253 matches
-
când își făcea apariția ursul polar, ieșind din bârlog, într-o zi de primăvară, de ziua lui Martin. El, dacă nu și-a mai văzut umbra, s-a liniștit, asta însemnând că a venit primăvara și nu mai trebuia să hiberneze. Se dăduse peste cap de câteva ori de bucurie că din nou poate vedea lumina zilei și tundra cea dragă, acoperită de zăpadă. Erau minus patruzeci de grade, dar nu-i era frig având blană albă, groasă, iar aerul din
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
trebuie să plec. Dacă mai stau mult aici, o să mă supăr foarte tare pe tine. O să încep să fiu ca maică-ta și o să te întreb de ce o persoană atât de tânără și de fermecătoare ca tine ține morțiș să hiberneze în loc să înflorească. — Să înflorească? Tocmai ai spus așa ceva? Leigh aruncă o privire la coperta unui catalog Sharper Image de aparatură electronică și îl aruncă și pe acesta. — Aș! Adriana ridică mâinile în semn de frustrare. Fata asta era imposibilă. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
mai ține mult așa, o să apară primele mutații în fenotip: o să avem ochii tot mai mici, o să ne crească păr mare pe față, să ne putem încălzi, o să devenim ierbivori, să putem trăi cu iarbă de prin parcuri, și o să hibernăm, mult, mult, și o să vină o nouă glaciațiune, și... gata. Da, îmi spuneam, dar se poate și mai rău. Se putea și mai rău! Într-o zi l-am scos la răspuns pe Paul dintr-a V-a. Ființa asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
fel de conștiință, Nostromo nu visa. Nu ăsta era rolul său, nici n-avea nevoie de efectele conservante ale congelatoarelor. Dacă ar visa, astfel de meditații contemplative ar fi scurte și șovăielnice. Funcționa, analiza și avea grijă ca oamenii care hibernau în cuvele lor să fie feriți de moarte, acea moarte care pândea îndărătul somnului înghețat, ca un imens rechin cenușiu urmărind o corabie pe mare. Evidența veghei neîncetate, mecanică și electronică, a lui Nostromo, se vedea și se auzea pretutindeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
-se la capul de pe masă. Tu admiri mizeria aia! ― Cum să nu admiri simpla simetrie pe care o prezintă? Un parazit interspecii, capabil să devore orice formă de viață care respiră, fără să se sinchisească de compoziția atmosferică. Capabilă să hiberneze un timp nedeterminat în condițiile cele mai inospitaliere. Singurul ei scop era reproducerea propriei specii, o sarcină de care se achită cu cea mai mare eficacitate! Nu se compară cu nimic din experiența umană. Paraziții pe care oamenii sunt obișnuiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
vehiculului care avea să asigure transportul bătrânei spre îndepărtatele granițe între care sălășluia, de peste 31 de ani, alesul inimii ei, Mitică Petrache. Și se lăsă tăcerea. O tăcere auzită numai de ea. Pregătirea bagajelor Î ntunericul din sertare, în care hibernau serviciul de argint și vesela de porțelan cu imprimeuri florale, viu colorate, rumoarea din cărțile bibliotecii, rânduite în ordinea mărimii și nu după criteriul valorii, liniștea împietrită a bibelourilor bătrânicioase, descalificate ca stil, roșeața violentă a trandafirului de plastic, înțepenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
că ar fi fost cu un scop anume habar n-avea că ea deturnase totul ci pentru că era foarte colorată și mișcată. Spiritul de turmă care nu a putut fi eradicat de nicio Revoluție (culturală sau politică) înflori excedentar, pentru că hibernase în bolul fertil, mustind de vicii ascunse, al brăileanului. Așa că folclorul adormit făcu ochi, moștenirea își încordă mușchii, dobitocul travestit în intelectual răbufni scuturându-și coarnele, își dezgoli fruntea și o înălță spre bolta cerului care nu i-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a fost părăsit în uitare. E trist pentru că nu are putere. Tocmai El? Cloșca nu-și distruge ouăle. Atunci, Mamă, eu sunt un concept uitat? Vin doar când vreau eu. În rest, un concept de Mioară în hibernare. Tu nu hibernezi? Eu nu mi-am creat iarnă, Mioara. Dacă mi-ai creat o iarnă, celelalte anotimpuri unde sunt, Mamă? Celelalte anotimpuri nu există, Mioara. Tu ești o iarnă continuă, un frig continuu cu soare zgârcit. Eu sunt o vară continuă, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a păsat ! Morală : Câți pe nedrept cocoțați, În post mare, potentați, Nu spun încălcând vre-o lege: ,,Câinii latră ursul...merge !’’ MOLIA ȘI BURSUCUL Bursucul cu blană vărgată și deasă, Tocmai se pregătea să ierneze, (Așa! Cum zici mata, să hiberneze!) Când molia întreabă: Acasă? Rugându-l simandicoasă, Subtilă și grațioasă, S-o lase că iarna geroasă A prins-o tot fără casă Să stea la cald, numai un pic! Și nu-i va cere nimic! Bursuculdeși nu-i convine Zise
