228 matches
-
de critica așa-zisei "critici de întîmpinare", a criticii de actualitate". Pentru nedreptățile suferite are aerul a cere o compensație himerică: dacă nu unicitatea, măcar situarea formulei d-sale, din capul locului, pe treapta cea mai înaltă. Cîtă dreptate are hermeneutul, se poate vedea și din altă aserțiune pe care o face: " Dar a existat și există în continuare și o recepție pentru astfel de cărți. Ca dovadă că este așa, bibliografia critică a cărților mele, care a atins pînă acum
Adrian Marino între lumini și umbre (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15745_a_17070]
-
Mulțumirea d-sale s-ar cuveni să fie cu atît mai mare, cu cît, așa cum remarcă malițios în altă parte, unele "culegeri de cronici", care "nu interesează decît pe autorii analizați", trec "neobservate". Ceea ce, în treacăt fie spus, invalidează pretenția hermeneutului de detașare, de neparticipare la jocul ierarhiilor: "Și aceste cărți nu au avut nici un ecou în presă, pe cînd cărțile noastre au avut. Deși nu intru în nici o competiție critică și nu sînt deloc interesat de ierarhiile critice curente". Oare
Adrian Marino între lumini și umbre (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15745_a_17070]
-
contestă "adversarii" (de facto confrații, într-o atmosferă democratică a diversității tiparelor, care nu sînt, nu pot fi concludente a priori, ci luîndu-se în considerare valoarea textelor ce le umplu, de la caz la caz). Cu o voce de profet ultragiat, hermeneutul se tînguie însă pentru că nu e singura voce ascultată (realitatea morală nu ne îngăduie o altă interpretare a spuselor în chestiune): "Marele meu divorț față de cultura română actuală este deci că eu am profesat ideea de construcție, în dezacord cu
Adrian Marino între lumini și umbre (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15745_a_17070]
-
unei creații personale, deci spontane, discontinue, aleatorii, ci un ideal opus, al unei producții impersonale, organizate, integraționiste, cel al Enciclopediei, ca suprem indice de "creație" prin enormă aglutinare informațională, ca și, probabil, prin imensitate tipografică, prin impresionantă pondere fizică (căci hermeneutul are fascinația cantității): "De unde permanența "modelului" enciclopedic, realizabil, bineînțeles, la nivelul și cu instrumentele actuale. Apare, într-adevăr, cu D. Cantemir. Dar abia în perioada pașoptistă el se precizează cu toată claritatea. Continuitatea sa este deci inevitabilă. Starea generală a
Adrian Marino între lumini și umbre (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15745_a_17070]
-
superspecializare: Răspunsul pe care el (omul - nota mea, C.R.) îl va da, întrebîndu-se despre sensul ființei, va fi totodată o luminare a propriei sale ființe. În același timp, determinîndu-se pe sine ca ființare, el orientează căutarea înțelesului ființei." etc. " Pașii" hermeneutului se opresc însă mult mai devreme decît m-aș fi așteptat (p. 100). De aici încolo se înșiruie una după alta cronici de carte, recenzii sau simple semnalări reunite sub cîte un titlu care induce în eroare Hermes și lumea
Sub oblăduirea lui Hermes by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17108_a_18433]
-
Vocația ei fantasmatică se relevă cu adevărat acolo unde ea lucrează fără contract, mai degrabă în ilegalitate decît cu investitură și mai curînd boicotată decît programată". Aventura apei ajunge astfel a reflecta nu doar natura imaginarului pillatian, ci și ambiția hermeneutului său. Apa își descoperă o valență lirică în planul critic! Un exemplu mai potrivit i se pare lui Al. Cistelecan a fi oferit de Cîntecele stepei, în care comuniunea cu marea se complică prin ispita "sufletului feminin" acvatic de-a
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
însă în nici un caz pentru elipticul Brâncuși, a cărui specialitate nu era, totuși, creația vestimentară. Dincolo de acest episod, mai mult sau mai puțin anecdotic, se pune, de la sine, o întrebare elementară: cum de acest Brâncuși, împins de către garnizoane întregi de hermeneuți extatici în cele mai adînci peșteri platonice și în cele mai înalte levitații budiste, nu s-a gîndit să-i facă un monument colegului său Mihai Eminescu, partener legitim de tremol metafizic, și s-a lăsat sedus cu o ușurință
Caragiale și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15576_a_16901]
-
