3,416 matches
-
are loc limfocitopoieza. Histiocitele care sunt celule reticulare diferențiate (monocite, plasmocite), sunt formate atât în măduvă și organele limfatice cât și în restul sistemului reticulohistiocitar. 2.2. ORGANELE LIMFOIDE Țesutul limfoid, este alcătuit conform planului general de structură a organelor hematopoietice. Limfocitopoieza, reprezintă procesul de proliferare, diferențiere și maturare a limfocitelor, proces, care are loc la nivelul măduvei hematogene și a organelor limfoide - care sunt de două tipuri: 2.2.1. Organe limfoide primare (centrale). 2.2.2. Organe limfoide secundare
MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM –BOALA KAHLER RUSTITZKI ) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/1667_a_2959]
-
La toate vertebratele (inclusiv omul), organul limfoid primar este - timusul - pentru limfocitele ,,T” și măduva osoasă - pentru limfocitele ,,B”. Organele limfoide primare, se dezvoltă de timpuriu în ontogeneză, perioadă în care sunt populate de celule care provin din celule stem hematopoietice, ele involuând cu vârsta, iar limfocitele, odată eliberate în circulație, nu mai revin în aceste organe. Extirparea lor, afectează răspunsul imun al organismului. Timusul - principalul organ limfoid central, prezent la toate vertebratele, de la pești până la om, situat în regiunea toracică
MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM –BOALA KAHLER RUSTITZKI ) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/1667_a_2959]
-
la 3 luni (Drewiinka și Alexaniam) sau 6 luni (Hobbs). Creșterea tumorală a celulei mielomatoase produce distrugerea țesutului osos normal, cu liza acestuia și simptomele clinice și radiologice amintite. În măduva osoasă hematogenă extinderea masei tumorale are drept urmare, înlocuirea populației hematopoietice cu pancitopenie și sindroamele cauzate de aceasta (anemie, infecții, hemoragii). Infiltrarea tumorală extramedulară (splină, ficat, ganglioni) este cauza măririi de volum a acestor organe, cu eventuale fenomene de compresiune pe organele din jur. Pe plan biologic, proliferarea celulei mielomatoase se
MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM –BOALA KAHLER RUSTITZKI ) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/1667_a_2959]
-
sunt: sternul, creasta iliacă, tibie. În mielomul multiplu( cu plasmoblaști, plasmocite) și în infecții cronice se găsește un număr crescut de plasmocite cu aspect normal. Mielograma sugarului prezintă unele particularități: un procent ridicat de eritroblaști; o mare fragilitate a sistemului hematopoietic privind citodiabaza: elementele imature ca: eritroblaști, mielocite, celule reticulare, trec ușor din măduvă în sângele periferic putînd da naștere la interpretări și diagnostice eronate; apariția uneori a unei infiltrații limfocitare. Studiul mielogramei, este metoda curentă de analiză a hematopoiezei. Indiferent
MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM –BOALA KAHLER RUSTITZKI ) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/1667_a_2959]
-
punct de vedere al mortalităŃii într-o poziŃie avansată, ocupând în 2002 locul cinci (70,6%ooo). Fumatul se asociază de asemenea, și cu afecŃiuni ale sistemului nervos central, ochilor, cavităŃii bucale, tegumentului, boli renale, digestive, metabolice și ale sistemului hematopoietic, precum și cu o întreagă patologie feto-maternală: greutate mică a fătului la naștere, nașteri premature și complicaŃii ale sarcinii la gravidele fumătoare. Fumatul este o problemă a lumii moderne și anual produce mai multe victime decât SIDA, alcoolul, abuzul de droguri
Mic ghid al practicianului FUMATUL by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1684_a_2997]
-
studiile pe animale de laborator arătând o creștere a frecvenŃei apariŃiei extrasistolelor și a tahicardiei ventriculare. Studii publicate recent au arătat asocierea expunerii la benzen cu leucemia acută mieloidă, sindroame mielodisplazice și limfoame, prin toxicitatea acestui compus asupra celulelor stem hematopoietice (27Ă. 2.5. Hidrocarburile policiclice aromatice Hidrocarburile policiclice aromatice prezente în fumul de Ńigară includ: heterociclinele, aminele aromatice heterociclice și compușii nitro, toŃi acești compuși fiind dovediŃi a avea acŃiune carcinogenă și efecte cardiovasculare. AnumiŃi compuși policiclici aromatici, ca de
Mic ghid al practicianului FUMATUL by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1684_a_2997]
-