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
A prins-o tot fără casă Să stea la cald, numai un pic! Și nu-i va cere nimic! Bursuculdeși nu-i convine Zise din milă, rușine: Bine! Șezi un pic lângă mine! Iarnă era! Și era foarte frig! Bursucul hiberna covrig, Cu blană sa călduroasă ! În care-a intrat și molia! Ticăloasă! S-a încălzit și intrând în... călduri, A ouat cinci milioane De... progenituri! Și toate lihnite de foame! Cum și molia foame avea, S-a decis și-a
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
Am râs și i-am răspuns: — Cam așa stau lucrurile. Blanchard își agăță degetele mari de curea. — Vrei să lucrezi la Arestări cu mine? — Ce face? — Ai auzit bine. Căpitanul Harwell te-a tot sunat să te anunțe, dar tu hibernai în draci. M-a luat cu furnicături. — Dar am pierdut. Ellis Loew zicea că... — La naiba cu ce-a zis Ellis Loew! Tu nu citești ziarele? Propunerea B a fost ratificată ieri, probabil fiindcă le-am oferit alegătorilor un spectacol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Întrebase dacă limba rusă este atât de grea pe cât se spune. Ne-am reîntâlnit peste câteva luni și el a spus: „Să știi că m-am gândit mult la guzganii aceia moscoviți; de ce se spune că s-au furișat afară? Hibernau, se ascundeau sau ce se Întâmplase cu ei?“. 5 Gândindu-mă la preceptorii mei succesivi, mă preocupă mai puțin ciudatele distonanțe pe care le-au introdus În viața mea de copil, cât mai ales stabilitatea esențială și plinătatea acelei vieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
noroi. Mântuirea vizează conduita morală, geniul - performanța profesională. Libertatea trebuie blindată cu responsabilitate. Bunătatea este un eșantion divin. În materie de conștiință, negocierile ar trebui să fie prohibite. Universitățile trebuie să fie trusturi de creiere încinse. Nu lăsa lumea să hiberneze! Dă-i peste bot, incit-o la perfecțiune. Sunt intransigenți cu epoca lor cei care știu că viitorul există. Epoca noastră a fărâmițat țintele. De aceea tinerii nu le mai găsesc. Marile talente își cuceresc admiratorii, fără să-i lingușească
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
zisei, civilizații a bipedelor pășitoare din care făceam și noi parte. În timp ce eu cutreieram spații fără început și fără sfârșit, vizitam sisteme solare și mă înfruptam din plăcerile infinit de mari oferite de multele civilizații superioare celei de pe Terra, tu hibernai. Până a te trezi în acest loc, nu erai decât o simplă fosilă în Muzeul de Istorie a Galaxiei Moluște. Ai fi rămas acolo definitiv, dacă nu interveneam. Eu am garantat pentru tine. Abia te-am scos din sistemul de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și noi! Urmă câteva clipe de tăcere. Siona Bidaru, cu ochii pe jumătate închiși, începu să caște, semn că oboseala nu iartă. Mă mai gândeam, continuă ea la cei de vârsta noastră. Au rămas foarte puțini. Majoritatea, indiferent de anotimp, hibernează, după cum se știe sigur, în bârlogul pe care și l-au durat sau în jurul acestuia. Venind dinspre piață, m-am întâlnit cu vreo doi din generația noastră, a septuagenarilor. Sunt bucuroși când se întâlnesc cu cineva. Au ocazia să se
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
zi ca atunci cînd am scris primul rînd al acestei cărți. Un soare pe care nu vrei să-l lași să plece, de care vrei să profiți, să-l absorbi În trup, să-l Închizi acolo În viscerele tale, să hiberneze În tine promisiunea că viața continuă. Nu poți să stai În casă, nu poți să ratezi aceste ultime Întâlniri. Cu brațele goale, cu picioarele În sandale cobori scara alergînd, nu ai răbdare să aștepți liftul și ieși pe alee, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
jumătate de om... Vezi că îl adâncesc? E o apărare bună pentru castrul ăsta, de unde ar fi trebuit să plecăm curând. Știi ce înseamnă asta? Că vom rămâne toată iarna aici. Nu e o tabără provizorie, e aproape un castra hiberna. — Vom ajunge să stăm de pază la graniță? se indignă Errius. Din soldați în legiune, vom ajunge paznici? Și ce se va alege de curajul armatei noastre, de însuflețirea ei în luptă? Cum ne va vedea Senatul de la Roma, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ale celor care fugeau. Antonius scutură din cap. Îl cuprinse mânia. — Nu vor mai fi bătălii! strigă; apoi arătă cu brațul spre copaci: Nu va mai rămâne nici o plantă în pădurea asta! Or să sfârșească toate în palisadele de la castra hiberna. Noi nu vom mai lupta, Errius! Galopă spre cel care îl întovărășise în atâtea bătălii; Errius se întoarse și văzu neliniștea din ochii tribunului. Antonius se opri lângă el. Vântul bătea destul de tare, ducând cu el mirosul sângelui. — I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
