308 matches
-
un bubuit și-un pfff de depresurizare erupse din umărul lui Fidorous. Un piron negru, trăgând după el un cablu zbură peste valuri și străpunse rechinul chiar în spatele înotătoarei dorsale în timp ce doctorul făcu un salt în spate din pricina reculului. Un harpon. Un zgomot aproape de stânga mea mă făcu să tresar și să mă întorc surprins. Unul dintre butoaiele cu cărți de telefon și aparate de apelare rapidă sări, zbură peste punte, se răsturnă peste bord și goni în patinaj peste ocean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în patinaj peste ocean, după ludovicianul în retragere. — L-am nimerit! Fidorous își scoase șapca de pe cap și-o aruncă pe punte. — Ai văzut? Ți-am legat rechinul de-un butoi. Rumen la față și plin de adrenalină, bătrânul flutură harponul spre mine ca dovadă. — Tekisui și Susumu. E ca-n vechile povești, Eric, exact ca-n vechile povești. Am urmărit butoiul gol cum saltă, țopăie și împroașcă repede apă, îndepărtându-se pe valuri, apoi m-am lăsat să alunec încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și să-l trag în spate de la marginea navei. — Aia a fost..., am zis. Iisuse, se prefăcea mort? Fidorous se desprinse din brațele mele și se întoarse să vadă butoiul gonind pe marea liniștită. — Scout, coboară și mai leagă un harpon. Eric, tu va trebui să cârmești. Repede, haideți amândoi, mișcarea, mișcarea, mișcarea. O să prindem rechinul isteț al lui Eric. Am alergat pe scări spre puntea superioară în vreme ce Scout gonea pe scări în jos. — În față, zise ea, mimând o manetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
hurui. Am împins maneta, de încercare, și din corpul navei a ieșit o pară de fum negru. Nava porni înainte și eu am cârmit-o spre butoiul ce gonea pe apă. Fidorous apăru pe punte cu arma lui, luând un harpon de la Scout, care se apucă apoi să lege cu frânghie un alt butoi. Bătrânul urcă pe trambulina de la prora, se întoarse și-mi făcu din mână. — Mai repede, Omule de Tinichea. Haide, trebuie să ne apropiem de el. Înaintând viforos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
împins puțin maneta și Orpheus hurui ascuțit. Un fum negru ca funinginea ieși din țevile de eșapament, însă îl prindeam din urmă, reduceam simțitor distanța dintre noi și rechin. Scout strigă liber! și arma doctorului se declanșă cu un vâjâit. Harponul nimeri umbra rechinului chiar sub linia apei. Un al doilea butoi se desprinse de pe barcă și goni pe urmele primului, pe deasupra mării calme. — Da! Am redus puțin din presiunea asupra motorului, încetinindu-ne înaintarea. — Nu, strigă doctorul spre mine. Ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
către noi, totul uriaș și cenușiu și de nestăvilit. — Vine drept spre noi, m-am auzit strigând. Atacă barca. Scout, apucă-te de ceva. Eu m-am prins de marginea punții de control. — Dumnezeule, strigă doctorul. Țineți-vă bine. Vup. Harponul nimeri rechinul în înotătoare, dar ludovicianul nu încetini deloc, înaintă mai repede, ajunse mai aproape, tot mai aproape... Zgomotul sfâșietor de lemn zdrobit și Orpheus înclinat tare la babord. M-am prins de micul parbriz al ambarcațiunii, împingându-mă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Johnson. — Sigur, domnule, Îi spun și-mi bag mîna-n gheață ca să scot una rece. — Tu nu vrei una? Nu, domnule. Aștept pînĂ diseară. Deschisesem sticla și tocmai i-o Întindeam cînd am văzut un pește mare și maro, cu un harpon Înfipt În el, mai lung decît brațele Întinse ale unui om; l-am văzut ieșind din apă și repezindu-se la scrumbia din undiță. Era gros cît un buștean. — Slăbește-o! am strigat. — PĂi n-a prins-o, răspunde Johnson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
vedeau Înotătoarele deschise ca niște aripi purpurii și dungile roșii de pe solzii maro. Se ridica precum un submarin, și Înotătoarea de pe spinare a ieșit la suprafață, despicînd apa. Apoi a ieșit chiar În spatele momelii, și acum i se vedea și harponul lung bălĂbănindu-se deasupra apei. — Lasă-i momeala-n gură, spusei. Johnson și-a luat mîna de pe mînerul mulinetei, care a Început să vîjÎie, și bătrînul pește-cu-spadă s-a Întors și s-a scufundat; l-am văzut strălucind ca argintul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pornește vasul icnind și eram tare ocupat cu domnul Sing, dar În același timp mă uitam la cubanezul de la pupa bărcii, care se chinuia să țină rama Între țopăielile domnului Sing. SĂrea mai al dracu’ ca un delfin prins În harpon. I-am sucit brațul la spate și m-am lăsat cu greutate pe el, dar Îl sucisem prea tare, pentru că la un moment dat am simțit că s-a rupt. CÎnd i-am rupt brațu’, a scos un sunet ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
