307 matches
-
hangița. „Am întrebat-o când se întoarce bărbatul ei, fiindcă v-ar prii o litrădouă de Grasă de Cotnari. Vi le aduc eu”. „Nici chiar așa. Om mai trece noi pe aici” - a replicat arendașul, adresându-i un zâmbet ademenitor hangiței. Nici ea nu a rămas datoare... ― Cred că din acea clipă vizitele la han nu mai erau în doi, ci doar câte unul singur - a vorbit același guraliv dintre concentrați. ― Asta nu ți-oi putea spune, dar hangița a stat
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
zâmbet ademenitor hangiței. Nici ea nu a rămas datoare... ― Cred că din acea clipă vizitele la han nu mai erau în doi, ci doar câte unul singur - a vorbit același guraliv dintre concentrați. ― Asta nu ți-oi putea spune, dar hangița a stat pe ghimpi până musafirii au ieșit pe poartă. Cu sufletul și mintea năpădite de întrebări și temeri, a alergat la bucătărie. Băiatul ședea în preajma lotrului, cu o găleată plină cu zăpadă din care punea pe un șervet înfășurat
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
o umflat de nu mai încape în mânecă și s-o învinețit toată. Uite și mata. Și arde ca plita!” „S-o trezit măcar oleacă?” „Nuuu. Trebuie să-l asculți cu urechea ca să vezi dacă mai suflă...” În acest timp, hangița tremura ca varga. A pus mâna pe fruntea lotrului. Dogorea. Apoi a ridicat șervetul de pe brațul gangrenat. Speriată, s a dat un pas înapoi! „Ce-o avea la mână de i s-o umflat și s-o înnegrit așa? Să
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
pe la spate, că altfel...” „Petruță, du-te și vezi de cai și vite. Or fi flămânde și însetate”... Trecuse deja de nămiază și lotrul n-a dat nici un semn de viață. Răsufla din ce în ce mai anevoie. Vinețeala se întindea văzând cu ochii. Hangița plângea mocnit, frecându-i fruntea și mâna sănătoasă... Privea la chipul lui, care încet-încet devenea pământiu. Atunci si-a apropiat urechea de pieptul lotrului, dar nu a simțit nici un semn de viață... A sărit ca arsă și a alergat la
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ai uitat cine era mortul? Cum te apuci tu să îngropi la vedere pe șeful lotrilor, căutat de toată floarea poterilor? - a întrebat țârcovnicul. ― Ei? - a răsunat îndemnul omului cu afinata. ― Se înnoptase de-a binelea - a reluat vorba povestitorul. Hangița nu-și mai putea ogoi plânsul. Petruță ședea nemișcat la capul lotrului. După multă vreme, printre hohotele de plâns, Irinuța a întrebat: „Și acum ce facem, Petruță? Unde îl îngropăm? Mare pedeapsă mi-ai dat, Doamne! Învață-mă ce să
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
să-l îngropăm... mamă Irinuță”. „Da’ unde, băiete? Undeee?” - a întrebat ea, frângându-și mâinile. „Întâi, hai să-l îmbrăcăm și ne-om mai gândi”. S au chinuit multă vreme până au reușit să-l îmbrace. Când au terminat treaba, hangița a întrebat din nou, printre lacrimi: „Spune, Petruță, unde putem să-l îngropăm?” „Știu un loc în pădure, sus în deal, da’ nu-l pot duce așaaa... în spate. Doar cu sania, că-i departe... „Și nu s-a cunoaște
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
una din dimineți, jandarul, însoțit de un străin, s-au oprit în poarta hanului. Au venit cu o trăsură. „Bună dimineața, Irinuță. Ești singură? Unde ți-i bărbatul?” - a întrebat jandarul. „Unde să fie? Cu treburi pe la Huși” - a răspuns hangița, albă ca varul. „De când este plecat?” - a întrebat-o străinul. „Apoi ar cam fi vreo săptămână. „Și cu ce a plecat, fiindcă l-am văzut pe băiat ieșind cu căruța din curte?” - a intervenit jandarul. La auzul acestei întrebări, Irinuța
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Urcă în trăsură și hai cu noi!” - a poruncit străinul. Irinuța, tremurând ca varga, a urcat între cei doi bărbați. „Unde ți-i ogorul la care s-a dus băiatul?” - a întrebat-o jandarul. „Peee... Pe <Drumul hoților>” - a răspuns hangița cu greu. „Știi unde-i acest drum?” - l-a întrebat străinul pe cel de pe capră. „Știu, domnule”. „Atunci, hai pe Drumul hoților” - i-a poruncit străinul. În scurtă vreme se aflau la capul ogorului. „Strigă-l pe băiat să vină
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
drum?” - l-a întrebat străinul pe cel de pe capră. „Știu, domnule”. „Atunci, hai pe Drumul hoților” - i-a poruncit străinul. În scurtă vreme se aflau la capul ogorului. „Strigă-l pe băiat să vină fuga încoace” - i-a poruncit jandarul hangiței. „Petruțăăă! Petruțăăă! Vino încoaceee!” - l-a strigat hangița... Băiatul a privit spre trăsură. La început nu și-a dat seama despre ce ar putea fi vorba. Când însă l-a văzut pe jandar, s-a speriat. „Cred că știu de ce
