996 matches
-
a tîrî pe mare cadavrul acela inert, care ni se părea că abia se clintește, din cauză că era o povară enormă pe care-o trăgeam după noi. în China, pe canalul Huang-Ho sau cum i-o fi zicînd, patru sau cinci hamali trag la edec, de pe mal, cu o viteză de o milă pe oră, o joncă mătăhăloasă și încărcată-vîrf, dar arca asta pe care-o trăgeam noi parcă avea plumb în ea, într-atît de greu se mișca. Se întunecase, dar trei
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
spinarea ei moartă, în mijlocul mării agitate și să coboare apoi în bezna din adîncul calei, ca să asude amarnic în acea temniță subterană, mînuind cu dibăcie butoaiele grele, pentru a le anima. într-un cuvînt, harponiștii de pe o balenieră sînt niște hamali, cum li se și spune. Sărmanul Queequeg! Dacă în momentele acelea, cînd corabia era cu burta pe jumătate goală, v-ați fi aplecat peste bocaport, l-ați .fi putut vedea tîrîndu-se, gol pînă la brîu, prin mîzga aceea unsuroasă și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
studiază dreptul, în 1982. Prefața volumului Manifest rezumă și opiniile autorului despre poezie, care trebuie să întrupeze un crez, o atitudine susținută „la bara adevărului”. În mod firesc, majoritatea poemelor din volum sunt sociale, lirismul fiind preponderent obiectiv (Cântec de hamal în port, Salahorul, Accidentul, Cartier muncitoresc). Versul, influențat de tehnica lui Aron Cotruș, este liber, ritmat de repetiții și de rime sau asonanțe interioare. Lirismul subiectiv precumpănește în volumul Eu și Dunărea, un poem unitar, structurat ca jurnal al unei
BRATOLOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285868_a_287197]
-
totuși ideea. Zice el ce zice la refuzor și pe urmă iar o dă pe colectiv. Câteodată mai grăiește și câte unul cu durere pentru noi. Nu mult, că se teme. Zicea odată cum c-a murit în port un hamal și i-a rămas acasă femeia cu copiii mâțâțăi. Iară muncitorii au vrut să-i facă după obicei. Dar armata nu i-a lăsat. Ș-atuncea au trecut ei așa cu săcriul, cu forța. - Or face-o și asta, intervine
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
afacerea prin care familia Își câștiga traiul. Nu putea să deosebească gogoșile de mătase mirosindu-le sau pipăindu-le, așa cum făcea sora lui. Singurul motiv pentru care aducea gogoșile la piață era că femeile nu aveau voie acolo. Înghionteala, ciocnirile hamalilor, pășitul printre saci, toate Îi sporeau Încordarea. Se gândea cât de frumos ar fi dacă toată lumea s-ar opri pur și simplu În loc pentru o clipă, dacă ar sta nemișcați pentru a admira luminozitatea gogoșilor În lumina amiezii. Dar, desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Primii refugiați veniseră cu fotolii și covoare, cu radiouri, patefoane, lămpi cu picior, mese de toaletă, Împrăștiindu-le În zona portului, sub cerul liber. Cei veniți mai recent aveau doar câte-un sac sau un geamantan. În toată bulibășeala asta, hamalii se repezeau Încolo și-ncoace, Încărcând vapoarele cu tutun, smochine, tămâie, mătase și mohair. Depozitele erau golite Înainte de sosirea turcilor. Doctorul Philobosian zări un refugiat care scotocea Într-o grămadă de gunoi, printre oase de pui și coji de cartofi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
spun la nimeni. ― Dar soțul tău? ― El știe că-l aștept pe vărul meu și pe proaspăta lui soție. ― N-o să-i spui nimic? ― Asta nu-i mare lucru, râse Lina. Nici nu mă ascultă. Sourmelina insistă să cheme un hamal care să le care bagajele la mașină: un Packard negru-maroniu. Îi dădu un bacșiș și se urcă la volan, atrăgând privirile. În 1922 șoferițele Încă mai erau o priveliște scandaloasă. După ce Își puse portțigaretul pe bord, trase șocul, așteptă cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
deși "am scris așa de mult în chestiunea cartierului nou, românesc, (...) nimeni din cei de la centru nu ne aude"2126. În schimb, "țiganilor nomazi turci li s-a delimitat un cartier, unde și-au construit bordeie"2127, în timp ce, "sacagii și hamalii armeni și curzi au, asemenea, cartierul lor"2128 în orașul Constanța. În aceste condiții, autorul articolului era nemulțumit de faptul că "numai pentru muncitorii români nu se găsește nicio bucățică de loc în (...) cele 1 000 de hectare dăruite Constanței
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