și afectează morfologia acestora (275). Într-un studiu care a avut ca subiecŃi soldaŃi din Cehia, s-a arătat că fumatul modifică proprietăŃile spermei, inclusiv agregarea cromozomilor X și Y și reduce mobilitatea spermatozoizilor (276). 3.12. Fumatul și funcŃia hematopoietică 3.12.1. Trombocitele FuncŃia plachetară la fumători este profund alterată, fiind modificat atât turnoverul, cât și agregabilitatea acestora. Studiile au arătat că rata morŃii subite de origine cardiacă este de 2,5 ori mai mare la fumători faŃă de
Mic ghid al practicianului FUMATUL by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1684_a_2997]
-
8.3. Neuroblastomul 9. TUMORI ALE MENINGELOR 9.1. Tumori meningoteliale 9.1.1. meningiomul 9.1.2. meningiomul malign 9.2. Tumori mesenchimale (nonmeningoteliale) 9.2.1. Hemangiopericitomul 9.2.2. Hemangioblastomul 9.3. Tumori primare melanocitice 10. TUMORI HEMATOPOIETICE 10.1. Limfoamele 10.1.1. Limfom cerebral primar la pacienții cu sistem imunitar relativ indemn 10.1.2. Limfom cerebral primar la pacienții cu SIDA 10.2. Lipomul 11. CHISTURILE și PSEUDOTUMORILE 11.1. Chistul pungii lui RATCHKE 11
Imagistica meningioamelor de convexitate by Vasile BUSUIOC, Silviu BUSUIOC () [Corola-publishinghouse/Science/100964_a_102256]
-
aparatului digestiv 130 • crește secreția și motilitatea gastrică, precum și riscul producerii hemoragiilor digestive superioare. 4. Toxicitatea hepatică • determinată În cea mai mare parte acțiunii acetaldehidei. 5. Toxicitatea asupra rinichilor • reprezentată de creșterea diurezei și acidifierea urinii. 6. Toxicitatea asupra sistemului hematopoietic • anemie de tip megaloblastic, trombocitopenie, leucopenie (tabel 1). Tabel 1. Consecințele clinice ale consumului acut și cronic de etanol Efecte acute Efecte cronice 1. Intoxicația alcoolică simplă; 1. Dezvoltarea toleranței; 2. Comă alcoolică; 2. Dezvoltarea dependenței fizice; 3. Exitus prin
Compendiu de toxicologie practică pentru studenţi by LaurenȚiu Şorodoc, Cătălina Lionte, Ovidiu Petriş, Petru Scripcariu, Cristina Bologa, VictoriȚa Şorodoc, Gabriela Puha, Eugen Gazzi () [Corola-publishinghouse/Science/623_a_1269]
-
numeroși și diferiți constituenți bacterieni, virali, parazitari, fracțiuni ale complementului, proteine diverse , produși din degradarea fibrinei, etc.. După activare aceste celule se transformă în macrofage, adevărate uzine de sinteză și secreție de: interleukine, interferoni, chemokine, IOAN PAUL82 factori de creștere hematopoietici, etc., factori biologic activi ai diferitelor faze ale procesului inflamator. Monocitele, așa cum am subliniat anterior, sunt membri imaturi ai sistemului monocitar - macrofagic și au că precursori monoblaștii măduvei osoase, care se transformă în promonocite, monocite medulare și apoi monocite circulante
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
numiți în ordine alfabetică: ÎL-17 A, ÎL-17B, ÎL-17C, IL17D (sinonima cu ÎL- 27Ă, ÎL-17E (sinonima cu ÎL-25Ă și ÎL-17F. Sunt produse de celulele Ț cu memorie activate CD45+RO+ - (Huang Sh. și colab., 2004Ă. Joacă rol important în maturarea celulelor hematopoietice și induce citokine implicate în inflamații și degenerescente. ÎL-17D este produsă de celulele dendritice, macrofage și celulele Th1 activate. ÎL-17E sporește producerea de ÎL-4, ÎL-5 și ÎL-13 și amplifica infiltrația eozinofilică și formarea de IgE. Interleukina - 18 ÎL-18 este sinonima
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
sunt menționate când endoCAM, cănd TECAM. CD32 Receptor Ig G cu afinitate medie numit și Fcy RII. Diferite forme de CD32 sunt expresate pe macrofage, granulocite și celulele B. CD33 Numit și siglec-3 este o moleculă expresată de celulele stem hematopoietice. Are proprietatea de a lega hidrocarbonați. CD34 Numită și sialomucină, este o glicoproteină expresată de celulele endoteliale, ligand pentru integrine. CD35 este o glicoproteină expresată pe granulocite, monocite, celulele B, celulele NK și eritrocite primare. Că receptor al componenților C3b
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
și fibroblaste de la om. Este o moleculă de adeziune celulară implicată în limfopoieza, angiogeneza, cicatrizare (vindecarea plăgiloră, extravazarea leucocitelor la locul inflamației și în metastaza tumorala. CD45 (LCA- leucocyte common antigenă familie de glicoproteine prezența pe toate celulele de origine hematopoietica, exceptând linia roșie; participa la numeroase complexe multimoleculare în asociație cu CD2, CD3,CD26, CD100 cât și cu fodrina citoscheletică. CD46 Numită și proteină cofactor membranar este receptor pentru C3b și C4b a complementului, care sunt distruși de factorul I.