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
capră. „Știu, domnule”. „Atunci, hai pe Drumul hoților” - i-a poruncit străinul. În scurtă vreme se aflau la capul ogorului. „Strigă-l pe băiat să vină fuga încoace” - i-a poruncit jandarul hangiței. „Petruțăăă! Petruțăăă! Vino încoaceee!” - l-a strigat hangița... Băiatul a privit spre trăsură. La început nu și-a dat seama despre ce ar putea fi vorba. Când însă l-a văzut pe jandar, s-a speriat. „Cred că știu de ce au venit după mine... Doamne! Ce să fac
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
iute armăsarul cel sur și, cât ai clipi, se afla deja călare pe el. Abia când cal și călăreț dispăreau în codru, jandarul a dus pușca la ochi și a tras un foc de armă. De ce? Numai el știa... Speriată, hangița și-a dus mâinile la ochi și a început să plângă. Știa unde s-a dus băiatul... „De-acum nu-l voi mai vedea. Doar cine știe când și cum...” Străinul, cu vădite semne de enervare, a privit mustrător la
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
prea multă vreme și se aflau deja în inima pădurii, lângă prăpastie. La câțiva pași se vedea o foaie de cort întinsă, care părea că acopere ceva... Au coborât din trăsură. Un miros puternic de hoit a făcut-o pe hangiță să-și ducă mâna la nas... „Vino mai aproape” - a invitat-o străinul, ridicând foaia de cort... De ar fi văzut un pluton de execuție cu puștile îndreptate spre ea și nu ar fi reacționat așa cum a făcut-o în fața
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
dus mâinile la ochi și, cu un icnet de spaimă, s-a întors cu spatele. Străinul o urmărea cu atenție. „Întoarce-te cu fața și spune dacă recunoști vreunul dintre aceste două cadavre?” - a poruncit străinul, nescăpând-o din ochi. Hangița s-a întors doar pe jumătate... A privit la cadavre, dar nu a spus nimic. „Ei? Vorbește! I-ai recunoscut?” - a îndemnat-o jandarul. Hangița a scâncit și, cu mâna la nas, a răspuns: „Îmmm... Daaa... Unul este soțul meu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
spune dacă recunoști vreunul dintre aceste două cadavre?” - a poruncit străinul, nescăpând-o din ochi. Hangița s-a întors doar pe jumătate... A privit la cadavre, dar nu a spus nimic. „Ei? Vorbește! I-ai recunoscut?” - a îndemnat-o jandarul. Hangița a scâncit și, cu mâna la nas, a răspuns: „Îmmm... Daaa... Unul este soțul meu și celălalt esteee...” „Cine?” - a întrebat străinul, răstit. „Unnn...” „Cine?” - a întrebat-o din nou străinul, cu voce aspră. „Și unul care venea...” „Când venea
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
în când”. „Cine era?” „Nuuu... Nu știu”. „Asta o știm noi. Era șeful lotrilor din codru și amantul tău. Dar, deocam dată e deajuns. Mergi cu noi la poliție și acolo ai să vorbești mai mult.” La auzul acestor cuvinte, hangița a început să plângă în hohote. „Dumneata mergi și caută-l pe băiat” - i s-a adresat străinul jandarului... Ce s-a întâmplat mai departe, nu vă pot spune... ― Eu cred că trebuie să-i mulțumim camaradului nostru pentru o
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Iașul ista-i mare și Doamne ferește să nu faci vreo primejdie!” Cu zâmbetul pe buze, pasul a devenit deja mai ușor. Trec de Hanul Trei Sarmale, de unde parcă și aud întrebarea lui Costică, feciorul cel mare al Ecaterinei Luca - vestita hangiță - “Mamă, da’ care-i partea mea din toată moștenirea asta?” Răspunsul hangiței te lasă fără replică: “Măi băiete! Vezi tu drumul ista cât îi di lung șî cât îi di lat? Tăt îi a’ tău!” Costică a priceput spusa jupânesei
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
zâmbetul pe buze, pasul a devenit deja mai ușor. Trec de Hanul Trei Sarmale, de unde parcă și aud întrebarea lui Costică, feciorul cel mare al Ecaterinei Luca - vestita hangiță - “Mamă, da’ care-i partea mea din toată moștenirea asta?” Răspunsul hangiței te lasă fără replică: “Măi băiete! Vezi tu drumul ista cât îi di lung șî cât îi di lat? Tăt îi a’ tău!” Costică a priceput spusa jupânesei și a luat “drumul” Buciumului... N-a făcut, însă, prea multă cale
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