e prea de-ajuns, zise Wilson. Nu vrem să-i răsfățăm. — O să le-o Împartă șefu’ lor? — Clar. Cu o jumătate de oră mai devreme, Francis Mcomber fusese purtat În triumf pe brațele bucătarului, ale servitorilor, ale jupuitorului și ale hamalilor, de la marginea câmpului până la cortul său. Cei care cărau armele nu participaseră la această demonstrație. După ce băștinașii l-au lăsat jos, el le-a strâns mâinile, s-a lăsat felicitat și apoi a intrat În cort și s-a așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
unui film la cinematograf. Apoi muri. Râul mare cu două brațe Partea Întâi Trenul merse mai departe, până dispăru din vedere În spatele unui deal acoperit cu trunchiuri arse de copaci. Nick stătea pe legătura de pânze și așternuturi pe care hamalul o dăduse jos din vagon. Nu se vedea nici urmă de oraș, nimic În afară de șine și de ținutul ars. Cele treisprezece localuri care se aliniaseră cândva pe singura stradă din Seney dispăruseră fără urmă. Fundația hotelului Mansion House se ivea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
era fierbinte, dar Nick era fericit. Simțea că lăsase totul În urmă, nevoia de a gândi, nevoia de a scrie, multe alte nevoi. Le lăsase pe toate În spate. Lucrurile se schimbaseră din clipa În care coborâse din tren și hamalul Îi aruncase bagajul din vagon. Seney era ars, tot ținutul era ars și schimbat, dar nu conta. Nu se putea să fi ars chiar totul. Era sigur de asta. Merse de-a lungul șoselei, transpirând În soare, urcând ca să treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Am niște presimțiri Îngrozitoare câteodată. N-o să mai merg niciodată cu vreun rapid pe timp de noapte. Trebuie să existe și alte trenuri confortabile care nu merg așa de repede. Apoi trenul intră În Gare de Lyons, se opri și hamalii apărură pe la geamuri. Le dădui bagajele prin fereastră și apoi ne trezirăm pe culoarul lung și obscur, iar doamna din America se lăsă În grija unuia dintre cei trei angajați de la Cook’s, care-i spuse: — Doar o clipă, doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și apoi ne trezirăm pe culoarul lung și obscur, iar doamna din America se lăsă În grija unuia dintre cei trei angajați de la Cook’s, care-i spuse: — Doar o clipă, doamnă, să mă uit pe listă după numele dumneavoastră. Hamalul aduse un căruț și așeză bagajele unele peste altele, apoi eu și soția ne luarăm rămas-bun de la doamna din America, al cărei nume tocmai fusese găsit de angajatul Cook’s pe o pagină tipărită, dintr-un maldăr de alte pagini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
soția ne luarăm rămas-bun de la doamna din America, al cărei nume tocmai fusese găsit de angajatul Cook’s pe o pagină tipărită, dintr-un maldăr de alte pagini tipărite, pe care le băgă Înapoi În buzunar. Noi Îl urmarăm pe hamal de-a lungul peronului de ciment. La capăt era o poartă și un bărbat controla biletele. Ne Întorceam la Paris ca să ne stabilim În locuințe separate. O idilă alpină Dacă coborai În vale chiar și dis-de-dimineață, tot era cald. Soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
domnul Wheeler. Trenul ajunge-n patruzeci de minute. Dacă urci cu mine Îți dau o sută de franci. — Nu mai vorbiți așa, domnule. Voi fi nevoită să-l rog pe conductor să aibă o discuție cu dumneavoastră. — Păi, nu pe hamal Îl vreau. Și nici pe polițist și nici pe unu’ din băieții ăia care vând țigări. Te vreau pe tine. Dacă continuați să vorbiți așa, o să vă rog să plecați. N-aveți voie să stați aici și să vorbiți așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Chelnerița se prefăcu că nu-l aude. — Mademoiselle, strigă din nou. Chelnerița veni la masă: — Doriți ceva? — Foarte tare. Îți dau trei sute de franci. — Sunteți Îngrozitor. — Trei sute de franci elvețieni. Se Îndepărtă și domnul Wheeler o urmări cu privirea. Un hamal deschise ușa. Era cel care se ocupa de bagajele domnului Wheeler. — Sosește trenul, domnule, Îi spuse-n franceză. Domnul Wheeler se ridică: — Mademoselle! strigă. Chelnerița se-ndreptă spre masă. — Cât face vinul? — Șapte franci. Domnul Wheeler scoase opt franci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Sosește trenul, domnule, Îi spuse-n franceză. Domnul Wheeler se ridică: — Mademoselle! strigă. Chelnerița se-ndreptă spre masă. — Cât face vinul? — Șapte franci. Domnul Wheeler scoase opt franci și-i lăsă pe masă. Își Îmbrăcă haina și-l urmă pe hamal spre peron, unde continua să ningă. — Au revoir, mademoiselle, spuse. Chelnerița se