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
C4b a complementului, care sunt distruși de factorul I. Este o glicoproteină expresată de celulele Ț, B, monocite, granulocite, celule NK, plachete, fibroblaste, celule endoteliale și celule epiteliale. Nu linia roșie. CD47 Marker cu o largă răspândire pe toate celulele hematopoietice, epiteliale, endoteliale, fibroblaste etc. CD48 Este ligand pentru CD2 și CD247 la rozătoare. CD49 Lanțurile alfa ale unei familii de integrine care se asociază cu lanțurile beta (CD 29Ă. Sunt expresate sub diverse forme pe leucocite, plachete și celule epiteliale
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
pe macrofage și precursorii lor. CD116 Receptor al lanțului alfa al GM-CSFRα; se constată pe granulocite, monocite și eozinofile. CD117 Numit și c-kit este receptor pentru factorul celulelor stem. Este o imunoglobulina a superfamiliei tirozinkinază prezenta pe celulele precursoare hematopoietice. CDw118 Receptor pentru INF alfa și beta. CDw119 Receptor INF gamma prezent pe celulele B, macrofage, monocite, fibroblaste și celulele endoteliale. CD120 a și b Receptori pentru TNFR I și TNFR ÎI. Primul este expresat în cantități mai mari pe
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
pot fi sistematizate în celule labile, celule stabile, celule permanente, celule stem etc. IOAN PAUL150 Celulele labile, au o durată de viață relativ scurtă. Se înmulțesc continuu în raport de cerințele organismului. Fac parte din această categorie, celulele limfoide și hematopoietice a căror multiplicare și diferențiere se face în măduva osoasă și în organele limfoide primare. Li se adaugă celulele epiteliilor stratificate de tip scvamos sau mucos, a căror multiplicare se face în stratul generator prin celulele stem sau la nivelul
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
ajuns și Zhang Ying și colab., 2003, care deosebesc în cadrul hepatocitelor trei tipuri ce reacționează la alterările ușoare; celulele ovale, adiacente canalelor lui Hering, bipotente și mai puțin numeroase și celulele stem hepatice exogene, care pot derivă din celulele stem hematopoietice circulante (HSCĂ, rare, multipotente pe o durată mai lungă de timp. IOAN PAUL152 Nu toate celulele stem au același potențial de acțiune. Alison M.R. și colab. (2002Ă au stabilit existența a 4 grade de ierarhizare: - celule totipotente abile de a
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
în continuare cele trei straturi celulare ale acestuia: ectodermul, mezodermul și endodermul; - celule stem multipotente, care generează numeroasele linii celulare și - celule stem unipotente, cap de clonă a diferitelor celule specifice, considerate adesea și că progenitori ai unor sisteme celulare: hematopoietic, nervos, gastro-intestinal etc. Putem conchide că majoritatea organelor și țesuturilor își mențin homeostazia prin activitatea celulelor stem, controlată și ea prin factorii nișei ecologice specifice / factori de creștere solubili, proteine membranare de contact (receptori și liganziă molecule de adeziune (integrineă
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
cercetările mai noi au evidențiat plasticitatea deosebită a acestor celule de a se transdiferenția în numeroase tipuri celulare în raport de necesitatea organelor de a-si repara golurile produse de către diverși patogeni. Exemplul ilustrativ ni-l oferă celulele stem hematopoietice care pe langă diferențierea considerată fiziologica în celule sanguine mature, se pot transdiferenția în celule hepatice, intestinale, musculare și nervoase (Bonnet D., 2002; Poulsom și colab., 2002Ă. Este din ce in ce mai frecvent admisă dogmă că o celulă stem
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