fapt afinitățile elective de profunzime existente intre doi "mari", două moduri polare de receptare, la fel de spectaculoase. Georges Poulet vorbește despre "latura teologică a indeterminării, conceptul cheie care îl face să caute straturile joase, primare, inconștiente ale oricărei creații. Paul Ricoeur, hermeneutul și esteticianul, pledează pentru o revenire a subiectului, pierdut prin anii 60-70, pentru bogăția adusă de autor lumii, adică cel ce exprimă, dincolo de textualitatea pură, predicată de structuraliști. Declarațiile aproape scandaloase pentru snobii de azi punctează șarmant causeriile lui Ricoeur
Despre dialog ca existență by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14426_a_15751]
-
se luptă cu materia și cu fantasmele, apoi, vlăguit moral, cade în melancolie. Observă, comentează și transformă eșecul în ceremonial. Fără a-l lega în vreun fel de presentimente sumbre sau de angoase milenariste, el este tot mai mult un hermeneut al crizei, dacă nu chiar un profet al entropiei. Într-un mod exemplar și paradigmatic, această stare se regăsește și în sculptura românească de astăzi. Citind impasul global prin lentila marasmului și a eșecului nostru privat, sculptorul a părăsit negocierea
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
prin doctrina milarepiană, și în sistemul platonician, prin bibliotecile pariziene, și de la țîrcovnic auster la amant infatigabil, toate subsumate unui anumit gen de situare în sacru, Brâncuși se oferă cu maximă generozitate ochiului ciclopic al exegetului român, calificat abisal ca hermeneut unic în virtutea nu mai puțin unicei șanse a consangvinității. Dacă în planul culturii europene și transatlantice opera lui Brâncuși a fost supusă unei unei atente analize, de la observațiile mai mult sau mai puțin sistematizate ale lui Ezra Pound și James
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
rezonabil, "a echilibra" cele două "discursuri" preexistente, e limpede că Adrian Marino nu are la inimă discursul autohtonist, tradiționalist, spiritualist. Pretinzînd că-i face loc în "sinteza" d-sale, îl califică neted drept "o imensă eroare". Idiosincrasia la spiritualism a hermeneutului bruscat cîndva de un preot în cămașă verde se ivește din nou, în forme stînjenitoare chiar pentru simpla coerență a demonstrației. Nae Ionescu, citit astăzi, apare doar ca "un straniu amestec de enormități, prejudecăți neverosimile, fanatism, fals profetism bombastic". Nu
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
Marino asupra criticilor și gînditorilor români, ca o aplicație a desconsiderării în ansamblu ce se adresează vanei lor discipline, cu tangențe "calofile", cu o turnură, hélas, "literară". Propunîndu-și cumva masochist: "Nu vreau să "fac frumos". Sper să nu facem "literatură"", hermeneutul îi pune la punct pe cei ce procedează altminteri. O implacabilă reducere la scară i se aplică lui G. Călinescu, evident în numele infernalei "literaturi" la care și-a permis a apela: "stilul călinescian este mai mult un fel de fetiș
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
Dar mi-a dat de gîndit: echivalentul lui Călinescu în critica internațională ar fi, poate, Faguet.(...) Știi de ce tratament se bucură însă Faguet în A History? Jumătate de pagină. Asta ar fi deci cota...". Bineînțeles, e reafirmată superioritatea personală a hermeneutului: "Cărțile acestea de idei pe care le-am făcut eu au cel puțin intenția, dacă nu și meritul, de a vorbi un limbaj inteligibil, internațional și accesibil". Referindu-se la o încercare ce a făcut-o peste hotare de a
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
ar fi cuvenit demontate, înfățișate în erezia lor epicureică, în frivola lor vacuitate "șansonetistă", aspectul social și vestimentar al autorului în chestiune fiind relativ irelevant? Nu cumva "literatura" îi joacă un renghi celui ce-o demonizează? Dar să recunoaștem că hermeneutul devine, la rîndu-i, simpatic, prin întorsătura boemă (vai, și aici e tot "literatură"!) pe care știe s-o dea, la un moment dat, pedanteriei d-sale doctorale: "ca să glumim puțin, eu ofer, pe loc, trei sticle de Cotnari vechi sau
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
și prin participarea vie la destinul lor în plină expansiune. Prin această subtilă experiență a înțelegerii și a solidarității, a asimilării și a reconstrucției, sculptorul depășește mecanica abisală a creativității pure și devine, mai mult sau mai puțin conșient, un hermeneut al energiilor latente care zac în istorie și în materie și o conștiință, cu vocație enciclopedică, a modernității înseși.
