309 matches
-
vedeau Înotătoarele deschise ca niște aripi purpurii și dungile roșii de pe solzii maro. Se ridica precum un submarin, și Înotătoarea de pe spinare a ieșit la suprafață, despicînd apa. Apoi a ieșit chiar În spatele momelii, și acum i se vedea și harponul lung bălĂbănindu-se deasupra apei. — Lasă-i momeala-n gură, spusei. Johnson și-a luat mîna de pe mînerul mulinetei, care a Început să vîjÎie, și bătrînul pește-cu-spadă s-a Întors și s-a scufundat; l-am văzut strălucind ca argintul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pornește vasul icnind și eram tare ocupat cu domnul Sing, dar În același timp mă uitam la cubanezul de la pupa bărcii, care se chinuia să țină rama Între țopăielile domnului Sing. SĂrea mai al dracu’ ca un delfin prins În harpon. I-am sucit brațul la spate și m-am lăsat cu greutate pe el, dar Îl sucisem prea tare, pentru că la un moment dat am simțit că s-a rupt. CÎnd i-am rupt brațu’, a scos un sunet ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
comedianți bocetul. O voce Îmi poruncește, o voce tivită pe gura profetului de duminică: „...ridică-te dintre semnele care ți-au crăpat mușchiul fecioriei pînă la osul de pește găsit vinovat În toate hărțile maritime!, hărți și documente hărțuite cu harpoane și cu dialectica ultimei lecții ținute la clavecinul nevinovăției celui urcat cu toate perlele și cu toată arhitectura cuminte a vinei de a fi spus primul că totuși nu ne tragem din sămînță." O, naștere! cum ne Înveți tu că
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
comedianți bocetul. O voce Îmi poruncește, o voce tivită pe gura profetului de duminică: „...ridică-te dintre semnele care ți-au crăpat mușchiul fecioriei pînă la osul de pește găsit vinovat În toate hărțile maritime!, hărți și documente hărțuite cu harpoane și cu dialectica ultimei lecții ținute la clavecinul nevinovăției celui urcat cu toate perlele și cu toată arhitectura cuminte a vinei de a fi spus primul că totuși nu ne tragem din sămînță." O, naștere! cum ne Înveți tu că
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
mai deranjat nici una dintre zecile de tentative de vampirizare, ricanări sadice și sfredeliri verbal-răzbunătoare cu care m-au deprins până la greață târgurile anterioare. Ba dimpotrivă. M-am conversat cu Silviu Lupescu ca doi bătrâni lupi de mare tatuați de nenumărate harpoane. M-am lăsat alintat cu puerilă vanitate de „castelanele“ de la standul Editurii Vremea. M-am îmbrățișat cu Marta Petreu și Ion Vartic, doi cioranieni ghiduși, imprevizibili, dar fraterni cât încape. Am notat cu plăcere bucuria lui George Arion, aflat în
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
putea oferi, s-o secătuiesc și pe urmă s-o las. Doar asta mă ținea pe scaun, și iată că în sfârșit sosise momentul. Puteam să vorbesc și să arunc cangea, fiindcă nu pescuiam cu un cârlig subțire, ci cu harponul, cu un mănunchi de cârlige otrăvite, răneam din pura plăcere de a vedea sângele țâșnind, voiam s-o văd lipsită de apărare, zbătându-se, dându-și ultima suflare. I-am spus că nu e om a cărui viață să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
spre mangrove. Broaștele își slăbiseră orăcăitul; „bombardierele“ șuierau mai tare decât oricând, iar mlaștina era la fel de liniștită, stând la pândă. — Să începem, își spuse el. E momentul. Se așeză în genunchi pe fundul ambarcațiunii; pipăi până găsi mânerul gros al harponului și scoase un țipăt scurt, lovind cu mâna deschisă suprafața apei. Strigătului lui - care putea fi luat drept cel al unei maimuțe căzând în mlaștină dintr-un copac - îi urmă o lungă tăcere, de parcă toată selva ar fi fost atentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
palmă, era un animal mare, o pradă în stare să ofere o piele de peste o sută de pesos. Dacă depășea treizeci de centimetri, animalul era imens și dacă ar încerca să-l rănească, ar fi sfârșit el însuși, însoțit de harpon și ambarcațiune, pe fundul lagunei. Lanterna licări de două ori și se stinse lin. Ar fi fost în zadar să încerce să o reaprindă; nu mai era nimic de făcut decât să aștepte, să se obișnuiască din nou cu întunericul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cu toate puterile. Caiacul se clătină și a trebuit să se prindă de margini ca să nu se prăbușească într-o apă agitată de loviturile disperate de coadă ale caimanului, care făcuse o săritură de