405 matches
-
dinți. M-am oprit În fața ușii. Se zăreau niște trepte de marmură coborînd În beznă. Am pornit-o pe scară. Bea, Împietrită, ținea lumînarea În prag. — Te rog, Daniel, să plecăm... Am coborît treaptă cu treaptă, pînă la capătul scării. Haloul spectral al lumînării de sus scrijelea conturul unei săli dreptunghiulare, cu pereți din piatră goală, acoperiți de crucifixe. Frigul ce domnea În acea Încăpere Îți tăia respirația. În față se ghicea o lespede din marmură și deasupra ei, aliniate unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
erau toate deschise. Din acest motiv poate, flăcările lămpilor pâlpâiau încontinuu, învăluite în aureolele ceții nocturne. Dacă în lumina lămpilor din seara aceea s-ar fi putut ghici viitorul, poate s-ar fi citit un semn de rău augur în halourile cețoase sau în nuanțele luminii ce licărea din fitilele lămpilor. Cineva bătu la poarta din față a templului. După un timp, un slujitor anunță că sosise o depeșă din provinciile apusene. Profitând de ocazie, Nobutada se ridică, iar Soshitsu ceru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
aia Soso?... Așa i se spunea în Georgia, la mă-sa acasă, lui Djugașvili, dacă știi cine-i ăsta! Cu aerul că m-a lămurit, patronul își ia vodcuța și se topește înspre ungherele întunecate ale cârciumii, sau protejate de haloul fumului de țigară. Oricât aș fi lungit ultima bere, tot fără Zina a trebuit să plec. Mi-aminteam vag de un drum drept, dar dreptul sfârșea în câmp, unde prin reflexul pavlovian s-a trezit nevoia imperioasă de ușurare. Ușurarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
bine, apropo de asta, bleumarinul v-ar veni mai bine decât griul. V-ar pune În valoare ochii. Mi-am ridicat rucsacul pe umăr și-am părăsit clădirea. Era ora șapte și cerul se Întunecase de ceva timp; Înconjurate de haloul lor de lumină, felinarele Îmi păreau a fi de un portocaliu intens și mult prea strălucitoare, de parcă nu le mai văzusem niciodată cu adevărat până atunci. Am rămas o clipă locului, privind Împrejur. Singurul semn că se petreceau evenimente neobișnuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
și vesta portocalie de bumbac, legată În talie, pe care o purta pe deasupra m-au făcut să-mi strâng ochii ca În fața soarelui. — Haine mai Închise la culoare n-ai, Lesley? am remarcat eu iritată. Ea scutură din cap și haloul tresăltă ca În reclamele pentru fixativ. — Nu mai am de când mi-am aranjat culorile. Acum sunt Primăvară spre Vară. Am măsurat-o din priviri cu oarecare tristețe. Așa cum bine subliniase și Hawkins, cineva o ucisese pe Linda și tare mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de sub comunism. Se auzeau unele zvonuri, dar era o informație greu de crezut. Privesc fotografia și mă năpădește o senzație de neverosimil. Îmi vine greu să Înțeleg acest flux al memoriei care se revarsă, să Înțeleg cum e posibil ca haloul luminii intense de iunie să tremure cu atîta intensitate, atît de viu deasupra capetelor unor tineri arătînd ca niște păpădii umane. Am momente În care acel trecut mi se pare o văgăună și mă gîndesc că oamenii din fotografie ar
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
inteligent, precum și cu unul de caracter, dar dacă nu ne place persoana respectivă, relevanța transferului și al contratransferului informațional ca un tot unitar, este mică. Există situații în care o persoană poate să nu fie plină de calități, dar sub haloul afectiv să dorim comunicarea cu aceasta. Din aceste considerente, considerăm că un consilier PR trebuie să dezvolte această latură afectiv-emoțională în relațiile interpersonale cu oamenii de presă. Trebuie avut în vedere că tot acest construct funcționează doar pînă la o
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
pentru a tălmăci vorbele incoerente ale Pythiei. Lumina echivocă, umedă și cenușie, plină de sucurile grele ale buruienilor dospite la soare, pe care am venit s-o caut la Delfi, le dădea ceva ce nu mai au. Un fel de halo patetic. Atunci am priceput, de fapt, ceea ce, înainte, doar intuisem; că grecii au fost atât de subtili încît au putut părea clari tocmai când erau mai secreți. Sosim seara la Atena. Din pricina aglomerației, facem o oră, după ce intrăm în oraș
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
accepte riscul pericolului. Atmosfera de pace a naturii îi mai domolea neliniștea. Suspină și se lăsă cucerit de calmul înconjurător. Îi era cu totul imposibil să determine ora. Soarele rămânea invizibil. Tăriile cerului erau drapate de nori aproape imateriali în haloul acestei atmosfere groase de peste 2000 kilometri. Tăcerea care învăluia totul era surprinzătoare, dar nu neliniștitoare. Se simțea pătruns de măreție, de o pace interioară, cum nu i se mai întâmplase vreodată în viață. Parcă se afla într-o lume în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
