770 matches
-
cam sună vântul a ninsoare... mormăi alt mesean, cu o blană de oaie pe umeri, ducând la gură o carafă de vin. Călărețul descălecă, legă frâul calului de stinghia anume pusă Într-o lature și intră În han. Neculai Angheluță, hangiul acestui loc de peste douăzeci de ani, se lumină la față. - Greu te mai aduc pașii pe la noi, căpi... - Ziua bună și ție, jupân Angheluță! Îl Întrerupse Oană cu o Încruntare. Hangiul roși, dar continuă să vorbească repede: - Miel proaspăt la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Într-o lature și intră În han. Neculai Angheluță, hangiul acestui loc de peste douăzeci de ani, se lumină la față. - Greu te mai aduc pașii pe la noi, căpi... - Ziua bună și ție, jupân Angheluță! Îl Întrerupse Oană cu o Încruntare. Hangiul roși, dar continuă să vorbească repede: - Miel proaspăt la proțap, friptură de vițel, vin de-ăl de știi matale, oștene... - Adă și-om vedea! răspunse căpitanul, așezându-se la o masă mai ferită, În colț. Afară se auzi huruit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Adă și-om vedea! răspunse căpitanul, așezându-se la o masă mai ferită, În colț. Afară se auzi huruit de rădvan cu patru cai, oprind cu un „brrrrr” lung al vizitiului, care sări de pe capră și strigă, din ușă, către hangiu: - Ceva de-ale mâncării și o putină de apă pentru drum! - Da’ unde te grăbești așa, măi Ionuț? Întrebă Angheluță curios. Ionuț era un flăcău Încă necopt, la vreo șaptesprezece ani, și se afla acum la primul lui drum mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
-i e degrabă să ajungă la Cetatea de Scaun. Că mâine, pare-mi-se, frate-său pleacă taman În Italia ca trimis al Măriei Sale. Așa că, iaca. Ce să mă știu face? Trei meseni care terminaseră de mâncat se ridicară, plătiră hangiului și Încălecară. Din colțul lui, căpitanul privi lung În urma lor. Ciudat, nu schimbaseră o vorbă Între ei, iar vinul lui Angheluță, e știut, nu Înnoadă, ci deznoadă limbile. Cei trei duceau cu sine un gând numai de ei știut. Hangiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
hangiului și Încălecară. Din colțul lui, căpitanul privi lung În urma lor. Ciudat, nu schimbaseră o vorbă Între ei, iar vinul lui Angheluță, e știut, nu Înnoadă, ci deznoadă limbile. Cei trei duceau cu sine un gând numai de ei știut. Hangiul sosi cu friptura de vițel și cu o carafă de vin. - Așa da, zise căpitanul, mai vii de-acasă... - Și matale, măi Ionuț, zise hangiul, ai să primești imediat de-ale gurii pentru drum, numai să vii cu oalele Înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Înnoadă, ci deznoadă limbile. Cei trei duceau cu sine un gând numai de ei știut. Hangiul sosi cu friptura de vițel și cu o carafă de vin. - Așa da, zise căpitanul, mai vii de-acasă... - Și matale, măi Ionuț, zise hangiul, ai să primești imediat de-ale gurii pentru drum, numai să vii cu oalele Înapoi! - Se poate, jupân Angheluță? se arătă jignit băietanul. În puțină vreme, hangiul ieși cu oalele aburinde și cu un burduf de apă, ajutându-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Așa da, zise căpitanul, mai vii de-acasă... - Și matale, măi Ionuț, zise hangiul, ai să primești imediat de-ale gurii pentru drum, numai să vii cu oalele Înapoi! - Se poate, jupân Angheluță? se arătă jignit băietanul. În puțină vreme, hangiul ieși cu oalele aburinde și cu un burduf de apă, ajutându-l pe Ionuț să le așeze În rădvan. Se auzi apoi chiuitul flăcăului, plesnetul biciului, și trăsura porni mai departe, pe drumul mare al Sucevei. Căpitanul mâncă friptura cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
al Sucevei. Căpitanul mâncă friptura cu poftă și dădu pe gât carafa de vin. În han mai rămăsese doar Angheluță, dar asta nu putea dura mult, căci hanul era mai tot timpul plin, fie zi, fie noapte. - Iertare, căpitane... spuse hangiul, roșind din nou. Mă luă gura pe dinainte. De bucurie că te văd Întreg, după treaba aceea crâncenă de peste Nistru. Se povestește de dumneata pe la focurile de tabără și prin hanuri. Toți se laudă că te cunosc... Că au să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
ploii, Încercând să se adăpostească sub streșinile caselor. Întârzie mai mult la un colț de stradă, privind atent În urma lui. Nu-l urmărea nimeni. Porni mai repede spre lumina unui alt han, care avea grajduri. La scurt timp, ieși Împreună cu hangiul și aleseră unul dintre cai, un murg care nu bătea la ochi nici prin mărime, nici prin culoare. Îl plăti, așteptă ca doi dintre slujitorii hangiului să aducă șaua și harnașamentele, verifică curelele și Încălecă. Tropotul se pierdu repede pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