peste un metru, ca să dispară în adânc. Harponul se duse după el și, în urmă, funia lungă care se desfășura la provă cu o asemenea repeziciune încât devenea cu neputință să o urmărească cu privirea. Încercând să contrabalanseze, își scoase maceta ascuțită, gata să taie funia la cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pirania, atrași de sânge, i-ar veni de hac în câteva minute. Scoase o scurtă exclamație, de parcă ar fi simțit în mână ultima horcăitură de agonie și începu să tragă în sus de parâmă cu putere. La suprafață, apăru mânerul harponului și apoi capul caimanului mort pentru totdeauna. Prinse foarte scurt la pupă capătul frânghiei și vâsli încet spre mal, care mai mult se ghicea decât se vedea la distanță. Trase caiacul pe uscat între doi arbuști din luminiș, își apucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de soare și de reverberațiile luminii pe gheață datorită ochelarilor de firmă fumurii, protejați de înduioșare de însăși inima lor de piatră sau de gheață (ori, pur și simplu, de foamea lor de bani), acești oameni moderni înarmați cu bâte, harpoane și cuțite tăioase urmăresc puii, îi bat până îi omoară sau chiar, uneori, pentru a câștiga timp, îi jupoaie de vii sub privirea mamei, separând ființa vie de pielea sa (orbi în fața suferinței acestora, nu pierd, în schimb, din vedere
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
un sentiment tonic să știi că destinul tău și cel al omenirii poartă aceeași semnătură. Destinul intervine, de regulă, pe post de pilot automat. Până în clipa fatală, destinul se poartă cu noi ca pisica cu șoarecele. Zilnic simțim în noi harpoanele destinului. Destinul se străduiește să fie permanent cu ghiara pe noi. Când este un exemplar unic într-o cultură, laureatul Nobel are două șanse : să fie linșat, ori plimbat ca pe un fazan împăiat. Șansa este întâmplarea care așază valoarea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
prinsă În mările Sudului. În Marea Neagră nu trăiesc balene și nici Moby Dick, iar În lacul Balaton nu cresc decât crapi, știuci și șalăi. Nu se știe În ce măsură ar putea fi pescuită o balenă cu o navă dunărean-maritimă. Doar dacă harponul e foarte puternic și căpitanul de navă Îndârjit. Precum căpitanul Ahab. Căpitanul să fie neînfricat. Să-l enerveze, să-l provoace cineva. Și să ajungă În mările Sudului. Asta-i problema. De fapt și la urma urmei, adevărata problemă este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
văzut entuziasmul meu pentru fotografiile din volumul Kabluna: Ivik, povestea unui băiat eschimos, prima mea carte. Cu schiurile mele trăgeam eu însumi rânduri pe zăpadă, două linii paralele, mergeam pe urmele animalelor, aveam să-mi folosesc bățul de schi drept harpon, mâinile mele reci aveam să mi le înmoi în animalul cald încă, să-i mănânc creierul din țeasta deschisă. M-aș fi întors ca un vânător plin de faimă înapoi la casele de zăpadă și mi-aș fi clădit în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
lui Norman să se târască ceva mai departe. „O armă, „Își zise“. Îmi trebuie o armă!“ Privi În jos, către locul În care căzuse salteaua și văzu aliniate pe peretele din apropierea trapei de pe fundul habitatului o serie de tije argintii: „Harpoane I“. Când urcase, nu le observase. Fiecare harpon avea În vârf un bulb ca o grenadă de mână. Capete explozive? Începu să coboare. Tentaculele alunecau și ele În jos, urmărindu-l. Cum de știa calmarul unde se afla? Răspunsul Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
O armă, „Își zise“. Îmi trebuie o armă!“ Privi În jos, către locul În care căzuse salteaua și văzu aliniate pe peretele din apropierea trapei de pe fundul habitatului o serie de tije argintii: „Harpoane I“. Când urcase, nu le observase. Fiecare harpon avea În vârf un bulb ca o grenadă de mână. Capete explozive? Începu să coboare. Tentaculele alunecau și ele În jos, urmărindu-l. Cum de știa calmarul unde se afla? Răspunsul Îl află când, trecând pe lângă hublou, văzu afară ochiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
