275 matches
-
crescută a insulinei plasmatice în raport cu glicemia a fost înregistrată în aproape 1/3 din cazuri. Aceasta înseamnă că 1/3 din persoanele aparent sănătoase prezintă un anumit grad de hiperinsulinism (insulinorezistență). Rezultă, deci, că printre aceste persoane există o mare heterogenitate privind sensibilitatea țesuturilor față de acest hormon cu importanță majoră în homeostazia metabolică. Chiar atunci când valoarea insulinei plasmatice este corectată pentru excesul ponderal sau lipidele plasmatice, această heterogenitate, deși mult redusă, se menține încă. Reaven (39) a arătat că 25% dintre
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]
-
grad de hiperinsulinism (insulinorezistență). Rezultă, deci, că printre aceste persoane există o mare heterogenitate privind sensibilitatea țesuturilor față de acest hormon cu importanță majoră în homeostazia metabolică. Chiar atunci când valoarea insulinei plasmatice este corectată pentru excesul ponderal sau lipidele plasmatice, această heterogenitate, deși mult redusă, se menține încă. Reaven (39) a arătat că 25% dintre persoanele sănătoase, fără exces ponderal sau toleranță alterată la glucoză, prezintă un grad de insulinorezistență asemănătoare celei întâlnite în stadiile precoce ale diabetului zaharat de tip 2
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]
-
ani, masa pancreatică a fost mai mică cu ~ 30%-50%. În multe cazuri, depozitele amiloidice sunt importante. Glicozilarea proteinelor structurale și funcționale β-celulare poate fi importantă. În fine, mecanismul antioxidant β-celular, și așa slab reprezentat, este profund afectat. 3.2. Heterogenitatea funcțională a celulelor β Celulele β pancreatice izolate diferă în sensibilitate la glucoză. Insulinosecreția, biosinteza de insulină și metabolismul glucozei s-au demonstrat a fi heterogene referitor la răspunsul față de creșterea glicemică. Pragul de stimulare pentru glucoză este variabil, astfel încât
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
diferitele celule β existând un fel de „compensare” (egalizare) a insulinosecreției. Totuși, chiar și în aceste condiții studii asupra mărimii nucleului, a activității promotoare a genei insulinei, a dimensiunilor reticulului endoplasmic rugos, a mărimii mitocondriilor, sugerează un semnificativ grad de heterogenitate in situ între celulele β studiate în paralel. Interesant de notat că celulele β prezintă un prag de activare electrică prin creșterea glucozei de la valori de 5,5 la 11 mmol/l. Heterogenitatea funcțională a celulelor β face ca procesul
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
mărimii mitocondriilor, sugerează un semnificativ grad de heterogenitate in situ între celulele β studiate în paralel. Interesant de notat că celulele β prezintă un prag de activare electrică prin creșterea glucozei de la valori de 5,5 la 11 mmol/l. Heterogenitatea funcțională a celulelor β face ca procesul insulinosecretor să se desfășoare continuu, chiar la glicemii situate în zona valorilor subnormale (< 50 mg/dl). În aceste condiții, evident, majoritatea celulelor β încetează să mai secrete insulină. Rămâne în schimb un număr
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
β. RNA-ul mesager al glucokinazei din celula β este cu circa 200 nucleotide mai lung decât mRNA al glucokinazei hepatice. Cele două mRNA sunt similare, cu excepția regiunii finale 5’, care diferă complet. Studiile utilizând metode imunohistochimice au arătat o heterogenitate marcată a expresiei glucokinazei între diferitele celule β, fapt care ar putea explica pragul diferit de stimulare al celulelor β. Enzima este distribuită relativ uniform în citoplasma celulelor β, rareori fiind co-localizată cu GLUT2 în membrana celulei. Stubbs și col
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