Artiști din Transilvania by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13224_a_14549]
-
de a trimite săgeți împotriva unor autori din altă clasă (Unamuno, Cioran), ilustrînd parcă o vorbă a lui Villiers de L'Isle-Adam, pe care o citează: "Je m'estime peu quand je m'examine, beaucoup quand je me compare". Dar hermeneutul nu întîrzie a se înălța cu vigoare în văzduhul unei foarte înalte considerații de sine. Socotindu-se mereu minimalizat, suspectat, respins, ține a-și sublinia la fiecare pas meritele - numărul volumelor apărute, în primul rînd - precum un drept tangibil la
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]
-
Vedeți, ateul ăsta știe, și voi nu știți!". Această agresiune spirituală împotriva unui adolescent mi s-a părut monstruoasă; am intuit atunci întreaga dimensiune a totalitarismului spiritual, astfel încît am rămas marcat pentru toată viața". Neputînd trece peste supoziția că hermeneutul nostru nu are din capul locului, "organ" pentru transcendență (se mai întîmplă!), ni se pare oricum șubredă logica unei atari extinderi a comportării abuzive a unui singur individ asupra semnificației spiritualității in integrum, asimilate pripit și, desigur, nedrept unui "totalitarism
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]
-
Bogdan Mihai Mandache, Filosofia - aventura unui discurs (vol. II), Editura Cronica, Iași, 2000, 191 p. Misiune dificilă O dată cu Palimpsestul identității românești. Reflecții asupra fundamentelor culturale ale filosofiei, Constantin Aslam își recunoaște o dublă calitate: de istoric al ideilor și de hermeneut. Sarcina sa se dovedește în acest fel și ea dublă, nefiind oricum ușoară, din varii motive - precum abundența lucrărilor consacrate temei ori pasiunile iscate în jurul acesteia. Deși s-ar părea că urmează un drum de mult asfaltat, asfixiat și supus
Împliniri majore by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15690_a_17015]
-
spectacolul. Pot să spun că un asemenea spectacol justifică întru totul programul unui festival ce ,are în centru creația regizorală în toată complexitatea ei". Căci Dodin este regizor în sensul deplin al cuvîntului: nu numai constructor de spectacol, ci și hermeneut desăvîrșit al cărții lui Platonov. Romanul fiind, în întregul său, practic nedramatizabil, regizorul ne dă, în schimb, epura lui, chirurgical decupată. Platonov a fost un prozator feroce, Dodin nu e, în felul său cerebral, mai puțin crud. Disecă și extirpă
Chéreau, Dodin și ,teatragiul" român by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/10051_a_11376]
-
din cele 16 pagini propu-se. „TimSport“ este editat de S.C. „Cazoni“ S.R.L. , director Dan Gârlea. Preț: 15 000/1,5 lei. în librării David Foenkinos - Potențialul erotic al soției mele (Ed. Humanitas, 140 000 lei); Carmen Firan - Caloriferistul și nevasta hermeneutului (Ed. Polirom, 230 000 lei); Imre Kertész - Kadiș pentru copilul nenăscut (Ed. Est, 174 400 lei); Mihaela Miroiu, Mircea Miclea - R' estul și Vestul (Ed. Polirom, 230 000 lei); Enrique Vila-Matas - Bartleby & Co (Ed. RAO, 140 000 lei); Robert L.
