387 matches
-
se amestecă-n candoare, am în adâncul gândului un vis legat de un destin, un punct de paradis. Și mă amestec cu volbura de lună din luciul ei puterea se adună prin scorbura durată în copac iar gândul doarme în hamac. Nu mă pedepsiți sunt liber, nu damnat! in silogismul dezbrăcat, trei judecăți aduse ca redută când mă avânt în volbura tăcută. Prima întrebare, nașterea ca salbă o viață acoperită, o monadă, iar moartea se amestecă-n aval, ca un sfârșit
ACACIA de PETRU JIPA în ediţia nr. 659 din 20 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346442_a_347771]
-
Acasa > Strofe > Valori > ÎMI ACOSTEAZĂ-N INIMĂ PIRAȚII Autor: Curelciuc Bombonica Publicat în: Ediția nr. 815 din 25 martie 2013 Toate Articolele Autorului În poala nopții mă întind calină Și mă cufund în ea ca-ntr-un hamac Însingurată,-n legănarea lină Mă soarbe purpuriul unui mac, Întârziat în vara ta pribeagă Și-aprins la focul sufletului vis Cuprinde-n el iubirea ta întreagă, Născută din lumini de paradis. Și cresc în mine pruncii lui, ingrații, Ca flăcări
ÎMI ACOSTEAZĂ-N INIMĂ PIRAŢII de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 815 din 25 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345397_a_346726]
-
mi-or fi dat imbecilii aceia, de m-au adus în halul ăsta? Am nevoie de o cafea imensă, neagră, amară și fierbinte, dar nu mă simt în stare de un asemenea efort!”... Se abandonă cu un oftat adânc în hamacul generos, decorat cu plante și păsări exotice adus din însorita Brazilie cu ani în urmă, la insistențele Leei și în care nu de puține ori își ... Citește mai mult Era trecut bine de ora prânzului, când Carlos ieși pe terasă
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
mi-or fi dat imbecilii aceia, de m-au adus în halul ăsta? Am nevoie de o cafea imensă, neagră, amară și fierbinte, dar nu mă simt în stare de un asemenea efort!”... Se abandonă cu un oftat adânc în hamacul generos, decorat cu plante și păsări exotice adus din însorita Brazilie cu ani în urmă, la insistențele Leei și în care nu de puține ori își ... XIX. DILEME ( FRAGMENT 26), de Silvia Giurgiu , publicat în Ediția nr. 2230 din 07
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
nevăzute, primite la născare Cum le primiră parinții din părinți, la fiecare. Zadarnic, el cunoaște că-n zgomote deșarte Cu agerimea minții, nu te desparți de moarte Norocul mântuirii nu-l găsești în mreaja lumii Ce se lăfăie sătulă în hamacurile minciunii. Soarta deșartă, roata vieții ca luna amăgitoare Crește, descrește cu sărmane viețile trecătoare Virtutea-n cămașă de forță, ticăloșia cu neîndurare Pe căi oculte, săvîrșește crima fără asemănare. Mărturia cutremurătoare - ca o sentință amânată Din scrieri :” Nu credeam să
GÂNDIND LA EMINESCU (POEME) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379695_a_381024]
-
nevăzute, primite la născare Cum le primiră parinții din părinți, la fiecare. Zadarnic, el cunoaște că-n zgomote deșarte Cu agerimea minții, nu te desparți de moarte Norocul mântuirii nu-l găsești în mreaja lumii Ce se lăfăie sătulă în hamacurile minciunii. Soarta deșartă, roata vieții ca luna amăgitoare Crește, descrește cu sărmane viețile trecătoare Virtutea-n cămașă de forță, ticăloșia cu neîndurare Pe căi oculte, săvîrșește crima fără asemănare. Mărturia cutremurătoare - ca o sentință amânată Din scrieri :” Nu credeam să
GÂNDIND LA EMINESCU de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379712_a_381041]
-
de păpădie și un râset cristalin.Ne-am plăcut în prima clipă, erai tare drăguțică,verișoară adorată, ai fost și ești minunată!... X. TABLOUL, de Cârdei Mariana , publicat în Ediția nr. 1200 din 14 aprilie 2014. Tabloul Tolănit într-un hamac, zâmbea ușurel crispat, verdele ochilor lui îmi părea atunci căprui. Cu mustața răsucită, barbișonul grizonat și cu tâmplele albite, îi privea nudul pictat. El, artistul, o văzuse într-o duminică-n parc, și ideea îi surâse invitând-o la conac
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
atunci căprui. Cu mustața răsucită, barbișonul grizonat și cu tâmplele albite, îi privea nudul pictat. El, artistul, o văzuse într-o duminică-n parc, și ideea îi surâse invitând-o la conac. Frumușica, încântată, ... Citește mai mult TabloulTolănit într-un hamac,zâmbea ușurel crispat,verdele ochilor luiîmi părea atunci căprui.Cu mustața răsucită,barbișonul grizonatși cu tâmplele albite,îi privea nudul pictat.El, artistul, o văzuseîntr-o duminică-n parc,și ideea îi surâseinvitând-o la conac.Frumușica, încântată,... XI. INOCENTA, de Cârdei
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
