264 matches
-
o remarcabilă abilitate tehnică imaginea și prestigiul bardului care întreține cu aspră loialitate lumina în candela suferinței erotice. În Orfeon (1980) apar clasicitățile, Hera și Zeus, Venera și Amor, simbolurile trag spre zonele sacrului, în câmpul de semne se ivesc hierofaniile, retorica se complică. Poemul titular este conceput ca un oratoriu liric, cu personaje-mituri (Henoch, Măturătorul, Tsicla, Corul, Corificul) și indicații solemn-patetice de regie: „zidurile plâng orologii oarbe”, „norii târăsc sigiliul marelui eros”. Și Costache Conachi folosea acest fel de colocviu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290737_a_292066]
-
analogii. El declară că îl interesează "sacrul în totalitatea lui"558. De aceea, consideră drept un aspect important în înțelegerea sacrului manifestarea lui, felul în care sacrul se arată. Adică, cu un termen pe care îl construiește în mod special, hierofania. Pentru a defini acest fenomen al hierofaniei, care este constitutiv pentru întreaga istorie a religiilor, Mircea Eliade împrumută o distincție a lui Émile Durkheim, aceea dintre sacru și profan. În termenii cei mai simpli, sacrul este ceea ce se opune profanului
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
în totalitatea lui"558. De aceea, consideră drept un aspect important în înțelegerea sacrului manifestarea lui, felul în care sacrul se arată. Adică, cu un termen pe care îl construiește în mod special, hierofania. Pentru a defini acest fenomen al hierofaniei, care este constitutiv pentru întreaga istorie a religiilor, Mircea Eliade împrumută o distincție a lui Émile Durkheim, aceea dintre sacru și profan. În termenii cei mai simpli, sacrul este ceea ce se opune profanului. Hierofania este "manifestarea a ceva "total diferit
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Pentru a defini acest fenomen al hierofaniei, care este constitutiv pentru întreaga istorie a religiilor, Mircea Eliade împrumută o distincție a lui Émile Durkheim, aceea dintre sacru și profan. În termenii cei mai simpli, sacrul este ceea ce se opune profanului. Hierofania este "manifestarea a ceva "total diferit", a unei realități care nu aparține lumii noastre, în obiecte care fac parte integrantă din lumea noastră "naturală", "profană""559. Pe scurt, este manifestarea sacrului în profan. În felul acesta, gândirea omului actual, care
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
profană""559. Pe scurt, este manifestarea sacrului în profan. În felul acesta, gândirea omului actual, care vrea să înțeleagă acest fenomen de pe pozițiile logicii cu care este înzestrată, înregistrează un paradox. "Niciodată nu se va insista îndeajuns asupra paradoxului oricărei hierofanii, începând cu cele elementare, afirmă Mircea Eliade. Manifestând sacrul, un obiect oarecare devine altceva, fără a înceta să fie el însuși, deoarece continuă să participe la mediul cosmic înconjurător. O piatră sacră rămâne o piatră; în aparență (mai exact, din
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
o distinge de toate celelalte pietre. Pentru cei cărora o piatră li se revelează ca fiind sacră, realitatea ei imediată se preschimbă, dimpotrivă, în realitate supranaturală"560. În altă parte, acest paradox este definitiv fixat ca un aspect propriu oricărei hierofanii: "această coincidență paradoxală a sacrului și a profanului, a ființei și a neființei, a absolutului și a relativului, a eternului și a devenirii, este ceea ce dezvăluie orice hierofanie, chiar cea mai elementară"561. Hierofania exemplară pentru omul istoriei care ne
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
altă parte, acest paradox este definitiv fixat ca un aspect propriu oricărei hierofanii: "această coincidență paradoxală a sacrului și a profanului, a ființei și a neființei, a absolutului și a relativului, a eternului și a devenirii, este ceea ce dezvăluie orice hierofanie, chiar cea mai elementară"561. Hierofania exemplară pentru omul istoriei care ne cuprinde și pe noi este aceea a întrupării lui Isus Hristos. Paradoxul ei a dus, cum arăta Lucian Blaga, la inventarea unui nou mod de gândire, în care logica
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
fixat ca un aspect propriu oricărei hierofanii: "această coincidență paradoxală a sacrului și a profanului, a ființei și a neființei, a absolutului și a relativului, a eternului și a devenirii, este ceea ce dezvăluie orice hierofanie, chiar cea mai elementară"561. Hierofania exemplară pentru omul istoriei care ne cuprinde și pe noi este aceea a întrupării lui Isus Hristos. Paradoxul ei a dus, cum arăta Lucian Blaga, la inventarea unui nou mod de gândire, în care logica normală este suspendată. Mircea Eliade solicită
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
și pe noi este aceea a întrupării lui Isus Hristos. Paradoxul ei a dus, cum arăta Lucian Blaga, la inventarea unui nou mod de gândire, în care logica normală este suspendată. Mircea Eliade solicită o suspendare similară a logicii pentru înțelegerea hierofaniilor. Paradoxul hierofaniei dezvăluie o dialectică a sacrului și profanului ce nu poate fi descrisă decât angajând resursele gândirii antinomice. Între sacru și profan se instituie o relație complexă, între ele existând o permanentă continuitate și interferență, o conversiune reciprocă. Sacrul
