628 matches
-
care se va reveni într-un capitol special pentru o aprofundare mai serioasă. Aici se cuvine să ne oprim un moment și asupra originii conceptului de Stat. E ușor de prevăzut și aici o origine indiană. Redăm aici cîteva fragmente hegeliene, care țin de problema noastră. "Statul este acea realitate spirituală care face ca existența conștientă de sine a spiritului, libertatea voinței să se realizeze sub formă de lege. [...] Lipsește aici (în India), în principiu, opoziția; lipsește libertatea, atît ca voință
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
care au reușit să realizeze identitatea cu Spiritul Universal. Consecințele urmau să fie, negreșit, tot atît de vătămătoare ca cele ale despotismului indian, pe drept cuvînt criticat atît de aspru de Hegel. Într-adevăr, punerea experimentală în aplicare a teoriilor hegeliene asupra Statului a încercat să demonstreze, cu o ironie caustică dar îndreptățită, falsitatea și caracterul distrugător al afirmațiilor gînditorului din Stuttgart. Sînt încă prea recente rezultatele realizării unui astfel de Stat pentru a le mai descrie în demonstrarea tezei noastre
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
Statului a încercat să demonstreze, cu o ironie caustică dar îndreptățită, falsitatea și caracterul distrugător al afirmațiilor gînditorului din Stuttgart. Sînt încă prea recente rezultatele realizării unui astfel de Stat pentru a le mai descrie în demonstrarea tezei noastre. "Statul hegelian nu este doar depozitarul unei autorități transmise lui de Absolut, și nici părtașul la o lege al cărei reprezentant este. Mai curînd, el este sursa oricărei autorități, nu pur și simplu doar legiuitor, ci creator necondiționat și neconstrîns de o
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
pentru spiritul german cuvîntul magic" [372]. Se înțelege că, din această creată "religie" a viitorului, nu ar fi fost exclusă nici magia: teoria lui Schelling despre "spiritualitatea materiei" este cît se poate de semnificativă [373], ea merge pe direcția interpretării hegeliene a filozofiei naturii! Existau și unii care se iluzionau să vadă interesată în aceste încercări de construire a "religiei" a viitorului Biserica însăși: astfel o prezintă același Schlegel care, în 1825, scrie în Declarația preliminară din Filozofia istoriei despre "speranța
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
acela care proclamă fericirile și moare pe cruce, rugîndu-se pentru călăii săi..." [375]. Acesta este punctul de sosire al anumitor afirmații mai mult sau mai puțin explicite în sistemul "filozofic" al lui Hegel! Și să nu uităm că "spiritul gîndirii hegeliene a format timp de mai multe generații lumea culturală, nu doar în Germania, ci în întreaga Europă și că nici astăzi el nu s-a stins" [376]. Ajunși la finele lucrării noastre, se ridică în mod spontan întrebarea asupra locului
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
în lumea de ieri a culturii occidentale și mondiale. Unii ar putea gîndi că filozofia lui Hegel a fost deja depășită și, într-un anume fel, îngropată: este un punct de vedere optimist, care ia drept realitate propriile dorințe. Filozofia hegeliană, cu implicațiile ei speculative și aplicațiile ei, este, din nefericire, încă vie și, aș spune, virulentă în multe medii culturale occidentale și orientale; și mai mult, se poate spune că ea a devenit aproape o procedură curentă în viața politică
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
că s-au "convertit" la ideologia materialistă, fără să fi schimbat nimic în substanță, ci doar în terminologie: într-atît cuvîntul idealist este același în substanță cu cel materialist! Sau poate există unii care cred că astfel aplică integrala doctrină dialectică hegeliană: de la teza idealistă, au trecut la antiteza materialistă, pentru a mărturisi apoi idealismul și materialismul într-o sinteză finală, care ar trebui să îmbrățișeze Totul, adică realitate supremă (incluzînd-o chiar și pe cea creștină!): panteism și ateism, contopite laolaltă pentru
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
mai înalt constă în consfințirea oricărei iraționalități. Plecînd de la o bază monistă, nu se poate face nici istorie, întrucît aceasta nu poate fi alta decît istoria imaginată de același Spirit Universal, în măsura în care se reflectă în entități etnice individuale. Și estetica hegeliană, în umbra idealismului sau a materialistului, în cele din urmă va da în monismul estetic crocian, în care conținutul și forma constituie o unitate "metafizică", ce neagă în mod implicit (sub raport filozofic și religios) transcendentul și (sub cel artistic
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
a materialistului, în cele din urmă va da în monismul estetic crocian, în care conținutul și forma constituie o unitate "metafizică", ce neagă în mod implicit (sub raport filozofic și religios) transcendentul și (sub cel artistic) inexprimabilul. În concluzie, influențele hegeliene (și în mod implicit sau explicit cele indiene) asupra culturii occidentale sînt deosebit de grave sub raportul naturii sau a rațiunii umane, în măsura în care acestea tind să deformeze omul și în parte au reușit și să-l facă sclavul propriilor sale impulsuri
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
p. 160 (trad. ns.). [212] Ibid., p. 161 (trad. ns.). [213] Ibid., p. 161 (trad. ns.). [214] Despre Francis Wilford, vezi ceea ce s-a spus în lucrarea de față, la p. 209. În continuare, se vor cita alte cîteva fragmente hegeliene. [215] Ibid., p. 162 (trad. de Drăghici & Stoichiță, op. cit.). [216] Probabil = senzualitate (n. aut.) (trad. ns.). [217] Ibid., p. 166 (trad. ns.). [218] Ibid., p. 106 (trad. ns.). [219] Ibid., p. 107 (trad. de Drăghici & Stoichiță, op. cit.). [220] Ibid., p.