strîngă fluturi albi și galbeni. Nu știam că fluturii mănÎncă sînge, spuse Red. — Nici eu. — Sigur, cînd mergeam noi la vînĂtoare era prea frig pentru fluturi. CÎnd vînam noi În Wyoming, popîndăii și cîinii de prerie se băgaseră deja la hibernat. Azi sîntem În 15 septembrie. — MĂ duc să văd dacă chiar mănÎncă. Vrei ochelarii mei? Se uită un timp și apoi spuse: — SĂ fiu al dracu’ dacă-mi dau seama. Da’ sigur sînt foarte interesați. Apoi se-ntoarse spre Onèsime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
scuz oarecum întârzierea semnalului că am primit darurile dvs. Pauza impusă de starea sănătății a avut și o altă urmare benefică pentru mine și anume că, în acest timp chiar m-am odihnit intelectual, pe o lege dreaptă am cam hibernat, trecând apoi la starea normală de sănătate și activitate intelectuală. Nu degeaba se spune în popor că „Tot răul e spre bine”! În momentul de față lucrez cu un oarecare spor și, încet-încet, sper să mai pot realiza ceva care
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
elastoțel, un amestec de elastic solidificat cu oțel. Așa cum puteți observa, este rezistent, însă este suplu. Este invenția profesorului McDouglas, pusă la punct pentru a se proteja contra atacurilor meteoriților. Cîți pasageri se află în ea? 775 pasageri care vor hiberna cît timp vom ajunge de pe planeta noastră în cea de-a treisprezecea galaxie. Pentru aceasta trebuie să mergem cincisprezece zile cu viteza de 7 700 000 km/h, care este considerabilă. Ieșind din starea de hibernare, un oxi-generator va asigura
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
-și viziunea asupra lucrurilor. Nu trebuie să se ascundă, ci să se confrunte cu realitatea, oricât de neplăcută ar fi. Marmotă Imaginea unei marmote în vis indică: - fie nevoia de a face o pauză, de a se destinde, de a hiberna, poate până când se aranjează lucrurile; această dorință poate merge până la revelarea unei atitudini de refugiere într-un somn odihnitor; - fie ideea că posibilitățile și resursele subiectului sunt ignorate și neexploatate. Oaie Oaia simbolizează supunerea pasivă și stupidă, ce îl împinge
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
populații numeroase. Habitatul de adăpostire și de hrănire: Poate fi întâlnit în munți pâna la altitudinea de 3500 m, în apropierea lacurilor, în deșerturi. Vara se adăpostește în peșteri, grote, mine și alte cavități subterane sau în podurile caselor. Iarna hibernează în peșteri, mine, grote. Modul de hrănire: Vânează în apropierea adăposturilor, la înălțimi mici, prinzând insectele din zbor sau colectându-le ocazional de pe pământ. Se hrănește cu insecte de dimensiuni mari, hrana preferată fiind fluturii de noapte, cărăbușii și alți
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
părăsite ale păsărilor, mine, tuneluri, peșteri, construcții umane etc. Se întîlnesc specii atât solitare cât și coloniale. Perioada împerecherii poate fi localizată în timp, cu comportament nupțial pronunțat sau întinsă pe o perioadă mai lungă, mai ales la speciile care hibernează. Verspertilionidele sunt în general insectivore, având diverse strategii de vânătoare și metode de ecolocație. În timpul zborului emit impulsuri ultrasonore de frecvențe modulate, cu durată relativ scurtă, semnale de tip FM. Unele specii pot efectua migrații sezoniere la distanțe considerabile. Pentru
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
Anglia) până în Africa de nord.În România este o specie comună, foarte larg răspândită. Habitatul de adăpostire și de hrănire: Zboară la înălțime mică, printre coroanele copacilor sau deasupra poienelor. Vara se adăpostește în peșteri și în construcții vechi. Deseori hibernează în adăposturi de același tip. Modul de hrănire: Iese la vânătoare seara târziu. Zboară relativ încet, dar foarte agil. Vânează la înălțimi mici prinzând insectele ce zboară deasupra pământului sau a ramurilor copacilor. Se hrănește cu insecte de talie mare
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]