mai judeca lucid. Totul se petrecea prea repede. Târându-se pe lângă lăzile de explozibil din magazie, Își zise: „Ar fi bine să nu ratez“ și ateriză pe puntea sasului. Brațele calmarului alunecau În jos, apropiindu-se. Trase de unul din harpoane. Era prins de perete cu o coardă de cauciuc. Norman trase de ea, Încercând să elibereze arma. Tentaculele se apropiau. Smuci cauciucul, dar nici gând să se deblocheze. Ce naiba avea? Tentaculele ajunseră și mai aproape, coborând cu repeziciune. Apoi Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de ea, Încercând să elibereze arma. Tentaculele se apropiau. Smuci cauciucul, dar nici gând să se deblocheze. Ce naiba avea? Tentaculele ajunseră și mai aproape, coborând cu repeziciune. Apoi Își dădu seama că sistemul de prindere se debloca doar dacă trăgeai harponul lateral, nu Înspre tine. Procedând astfel, eliberă una din arme. Se Întoarse, dar tentaculul Îl trânti la podea. Se răsuci pe spate și văzu palma uriașă, plină de ventuze a tentaculului, care Îi Înfășură casca. Totul se Întunecă În jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
arăta ca un ciot zdrențuit. Amândouă brațele se retrăseseră, alunecând prin trapă. Norman alergă la hublou: calmarul se Îndepărta cu iuțeală, strălucirea-i verde pierzându-se În depărtare. Reușise! Îl Învinsese! Reușise. DH-8 — Câte ai adus? Întrebă Harry, cântărind un harpon În mâini. — Cinci, răspunse Norman. N-am putut duce mai mult . Și zici că a funcționat? continuă Harry, examinând bulbul exploziv din vârf. — Da, a funcționat, i-a retezat tentaculul. — Am văzut calmarul fugind, spuse Harry. M-am gândit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Înăuntru și-l Înțepi pe Harry. Dacă nu ar fi arătat atât de frumoasă, hotărârea ei plină de sânge rece i-ar fi provocat fiori. Trăsăturile ei aveau acum un aer rafinat. Cu fiecare clipă, părea că devine mai elegantă. — Harpoanele sunt În B? Întrebă Norman. — Desigur. Uită-te pe monitor. Beth apăsă pe o tastă. — La naiba! Harpoanele dispăruseră din Cilindrul B! — Cred că ticălosul și-a luat toate măsurile de precauție, spuse Norman. Dragul de el! Beth Îl privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
sânge rece i-ar fi provocat fiori. Trăsăturile ei aveau acum un aer rafinat. Cu fiecare clipă, părea că devine mai elegantă. — Harpoanele sunt În B? Întrebă Norman. — Desigur. Uită-te pe monitor. Beth apăsă pe o tastă. — La naiba! Harpoanele dispăruseră din Cilindrul B! — Cred că ticălosul și-a luat toate măsurile de precauție, spuse Norman. Dragul de el! Beth Îl privi Îngândurată: — Norman, tu te simți bine? Desigur, de ce? — În trusa de prim-ajutor este o oglindă. Mergi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
pe tine. — Nu. Eu rămân pe loc, Norman. — Beth, n-avem vreme pentru asta. — Rămân, Norman. Asta merit. O văzu, În sfârșit. Stătea ghemuită undeva În spate, prinsă Între țevi și plângând ca un copil. Ținea În mână unul din harpoanele cu cap exploziv. Îl privea cu ochii plini de lacrimi. — Ah, Norman, spuse ea. Erai gata să ne părăsești... — Iartă-mă. Am greșit. Începu să se apropie de ea, cu mâinile Întinse. Beth agită harponul. — Nu. Ai avut dreptate. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Ținea În mână unul din harpoanele cu cap exploziv. Îl privea cu ochii plini de lacrimi. — Ah, Norman, spuse ea. Erai gata să ne părăsești... — Iartă-mă. Am greșit. Începu să se apropie de ea, cu mâinile Întinse. Beth agită harponul. — Nu. Ai avut dreptate. Ai avut dreptate. Acum vreau să pleci. Pe un monitor de deasupra capului ei, numerele clipeau inexorabil: 08:27... 08:26... Își zise În gând: „Pot schimba asta. Vreau ca numărătoarea să Înceteze.“ Dar numărătoarea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
un roman. Unul de Elinor Glyn sau Ethel M. Dell. — Dar tu nu simți o mică nebunie, Julia? Julia se gîndi. — Mă simt străpunsă de o săgeată, zise ea. — Doar de o săgeată? Eu parc-aș fi Împunsă de-un harpon. Sau... Nu, asta-i prea brutal. De parcă un cîrlig, unul mic, mi s-a-nfipt În piept... — Un mic cîrlig? — Unul de crichet sau ceva mai fin. — O prinzătoare de buton? — Exact, o copcă. Helen rîse. Pentru că vorbele Juliei făcuse să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mine În drum spre toaleta bărbaților și de-abia rezistă să-mi Întâlnească privirea. Momo vine la mine și mă pupă scurt și uscat pe obraz cam În același timp cu privirea lui Chris, care mi se Înfige ca un harpon Între umeri. În partea cealaltă a biroului, Îl văd pe Robin Cooper-Clark apropiindu-se cu un zâmbet amuzat, de parcă el ar fi episcopul, iar eu un tânăr și grozav ajutor de paroh. —Iar În a treia zi a Înviat, Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]