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
prelegerile anului 1822-23" (trad. ns.). [244] Ibid., p. 140 (trad. ns.). [245] Ibid., p. 141 (trad. ns.). [246] Ibid., p. 142 (trad. ns.). [247] Ibid., p. 143 (trad. ns.). [248] În nota de la p. 144, se atenționează că, același paragraf hegelian afirmă, contrar textului tipărit, că: "în timpul prînzului nu poate purta o singură haină, trebuie să aibă două". [249] Op. cit., p. 145 (trad. ns.). [250] Ibid., p. 147 (trad. ns.). [251] Op. cit., p. 147, unde sînt scrise informații despre J.A
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
W. VON HUMBOLDT, în: "Werke", XVI Band, p. 370 și 391-2; Prelegeri de istorie a filozofiei, I, p. 115; vezi și p. 222. [279] Se face referire la Bhagavad-gītă, VII, 4 și X, 21; fragmente reproduse de noi în textul hegelian de la p. 240. [280] Sublinierea autorului. Mai mult, în privința sistemului filozofic indian și a celui din Bhagavad-gītă, XI, considerate de Hegel ca fiind deficiente, a se vedea p. 252. [281] Cf. note 158 de la p. 247. [282] După bogata recoltă
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
240. [280] Sublinierea autorului. Mai mult, în privința sistemului filozofic indian și a celui din Bhagavad-gītă, XI, considerate de Hegel ca fiind deficiente, a se vedea p. 252. [281] Cf. note 158 de la p. 247. [282] După bogata recoltă de texte hegeliene referitoare la gîndirea indiană, rămîn sub orice așteptare însemnările lui H. VON GLASENAPP, Die Phil. d. Inder, ed. cit., p. 7, asupra "numeroaselor trimiteri" (die vielen Hinweise) la filozofia indiană făcute de Hegel, împreună cu Schelling și cu Schopenhauer îndeosebi; cu
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
a materiei: śattva (bunătate), rajas (pasiune), tamas (întuneric). Acestea provoacă necontenita transformare a cosmosului. Vezi, de altfel, cele spuse de Hegel, p. 247. [313] Bhagavad-gītă, XV, 1-5. Conceptul de "eliberare de toate senzațiile contrarii, plăcere sau suferință", dezvoltat în dialectica hegeliană; vom reveni în curînd asupra lui. [314] Ătman, concept deosebit de important, la care s-au făcut numeroase referiri și asupra căruia vom reveni cu discuția. "În Rgveda înseamnă doar "răsuflare", "vînt"; în Brahmana, însă, arată deja "sufletul", sinele însuși
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
parte, precizează că trebuie să se vorbească de substanțialitate intelectuală (cf. p. 252), care este "opusul reflectării, a intelectului, a individualității colective, așa cum sînt ele înțelese de către europeni". [335] Cu o asemenea premisă (care va trece apoi în sistemul speculativ hegelian), aripa hegeliană stîngă se va îndrepta, prin forța lucrurilor, spre materialism! [336] P. 246: subl. ns. [337] Este renumita formulă a identității dintre eul individual și realitatea supremă: ad litteram "eu sînt Brahman" (aham Brahmăsmi), care apare deja în Br
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
că trebuie să se vorbească de substanțialitate intelectuală (cf. p. 252), care este "opusul reflectării, a intelectului, a individualității colective, așa cum sînt ele înțelese de către europeni". [335] Cu o asemenea premisă (care va trece apoi în sistemul speculativ hegelian), aripa hegeliană stîngă se va îndrepta, prin forța lucrurilor, spre materialism! [336] P. 246: subl. ns. [337] Este renumita formulă a identității dintre eul individual și realitatea supremă: ad litteram "eu sînt Brahman" (aham Brahmăsmi), care apare deja în Brhad. Up
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
PENSA, op. cit., p. 13, ce anume ar fi Preasfînta Treime creștină, după părerea filozofului din Stuttgart! [348] E. PAOLO LAMANNA, Storia della Filosofia, vol. II, Firenze, Le Monnier, 1944, p. 452; cf. L. PELLOUX, op. cit., p. 94. [349] Împotriva sistemului hegelian, cf. A. LOMBARDI, Critica delle Metafisiche, Roma, Bardi, 1940, p. 81-234. [350] Geneza, 3, 5. [351] Cf. p. 286 și 272. [352] După cum, cu bună dreptate, observă cu privire la brahmani (care înțeleg să comande zeilor); E. GATHIER, art. cit., în Fede
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
