264 matches
-
este mult mai mare, adică să privim soarele și atunci vom lăsa mereu în urmă umbra. Muntele poate fi un loc inaccesibil, înconjurat de obstacole (lacuri adânci, labirinte, ceață și nori), cadru ideal pentru încercările ucenicilor. Este locul manifestării sacrului (hierofanie) și divinului (teofanie). El poate fi Tabor unde a fost îngropat Adam, buricul pământului, este locul unde Moise a primit tablele legii (Sinai), iar Cristos a fost jertfit calvarului (Golgota). Acolo s-a construit Templul Înțelepților, pentru unii rămânând doar
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
un cu totul alt ordin decât realitățile «naturale»... Omul ia cunoș‑ tință de sacru pentru că acesta se manifestă, se prezintă ca fiind ceva cu totul diferit de profan 46. Pentru a reda manifestarea sacrului Mircea Eliade propu‑ ne termenul de hierofanie 47 în sensul că, ceva sacru ni se arată. Cu alte cuvin‑ te, pentru cei care au o experiență religioasă natura se dezvăluie ca sacralitate 42 Mt 25,14‑30. 43 Card. paul poupard, Credință și cultură, la cumpăna între
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
București 2006, 104. 44 Cf. Card. p. poupard. o.c., 104. 45 Ibidem, 102. 46 m. eliade, Le sacré et le profane, Paris 1965, trad. rom. Sacrul și profanul, tr. R. Chi‑ ra, Ed. Humanitas, București 1992, 12‑13. 47 Hierofanie - act prin care se manifestă sacrul; relevare a unei entități sacre în tradiția spirituală a unui popor. CaP. iv. viziunea ProfeTiCă a unor mari PiCTori renaSCenTișTi... 142 cosmică; cosmosul în totalitate poate să devină hierofanie 48. De fapt, sacrul și
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
București 1992, 12‑13. 47 Hierofanie - act prin care se manifestă sacrul; relevare a unei entități sacre în tradiția spirituală a unui popor. CaP. iv. viziunea ProfeTiCă a unor mari PiCTori renaSCenTișTi... 142 cosmică; cosmosul în totalitate poate să devină hierofanie 48. De fapt, sacrul și profanul constituie două modalități existențiale asumate de către om de‑a lun‑ gul istoriei. Ca și spațiul, există și un timp sacru care este prin însăși natura lui reversibil 49, manifestat prin intermediul riturilor. Orice sărbătoare religi
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
un cu totul alt ordin decât realitățile «naturale»... Omul ia cunoș‑ tință de sacru pentru că acesta se manifestă, se prezintă ca fiind ceva cu totul diferit de profan 46. Pentru a reda manifestarea sacrului Mircea Eliade propu‑ ne termenul de hierofanie 47 în sensul că, ceva sacru ni se arată. Cu alte cuvin‑ te, pentru cei care au o experiență religioasă natura se dezvăluie ca sacralitate 42 Mt 25,14‑30. 43 Card. paul poupard, Credință și cultură, la cumpăna între
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
București 2006, 104. 44 Cf. Card. p. poupard. o.c., 104. 45 Ibidem, 102. 46 m. eliade, Le sacré et le profane, Paris 1965, trad. rom. Sacrul și profanul, tr. R. Chi‑ ra, Ed. Humanitas, București 1992, 12‑13. 47 Hierofanie - act prin care se manifestă sacrul; relevare a unei entități sacre în tradiția spirituală a unui popor. CaP. iv. viziunea ProfeTiCă a unor mari PiCTori renaSCenTișTi... 142 cosmică; cosmosul în totalitate poate să devină hierofanie 48. De fapt, sacrul și
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
București 1992, 12‑13. 47 Hierofanie - act prin care se manifestă sacrul; relevare a unei entități sacre în tradiția spirituală a unui popor. CaP. iv. viziunea ProfeTiCă a unor mari PiCTori renaSCenTișTi... 142 cosmică; cosmosul în totalitate poate să devină hierofanie 48. De fapt, sacrul și profanul constituie două modalități existențiale asumate de către om de‑a lun‑ gul istoriei. Ca și spațiul, există și un timp sacru care este prin însăși natura lui reversibil 49, manifestat prin intermediul riturilor. Orice sărbătoare religi
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
în starea primordială, pentru aceasta fiind izgonit din Paradis, condamnat să repete la nesfârșit aceasta nefericită opțiune. Pentru a fi reprimit, trebuie să elimine greșeala, dovadă că poate să ajungă din nou la condiția paradiziacă. Chiar drumul spre bordei, locul hierofaniei, al inflexiunii dintre sacru și profan, este marcat de o natură blândă sugerând parcă o regresiune spre acel in illo tempore al vremurilor imemoriale, o regresiune spre timpul mitic, creator. Camera în sine oferă un spațiu transgresat, în care dimensiunile
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
în arta unei poezii a suferinței. Poezia lui Voiculescu se înscrie în curentul tradiționalismului interbelic. Temele religioase preferate sunt: Nașterea, venirea Magilor, moartea Mântuitorului. În volumul Poeme cu îngeri apar foarte multe prezențe angelice, întreg universul poetic fiind cuprins de hierofanie. În „Luminătorul”, de exemplu, surparea este transformată, prin arta poeziei, în frumusețe sufletească: „Au curs cărămizi și moloz puzderii, S-a zguduit din temelii clădirea vieții, Au curs lacrimi multe și suspine, Dar prin spărtura facută-n mine, Ca printr-un