refuzat) sau Leandru însuși. Nu s-a consolat cu paharul de Pastis. Am reușit să mi-l fac ostil pe veci. Tare i-aș fi înfipt Ioanei Holda, în burta aia de balenă, una dintre săgețile africane. Ca pe-un harpon. Mă bucur că ajung acasă. S-a pornit o vîntoasă urîtă. Risipitoareo! mă întîmpină Tano. Îți risipești timpul. Mai fii harnică și ție însăți, mă ceartă cîinele meu, ținînd morțiș să-mi ajungă cu labele pe umeri. Nu! Nu sări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
general, raporturile dintre autohtoni și alogeni (migratori). Alături de cereale (grâu, mei), se mai cultivau pomi fructiferi, viță de vie, legume, plante textile (inul și cânepa) pentru îmbrăcăminte. Uleiurile și vinuri alese erau importate. S-au descoperit unelte de pescuit, undițe, harpoane, greutăți, în așezări din preajma râurilor, bălților și lacurilor, la Păcuiul lui Soare și Garvăn. O ocupație frecventă era albinăritul, practicat pe scară largă în obște-mierea și ceara de albine erau folosite în relațiile de schimb și la export, iar ceara
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de curte, albinăritul mierea și ceara erau folosite și pentru exportapoi pescuitul, în bălți și iazuri, pentru pește, și vânătoarea, pentru vânat (carnea și blănurile). S-au aflat în așezări și unelte de grădină: săpăligi, rame de hârleț, cosoare, undițe, harpoane. Ocupațiile menționate atestă caracterul stabil, sedentar, al gospodătriei țărănești, economia agrară variată. Terminologia legată de creșterea animalelor este tot latină.7 Mineritul-exploatarea bogățiilor subsolului, a minereurilor-a constituit o importantă ocupație în perioada aceasta. Valorificarea resurselor minerale, mai ales a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
poetul pe muncitorul petrolist: «Sondorule pașnic, sondorule uriaș, tu ești vânătorul de balene destoinic și corabia ta pescărească, gigantică, e Valea Prahovei cu care tu navighezi pe negrele, moartele mări subterane. Sondorule cu umeri largi și pumni groși, tu azvârli harponul de trei mii de-oca, (harponul cu sfredel ce-i zici „pistangă”) tu azvârli harpoanele sondelor negre În planeta noastră - balenă albastrăă» Poetul uită că oamenii noi nu se recrutează dintre eroii «excepționali» ai baladelor romantice, așa după cum ignorează de
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
sondorule uriaș, tu ești vânătorul de balene destoinic și corabia ta pescărească, gigantică, e Valea Prahovei cu care tu navighezi pe negrele, moartele mări subterane. Sondorule cu umeri largi și pumni groși, tu azvârli harponul de trei mii de-oca, (harponul cu sfredel ce-i zici „pistangă”) tu azvârli harpoanele sondelor negre În planeta noastră - balenă albastrăă» Poetul uită că oamenii noi nu se recrutează dintre eroii «excepționali» ai baladelor romantice, așa după cum ignorează de asemenea că noutatea omului nou nu
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
corabia ta pescărească, gigantică, e Valea Prahovei cu care tu navighezi pe negrele, moartele mări subterane. Sondorule cu umeri largi și pumni groși, tu azvârli harponul de trei mii de-oca, (harponul cu sfredel ce-i zici „pistangă”) tu azvârli harpoanele sondelor negre În planeta noastră - balenă albastrăă» Poetul uită că oamenii noi nu se recrutează dintre eroii «excepționali» ai baladelor romantice, așa după cum ignorează de asemenea că noutatea omului nou nu constă În forța exterioară pe care o are În
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
acoperit de jetul clocotitor al balenei înfuriate; vîslașul acesta e pe punctul de a sări, ca într-o prăpastie. întreaga scenă e remarcabilă, veridică și sugestivă. Coșul cu saule, pe jumătate golit, plutește pe marea spumegîndă; mînerele de lemn ale harpoanelor strîmbate dănțuie pieziș pe valuri; pe fețele marinarilor care înoată în preajma balenei se citește groaza, felurit redată; iar undeva în negura furtunii, se profilează corabia ce se apropie de scenă. Am putea descoperi grave defecte în redarea detaliilor anatomice ale
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