te-au rănit. Judecă puțin la asta și amintește-ți apoi crezul subâhțeles al nearistotelianismului, conform căruia două obiecte nu pot fi identice în univers. Gosseyn rămase tăcut. Prin fereastră vedea copacii mai înalți decât cei mai înalți zgârie-nori sfidând haloul albăstrui al cerului venusian; un fluviu năvalnic șerpuia în mijlocul acestei naturi veșnic verzi. Ciudat și impresionant cadru de desfășurare a unei conversații despre natura structurală a elementelor organice, a celor moleculare, atomice, electronice, neuronice și fizico-chimice, într-un cuvânt, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
conțină cu totul mai mult de 10 la puterea 66 de atomi. Lumina care se strecura prin ușa întredeschisă de la intrare era acum un gaj pentru protecția lor. Atâta vreme cât ușa rămânea nemișcată, observatorii de afară nu vor vedea decât un halo luminos difuz și li se va părea că totul decurge normal. Dar, fără îndoială, răbdarea și credulitatea lor vor avea și ele o limită. Îi legară mâinile și picioarele lui Prescolt, și-i acoperiră gura, cu o grabă care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
S-au lipit de mine, acoperindu mă. Începuse să se întunece, dar distingeam perfect fiecare crenguță, fiecare frunză, fiecare nervură, vedeam până și petele roșietice-gălbui de pe cele câteva frunze ale nucului care uitaseră să pice de cu iarnă. Pluteam în haloul acela, vârfurile arborilor cuprinseseră tot orizontul, mă simțeam bine, acolo, mă priveam cu duioșie, fără pic de regret. O melancolie lichidă, dulce-amară curgea prin mine... Deodată totul s-a retras, am reintrat în mine, mă aflam pe scaunul din fața ferestrei
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
accepte riscul pericolului. Atmosfera de pace a naturii îi mai domolea neliniștea. Suspină și se lăsă cucerit de calmul înconjurător. Îi era cu totul imposibil să determine ora. Soarele rămânea invizibil. Tăriile cerului erau drapate de nori aproape imateriali în haloul acestei atmosfere groase de peste 2000 kilometri. Tăcerea care învăluia totul era surprinzătoare, dar nu neliniștitoare. Se simțea pătruns de măreție, de o pace interioară, cum nu i se mai întâmplase vreodată în viață. Parcă se afla într-o lume în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
te-au rănit. Judecă puțin la asta și amintește-ți apoi crezul subâhțeles al nearistotelianismului, conform căruia două obiecte nu pot fi identice în univers. Gosseyn rămase tăcut. Prin fereastră vedea copacii mai înalți decât cei mai înalți zgârie-nori sfidând haloul albăstrui al cerului venusian; un fluviu năvalnic șerpuia în mijlocul acestei naturi veșnic verzi. Ciudat și impresionant cadru de desfășurare a unei conversații despre natura structurală a elementelor organice, a celor moleculare, atomice, electronice, neuronice și fizico-chimice, într-un cuvânt, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
conțină cu totul mai mult de 10 la puterea 66 de atomi. Lumina care se strecura prin ușa întredeschisă de la intrare era acum un gaj pentru protecția lor. Atâta vreme cât ușa rămânea nemișcată, observatorii de afară nu vor vedea decât un halo luminos difuz și li se va părea că totul decurge normal. Dar, fără îndoială, răbdarea și credulitatea lor vor avea și ele o limită. Îi legară mâinile și picioarele lui Prescolt, și-i acoperiră gura, cu o grabă care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
nu putea decât să se înfigă cu umărul sub clavicula lui, pe bancheta din spate a unui taxi. O oră din zi, poate două. O zărire, o undă sub febra închipuirii. Nu pe celălalt îl iubea fiecare privindu-se, ci haloul, partea nevorbită a gurii și făgăduințele ochilor, care promiteau totdeauna mai mult decât ar fi putut înlesni. Sebas, care în tinerețe avusese atâtea femei, ca orice bărbat de succes, dintr-odată adora o absență, amânarea unei fericiri tulburate și dezastrele
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
din urmă, nu este nevoie să fii un om pentru a aduce lumină în jurul tău, iar simbioza dintre Tintin și Milou este reverența pe care Hergé o face acelor căței fără de nume care ne însoțesc în drumul către moarte, emanând haloul unic al bunătății care se devotează până la capăt. Și poate că tot din același spațiu al cinematografului, din același rezervor care îi oferă lui Hergé rețeta inepuizabilă a gagului și bucuriei, vin și cei mai adorabili-imbecili detectivi pe care secolul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