spre IRC. Am lăsat la sfârșit caracterul de boală ereditară cu transmisie autosomal dominantă, definit în special prin faptul că bolnavii au de obicei unul din părinți afectat. ADPKD se mai caracterizează prin: penetranță completă dependentă de vârstă, expresivitate variabilă, heterogenitate genetică, anticipație (8, 11); pentru unii nefrologi semnificația termenilor este fie neclară, fie o enigmă. Va trebui însă să înțelegem sensul lor, pentru că reprezintă caracterul esențial al bolii și, mai ales, pentru că riscul de recurență al ADPKD la descendenți este
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
există, evident, și o variabilitate interfamilială în manifestarea unor anomalii extrarenale în ADPKD; elocventă și importantă în practică este frecvența mai mare a anevrismelor intracraniene în unele familii (26). Sursele de variație fenotipică în ADPKD sunt: mutații în gene diferite (heterogenitate de locus); mutații diferite în aceeași genă (heterogenitate alelică); intervenția altor gene modificatoare non PKD; intervenția unor factori de mediu (Kimberling et al., 1991). Heterogenitatea de locus Singurul factor cert de variație fenotipică în ADPKD este heterogenitatea de locus, fenomenul
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
unor anomalii extrarenale în ADPKD; elocventă și importantă în practică este frecvența mai mare a anevrismelor intracraniene în unele familii (26). Sursele de variație fenotipică în ADPKD sunt: mutații în gene diferite (heterogenitate de locus); mutații diferite în aceeași genă (heterogenitate alelică); intervenția altor gene modificatoare non PKD; intervenția unor factori de mediu (Kimberling et al., 1991). Heterogenitatea de locus Singurul factor cert de variație fenotipică în ADPKD este heterogenitatea de locus, fenomenul în care mutații în gene diferite, situate în
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
în unele familii (26). Sursele de variație fenotipică în ADPKD sunt: mutații în gene diferite (heterogenitate de locus); mutații diferite în aceeași genă (heterogenitate alelică); intervenția altor gene modificatoare non PKD; intervenția unor factori de mediu (Kimberling et al., 1991). Heterogenitatea de locus Singurul factor cert de variație fenotipică în ADPKD este heterogenitatea de locus, fenomenul în care mutații în gene diferite, situate în poziții (loci) diferite pe diverși cromosomi, se exprimă fenotipic identic sau asemănător. ADPKD este o boală genetică
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
în gene diferite (heterogenitate de locus); mutații diferite în aceeași genă (heterogenitate alelică); intervenția altor gene modificatoare non PKD; intervenția unor factori de mediu (Kimberling et al., 1991). Heterogenitatea de locus Singurul factor cert de variație fenotipică în ADPKD este heterogenitatea de locus, fenomenul în care mutații în gene diferite, situate în poziții (loci) diferite pe diverși cromosomi, se exprimă fenotipic identic sau asemănător. ADPKD este o boală genetică heterogenă, fiind produsă de mutații în trei gene distincte: PKD1 situată pe
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
de boală: chiștii renali apar mai târziu (vârsta de debut este cu aproximativ 14 ani mai târziu), frecvența și severitatea hipertensiunii arteriale sunt mai mici, iar progresia spre IRC terminală este mai lentă, cu 10-15 ani (Veldhuisen et al., 1996). Heterogenitatea alelică Mutații diferite în aceeași genă ar putea da fenotipuri asemănătoare, deosebite prin intensitatea de manifestare; acest lucru nu a putut fi încă suficient studiat în ADPKD, deoarece presupune analiza moleculară a structurii genei. Intervenția unor gene modificatoare non-PKD Interacțiunile
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
ani; când RFG scade sub 50 ml/min, declinul funcției renale este destul de rapid 5 ml/min per an și mai rapid decât în alte boli renale. Determinanții progresiei sunt factori genetici și non-genetici. Dintre factorii genetici de gravitate cităm: heterogenitatea genetică (PKD1>PKD2), transmiterea bolii de la mamă la băieți (20), sexul masculin (progresia spre IRC este cu 6 ani mai rapidă decât la femei), alte gene modificatoare. Dintre determinanții negenetici menționăm: hipertensiunea (poate accelera progresia spre IRC), infecțiile tractului urinar