voi găsi iarăși zborul ce duce-n pridvorul Luminii, Pe scara ei legăna-voi doar îngerii albi ai Zidirii... Semințele vieții promit grădini suspendate spre Rai, Cad raze fierbinți,rogvaidul mă strigă și-mi zice:Hai! M-așez pe-un hamac din secundele vremii adunate,uitate, Oglinzi mici de suflet țin cerul -n reflexii departe,departe... Și-adorm în amurgul de soare ce cade sub boare de vânt, La Masa Tăcerii sosesc,mă așez la o ceașcă de gând. În cufărul
GRĂDINI SUSPENDATE de GEANINA NICOLETA în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378763_a_380092]
-
pentru orgoliul nostru, să ne-o ia înainte. Monarhic vorbind. Tinerii mei colegi de breaslă! Cîțiva, excepționali. Dar... Dar... Nu fac îndeajuns ce ar trebui să facă pentru ca numele lor să strălucească. Un fel de abulie nobilă îi poartă în hamacurile ei, paralizîndu-le voința. Și e păcat. Jucînd, adesea, rol ușor ingrat de dădacă, îi îndemn să facă mereu mișcări decisive, să-și ia lucrările și să expună la București, în străinătate... În zadar. Iată, dau peste fraza Marthei Bibescu (cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ce, n-are cum, trebuie să includă, ca moment astral, înălțarea la ceruri de pe coperișul C.C.-ului a providențialului helicopter, moment la care a pus umărul (sau piciorul) și invitatul de-acum. Dacă-l asculți așa, leger, balansul lui în hamacul matrapazlîcurilor (interne și internaționale), la care ia parte, cu discreție zîmbită, din '89 încoace, îți lasă impresia unei întremătoare mișcări aerobice. Necesară sănătății. Celui ce-o recomandă. Dar și nouă, păguboșii secolului. Ochii mi se dilată admirativ, invers cu cei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
acuitatea impresiilor conținute decât de ordinea cronologică și decât [de] logica expunerii”. „Oboseala”, „urâtul” sau „timiditatea” ajung să justifice trecerea de la confesiune la narațiune, vorbirea când în numele propriu, când la persoana a treia, căci, ne asigură autorul, „graiul e un hamac comod în care te întorci pe ce parte îți priește”. Disoluția formelor logice ale compoziției atinge odată cu aceasta punctul ei cel mai înaintat. [...] Deși, prin chiar motivele ei, proza lui Vinea presupune suspendarea sau cel puțin slăbirea funcțiunii realului, ea
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
pe asocieri obscure, alteori realitatea prozaică pătrunde într-un flux al dicteului automat, totul însă sub hegemonia reveriei transparente. Domesticul își are locul său privilegiat, printr-o perspectivă naturistă și onirică stilizată: „Cerșetori de azur de alge minunate / Stați acasă. Hamacul reveriei vă e la-ndemână / Chemați funigeii amintirilor la banchet / Ca surâsul logodnicelor de optsprezece ani” (Peisaj clătinat). În schimb, prozopoemele lasă loc, în fluxul oniric, umorului negru și sarcasmului. Câteva colaje din 1942, intitulate Atentat la bunele tabieturi, amintesc
PANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288647_a_289976]
-
singurul care s-a ospătat în noaptea aceea cu carne de balenă. Plescăiturile lui se amestecau cu hăpăiturile lacome ale miilor de rechini care, înotînd în jurul leviatanului mort, se delectau cu grăsimea lui. Puținii oameni care dormeau la teuga în hamacurile lor tresăreau adesea auzind cum se izbeau de coca vasului cozile puternice ale rechinilor, la numai cîteva degete de inimile lor. Privind peste parapet, îi puteai vedea pe rechini îașa cum mai înainte îi auziseși) bălăcindu-se în apa neagră
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
-și asigura parcă o bază și mai solidă pentru cina lui. Apoi, înfigîndu-și furculița în mîncare, așa cum și-ar fi înfipt lancea în pradă, adăugase: Ă Hei, bucătare, fă-te încoace! Bătrînul negru, nu prea bucuros că fusese scos din hamacul său călduț la o oră atît de nepotrivită, veni șontîc-șontîc din bucătărie: aidoma multor negri bătrîni, avea rotulele cam înțepenite, căci nu le ținea la fel de curate cum își ținea tingirile. Așadar moș Țigău, cum i se spunea, sosi tîrîș-grăpiș, ajutîndu-se
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
c-aș dori mai degrabă să-l mănînce balena pe el decît el pe balenă! Al naibii să fiu dacă nu-i mai rechin decît jupîn Rechin însuși, mormăi bătrînul, depărtîndu-se șontîc-șontîc. Și, cu această exclamație înțeleaptă, merse drept la hamacul său. Capitolul LXIV BALENA CA ALIMENT A te hrăni tocmai cu făptura care-ți furnizează uleiul pentru lampă, ba chiar a face asta, aidoma lui Stubb, la însăși lumina ei - pare un lucru atît de bizar, încît trebuie neapărat să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