Depleția celulelor CD4 se explică prin acțiunea HIV de tip citolitic direct sau mediat imun, prin apoptoza crescută sau prin formarea de sinciții (celule infectate fuzionate, cu mai mulți nuclei). Tabel 9.1 Celule cu receptori CD4 susceptibile infecției HIV Hematopoietice LT CD4, limfocite B, monocite/macrofage, promielocite Tegumentare cel. Langerhans, fibroblaste Sistem nervos astrocite, oligodendrocite, endoteliu capilar Alte celule epiteliu renal, intestinal, colon, col uterin, celule retiniene, linii celulare tumorale din creier, colon, ficat HIV se localizează în primele faze
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
celulele stem din măduva osoasă produc prin diviziune mitotică celulele cu care sunt înlocuite cele care și-au îndeplinit rolul și trebuie să-și încheie existența, acestea fiind distruse, fie din linia leucocitară, fie din linia eritrocitară. În măduva roșie hematopoietică, precum și în epitelii, rata diviziunii celulare este înaltă. Dimpotrivă, în ficat, rata diviziunii hepatocitelor este foarte scăzută. Dacă însă o porțiune din ficat este distrusă sau îndepărtată chirurgical, celulele rămase intră într-o fază de proliferare rapidă care continuă până ce
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
țesuturile ale căror celule se divid rapid. Așa se explică faptul că cele mai comune neoplazii sunt cele care apar în țesuturile regenerative de toate tipurile, dar în special în cele cu ritmuri rapide de diviziune celulară, precum măduva roșie hematopoietică și epiteliile dând leucemiile și, respectiv, carcinoamele epiteliale, cele mai rare fiind tumorile țesuturilor cu celule care, în mod normal au o rată mică de proliferare, cum ar fi, de exemplu celulele musculare sau care nu se mai divid, așa cum
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
animalul model în carcinogeneza experimentală. Neoplazia primară a celulelor epiteliale din epidermă, cavitatea bucală, epiteliile organelor digestive, ale plămânului, ale sistemului genito-urinar, poartă numele de carcinom. Neoplaziile inițiate prin transformarea malignă a celulelor musculare și conjunctive se numesc sarcoame. Celulele hematopoietice transformate malign produc leucemii, iar ale altor elemente ale sistemului imunitar produc limfoame. Neoplazia celulelor nevroglice se numește gliom, iar aceea a celulelor retiniene se numește retinoblastom. Cele mai frecvente neoplazii umane sunt cele de origine epitelială (carcinoamele), acestea reprezentând
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
și dezvoltarea rezistenței la medicamente anticanceroase. Protooncogenele sunt implicate și în diferențierea celulară în cursul dezvoltării embrionare și acest fapt este bine dovedit în cazul multora dintre ele. Astfel, protooncogenele erb A și pml/rarα sunt implicate în diferențierea celulelor hematopoietice. Dezvoltarea normală este condiționată de exactitatea reglării mecanismelor proliferării și diferențierii celulare. Protooncogenele sunt implicate în multe aspecte ale dezvoltării, incluzând maturarea meiotică a ovocitelor, proliferarea și diferențierea multor tipuri de celule embrionare. Acumularea copiilor unor protooncogene în ovocite arată
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
a menține o populație celulară constantă. Studiile asupra oncogenei bcl-2, detectată inițial ca situs al unei translocații cromozomale, în limfoame cu celule B foliculare, au permis descifrarea relației dintre moartea celulară programată genetic și neoplazie. Supraexpresia lui Bcl-2 în celulele hematopoietice nu stimulează proliferarea celulară, ci, mai curând, blochează apoptoza celulelor, care, în absența factorilor de creștere, în mod normal, ar alege calea suiciderii. Bcl-2 blochează apoptoza indusă de o varietate de stimuli în numeroase tipuri celulare, sugerând că ea este
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]