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
peretelui abdominal; hematopoietice: eritrocitoză. Frecvența cu care se întălnesc aceste manifestări în ADPKD este variată în diferite surse și dependentă de preocuparea și posibilitățile de a le pune în evidență, mai ales la pacienți asimptomatici. Deoarece ADPKD prezintă o evidentă heterogenitate genetică, se pune firesc întrebarea dacă între formele produse de mutația genei PKD1 sau a genei PKD2 există diferențe în manifestările extrarenale. Analizându-se manifestările renale, precum și vârsta de debut și gravitatea IRC terminale, s-a stabilit că PKD2 produce
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
1994). Schievink et al., efectuând o vastă analiză a literaturii de specialitate și utilizând baza de date de la Mayo Clinic, concluzionează că prezența anevrismelor intracraniene cu agregare familială este de 10%, iar din punct de vedere etiologic există o certă heterogenitate genetică (13). O mare parte din pacienții cu anevrisme intracraniene au și ADPKD. în acest caz este vorba de o boală genetică cu manifestare multisistemică, care afectează și vasele cerebrale. Prevalența anevrismelor intracraniene Prevalența exactă a anevrismelor intracraniene asimptomatice la
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
pe brațul scurt al cromosomului 6, în regiunea 6p21-cen, dar până în prezent nu a fost identificată. Oricum, analiza de înlănțuire cu markeri din această regiune permite un diagnostic genotipic indirect. Până în prezent, nu s-a identificat în cazul ARPKD o heterogenitate genetică. Este posibil diagnosticul prenatal ecografic și genetic (21). Diferențierea dintre ADPKD și ARPKD se poate face prin multiple caractere clinice și imagistice (tabel 1 și 2), deși nici o caracteristică unică nu este diagnostică, iar uneori cele două forme pot
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
1993). Această observație clinică (surprinzătoare, inițial) a fost demonstrată prin determinarea genotipului (metode de linkage): prezența genei PKD1 conferă o agresivitate de manifestare a bolii mult mai importantă decât gena PKD2 (vezi și capitolul de genetică a ADPKD conceptul de heterogenitate genetică). Ipoteza a fost pe deplin confirmată prin studii largi, prospective, existând în momentul de față un consens general: probabilitatea de supraviețuire renală este mai redusă cu 10-15 ani în cazul prezenței genei PKD1 (5 studii: Parfrey et al., 1990
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
la o persoană tânără, aparent sănătoasă. A) SFATUL GENETIC în principiu, sfatul genetic poate fi realizat de către un medic nefrolog, cu condiția să fie nu numai bine informat, ci și antrenat asupra: problemelor complexe ale eredității ADPKD (expresivitate variabilă, penetranță, heterogenitate genetică, anticipație, imprinting) metodelor de diagnostic clinic, imagistic și genotipic condițiilor și modalităților de realizare a screeningului familial și diagnosticului presimptomatic problemelor etice pe care le ridică sfatul genetic (respectarea confidențialității, consimțământul informat, caracterul non-direcțional etc.). Dificultățile și responsabilitățile unei
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
realizarea sfatului genetic este stabilirea unui diagnostic precis de boală; acesta condiționează corectitudinea evaluării riscului genetic. Se va avea în vedere nu numai diagnosticul afecțiunii (realizat prin anamneză, examen fizic, investigații specifice) și caracterul ei genetic, ci și fenomenul de heterogenitate genetică care poate complica stabilirea riscului de apariție sau de recurență a bolii. în principiu este vorba de manifestări clinice (fenotipice) identice sau foarte asemănătoare produse de mutații diferite, care se pot transmite uneori diferit (autosomal dominant, recesiv sau legat