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
rămași încă la stadiul vânătorii și al pescuitului. Valoarea magico-religioasă a unei arme - de lemn, de piatră sau de metal - supraviețuiește încă la populațiile rurale europene și nu numai în folclorul lor. Nu ne vom referi aici la cratofaniile și hierofaniile pietrei, ale stâncilor, ale galeților; cititorul va găsi astfel de exemple într-un capitol din lucrarea noastră Trăite d'histoire des religions. Mai ales "dominarea distanței", cucerită grație armei-proiectil, a produs nenumărate credințe, mituri și legende. Reamintim mitologiile articulate în jurul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
este adultă, altfel spus pregătită să-și asume comportamentul propriu femeilor. Or, a arăta ceva în chip ritualic, fie că e vorba de un semn, un obiect sau un animal, înseamnă a declara o prezență sacră, a aclama miracolul unei hierofanii; cf. M. Eliade, Religions australiennes, p. 120, pentru alte exemple, vezi Naissances mysiiques, pp. 96 sq. Experiența exaltantă a cuvântului ca forță magico-religioasă a dus adesea la certitudinea că limbajul este capabil să asigure rezultatele obținute prin acțiunea rituală. Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
transcendență" (înălțime) și, prin extensie, cu ideea de suveranitate și de creativitate, în sensul său imediat: cosmogonie și paternitate. Cerul (zeul) este prin excelență Tatăl: cf. indianul Dyauspitar, grecul Zeus Pater, illirianul Daipatures, latinul lupiter, scitul Zeus-Papaios, traco-frigianul Zeus-Pappos3. Deoarece hierofaniile celeste și atmosferice joacă un rol capital, e normal ca un anumit număr de zei să fie desemnați prin substantivul tunet: germ. Donar, Thorr, celt. Taranis (Tanaros), balticul Perkunas, protoslavul Perun etc. Probabil că, deja, în epoca indo-europeană zeul cerului
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
focului domestic era important încă în epoca indo-europeană. E vorba, desigur, de un obicei preistoric, amplu atestat de altfel în numeroase societăți primitive, în Veda, zeul Agni reprezintă prin excelență sacralitatea focului, dar el nu se lasă circumscris de aceste hierofanii cosmice și rituale. El este fiul lui Dyaus (RV, 1,26,10), așa cum omologul său iranian, Atar, este fiul lui Ahură Măzdă (Yasna, 2, 12 etc.). El "se naște" în Cer, de unde coboară sub formă de fulger, dar el se
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
hierogamie Cer/Pământ. Cerul tată se unea cu pământul mamă, gest devenit mai apoi arhetipal pentru orice creație umană. Religia noastră a preluat ideea sub forma "creștinismului cosmic". Sacrul își făcea simțită prezența peste tot în lume, inclusiv sub chipul hierofaniilor telurice. Pământul era unitatea, temeiul la toate. Chiar și oamenii erau creațiile lui, iar mamele jucau rolul de gazdă privind intrarea festivă a copiilor în lume. Un real sentiment de filiație cosmică și de devoțiune mistică pentru pământ domina mentalul
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
de ,,desfrânare,,. În realitate, ele erau ipostazele spectaculoase ale "religiozității cosmice". Ilustrau dialectica elementară a sacrului: absolutul, ,,divinul se întrupează, ori se manifestă, în obiectele și ritmurile cosmice,,2. Pietrele, izvoarele, arborii, florile erau investite cu demnitatea supremă a unei hierofanii. Astăzi pentru un cețățean al Uniunii Europene, alimentat copios cu lecturi marxisto-pozitiviste, Sfântul Ilie ar putea fi înțeles drept un autentic campion al luptei contra pluralismului religios. Un fan al politicii corecte de pe coasta vest californiană l-ar cataloga pe
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
proliferarea abuzivă a unui anume tip de fantastic în literatura secolului al XIX-lea, precum și de orientarea ezoterică tradițională în Europa. Eliade nu recurge la magie sau la alte practici spiritualiste pentru a da un sens Naturii, pentru a descoperi hierofaniile și structura religiozității cosmice; atingerea sacrului, după cum afirmă într-o notă de Jurnal, i-a devenit posibilă printr-o meditație asupra experienței obișnuite a țăranilor români și bengali. Sacrul nu are nevoie de elemente supranaturale pentru a se manifesta, el
Despre sacralitatea sacrificială a lunii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1377]
-
și nu se produce izolat, în care se stabilesc relații secrete între lucruri și fenomene, totul face parte dintr-un plan în care se repetă, ca în orice cosmogonie, actul dintâi al numirii. În acest univers în care au loc hierofanii, epifanii, kratofanii, întâmplări sacre, care se bazează pe analogii, corespondențe simbolice și pe repetiții ritualice, pe sacru saturat de ființă, care devine coerent doar prin trimitere la modelul sacru, totul, până și gestul cel mai obișnuit, trimite la un act