uită după el. E urât, se gândi, urât și Îngrozitor. Trei sute de franci pentru o chestie care nu mă costa nimic. De câte ori n-am făcut-o pe gratis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Johnson. Și ceilalți domni de față? — Ei sunt căsătoriți. — Vă place să fiți căsătorit? Îl Întrebă Johnson pe unul din ceilalți conductori. — Poftim? — Căsătoria, vă place? — Oui. C’est normale. — Exact, spuse Johnson. Et vous, monsieur? — Ça va, spuse celălalt hamal. — Pour moi, spuse Johnson, ça ne vas pas. — Domnul divorțează, le explică primul conductor. — A, făcu al doilea. Aha, făcu și al treilea. — Ei, se pare că subiectul s-a cam consumat. Nu vă interesează problemele mele, Îi spuse primului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cu Pată Neagră, Vaselină, Limbă și Os-de-pește? Unde erau gemenii Loot și Bootie care fumau țigări de foi și bunica lor cea nebună? Chiar se Înecaseră sau au fost Împușcați În apă? Erau Încă În viață dar lucrau acum ca hamali, muncitori la conducte sau depistau bombe? Se aflau oare În junglă chiar În momentul ăsta, ascunzându-se În siguranță, În timp ce soldații treceau pe lângă ei vânând capre? Prin intermediul Conștiinței Celorlalți puteam să văd unde se aflau. Exista un loc În junglă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
trezit din somn și bivoli negri îi traversau drumul pentru a se afunda în mâlul răcoros de pe marginea apei. După un cot al râului, zări o mogâldeață afundată în apă până la subsuori, cu glugă pe cap și umeri, ca a hamalilor. Cu grabă și fără zgomot se mișca prin vâltoare, de colo-colo. I se deslușeau doar mâinile, care culegeau icoanele plutitoare și le băgau într-o traistă. Era un hoț de icoane și probabil se ducea apoi la iarmaroc să le
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
trezit din somn și bivoli negri îi traversau drumul pentru a se afunda în mâlul răcoros de pe marginea apei. După un cot al râului, zări o mogâldeață afundată în apă până la subsuori, cu glugă pe cap și umeri, ca a hamalilor. Cu grabă și fără zgomot se mișca prin vâltoare, de colo-colo. I se deslușeau doar mâinile, care culegeau icoanele plutitoare și le băgau într-o traistă. Era un hoț de icoane și probabil se ducea apoi la iarmaroc să le
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
alt chip. Ceea ce mă duce - în mod pertinent - la subiectul vioiciunii, vigorii și vitalității. Nu pot să mă gândesc la nimeni care, în zilele noastre (în general nu pot să mă gândesc la nimeni din zilele noastre) -poate cu excepția unor hamali din port, a unor generali de armată sau marină pensionați, ori a unor băiețandri care-și măsoară dimensiunile bicepșilor-repet, nu pot să mă gândesc la nimeni altcineva care să mai creadă în calomnia lipsei de robustețe atribuită poeților. Sunt pregătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
de fel de cazuri. Procesul lui Subotin m-a tulburat profund. Totul s-a petrecut la Cernăuți, pe Don. Subotin lucra la debarcader, era angajat ca brigadier la antrepozitele de mărfuri, având În subordinea sa o echipă alcătuită din doisprezece hamali. Mașa vru să-i atragă atenția oaspetelui că Orașul Cernăuți nu-i așezat pe Don și că acolo nu trece nici un fel de fluviu, ci doar un râuleț insignifiant, dar, ca să nu mai complice lucrurile, preferă să tacă. De altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
numește Don. „Și apoi, gândi ea, dacă Îl Întrerup la fiecare frază, nici până mâine nu termină ce are de povestit și mai stau cine știe cât timp aici cu el pe cap...“ - La noi, ca și la voi, continuă oaspetele, viața hamalilor e dură. Cât câștigă, atâta beau. Evenimentele s-au derulat cu zeci, dacă nu chiar sute de ani În urmă. De altfel, la noi, preciză el, noțiunea de timp e relativă. Uneori sunt ani ce au mărimea unui secol sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cresta pielea cu briceagul sau Își făcea arsuri pe mâni cu mucul de țigară. În zilele Însorite, Își arde degetele de la mâini, expunându-le sub o lupă. Își ținea palma nemișcată deasupra paharului cu spirt până pielea Îi lua foc. Hamalii Îl aplaudau. Marinarii de pe vase le țineau și ei isonul. Mirosul de carne arsă se amesteca Învălmășindu-se cu alte mirosuri iuți, specifice unui oraș portuar. Ippolit nu schița nici un gest, lăsând ca fascicolul de lumină să-i perforeze carnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]