repede spre lumina unui alt han, care avea grajduri. La scurt timp, ieși Împreună cu hangiul și aleseră unul dintre cai, un murg care nu bătea la ochi nici prin mărime, nici prin culoare. Îl plăti, așteptă ca doi dintre slujitorii hangiului să aducă șaua și harnașamentele, verifică curelele și Încălecă. Tropotul se pierdu repede pe drumul pietruit care urca spre munți. Zgomotul mării nu se mai auzea. Dar se auzea foșnetul pădurilor sub ploaie, Întocmai ca al codrilor Moldovei la sosirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
lângă palat. Cu toate acestea, numărul cailor din grajd nu indica vreo escortă. Așadar, nu era vorba de un personaj foarte important. Cu toate acestea, situația ridica prea multe Întrebări. Tachibana intră În han și bătu cu sabia În tejghea. Hangiul, un om În jur de cincizeci de ani, scund și rotofei, sosi În grabă și Înlemni văzându-i pe vizitatori. Erau cu toții echipați cu armuri yoroi, compuse din cuirase de fier lăcuit, umerare sode din plăci articulate, apărătoare de brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
și fuste de zale articulate, care le apărau pulpele și pântecele. Pe cap purtau căști de luptă cu shikoro, apărătoare de ceafă. Înfățișarea lor era, Într-adevăr, Înfricoșătoare. Și, mai mult decât atât, confirma zvonurile despre războiul care tocmai Începuse. Hangiul rămase În pragul bucătăriei, fără a Îndrăzni să facă un pas. - Numele meu este Genki Tachibana, spuse samuraiul cu glas răstit. Vreau să știu cine a sosit cu trăsura de afară. - Nimeni, Înălțimea Voastră... adică... - Nimeni? ridică sprâncenele Tachibana. - Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
se scurseră fără ca altceva să se mai Întâmple. Oan-san rămase și el nemișcat, cu lama sabiei coborâtă spre pământ, atent la toate zgomotele din jur. Midori era parcă prizoniera unei lumi imposibile, În care toate se Întâmplaseră mult prea repede. Hangiul rămăsese lângă ușă, Încercând să-și stăpânească tremurul Întregului corp. Lumina de afară deveni cu o pană de Înger mai intensă. Zorii soseau, În sfârșit, după o călătorie prea lungă prin nesfârșirea nopții. Copilul Albastru făcu prima mișcare, o mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
deveni cu o pană de Înger mai intensă. Zorii soseau, În sfârșit, după o călătorie prea lungă prin nesfârșirea nopții. Copilul Albastru făcu prima mișcare, o mișcare lentă, aproape blândă, cu care readuse Katana În teaca de catifea de la spate. Hangiul făcu un pas Înapoi. Midori Își coborî privirile spre tatăl ei. Apoi se auzi un geamăt. Oan-san Își roti privirea peste Încăpere. Nu, nici unul dintre cei nouă samurai nu mai era În viață. Geamătul venea de la doamna Kaori Morishima. Oan-san
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Îi puse degetele pe frunte. Ardea. Atinse umărul infectat și răscolit de pumnalul samuraiului. Puține șanse. Dar merita Încercat. De la centura chimonoului scoase punga cu medicamente pe care o avea orice Ninja. Apăsă artera rănitei și spuse calm: - Apă fiartă. Hangiul rămase nemișcat, parcă hipnotizat de tot ce se Întâmplase Într-un timp atât de scurt. - Apă fiartă, repetă Oan-san. De data asta omul tresări violent, ca și cum ar fi fost Îmbrâncit de o ființă nevăzută, și o rupse la fugă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
plângi, da? Fetița dădu din cap afirmativ, dar nu ridică privirile. - Ai să mă ajuți cu tot ce Îți cer. Concentrează-te la ce Îți spun. Ești atentă? Fetița repetă gestul afirmativ. - Iei unul din pumnale și Îl rogi pe hangiu să-i țină vârful În foc. Aduci un vas cu apă și niște șervete. Nu pleci de lângă mine decât dacă te trimit undeva. Acum fugi. Până se Întoarseră Midori și hangiul, Oan-san dezveli umărul doamnei Kaori și presără un praf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
afirmativ. - Iei unul din pumnale și Îl rogi pe hangiu să-i țină vârful În foc. Aduci un vas cu apă și niște șervete. Nu pleci de lângă mine decât dacă te trimit undeva. Acum fugi. Până se Întoarseră Midori și hangiul, Oan-san dezveli umărul doamnei Kaori și presără un praf gălbui deasupra rănii. Apoi așteptă. După aproape două minute, făcu semn să i se Întindă pumnalul și lipi vârful, Încet, de părțile infectate. Bolnava gemu ușor, dar rămase inconștientă. Operațiunea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
