327 matches
-
le provoacă singuri, în numele lui Dumnezeu. Singura ei reacție posibilă fusese fuga. — Sfântă Fecioară! striga O’Toole către nevasta unui fermier, care se făcuse mică de frică. Pari să fii gata pregătită, scumpa mea. Ce-ai zice acum de-o halcă din mădularul fierbinte al lui O’Toole, ha? Hai, nu da-napoi! Că doar îți ofer Organu’ O’Toole, curvă protestantă ce ești! Și nu-i puțin lucru, îți zic io. Fără opreliști și toate alea. Fermierul ședea lângă nevastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
este extrem de ocupat. Am sugerat să bem ceva după slujbă, dar am primit același răspuns. Mi-a spus că de fapt nu știe când va fi liber. Părea că mai are puțin și-mi închide. Eram la fel de bine-venită ca o halcă de miel la cina unui vegetarian. Mă întrebam dacă ăsta e rezultatul dictaturii lui Richard Fine: fără îndoială că a făcut cunoscut angajaților băncii, așa cum îmi făcuse și mie, că odată Charles îngropat, misterul morții lui ar trebui să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
strângându-mă de braț ori de câte ori bila aceea imensă, după un lung balans, lovea zidul care se îndârjea să rămână în picioare, aruncându-i demolatorului, din când în când, câte o bucată de tencuială, o ciozvârtă de zidărie sau câte o halcă de pietroaie. „Dăm peste câte o făcătură de-asta“, a oftat inginerul, văzându-ne cum urmăream loviturile bilei ruginii, „de ne vine să credem că înadins nu se lasă spartă, să ne arate de-a dracu’ că-i mai puternică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
boare dinspre text. O tristețe mai grea decât pot duce cuvintele. O tristețe indiferentă ca rătăcirea frunzelor, poate. Fără timp, fără duh, fără corp. Tristețe a coborârii, poate, dacă ai simți-o. Dar nu simți cum cobori. Simți doar cum hălci de text se tot adună, se ordonează și se reordonează continuu, într-un multiform și policrom, încă diform, alt text. Gioarse de text se împreună, spre a se răzleți iarăși, dintr-odată revene. 30tc "30" M-am despărțit de Vichi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cade.“ Chiar dacă alegerea a fost făcută, Biblioteca rămâne un spațiu la care se revine mereu în roman (Ioan Lăcustă practică aceste variațiuni pe temă cu o voluptate deosebită). Poate pentru că Biblioteca este spațiul revelației: scrisul nu multiplică Textul, ci smulge hălci din el. Trăirea vieții cu acea detașare „cinematografică“ despre care vorbeam este singurul mod de a hrăni organismul textual. De aici și permanenta pendulare între cele două spații sacre. Sunt sigur că va suna ca o banalitate, însă acesta este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
multe la rând, ca să ne Îmbătăm și să ne povestim Întâmplări Înflorite din armată. N-a fost așa, dar nu asta mă apucasem să-ți spun. M-am suit Într-un tren aglomerat, plin de oameni care cărau În bagaje hălci de porc și bidoane cu vin, și am străbătut În picioare, Între vagoane, sprijinit de burdufurile sparte prin care năvălea aer Înghețat, cele câteva sute de kilometri care mă despărțeau de prietenii mei din alt colț de țară. Deschid aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
au pus cât de cât mâna pe putere la Chișinău, au și început să roiască samsarii pentru a cumpăra Moldova la tarabă. Și de la Vaslui a dat o raită pe acolo Porumboiu, pentru a se alege și el cu o halcă din viitorul hoit al acestei țări. Este binecunoscut faptul, că vinurile din Moldova se comercializează bine in Elveția. Și nu numai acolo. Au beciuri de zeci de kilometri pe sub pământ în care sunt tezaurizate milioane de sticle valoroase ca și
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
cuvintele? Explicația... post-festum? - Post-mortem, vrei să zici. Că lucrul acela pe care el Îl furase nu era, Doamne-ferește!, lucru de-furat, era lucru de-găsit, Îl găsise el, În colb... Boje moi, cum să fure el?, să zmulgă el o halcă din Moldova? - Și cui: aliatului, protejatului, gazdei? A, nuuu, astea-s zvonuri dujmănoase! Antiruse! Naționalist-șovine! El, dacă a luat ceva - se mai Întâmplă, nu? - apoi nu l-a hrâștit de la Moldovean, l-a primit, l-a căpătat ca pradă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
