183 matches
-
O stea este în general un anumit tip de corp ceresc din cosmos, masiv și strălucitor, deseori de formă aproximativ sferică, alcătuit din plasmă în oarecare echilibru hidrostatic, și care a produs în trecut sau încă mai produce și azi energie pe baza reacțiilor de fuziune atomică din interiorul său. Stelele „împodobesc” cerul nocturn. Pentru un observator terestru ele apar ca puncte de diverse culori, cu un diametru
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
fuziune sunt acumulările de heliu. Temperatura în centrul Soarelui este prea mică pentru fuziunea nucleară a atomilor de heliu prin procesul triplu-alfa, astfel încât acești atomi nu contribuie la producerea de energie netă de care este nevoie pentru a menține echilibrul hidrostatic al Soarelui. În prezent, aproape jumătate din hidrogenul aflat în miezul soarelui a fost consumat și înlocuit în principal cu heliu. Pentru a compensa reducerea în mod constant a numărului de atomi de hidrogen pe unitatea de masă, temperatura în
Viitorul Pământului () [Corola-website/Science/319718_a_321047]
-
au trăit pe aceste meleaguri în timpul cuaternarului. Holocenul este prezent peste tot, fiind compus din depozite groase de pietrișuri și nisipuri fluviatile. Cele din urmă conțin ape dulci, rar mineralizate, și în ele se poate măsura, aproape peste tot, nivelul hidrostatic al fântânilor. Atât calciul, cât și magneziul, care au fost determinate la valori de Ca²⁺ = 253 - 257 mg%₀, iar Mg²⁺=108 - 112 mg%₀, conferă apei minerale, utilizată ca apă de masă, un caracter calcic și magnezian. Prezența acestor două elemente
Biborțeni (ape) () [Corola-website/Science/315476_a_316805]
-
centrul de gravitație al sistemului lor (denumit "baricentru") se află în afara celor două corpuri. Pluton și Charon ar fi devenit singura planetă dublă cunoscută în Sistemul Solar. Alți sateliți ai unor planete (cum ar fi Luna) se află în echilibru hidrostatic, dar nu ar fi putut fi definite drept componente ale unei planete duble, deoarece baricentrul sistemului se află în interiorul corpului mai masiv din sistem (în cazul Lunii, Pământul). Termenul "planetă minoră" ar fi fost abandonat, înlocuit fiind de categoriile "corp
Definiția planetelor conform UAI () [Corola-website/Science/323538_a_324867]
-
kg, sau un diametru de cel puțin 800 km. Mike Brown susține însă că aceste cifre sunt valabile doar pentru corpuri pietroase, ca asteroizii, și că unele obiecte formate din gheață, cum ar fi cele din centura Kuiper ating echilibrul hidrostatic la dimensiuni mult mai mici, posibil undeva între 200 și 400 km diametru. Totul depinde de rigiditatea materialului din care sunt ele constituite, care la rândul său este influențat de temperatura internă. Propunerea de definiție a găsit susținere printre astronomi
Definiția planetelor conform UAI () [Corola-website/Science/323538_a_324867]
-
Între Calafat și Rast se află un sector foarte complex, sub aspectul inundării suprafețelor dintre Dunăre. În afară de suprafețele inundate direct, superficial, de apele Dunării, multe depresiuni dintre dune sunt ocupate, primăvara, de ape prin infiltrații, ca urmare a ridicării nivelului hidrostatic. Aspectul general al reliefului, condițiile litologice precum și diversificarea solurilor favorizează o infiltrare rapidă a precipitațiilor, determinând o diminuare a scurgerii de suprafață în favoarea celei subterane. S-a format o adevărată rețea de bălți, în apropierea Dunării: Balta Carașului, Balta Linului
Poiana Mare, Dolj () [Corola-website/Science/325209_a_326538]
-
capturate în Vietnam de către forțele nord-vietnameze. În urma testelor comparative, cartușul de calibrul 5,56 mm s-a dovedit a fi superior celui sovietic de 7,62 mm. Muniția puștii de asalt M16 avea viteză mare la impact și producea șoc hidrostatic. Concomitent, avea tendința de a se rostogoli în țesutul uman după impact, producând astfel răni adânci. Inginerii sovietici au decis proiectarea unei muniții asemănătoare. Rezultatul a fost apariția cartușului de calibrul 5,45 mm în anul 1974. Pistoalele-mitralieră AKM au
PA Md. 1986 () [Corola-website/Science/325316_a_326645]
-
ideile lui Arhimede au fost reluate și duse mai departe de o pleiadă de oameni de știință. Astfel, Simon Stevin (1548-1620], matematician și fizician flamand, a avut contribuții majore în hidrostatică, descoperind legile presiunii lichidelor asupra pereților vaselor (inclusiv „paradoxul hidrostatic”: presiunea într-un lichid nu depinde de forma vasului care îl conține, ci numai de adâncime). Evangelista Torricelli (1608-1647), matematician și fizician italian, unul din elevii lui Galileo Galilei, a descoperit, printre altele, legea scurgerii lichidelor prin orificii. Matematicianul, fizicianul
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]