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
recesiv sau legat de X). Anamneza familială și eventual diagnosticul genotipic, la nivel de ADN, pot tranșa problema. în ADPKD, diagnosticul clinic și imagistic sunt bine codificate și, împreună cu anamneza familială, permit un diagnostic precis (vezi cap. 8). Există o heterogenitate genetică evidentă (vezi cap. 3), dar toate mutațiile în cele trei tipuri distincte de gene PKD1, PKD2, PKD3 se transmit identic, autosomal dominant. Din punctul de vedere al practicii sfatului genetic, este important de reținut caracterul mai benign al bolii
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
Pe de altă parte, termenul „ischemie” nu semnifică ischemie activă, ci se referă la boala coronariană cronică, cu antecedente de infarct care determină remodelare globală sau regională, de obicei în absența ischemiei reversibile (47). Prevalența este variabilă în studii din cauza heterogenității de definire. Este mai frecventă în studiile ecocardiografice versus angiografice, depinde de mărimea infarctului, de momen- tul evaluării ecocardiografice și de atitudinea terapeutică (mai frecventă dacă este evaluată precoce, înainte de optimizarea tratamentului medical și la pacienții tratați conservator) (45). Într-
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91940_a_92435]
-
viață plus terapie placebo. La pacienții cu vârsta peste 60 de ani s-a arătat că instalarea sau progresia DZ a fost întârziată cu 71% în grupul 1 și cu 11% în grupul cu metformin comparativ cu placebo (73). Datorită heterogenității grupului de pacienți vârstnici diabetici, adesea cu complicații ale bolii și multiple comorbidități, cu limitare a capacității de efort și cu afectare a capacității cognitive, tratamentul trebuie strict individualizat. Pe de altă parte există și vârstnici cu DZ care nu
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Florin Mitu, Iulia Cristina Roca, Doina Azoicăi () [Corola-publishinghouse/Science/91925_a_92420]
-
frecvenței apariției evacuării întârziate gastrice [71]. Pe de altă parte, datele existente arată că pierderile sanguine intraoperatorii sunt mai mici în cazul PPPD iar timpul operator mai redus, dar fără ca evidența să fie foarte clară aceasta și în condițiile unei heterogenități importante a studiilor incluse în metaanalize [67-69]. Montajul de tip pancreaticogastroanastomoză reprezintă o altă variantă prin care s-a încercat reducerea ratei fistulei pancreatice după DPC lucru susținut de către unii autori [72]. Rata fistulelor pancreatice după pancreaticogastroanastomoză pare a fi
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Florin Iordache () [Corola-publishinghouse/Science/92201_a_92696]
-
β-(l-6) glucanazelor. Moleculele de glucan se asociază formând subunități microfibrilare similare cu cele de celuloză și chiar de xilan. Principala funcție a glucanului este cea scheletică. Manoproteinele Moleculele de manoproteine din pereții drojdiilor se caracterizează printr-o accentuată heterogenitate, determinată de gradul de polimerizare al unităților manozil, de tipurile de legături ce se stabilesc, de prezența și altor tipuri de reziduuri ozidice, etc. Molecula de manoproteină prezintă un ax principal proteic, la care reziduurile manopiranozice sunt legate α-(1-
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
observarea, îngrijirea și suportul, fiind combinată cu alte variante psihoterapeutice (ROSEN și colab., 2001Ă. Această tehnică intensivă mai este utilizată în abordarea TP antisocială aflate în condiții de privare de libertate. Utilitatea terapiilor de grup depinde și de omogenitatea sau heterogenitatea acestora, de durata - adeseori insuficientă - a ședințelor și de asocierea altor variante psihoterapeutice (SHEA, 1993Ă. Terapiile de grup în ansamblul lor sunt mereu confirmate ca și cvasiobligatorii în orice strategie terapeutică elaborată pentru pacienții cu tulburări de personalitate. Ele sunt
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]