cu o lume a obiectelor frustă, ca și aurorală, În același timp vitală și spiritualizată. În registrul senzorial, carnalul și vegetalul Își dau mîna pentru a contura profilul aburos al obiectului, haloul lui liric: oglinzi brune oglinzi roșcate ca fața hangiței oglinzi cum sunt copitele căprioarelor scrise În munți oglinzi cu piatră vînătă ca frunza viței oglinzi adolescente ca frunți... Succesiv, reveria concentrează În spațiul oglinzii imagini ale naturii luxuriante („am văzut Încolăcindu-se În voi frunzele șerpii”) coabitînd cu suave
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
aibă în grijă dorințele lor în timpul drumului. Un convoi vesel și zgomotos, înarmat cu toate cele pentru a face față unor eventuale întâlniri nedorite. Imediat după căderea serii s-au oprit la hanul poștei, iar acolo, în fața șemineelor aprinse, unde hangița pusese să se perpelească pulpe de porc, începură să vorbească, să bea, să povestească aventuri adesea născocite de dragul de a se ului unul pe altul. Tommaso nu se lăsa mai prejos, participa și el la o astfel de întrecere, exagera
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ascunde un cifru neștiut nici măcar de povestitor, dar care are credința că cifrul există, este cel mai bine evidențiat în La hanul lui Mânjoală. Un lucru este evident e faptul că din La hanul lui Mânjoală ies toate hanurile și hangițele sadoveniene, însă povestitorul moldovean a asimilat superficial și comod lecția marelui maestru. Motivul abordat este tot al magicului erotic, dar într-o compoziție cu o artă atât de savantă încât iluzia realului pare perfect plauzibilă. Aspirația autorilor de artă fantastică
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
imaginație, nici neliniști metafizice. Astfel practicile magice ale cocoanei Marghioala pot acționa asupra lui, poruncitor, la nivelul senzației fără frământări. Bărbatul care se ducea să se însoare cu fata polcovnicului Iordache face un popas la hanul Mânjoalei. Emanația senzuală a hangiței se complică cu elemente exterioare; obsesia ispitei se prelungește pe planul fantasticului cu potriviri ale hazardului, în care prezența diavolului se întrupează într-un cotoi și un ied; aceștia par emisari la dispoziția femeii, care lucrează asupra tânărului cu mijloace
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
fi tăinuită (la nivelul textului), cu o artă a dialogului presărat de echivocuri prin nimic mai prejos ca aceea a lui Creangă și nedepășind, ca și în cazul aceluia, marginile bunei cuviințe verbale. Psihologia tânărului încă necopt și a experimentatei hangițe sunt sugerate fără cusur, printr-un minimum de replici și comentarii subsecvente ale naratorului. Nu se știe cine, norocul sau poate nenorocul (încă una din ambiguitățile stării de spirit ce-i prezidează acțiunile), face ca impulsul pentru aventura erotică a
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
urmează a se logodi cu fiica polcovnicului Iordache, eroul nu rezistă tentației de a face un scurt popas. Nu atât nevoia odihnei îl determină a se opri din drum, cât mai ales dorința tiranic obscură de a o vedea pe hangiță. Admirația tulbure pe care o are pentru aceasta transpare în gândurile care îl încolțesc, reflectând la cele ce se spun pe seama hangiței, la legenda ce-o învăluie. În acest mod pregătit sufletește, într-o uitare deplină de sine, precum un
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
îl determină a se opri din drum, cât mai ales dorința tiranic obscură de a o vedea pe hangiță. Admirația tulbure pe care o are pentru aceasta transpare în gândurile care îl încolțesc, reflectând la cele ce se spun pe seama hangiței, la legenda ce-o învăluie. În acest mod pregătit sufletește, într-o uitare deplină de sine, precum un alt Ulise, un Ulise al spațiului balcanodunărean, eroul nostru se trezește la han, unde, hangița îl prinde cu totul în mrejele farmecului
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
reflectând la cele ce se spun pe seama hangiței, la legenda ce-o învăluie. În acest mod pregătit sufletește, într-o uitare deplină de sine, precum un alt Ulise, un Ulise al spațiului balcanodunărean, eroul nostru se trezește la han, unde, hangița îl prinde cu totul în mrejele farmecului său. Și de această dată irezistibila forță de atracție a femeii se concentrează mai ales în privire. Cu totul fascinat de chipul veșnic tânăr, tânărul bărbat nu-și poate reprima impulsul de a
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]