate și banalul bătut cu pixul în catedră sau îndemnul răstit adresat de profesor pentru a cere elevilor atenție și ordine în clasă. Ambele devin semnale pentru a întări și transforma în habitudini două dintre cele mai răspândite realități școlare: neatenția și dezordinea 3. Multe obiceiuri dăscălicești similare ne-ar putea îndreptăți să afirmăm că elevii sunt învățați în școală mai mult „rele” decât „bune”. Chiar și comportamentul bine cunoscut de „scârbă” față de
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
perturbă organismul și generează emotivitate și activitate mai intensă. b) Animalul răspunde la acești stimuli sau la alții pe care îi întâlnește cu orice reacții ce au fost învățate anterior. c) Fiecare serie de mișcări tinde să fie fixată ca habitudine și să fie repetată o dată ce a fost declanșată. d) Excitarea emotivă conduce spre creșterea activității și generează o nouă ordine a stimulilor; reacțiile tind să devină din ce în ce mai variate. e) Fiecare reacție care apare este asociată cu efortul, dar își pierde
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
la tehnica scindării eului, la dezarticularea fluxului cronologic, memorie involuntară etc. Pe de altă parte, într-o mezalianță pe care nu a putut să o curme nici mai târziu, aduce în text virtuți pamfletare înrudite cu arta argheziană, dar și habitudini de gazetar vivace, arțăgos. În romanul Femeia cu carnea albă câștigă teren fibra ludică a imaginației. Reintră în scenă domnul Aurel, personaj recurent, și el posibil alter ego al lui A. Inițial, în Moartea unei republici roșii, caporal fiind în
ADERCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
refuzat să fie intervievat, "comunismul a căzut, dar comuniștii au rămas!" Este, într-adevăr, vorba despre un interes față de trecutul nostru foarte apropiat, accentuez, chiar trecutul nostru personal, pentru că acest chip, de astăzi, al lumii noastre este încă modelat de habitudinile mentale și comportamentale ale oamenilor care au trăit în perioada comunismului. Apoi, acest trecut este extrem de apropiat și din alte motive: cei care au avut de suferit de pe urma instaurării regimului comunist nu sunt alții decât părinții și bunicii noștri. Cu
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
ordin administrativ, a inabilităților democratice. Deci potențialul client al ofertei este tot statul, mai precis ministerul, ipostaziat în persoana domnului Marga. Diagnosticul dat învățământului românesc nu flatează personalul didactic, care ar fi neplăcut surprins să-și descopere în aceste pagini habitudinile, docilitatea, autosuficiența. Nici victimele prin excelență, elevii, nu ar profita sigur de pe urma lecturii, de vreme ce, așa cum reiese chiar din studiu, ei sunt iremediabil rămași în afara puterii decizionale a sistemului, dar a cărui existență o justifică. Ar fi deci necesare multiple replici
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
teatrul absurd, nonsensul pare să țină loc de orice fel de transcendență, limbajul își abandonează rolul de vehicul al sensului, devenind, prin forța lui extraordinară de a șoca, un instrument redutabil în lupta împotriva inerției, a narcotizării conștiințelor și a habitudinilor anchiloza(n)te. Personajele monologhează chiar atunci când lasă impresia că ar dialoga; fiecare își exhibă cu o nonșalanță sfidătoare, obsesiile, ideile fixe, anxietățile rămânând complet opac la reacțiile celuilalt; Tom, Felix, Tony sunt în fond "omuleți de sticlă", fantoșe, marionete
Ithaca, estetica și "est-etica" by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16629_a_17954]
-
Z. Ornea Cine ar fi crezut, cunoscîndu-i firea și habitudinile, ca filosoful Emil Cioran și-a ținut un jurnal? Mai ales că, citindu-l, dai de o însemnare, în care scrie: "Să-ți ții un jurnal înseamnă să-ți mărturisești neputința de a-ți organiza gîndurile. E caracteristic pentru un
Un jurnal al lui Cioran? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17644_a_18969]