făcând naveta între locuințele părinților, găsind scuze ca s-o protejeze pe maică-sa și luptând în colțul lui taică-su în fața Belindei. Tocmai când Fiona și David se chinuiau să-și adune bani ca să cumpere o casă împreună, o halcă zdravănă din veniturile câștigate cu greu de David s-a scurs în buzunarele unui avocat specializat în divorțuri, deoarece bărbatul se lupta să obțină mai mult acces la fiul lui. Deși Fiona și David se străduiau din răsputeri să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a zecea zi de ramadan. Sfetnici, curteni, emiri, toți sunt neobișnuit de sobri, potrivit cu luna sfântă. Masa e așezată sub o iurtă enormă. Câțiva sclavi țin făclii ca mesenii să-și poată alege bucatele. Spre uriașele platouri de argint, spre halca cea mai bună de carne de cămilă sau de miel, spre cel mai cărnos copan de potârniche, se Întind șaizeci de mâini Înfometate, care scormonesc prin carne și sos. Se Împarte, se sfâșie, se devorează. Când comesenii ajung În posesia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să-i arăt un mascul teroare, râgâie Baronul. Da, mă, e sclavă de sclavă! Hei, blonda, ce buci, ăăă, ce blugi trăsnet ai! Crezi că ne încap pe amândoi? Blonda privește mirată spre gaura din care se zgâiesc la ea hălcile de carne transpirată. Nu se sperie. Vine mai aproape și-l privește pe Baronul între ochi: ce spui tu, păsărel? Auzi, păsărel! chicotește sala. Spun că ai niște bulane cu care n-ar trebui să ieși fără un pitbull la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
peste tot în casă, deși cel mai mult îi place să inunde patul. Aveți idee cum miroase urina de pisică? L XXIV Caritasul ne-a dezechilibat bugetul. Suntem nevoiți să trecem pe slănină vrac și macaroane cu varză. Fierbem o halcă de de slănină de patru kilograme, o scoatem și introducem varza mărunțită. La desert avem câte un calup de marmeladă. Ne trântim apoi în pat și ascultăm un Beastie Boys, din 1986, You gotta fight for you right to party
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
bine și răsturnai amestecul într-o farfurie adâncă. Făceai apoi rost de o franzelă fierbinte și o rupeai în bucăți pe care le tăvăleai prin vinul îndulcit. Bulgării de pâine înroșită se băgau în gură cât timp încă fumegau, ca hălcile de carne smulse din trupul unui animal viu. Sfânta Împărtășanie a vampirilor! țipase tanti Cucu, scărpinându-se cu un deget pe sub cauciucul negru care îi acoperea ochiul lipsă. Împotriva ăstora trebuie plătit părintele să scoată părticele și să slujească molitfele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
câine boxer. Din cauza asta, nu l-am putut aduce cu noi pe Tubu. Părintele ne-a băgat sub patrafir, a cântat puțin, ne-a vorbit despre transformarea lui eros în agape. S-au pus giamparale, pe balcon s-au prăjit hălci, scoici, guvizi. Părintele a avut lipici la viitoarea mamă-soacră, coafeza - probabil datorită asemănării cu un Alain Delon mai dolofan cu vreo patruzeci de kilograme. Coafeza era mai înaltă decât el cu un cap, însă cuscrul nu avea ticul la ochiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
apel ). Iar după ce Pălică i-a confecționat nebunului, pe bază de mulaj, dar nu numai, o cheie pontoarcă asortată și cu alte minuni, pentru ușa bucătăriei, într-un miez sumbru și ploios de noapte, înarmat cu o lesă, cu o halcă de carne friptă și o cârpă îmbibată cu cloroform, din recuzita proprie, Nae trecuse capiu la acțiune. La atac! Doar că anumite persoane, nu doar binevoitoare, ci și de-a dreptul bine-intenționate (numele Bossului fiind, în șoaptă, cel mai adesea
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
uscatul în mare și va împinge apele mărilor, până la cer! Spune Cartea Genezei à rebours! Menește de-a-ndoaselea! Blestematul! și Fratele simte și ascultă cum prietenul lui, cel care-l ocrotește, urlă și se zbate de durere, în vreme ce morții ambulanți smulg hălci întregi de carne macră, din el. Printr-o pădure de picioare și de mâini vânturate, Avocatul mai percepe cum Boss se muncește și se luptă disperat, să deschidă cutia! Apoi, Stăpânul meu și al fiștecăruia, va arunca cerul, pământul și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mai aibă trai în sat. Bun suflet boierul, nici vorbă, dacă nu-i ieși din porunci. Pravilă a tras destule foloase fiind supus și credincios. Totuși, nu-l răbda inima să stea molcom. I-ar prinde și lui bine o halcă de pământ. Prilejul de acum nu se întîlnește de multe ori. Când află că boierul bătrân s-a dus la București, desigur pentru moșia cucoanei, a chemat pe Luca Talabă și s-au înțeles să plece și oamenii să mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-mi arate tot ce-i de văzut, așa încât nu e nevoie să te deranjezi dumneata. Dar... Oricum, în curând mă voi întoarce acasă... Acasă? — În Colorado, unde locuiesc. Numele american pică în conversație ca mișcarea satârului care despică în două halca de carne; Tom se simți retezat de parcă i s-ar fi înălțat brusc în cale un masiv din Munții Stâncoși. — A, bine... în cazul ăsta... murmură el. Urmă o tăcere, în timpul căreia Hattie își luă panașul de pe podea și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