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
sursă a întâlnirii cu mitul, cu miracolul, a recunoașterii sacrului în structuri profane, singura șansă a omului modern de a ieși din Istorie și de a dobândi perspectiva reală asupra existenței. În concepția lui Eliade, orice obiect poate deveni o hierofanie, poate fi învăluit, într-un anume timp și loc "în prestigiul sacralității". Eliade mărturisea în legătură cu concepția sa despre fantastic, că își are rădăcinile în teoria sa despre "irecognoscibilitatatea miracolului" sau în credința că, după Întrupare, "transcendentul" se camuflează în lume
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Posibilitățile narațiunii sunt infinite, pentru că infinite sunt "personagiile" și "evenimentele" atât în viață și în istorie, cât și în universurile paralele pe care le fundează imaginația creatoare". În ce privește analogia dintre fenomenul religios și opera literară, așa cum fenomenul religios este o hierofanie - revelând sacrul într-un act/obiect profan - creația literară revelează "semnificații universale și exemplare în evenimente și personagii de toate zilele"27. Eliade a recunoscut ca "reală" "dependența unor scrieri literare de cele teoretice, și vice-versa", exemplificând cu filiația din
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
secundar, ci terțiar; nu este produsul unei codificări secundare pentru că aceasta este de natură culturală, comunitară și, deci, cel puțin în principiu accesibil tuturor vorbitorilor culți (...), are un sens ezoteric, rezervat inițiaților, celor care pricep că este vorba de o hierofanie"74. S-a remarcat că Eliade se folosește de genul ficțional pentru a relua idei din operele sale de istoric al religiilor, romanul Noaptea de Sânziene fiind "o transfigurare literară a viziunii lui Eliade asupra Istoriei"75. Afirmația lui Ștefan
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ar fi fost Paradigme și repetare 96. Acesta este și motivul pentru care Eliade folosea termenul de prototip în locul celui de arhetip, folosit de Jung, deoarece "sacrul se manifestă în lume prin limitare de sine, toate realitățile epifanice ale sacrului (hierofanii, simboluri, mituri etc.) fiind ipostaze limitate ale acestuia"97. Teoria "prototipului ideal" este redevabilă doctrinei lui Platon: identitatea dintre ontologia platoniciană și "ontologia arhaică", dintre Idee și "modelul mitic" se realizează prin punerea sub semnul anamnezei 98. Dacă prima cădere
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
eliadești, "cheia de boltă a tuturor operelor sale de maturitate" (Virgil Ierunca) este că sacrul este camuflat în profan, că miracolul este irecognoscibil. Miracolul ascuns poate fi descoperit printr-un proces de "trans-semnificare" a obiectelor, proces care le dezvăluie ca hierofanii. Într-un timp al misterului, sacru, obiectele devin hierofanii, "își evocă originea care, în mod obișnuit, nu este transparentă"61. Personajele eliadești, și, pe urmele lor, cititorul sunt într-o căutare/interpretare perpetuă a semnelor, a indiciilor care le jalonează
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
maturitate" (Virgil Ierunca) este că sacrul este camuflat în profan, că miracolul este irecognoscibil. Miracolul ascuns poate fi descoperit printr-un proces de "trans-semnificare" a obiectelor, proces care le dezvăluie ca hierofanii. Într-un timp al misterului, sacru, obiectele devin hierofanii, "își evocă originea care, în mod obișnuit, nu este transparentă"61. Personajele eliadești, și, pe urmele lor, cititorul sunt într-o căutare/interpretare perpetuă a semnelor, a indiciilor care le jalonează drumul, însă doar la sfârșit au viziunea telescopică a
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
nu au valoare intrinsecă autonomă"66. Ele dobândesc valoare și devin reale numai prin participarea la o realitate care le transcende: "Printre atâtea pietre, o piatră devine sacră - și în consecință se îmbibă de Ființă - fie pentru că ea constituie o hierofanie sau conține mana, fie pentru că forma ei acuză un anumit simbolism sau comemorează un act mitic etc. Obiectul apare ca un receptacol al unei forțe exterioare care îl diferențiază de mediul său și îi conferă sens și valoare"67. Forța
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
rezidă în substanța ei simbolică, în originea ei ("piatra fulgerată" care vine din cer) sau în consacrarea ei (sacrificiu, jurământ). Pentru Eliade, pietrele cultuale sunt "semne și exprimă întotdeauna o realitate transcendentă", "ceva care îl depășește pe om", incluzând simpla hierofanie reprezentată de anumite pietre, dar și "simbolismul omfalic sau meteoric"68. Ceea ce transformă, degradează sau potențează aceste semnificații este istoria. Despre reprezentarea simbolică a realității în evenimentele cotidiene și sensul ascuns al acestora, Culianu vorbește în subcapitolul Desenul din covor
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]