925 matches
-
de a ne Întâlni cu spații culturale, o posibilitate pe care nu o aveau generațiile antedecembriste și care ar constitui deci un avantaj pentru trăirea completă a prezentului. Dar majoritatea sunt călătorii făcute cu scop turistic, așadar cu scop aproape hedonist, am putea spune. Deci e anihilat acel contact autentic cu istoria, cu alte realități culturale. A doua valență a sintagmei generație fără memorie, sugerată de Întrebarea finală a textului, este caracterul benefic al uitării și responsabilitatea pe care o au
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
lamentează de-a lungul întregului text al Confesiunilor, și mai sunt și altele... O lume filosoficească interesantă, dar în gâlceavă cu trupul și cu viața. Cu ei, așa vor rămâne lucrurile timp de o mie de ani. Posibilitatea unei filosofii hedoniste se subțiază considerabil. Și totuși, ea există: este cea a ereticilor despre care va fi vorba în cele ce urmează. CONTRAISTORIA FILOSOFIEI, PARTEA a II-a CREȘTINISMUL HEDONIST Motto: Primul gând al zilei. - Cel mai bun mijloc de a începe
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
vor rămâne lucrurile timp de o mie de ani. Posibilitatea unei filosofii hedoniste se subțiază considerabil. Și totuși, ea există: este cea a ereticilor despre care va fi vorba în cele ce urmează. CONTRAISTORIA FILOSOFIEI, PARTEA a II-a CREȘTINISMUL HEDONIST Motto: Primul gând al zilei. - Cel mai bun mijloc de a începe bine fiecare zi e următorul: la trezire, să te întrebi dacă în ziua respectivă poți face cuiva plăcere, fie și unui singur om. Dacă așa ceva poate fi admis
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
într-adevăr la extremitatea îndepărtată a acestei epoci, într-o comunitate în care femeile și bărbații duceau o viață plină de veselie, liberă, îmbrăcați în veșminte somptuoase, trăind în îndestulare și practicând o sexualitate ludică fără culpabilități. O asociație contractuală hedonistă care ne face să ne gândim la cea a epicurienilor din Cercul din Campania... Dacă gnosticii înșiși nu se reclamă niciodată de la filosofii materialiști antici, Irineu din Lyon îi ocărăște ca fiind indivizi care profesează filosofia lui Epicur și indiferența
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
arhipelag, putem încerca o primă ierarhizare - chiar dacă este una supusă arbitrarului. Ea permite recuperarea a două linii de forță: pe de o parte gnosticii encratici, susținători ai unor poziții ascetice, pe de altă parte gnosticii licențioși, apărători ai unei opțiuni hedoniste. Această distincție poate părea nefondată întrucât gnosticii înșiși lasă uneori discipolilor posibilitatea opțiunii între opiniile encratice și cele licențioase. Răul domnind în mod absolut pe pământ - un punct doctrinal împărtășit de toți -, este indiferent dacă optezi pentru negarea trupului ori
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
taumaturgi care nu profesează aceleași credințe ca și preoții cultului păgân. Oficialilor cultului sacru, ierarhiilor puterii religioase nu le plac acești bărbați și aceste femei care propovăduiesc pe terenul lor și ademenesc mult mai lesne ca ei recurgând la argumente hedoniste. Religiile oficiale susțin toate iubirea pentru aproape, dar își limitează prescripțiile numai la cei care li se aseamănă... Recurg și la constrângere: conform logicii sectei, ele pun la punct, după caz, o întreagă strategie care obligă la supunere sau exclude
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și cer trupului, dorințelor, plăcerilor, pasiunilor și pulsiunilor ocazii de mântuire filosofică. Dacă hedonismul definește orice gândire care contează ca atare prin trup, ține cont de el, preferă viața morții și bucuria pasiunilor triste, atunci gnosticii aparțin într-adevăr continentului hedonist. în această privință, urmele platonismului persistă și încă foarte clar. Astfel încât, în mod paradoxal, unii vor fi catalogați drept platonicieni hedoniști, un gen care frizează oximoronul... Cinstit ar fi să înapoiem Orientului tezele platoniciene citate mai sus: în mod categoric
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
prin trup, ține cont de el, preferă viața morții și bucuria pasiunilor triste, atunci gnosticii aparțin într-adevăr continentului hedonist. în această privință, urmele platonismului persistă și încă foarte clar. Astfel încât, în mod paradoxal, unii vor fi catalogați drept platonicieni hedoniști, un gen care frizează oximoronul... Cinstit ar fi să înapoiem Orientului tezele platoniciene citate mai sus: în mod categoric. Platon datorează mult - dacă nu cumva esențialul gândirii sale - lui Pitagora. Dar filosoful căruia nu-i plăceau bobii datorează conținutul doctrinei
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