balenă lîngă bordul ei; corabia, al cărei echipaj se pregătește să despice monstrul, se apleacă asupra lui, cum s-ar apleca peste un chei; altă ambarcațiune, părăsind în mare grabă această scenă vie, pornește în urmărirea balenelor aflate la distanță. Harpoanele și lănciile sînt întinse, gata să fie azvîrlite; trei vîslași tocmai înfig catargul în etambreu; iar între timp mica ambarcațiune, legănată de ruliu, se înalță pe jumătate din apă, aidoma unui cal care se cabrează. Fumul ieșit din cazanul în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ceruri antarctice m-am urcat la bordul corabiei Argo și m-am alăturat celor care urmăreau steaua Cetus, aflată hăt-departe, dincolo de constelația Hidrei și de cea a Peștelui-zburător. Cu o ancoră de fregată în loc de zăbală și ca niște vîrfuri de harpon în chip de pinteni, aș fi vrut să pot încăleca pe balena aceea și să mă avînt în cele mai înalte ceruri, ca să văd dacă fabuloasele lor lumi își au sau nu tabăra cu nenumărate corturi dincolo de raza privirii mele
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
din axul calupului. Saula e înfășurată cu mare grijă cînd e pusă în coș, deoarece pînă și cel mai mic nod ar putea provoca zmulgerea brațului, piciorului sau întregului trup al vreunui marinar aflat în calea ei, în clipa lansării harponului. Anumiți harponiști pierd aproape o dimineață întreagă ridicînd cît mai sus saula și lăsînd-o apoi în jos, printr-o macara, pînă la coș, așa fel ca să evite orice noduri și încrețituri posibile. în ambarcațiunile balenierelor englezești sînt folosite două coșuri
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
a capătului de jos este necesară din două motive - întîi: pentru a înlesni legarea unei parîme suplimentare, aruncată dintr-o altă ambarcațiune, în cazul cînd balena rănită ar plonja adînc, amenințînd să tragă după ea toată saula atașată inițial la harpon; în aceste cazuri, balena este firește „pasată“ de la o ambarcațiune la alta, întocmai ca o balercă de bere, deși prima ambarcațiune rămîne în preajmă, pentru a-i da ajutor celeilalte. în al doilea rînd, acest aranjament este indispensabil ca măsură
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
bucată lungă de zece pînă la douăzeci de stînjeni, după care saula își urmează drumul în sens invers, spre pupa, de-a lungul celeilalte copastii, pentru a fi legată de „firul scurt“ - cum e denumită bucata de saulă fixată de harpon; dar înainte de asta, „firul scurt“ trece printr-o serie întreagă de operațiuni tainice, prea plicticoase pentru a fi redate aici. în felul acesta saula învăluie întreaga ambarcațiune într-o rețea complicată, încolăcindu-se și răsucindu-se în toate direcțiile. Toți
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
indieni pe ale căror brațe se încolăcesc șerpii cei mai periculoși. Nici un fiu născut de o mamă muritoare nu se poate așeza, prima oară, în acest labirint de cînepă, fără să se gîndească, în timp ce trage din răsputeri la rame, că harponul ar putea să țîșnească din clipă în clipă, dezlănțuind lațurile astea oribile, ca niște fulgere circulare: pus într-o asemenea situație, el nu poate să nu simtă un fior ce-i face să tremure ca o gelatină pînă și măduva
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
nasc cu lațul la gît; doar cînd sînt prinși în vîrtejul unei morți grabnice și neașteptate, muritorii își dau seama de pericolele tăcute, subtile și veșnic prezente ale vieții. Iar dacă ești filozof, chiar așezat într-o ambarcațiune, lîngă un harpon, nu vei simți în adîncul inimii tale mai multă spaimă decît aceea pe care ai încerca-o stînd în fața focului din cămin, lîngă un vătrai. Capitolul LX STUBB OMOARĂ O BALENĂ Dacă pentru Starbuck apariția sepiei era un semn rău
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
din cămin, lîngă un vătrai. Capitolul LX STUBB OMOARĂ O BALENĂ Dacă pentru Starbuck apariția sepiei era un semn rău, pentru Queequeg era cu totul altceva. Ă Cînd vezi pe sepie, vezi îndată și pe cașalot, zise sălbaticul ascuțindu-și harponul, la prova ambarcațiunii sale readuse la bord. A doua zi, marea fiind neobișnuit de calmă, sub soarele înăbușitor, oamenii de pe Pequod se luptau din greu cu somnul, la care îi îmbia o astfel de pustietate, mai ales că n-aveau
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
timp, Stubb, păstrîndu-și locul de comandă, continua să-și îndemne echipajul la atac, fără a înceta să pufăie din pipă. Oamenii vîsleau și se opinteau ca niște apucați, pînă cînd auziră porunca mult așteptată: Ă Ridică-te, Tashtego! Atinge-o! Harponul fu lansat. Ă înapoi peste tot! Oamenii vîsliră înapoi; în aceeași clipă, ceva fierbinte trecu șuierînd pe lîngă încheieturile tuturor: era saula fermecată. Cu o clipă înainte, Stubb o mai răsucise de două ori în jurul tamburului, de unde, din pricina rapidității sporite
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]