face ghem și și-o ține în buzunar, așa cred. Lua-l-ar naiba! Acum, cînd mă gîndesc, îmi aduc aminte că cere mereu cîlți, ca să-și vîre în vîrfurile cizmelor. Ă Doarme încălțat, nu-i așa? N-are nici un hamac, dar l-am văzut culcîndu-se noaptea pe cîte un colac de parîmă. Ă Da, desigur, tocmai din pricina afurisitei ăleia de cozi. Și-o vîră în gaura colacului, pricepi? Ă De ce-o fi avînd bătrînul atîta de-a face cu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
la obiectul din mîna lui; dar neamțul îi dădu a înțelege, în jargonul lui rudimentar, că n-avea habar de Balena Albă și abătînd numaidecît conversația spre bidonul de ulei, i se plînse că era nevoit să se culce în hamacul lui pe întuneric, întrucît i se isprăvise pînă și ultimul strop de adus din Bremen și încă nu putuse prinde nici măcar un singur pește-zburător pentru a umple golul; iar în încheiere îi spuse că vasul lui era într-adevăr ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
chiar asta se dovedi a fi pentru bietul păgîn cala: o fîntînă sau mai degrabă o ghețărie, căci, deși nădușit de căldură, se alese cu o răceală zdravănă, urmată de friguri, care, după cîteva zile de chinuri, îl țintuiră în hamacul lui, ducîndu-l pînă-n pragul morții. Ce-a mai slăbit în acele cîteva zile, care nu se mai sfîrșeau! parcă se topea carnea de pe el, pînă nu mai rămaseră din trupul lui decît scheletul și tatuajele. Dar, pe măsură ce carnea i se
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
putea-o descrie cum se cuvine. De aceea, nici un chaldeean sau grec în agonie n-a avut, cred, gînduri mai sublime și mai sfinte decît umbrele misterioase ce se tîrau pe fața sărmanului Queequeg, în clipa cînd zăcea nemișcat în hamacul lui, iar marea părea ea însăși să-l legene blînd, purtîndu-l pe ultimul său drum și ridicîndu-l din ce în ce mai sus, pe undele ei nevăzute, spre paradisul ce-i era hărăzit. Toți membrii echipajului îl socoteau pierdut; cît despre Queequeg, ceea ce credea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
înseși mările lor pașnice, nețărmurite, se contopesc, undeva, dincolo de zare, cu cerurile albastre, alcătuind astfel Calea Laptelui, cea cu talazuri albe. După ce-i vorbi marinarului în felul acesta, Queequeg îi mărturisi că îl îngrozea gîndul că va fi înmormîntat în hamacul lui, după obiceiul marinăresc și azvîrlit ca un lucru de nimic rechinilor lacomi de hoituri. Nu! el își dorea o luntre ca aceea a oamenilor din Nantucket, cu atît mai potrivită pentru un vînător, cu cît, întocmai ca ambarcațiunile unei
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
-l refuze, căci se știe cît de tiranici sînt unii muribunzi; și oricum, trebuie să le facem pe voie, mai ales că, sărmanii de ei, tot au să moară curînd și n-au să ne mai incomodeze! Aplecat peste marginea hamacului, Queequeg privi îndelung și cu luare aminte sicriul. Apoi ceru să i se aducă harponul și să i se scoată mînerul de lemn; după care, ceru să fie vîrît în sicriu fierul harponului, laolaltă cu una din vîslele din ambarcațiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
bocaportul“, cum îi zicea el). Capacul prins într-o balama de piele, coborî peste Queequeg, nelăsînd la vedere decît fața lui liniștită. Ă Rarmai îmerge, e ușor), murmură el într-un tîrziu, cerînd prin semne să fie dus înapoi în hamac. Dar înainte de asta, Pip, care se tot învîrtise pe-acolo, veni lîngă Queequeg, cu tamburina într-o mînă și-i spuse, apucîndu-l de braț cu cealaltă mînă și scoțînd un suspin înăbușit: Ă Sărmane pribeag, n-o să isprăvești niciodată cu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lor! Să se-nece cu toții ca Pip, care-a sărit dintr-o barcă. Rușine, rușine! în tot acest timp, Queequeg rămăsese cu ochii închiși, ca într-un vis. Pip fu dus de-acolo, iar bolnavul fu așezat din nou în hamac. Iată, însă, că, acum, după ce-și făcuse toate pregătirile pentru moarte și după ce-și încercase sicriul și se arătase mulțumit de el, Queequeg reînvie subit; nu trecu mult și lada meșterită de dulgher deveni inutilă; iar cînd unii
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ucigaș cînd fulgerele lui îl trăznesc pe un ucigaș în patul său, prefăcîndu-i în cenușă așternutul și pielea deopotrivă? Aș fi eu oare un ucigaș, dacă... Și privind pieziș, Starbuck merse tiptil și propti de ușă țeava flintei încărcate. Ă Hamacul lui Ahab se leagănă cam aici, în dreptul flintei, își spuse el. Capul lui e în partea asta. O apăsare pe trăgaci și Starbuck ar mai apuca să supraviețuiască, pentru a-și îmbrățișa nevasta și copilul... Vai, Mary, Mary!... Și tu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]