paradis. O diferență totuși, și ea este de talie, întrucât permite situarea lui Plotin, a filosofilor alexandrini și platonicieni ortodocși în planul idealului ascetic, în timp ce gnosticii, cel puțin cei care ne rețin atenția, gnosticii licențioși, se înscriu în tradiția gândirii hedoniste: această diferență rezidă în luarea în considerație a trupului. Lui Plotin îi era rușine că avea un trup, ne spune Porfir, de exemplu, în Viața lui Plotin. în ce-i privește, gnosticii consideră ca indiferent faptul de a avea unul
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
a fiziologiei sale; în acest timp, Valentin, Vasilide, Carpocrat, Epifanie și alți câțiva benchetuiesc, copulează, se masturbează, își gătesc pateuri de avorton pentru împărtășaniile lor. Dovadă că platonismul poate să nu fie ascetic, ba chiar poate fi de-a dreptul hedonist, cu simpla condiție a abandonării din Platon a esențialului doctrinei sale! I SIMON MAGICIANUL și „grația divină” 1. Filosoful zburător. Simon din Samaria - mai exact din Gitton - propovăduiește adepților săi din secolul I al erei noastre. în agorele în care
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
avem nimic altceva mai bun de făcut decât să aplicăm exact contrariul învățăturilor moralei tradiționale, tot rea și ea. Aceasta celebrează cumva vreun ideal ascetic? înseamnă că-i o virtute negativă. Gnosticii licențioși anunța așadar vestea cea bună: trăiască idealul hedonist! Trebuie oare să ne sprijinim pe Scripturi pentru a justifica urmările? Să examinăm sensul îndemnului din Vechiul Testament: binecuvântați-vă unii pe alții. Gnosticii oferă următoarea cheie: lăsați frâu liber dorințelor voastre, practicați sexualitatea mai abitir ca niciodată. Și nu numai
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cărei logici nesocotite ar putea acționa Dumnezeu astfel? Să ne folosim, așadar, de acest dar al lui Dumnezeu tocmai pentru a ne proteja de această lume infestată de Rău din cauza unor demiurgi haini... VI CERINTHE și „satisfacerea poftelor pântecului” Isus hedonist... Cerinthe este agățat rapid de dinții greblei patrologice, și abia dacă scapă... Citat un piculeț, el dispare aproape imediat după aceea. Și, de fapt, singurul care-l citează este Ipolit din Roma, care expediază „cazul” în doar câteva rânduri... Destul
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
convertirile dezirabile pentru cei lacomi... în aceste condiții, gândirea gnostică se estompează, fără să dispară totuși. în secolul al VIII-lea în plin Ev Mediu timpuriu, eușiții, o sectă printre atâtea altele, se încăpățânează să persiste. Ceea ce înseamnă că tradiția hedonistă supraviețuiește. Adepții sectei recuză postul, refuză să lucreze, subzistă din cerșetorie, trăiesc în comun, vagabondează, pun în folosință comună femeile și bunurile pe care le posedă. Resping supunerea față de orașele din Egipt unde pericolul e mare, ei se întrunesc în
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de diktatul Bisericii și al oficialilor ei, secundați întotdeauna de delator, vecinul sicofant, o creatură nedorită. 2. O lumină medievală. Totuși, în acest climat ostil gândirii libere, niște indivizi cu identități aproape șterse astăzi duc mai departe flacăra unei filosofii hedoniste - adică o filosofie care trece prin trup și nu-l disprețuiește. Mai bine: care face din el un instrument al mântuirii și al bucuriei. Acest curent se numește Spiritul Liber. Evident, istoria oficială a filosofiei îl ignoră. Uneori îl citează
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
impulsul imprimat de Natură - celălalt nume al lui Dumnezeu. Sexualitatea derivă din formele luate de divinitate în lume. Când aceste relații duc la procreație, botezul nu-i trebuincios. în afară de faptul că sacramentele nu servesc la nimic în logica acestui panteism hedonist, nu există nimic care să ți se ierte în faptul de a întreține relații fizice și de a procrea în afara unor constrângeri cum ar fi căsătoria - o altă ficțiune născocită de creștinism pentru a-i face pe oameni să-și
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
tradiția filosofică și teologică, Sfântul Bonaventura trece drept doctorul serafic, Duns Scot - doctorul subtil, William of Occam - doctorul invincibil iar Roger Bacon doctorul admirabil ... S-ar putea spune despre Amaury din Bène că excelează, cu panteismul său amoral, ca doctor hedonist, că îndemnul la „reluarea individuală” - o idee a lui Ravachol de mai târziu - face din Willem Cornelisz din Anvers un remarcabil doctor anarhist, că Bentivenga de Gubbio strălucește ca doctor apatic care proslăvește indiferența față de negativitatea lumii, în timp ce Walter de
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Jan din Brno - odinioară Brünn, un oraș din Cehia de azi - pune bazele unui solipsism ontologic, ale unui nihilism integral și ale unei temporalități scrise sub semnul absolut al inocenței care se va extinde până la Sade sau Stirner, radicalii gândirii hedoniste... 2. Tradiția Spiritului Liber. Cum trebuie să procedăm pentru a trăi în Spiritul Liber? Jan din Brno ne dă modul de întrebuințare. Trebuie mai întâi să ne vindem toate bunurile, să renunțăm la orice legătură materială, inclusiv la soție - integrată