în mâlul unei poteci care mi s-a părut sigură precum stânca. Gundo a început să-și ocărască toți zeii; picioarele ne erau tapisate cu lipitori. În punctele de unde le-am desprins, pline ochi cu sânge de la noi, rămâneau niște halouri vineții. - Iată-ne împărtășind suferințele lui Iov. N-am să repet aici ce i-a venit la gură lui Gundo despre acel om sfânt. Am continuat să mergem preț de trei mile pe o ceață ce se întețea văzând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fereastră și fata - pe partea cealaltă - o lipi pe a ei peste a lui. Semaforul se făcu verde. Rămaseră astfel - cu palmele lipite, dar despărțite de geamul prăfuit. Apoi trenul se desprinse de lângă peron. Mâna lui lăsase pe sticlă un halo lucios, ca o răsuflare. Pentru câteva clipe, Antonio alergă după tren, după fată, după avion, după pădurile din Maine, și după granița Canadei, după miile de pistrui de pe pielea ei. Apoi trenul acceleră și Antonio rămase pe ultima fâșie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mesaje fără alt destinatar În afară de sine Însuși, ca atunci cînd cineva se dă cu capul de pereți. - CÎtă forță trebuie să ai ca să supraviețuiești acestei mizerii vreme de treizeci și cinci de ani... Glasul Mariei se frînse exact În clipa În care haloul lanternei ei rămase nemișcat. - Nu se poate, s-ar zice că... - Ce e? Lucas veni alături de ea. Aceeași stupoare se reflectă pe chipul lui. La fel ca ea, recunoscu, adînc săpat În piatră, blazonul familiei de Kersaint. 23 Pe frontonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o cezură drastică între Naturwissenschaften și Geisteswissenschaften, utilizând explicația cauzală ca argument în arhitectura unei înțelegeri narative. Pentru Weber, religia se naște prin violența originară a unei forțe subiective („profetul”) într-un cadru saturat de imobilități fizice și ideologice. Prin haloul său harismatic, figura profetului polarizează diverse energii libere ale societății, luptând cu instituțiile „rutinei” și cu inerția „autorității tradiționale”. Pe lângă suita de contraexemple istorice aduse argumentației lui Weber, Milbank identifică originea protestantă a paradigmei de interpretare a religiei prin prisma
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
vedere sugestia, În ultimă instanță unitară, a euforiei comunicării cu o lume a obiectelor frustă, ca și aurorală, În același timp vitală și spiritualizată. În registrul senzorial, carnalul și vegetalul Își dau mîna pentru a contura profilul aburos al obiectului, haloul lui liric: oglinzi brune oglinzi roșcate ca fața hangiței oglinzi cum sunt copitele căprioarelor scrise În munți oglinzi cu piatră vînătă ca frunza viței oglinzi adolescente ca frunți... Succesiv, reveria concentrează În spațiul oglinzii imagini ale naturii luxuriante („am văzut
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
la cât de expert este considerat cel ce propune o idee și o atitudine și ceîncredere se poate avea în el (cât de cinstit și de obiectiv apare). O problemă deschisă cercetărilor de mai mare profunzime rămâne intervenția efectului de halo în percepția competenței, adică în ce măsură o personalitate dintr-un domeniu (un mare poet, de exemplu) este considerată expertă și în alte domenii (cheltuirea banilor publici, săzicem). Oricum, alți factori rămânând constanți, cu cât credibilitatea e mai accentuată, cu atât mai
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
dacă, să zicem, primii 10 oameni au răspuns în același fel, și ceilalți o vor face. Erorile de anticipație, ce stau în general sub semnul tendinței operatorului de a extrapola în sensul consonanței răspunsurilor, fiind prezent deci un efect de halo, sunt rezultatul unor mecanisme cognitive deosebite de cele valorico-atitudinale, însă deloc independente de acestea. Adică anticipațiile și extrapolările se produc cu mai mare pondere în sensul structurilor axiologice ale operatorului. De subliniat însă că intervenția factorilor și mecanismelor cognitiv-axiologice are
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
sine obligații, responsabilități, solicitări ce se arată deprimante, sisifice. Exercițiul implicării în propriul status social fiind nepracticat, rolul social șubrezește. Conștientizăndu-se odinioară singur ca scop în sine, recunoscăndu-și interesul cultural educațional și acționănd în consecință, de astă dată trăiește în haloul unui conflict. Conflictul pare de interese, este artificial. Începe cu sine și se propagă pănă la cel mai îndepărtat actant social. Sentimentul victimizării prinde contur, toată lumea îi pare ostilă așa cum toată lumea îi pare fericită cănd evaluările școlare nu îi sunt
Profesorul, interfaţă la un nonsens – apologii, frustrări şi nostalgii subiective. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Daniel Murăriţa () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2312]