împunsătură de spaimă și de amărăciune. În seara „dezmățului“, Alex încuiase toate ușile și se dusese, beată, la culcare, lăsând-o pe Ruby afară, în grădină. Ruby își petrecuse noaptea în Rolls. Lui Alex i se făcea greață la gândul hălcilor asudate ale lui Ruby, tolănite în automobil. „Am să-l vând, gândi ea, l-a spurcat.“ Ceva mai devreme văzuse din nou vulpea femelă, culcată, în timp ce patru pui flocoși, de culoarea șocolatei cu lapte, cu ochi albaștri și niște cioturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
suflecă mânecile cămășii. Filozoful respira foarte încet, cu un ușor horcăit. De astă-dată își păstrase dantura între gingii, astfel încât bărbia și gura nu-i mai erau prăbușite. Fața adormită i se părea lui George uriașă și nesimțitoare, un morman de hălci fleșcăite, zbârcite, spongioase și poroase, bătrâne, ca resturile de piei și de zgârciuri ce nu pot fi gătite și se aruncă la gunoi, sau ca un maldăr de plante moarte, putrezite, lipsite de lumină. Ochii erau pieriți pe sub glugile crețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pentru că așa-i orice poem făptuit: jumătate om, jumătate iepure schiop. (De la jumătatea iepurelui șchiop trebuie să se Întîmple ceva, să se Închege un schepsis, o dramă, să apară gudronul esopic, morala sau zicala nocivă.) Dar pînă atunci hrănesc cu hălci mari de carne lumina și bezna celei de-a doua jumătăți a poemului. Tare mi-e teamă de poemul acesta despicat ca o limbă de șarpe, despicat precum vulva femeii, despicat precum apele Iordanului, de cînd Dumnezeu a poruncit poetului
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
liniștii eterne, cu copii și nepoții lor în care și-au pus speranța dăinuirii, cu tragediile lor, dacă ne gândim la sutele de mii de morți în cele două războaie mondiale, și cu nedreptățile istoriei ce-au amputat cu cruzime hălci din trupul țării și au împărțit românii rămași între hotarele trasate cu tancul în proletari conducători, țărani săraci și mijlocași, și dușmani (boieri, chiaburi, burghezi, neadaptați etc.) totul sub o supraveghere strictă, crudă și răzbunătoare. Cărțile domnului Ion Oprea îndeamnă
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93042]
-
Bacovia“ de pe Giurgiului, Pieptănari, Ferentari, Șoseaua Viilor-Chirigiu, dealul Filaret, Lânăriei și „cociocul“ dintre Mărțișor și Crematoriu. Știu că am povestit nu o dată, verbal și în scris, despre fascinația sutelor de Sâmbete ale morților, când dolofanul de mine recepta pantagruelic divine hălci de colivă înecată-n cacao și bomboane cu miere sau alune, despre inocentele iubiri pubere, firoscos plimbate printre morminte, inocenta familiaritate cu moartea, hipnoza monumentelor funerare, tainica voluptate ce lega extincția de jubilație ș.a.m.d. Știu, în același timp
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Deci liber, din perspectiva mea. Dar vinovat, marcat negativ, din unghiul de vedere al tinerilor de azi, care nu înțeleg de ce nu ți-ai asumat și tu, intelectual cinstit, slujitor al (uto piei) ma ximalismului etic, dacă nu neapărat o halcă babană, „ca toată lumea“, măcar o partitură decentă în marele concert! Repet: mă umilește ucigător neputința de-a le de monstra adolescenților, pe drept revendicativi astăzi, rațiunile care ne-au ținut pe noi, cincantenarii și sexagenarii de acum, departe de mirajul
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
justificăm într-un mod nobil și să ne servim de asta. Spre deosebire de "bestia necivilizată", "bestia civilizată" își poate motiva crimele. Totodată, civilizația a făcut din noi niște maniaci ai nerăbdării. Vrem să câștigăm timp, de parcă ne-am asigura astfel o halcă mai mare de eternitate. Exagerez, desigur. Probabil, fiindcă, în timp ce mă uit la pietrele de pe marginea golfului, aproape negre din pricina durității soarelui, simt că vara se duce. Când va începe, la toamnă, sezonul ploilor, voi redeveni o "persoană civilizată". Acum, însă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]