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
locul, circumstanțele, ocaziile... Pentru a evita neplăcerile, persecuția, rugul, închisoarea, membrii sectei practică într-ascuns, ca unii gnostici din Antichitate de pe la sfârșitul Imperiului. Fraților și Surorilor afiliați Spiritului Liber dispun de un cod erotic care semnalează discret posibilitatea unui contract hedonist. Sora pune un deget pe nasul Fratelui? Asta înseamnă că-l invită să intre în casa ei. își palpează capul? Fratele intră în casă și face patul. își palpează pieptul? El urcă în pat și începe s-o mângâie. Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
a pieri ceva mai târziu în flăcările rugului, plătind astfel pentru ideile sale, poate și din cauza unui nou proces. Unul în plus. Alte vreo patruzeci l-au adus pe Jean Țesătorul la bară. Textul interogatoriului s-a păstrat integral. Panteismul hedonist al adepților Spiritului Liber presupune ceea ce Nietzsche va numi mai târziu inocența devenirii: într-adevăr, cum să-ți închipuiești că necesitatea triumfă pretutindeni și că poți fi considerat vinovat de ceea ce decide ea luându-ne pe noi ca ostatici? Creștinismul
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
culci cu mama ori cu sora, într-un altar de preferință... Sade va relua aceste argumente. Jean Țesătorul adaugă chiar că relațiile sexuale potențează castitatea, mai mult: că împreunarea cu un adept al Spiritului Liber restaurează virginitatea! Exercițiul acestei asceze hedoniste conferă fericire și te transformă în Preafericit.... XVI WILLEM VAN HILDERVISSEM DIN MALINES și „plăcerea paradisului” 1. Eros și Thanatos în epocă. Willem van Hildervissem oficiază ca propovăduitor al Spiritului Liber la Bruxelles, într-o comunitate numită Bărbații Inteligenței. Deși
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
justifică neliniștea catolicismului. Suntem în 1411 - Jeanne d’Arc e încă în pântecele mamei sale. Acuzatul abjură și evită astfel rugul. E condamnat la închisoare, apoi la recluziune într-una din mănăstirile ordinului său. Carmelitul heterodox apără o poziție radical hedonistă afirmând că viața este în suficientă măsură o vale a plângerii pentru a mai fi nevoie să adăugăm ceva negativității. în fapt, spectacolul lumii în acele vremuri sumbre este edificator pentru pertinența unei asemenea teze: ciuma tocmai a secerat milioane
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
la tezele lor, lucru care pare foarte improbabil, dar el a putut să ia cunoștință de aceste doctrine prin ceea ce spune Luther despre ele, combătându-le în texte dispersate dar numeroase în operele sale complete. O pistă...) 2. Imperativul categoric hedonist. într-un mod aproape ironic, Eloi formulează imperativul categoric hedonist parodiindu-l pe sfântul Pavel. E cunoscut principiul istericului din Tarsus: nu face altuia ceea ce nu vrei să ți se facă. Această morală negativă prescrie o evitare. Filosoful meșter de
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
a putut să ia cunoștință de aceste doctrine prin ceea ce spune Luther despre ele, combătându-le în texte dispersate dar numeroase în operele sale complete. O pistă...) 2. Imperativul categoric hedonist. într-un mod aproape ironic, Eloi formulează imperativul categoric hedonist parodiindu-l pe sfântul Pavel. E cunoscut principiul istericului din Tarsus: nu face altuia ceea ce nu vrei să ți se facă. Această morală negativă prescrie o evitare. Filosoful meșter de acoperișuri merge mai departe și afirmă, într-o frază, memorabilă
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ți se facă. Această morală negativă prescrie o evitare. Filosoful meșter de acoperișuri merge mai departe și afirmă, într-o frază, memorabilă și ea, că, în Spiritul Liber și dincolo de el, este vorba acum să se considere ca imperativ categoric hedonist următorul îndemn: fă altuia ceea ce ai vrea să ți se facă ție. O revoluție radicală... Cu un astfel de îndemn, hedonismul și logica contractuală pe care el o presupune își găsesc titlurile de noblețe. în afara cazului de delicvență relațională a
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
natură și de subiect?” Unii se întreabă „cum se pot mișca îngerii în plan local”... Greu, greu! Renașterii îi este propriu un mod de expunere mai fluid, mai elegant, mai simplu, mai plăcut. Dacă aș avea îndrăzneala, aș zice mai hedonist... Sunt descoperite acum Tratate, Dialoguri, Eseuri, Epistole, Scrisoarea, Discursul, tot atâtea feluri de exprimare mai atractive, care vădesc mai mult dorința de a transmite, de a împărtăși, decât voința de a formula pentru niște discipoli incapabili să citească în absența
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]