minute. Apoi, băiatul ceru un bol cu apă În care turnă un alt praf, care se transformă Într-o materie vâscoasă, și așternu amestecul deasupra rănii. Spălă totul cu apă rece și improviză un bandaj strâns din feșele aduse de hangiu. - Du cadavrele În spatele hanului! Cheamă ajutoare și fă-le să dispară În felul În care vei vrea, porunci Oan-san, ridicându-se de lângă bolnavă. În afară de cel al lui Shigeru-san. Te ocupi de incinerarea lui și păstrezi urna cu cenușa până când cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
vedea În ce stare se află. Dacă rămâne În viață, o vei ține În camera de sus până când plecarea ei va fi organizată. Pentru toate astea, ești plătit chiar acum. Oan-san aruncă pe masă un pumn de bani de aur. Hangiul privi cu ochii măriți, făcu un pas În spate și spuse: - Iertare. Nu pot primi banii aceștia. Ar fi o jignire pe care nu mi-aș ierta-o. Nu pot primi nimic de la un luptător cum n-am văzut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
să mai văd În viața mea. Dacă vă pot ajuta cu ceva, este cea mai mare bucurie și cea mai bogată răsplată. Dar dacă aș primi bani de la un Ninja, aș dormi cu teamă câte nopți voi mai avea. Iertare. Hangiul se Înclină de câteva ori, cu privirile În jos, murmurând „iertare”, adună cu mâinile tremurânde banii de pe masă și Îi Întinse, cu ambele mâini, spre Oan-san. Acesta Îi primi Înapoi, fără a schița nici o reacție. - Midori! Fetița se apropie, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
și repezi, privind În jos. Oan-san așteptă. Încet, parcă uimită, Midori ridică privirile până când ajunse la chipul Copilului Albastru. - Așa, spuse tânărul. Privesc În jos doar cei Învinși. Ești o Învinsă? Fetița dădu repede din cap În semn că nu. Hangiul se Îndepărtă, mergând cu spatele, și dispăru În bucătărie. - Sper că mama ta va trăi. Ai de ales. Poți rămâne alături de ea, dar nimeni nu va avea grijă de tine, sau poți să vii cu noi spre Osaka. Și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
arhaico-mitică, în care un leneș „Dănilaș cel poznaș” (un antierou aproape) alungă spre Bosfor leul care ucidea turmele bătrânei Vineri, apoi, vrând să se însoare cu „fata de apă”, zâna Dunării, dispare înghițit de valuri, iar Pentr-o puică de hangiu relatează, într-un limbaj plin de regionalisme, povestea unei trădări și a unei răzbunări haiducești, Sân Gheorghe Nou debordează de o imaginație hâtră, demitizantă, enormă. Plictisit să își joace rolul sacru-eroic, Sfântul Gheorghe coboară în lume, „la făgădău”, ca să bea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
grupuri, sperând astfel să treacă munții fără să fie prădați. De parcă mare lucru li s-ar putea lua acestor zdrențăroși! răspunse șeful străjerilor, aruncând o privire disprețuitoare către mulțimea ce trecuse de poartă. Iar dacă scapă de tâlhari, au grijă hangiii noștri să termine treaba! adăugă el cu un rânjet. Dante mai urmări puțin grupul din priviri, apoi Încălecă din nou. - Unde trebuie să descărcăm daravera? Întrebă bargello după ce parcurseseră vreo sută de pași prin cetate, de parcă de abia aștepta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
inițial al hanului. Un zâmbet subțire apăra pe buzele poetului: era sigur că Guido impusese acel nume, era tipic pentru el. - Unde este mortul? Întrebă, dezmeticindu-se brusc din propriile gânduri. - Vino. Sus, În turn, au fost săpate câteva chilii. Hangiul le Închiriază călătorilor bogați, care vor să doarmă singuri. E Într-una din astea, la ultimul etaj. Dante mai șovăi o clipă: voia ca În minte să i se Întipărească o imagine limpede a ansamblului, Înainte să lunece În acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
asasinul le luase. Această ipoteză era Întărită de o pată Întunecată dintr-un colț al traistei, lângă un fragment dintr-o pană de scris distrusă. În cufăr se mai găseau o riglă din alamă și un compas. - Cheamă-l pe hangiu, zise către bargello. În scurt timp, acesta reveni Însoțit de un omuleț tremurător, care se apropie parcă lunecând pe lângă perete, În Încercarea evidentă de a se uita cât mai puțin la mort. Poetul Îi azvârli o privire cercetătoare. - Dumneata ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]