același "izvor". [358] E. PAOLO LAMANNA, op. cit., p. 450. [359] P. 244: subl. ns. A se reține și ceea ce am observat noi aici în această privință. [360] P. 248-249. Cf. și cu ceea ce se zice, conform speculației indiene (dar și hegeliene) asupra coincidenței cauză-efect, cu adnotarea hegeliană semnificativă conform căreia "conștiința vulgară nu poate concepe acest raport al nedeosebirii dintre cauză și efect" (p. 250 și urm.). [361] Asupra acestui concept, cf. p. 251 și urm., și p. 303. [362] GIORGIO
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
op. cit., p. 450. [359] P. 244: subl. ns. A se reține și ceea ce am observat noi aici în această privință. [360] P. 248-249. Cf. și cu ceea ce se zice, conform speculației indiene (dar și hegeliene) asupra coincidenței cauză-efect, cu adnotarea hegeliană semnificativă conform căreia "conștiința vulgară nu poate concepe acest raport al nedeosebirii dintre cauză și efect" (p. 250 și urm.). [361] Asupra acestui concept, cf. p. 251 și urm., și p. 303. [362] GIORGIO LA PIRA, La nostra vocazione sociale
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
doresc doar un echilibru: "un singur lucru v-ar putea ținea până ce deasupra acestei putrejuni va reînvia o aurora nouă, va răsări un cer nou, o nouă credință peste zeii asfințiți un rival...". "Putrejunea" despre care vorbește eroul reclamă schimbarea hegeliană; dărâmăturile istoriei au la Eminescu un sens catartic pe care-1 va explica mai convingător M. Eliade: "pentru societățile arhaice, viața nu poate fi repetată, ci numai creată din nou printr-o întoarcere la izvoare. Iar "izvorul" prin excelență e țâșnirea
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
spre ceruri". Dintre inițiați, foarte important pentru tema noastră este, fără îndoială, Boris, un "principe dac" din anturajul lui Decebal. El se deosebește radical de ceilalți "gânditori" din dramele eminesciene prin aceea că este om al faptei, al luptei ("mișcarea" hegeliană pentru Eminescu). Fiu de regi daci ("nepot al lui Diurpaneu") el se oferă chezaș nu la cheremul unui rege ("Ce-mi pasă mie cum pe rege-1 cheamă / Dacă e mare Dacia?"), ci la temelia poporului său: "Dă-mi un popor
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
mâna-mi țiu / Ea bate ca și cariul încet într-un sicriu" Melancolie; Viața-mi se scurge ca și murmura / Ce-o suflă-un crivăț peste pustii" Amicului F.I.). Relația dintre universul întreg și eul poetic ține de acel moment hegelian al unui spirit universal care se înalță și se împlinește în istorie ca totalitate ce se cuprinde pe sine: "Ei dorm cum doarme un haos pătruns de sine însuși Ca cel ce-n visu-i plânge dar nu-și aude plânsu-și
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
poate să nu observăm acea dialectică stihinică, care stă la temelia poemului, acea interacțiune și luptă a contrariilor, fără de care mișcarea nu este posibilă, iar progresul de neconceput"14. "Schimbarea" în interpretarea lui M. Eminescu devine progres sub gând auroral hegelian: Ideea generală, categoria ce se înfățișează în primul rând cu această perindare neîncetată de indivizi și popoare, care ființează o bucată de timp, pentru ca apoi să dispară, este schimbarea. Înțelegerea acestei schimbări, în latura sa negativă, o dobândim privind mai
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
DEZBATEREA TERNAR-CUATERNAR Este evident că un ternar sau o triadă nu implică neapărat terțul inclus. De exemplu, triada (tată, mamă, copil) se poate descompune, în succesiunea ei în timp, în două binare: (tată, mamă) și (mamă, copil). La fel, triada hegeliană (teză, antiteză, sinteză) se descompune, la rîndul ei, în două binare: (teză, antiteză) și (antiteză, sinteză). Terțul inclus are un caracter necesarmente paradoxal în măsura în care implică unificarea cuplului de contradictorii reciproc excluzive (A, non-A). Jung a pus bine în evidență
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
timpul; dl. Bachelard îi adaugă afirmația, astfel încît amîndouă zămislesc". Și Lupasco înfige un cui, un cui ce i-a fost, poate, fatal: Pe undeva, regretăm că îl vedem aici pe dl. Bachelard poate puțin prea dispus să asculte sirenele hegeliene. Orice s-a spus și respus, Hegel rămîne groparul oricărei intuiții cu adevărat dialectice. Dacă dl. Bachelard știe să se oprească așa cum încercăm s-o facem și noi la dualitatea dialectică, el va evita acest al treilea și funebru termen
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]