Agenda2005-11-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/283492_a_284821]
-
Paralela 45), iar Florin Iaru anunță și el un roman, Negru, în colecția Polirom-ului a cărei singură listă mai conține Sexagenara și tânărul, micul roman al Norei Iuga, Exuviile Simonei Popescu, Visul copilului... de Gabriel Chifu sau Caloriferistul și nevasta hermeneutului de Carmen Firan, ultimii doi scriitori, ce-i drept, publicând constant în ultimii ani atât poezie cât și proză. Nu știu dacă e vorba de o părăsire a poeziei în contextul audienței mai scăzute de după �89, despre o simplă modă
Fantezii în fond by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11946_a_13271]
-
care, uneori, coboară harul și care, atunci, cufundă în inconștientul textelor lor mesaje și revelații transestetice, transindividuale. (Dacă el nu știe de ce s-a sinucis Anghelache, textul său însă știe. În acest sens, Caragiale nu e autor, ci transmițător)”. Menirea hermeneutului va fi, prin urmare, să împărtășească, în momentele privilegiate de inspirație, ceva din revelația creatorului. În acest sens, hermeneutica literară își poate asocia cu îndreptățire “metafizica interpretării”, precum și “ceva din acea gratia interpretandi pe care o explică Moshe Idel, pornind
Gratia interpretandi by Laura Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13191_a_14516]
-
fericit paradox, pe cît de surprinzătoare, pe atît de convingător expuse. Dincolo, de exemplu, de conflictul dintre Caragiale-tatăl și Caragiale-fiul, deci dintre scriitorul care își cultivă fantasme tihnit-burgheze și cel bîntuit de bovarisme aristocratice, semnificațiile abisale puse în evidență de hermeneut îi situează pe autorul Nopții furtunoase și pe cel al Crailor... într-o simptomatică consonanță de opțiuni estetico-temperamentale: datorită teoriei electricității și a privirii magnetice, tatăl și fiul își trădează deopotrivă “atracția lor către ’suprafiresc’”, iar prin cea din urmă
Gratia interpretandi by Laura Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13191_a_14516]
-
circumstanțele posterității fac încă necesară o întrebare elementară. Cine este, de fapt, Ion Dumitriu? Răspunsul ar putea începe așa: departe de a fi un pictor al obiectelor, al substanțelor și al materialității în accepțiunea ei generală, Dumitriu este permanent un hermeneut în cîmpul conceptelor și un neobosit creator de noțiuni plastice. El nu negociază cu datele imanente ale modelelor sale, ci încearcă să creeze categorii, să propună modele absolute în care să se regăsească toate variantele concrete posibile. Și, din acest
Ion Dumitriu, între pămînt și cer by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10912_a_12237]
-
mult, cuatît se vor cunoaște mai puțin acele dedesubturi ale ziselor lui legate.” S-a scurs aproape o jumătate de mileniu de la așternerea acestor rînduri, și iată că, prin strădania conjugată a cercetătorilor de diverse specialități (istorici, filologi, critici literari, hermeneuți, glosatori etc.), știm astăzi mai mult decît Clément Marot cu privire la „locurile, lucrurile și oamenii” despre care vorbesc Testamentele lui Villon. Iar acest noian de varii cunoștințe s-a revărsat generos în aparatul critic al ediției Opera omnia, la a cărui
Un eveniment editorial Villon. Opera omnia by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2980_a_4305]