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
noi este aceea a întrupării lui Isus Hristos. Paradoxul ei a dus, cum arăta Lucian Blaga, la inventarea unui nou mod de gândire, în care logica normală este suspendată. Mircea Eliade solicită o suspendare similară a logicii pentru înțelegerea hierofaniilor. Paradoxul hierofaniei dezvăluie o dialectică a sacrului și profanului ce nu poate fi descrisă decât angajând resursele gândirii antinomice. Între sacru și profan se instituie o relație complexă, între ele existând o permanentă continuitate și interferență, o conversiune reciprocă. Sacrul trece în
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
o permanentă continuitate și interferență, o conversiune reciprocă. Sacrul trece în profan, iar profanul poate institui sacrul 562. Sacrul și profanul coincid paradoxal în același obiect, fără să se anuleze reciproc, fără să-și piardă propria condiție 563. Prin aceasta, hierofania dezvăluie "paradoxul că realitatea absolută, infinită, poate să apară limitată și relativă". Absolutul devine relativ, infinitul devine finit, întregul se cuprinde în parte. Aici stă "misterul totalizării" ce caracterizează sacrul, "această solidarizare de semnificații opuse ce definește sacrul drept un
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
relativ, infinitul devine finit, întregul se cuprinde în parte. Aici stă "misterul totalizării" ce caracterizează sacrul, "această solidarizare de semnificații opuse ce definește sacrul drept un fenomen total"564. Tocmai de aceea, Mircea Eliade folosește pentru interpretarea acestei dialectici a hierofaniei expresia cusaniană coincidentia oppositorum. Acest cod interpretativ pare singurul adecvat pentru a da seamă de manifestarea sacrului. Deși Mircea Eliade urmează în dialectica sacrului linia teoretică durkheimiană bazată pe distincția sacru-profan, se pare totuși că o face în spiritul gândirii
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Măyă). Aceasta face ca între cele două domenii să nu fie o discontinuitate totală, un abis, ca în binomul durkheimian. Polaritatea există între două ipostaze ale aceluiași real. Aparența este o manifestare a sacrului. În termenii lui Mircea Eliade, o hierofanie. De aceea, dialectica sacrului e mai complexă aici, pentru că sacrul nu se opune unei realități total disimilare, cum este profanul lui Durkheim. Măyă este o realitate de esență antinomică, fiind ceva care există și nu există, având, deci, o natură
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
și disimilari. Semnele acestei dialectici indiene pot fi regăsite în hermeneutica lui Mircea Eliade. În anumite texte (Fragments d'un Journal), savantul român descrie dialectica sacrului în termeni foarte apropiați de cei ai dialecticii indiene: Când ceva "sacru" se manifestă (hierofanie), în același timp, ceva se "ocultează", devine criptic. Aici e adevărata dialectică a sacrului: prin simplul fapt de a se arăta sacrul se ascunde". Adică, hierofania funcționează concomitent ca revelare și ocultare, este fanică și criptică în același timp, exact
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
în termeni foarte apropiați de cei ai dialecticii indiene: Când ceva "sacru" se manifestă (hierofanie), în același timp, ceva se "ocultează", devine criptic. Aici e adevărata dialectică a sacrului: prin simplul fapt de a se arăta sacrul se ascunde". Adică, hierofania funcționează concomitent ca revelare și ocultare, este fanică și criptică în același timp, exact la fel ca și în cazul Măyă. Acest lucru amintește de teoria lui Lucian Blaga cu privire la misterul cosmic, care, cu cât este dezvăluit mai mult, cu
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
un cu totul alt ordin decât realitățile «naturale»... Omul ia cunoș‑ tință de sacru pentru că acesta se manifestă, se prezintă ca fiind ceva cu totul diferit de profan 46. Pentru a reda manifestarea sacrului Mircea Eliade propu‑ ne termenul de hierofanie 47 în sensul că, ceva sacru ni se arată. Cu alte cuvin‑ te, pentru cei care au o experiență religioasă natura se dezvăluie ca sacralitate 42 Mt 25,14‑30. 43 Card. paul poupard, Credință și cultură, la cumpăna între
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
București 2006, 104. 44 Cf. Card. p. poupard. o.c., 104. 45 Ibidem, 102. 46 m. eliade, Le sacré et le profane, Paris 1965, trad. rom. Sacrul și profanul, tr. R. Chi‑ ra, Ed. Humanitas, București 1992, 12‑13. 47 Hierofanie - act prin care se manifestă sacrul; relevare a unei entități sacre în tradiția spirituală a unui popor. CaP. iv. viziunea ProfeTiCă a unor mari PiCTori renaSCenTișTi... 142 cosmică; cosmosul în totalitate poate să devină hierofanie 48. De fapt, sacrul și
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
București 1992, 12‑13. 47 Hierofanie - act prin care se manifestă sacrul; relevare a unei entități sacre în tradiția spirituală a unui popor. CaP. iv. viziunea ProfeTiCă a unor mari PiCTori renaSCenTișTi... 142 cosmică; cosmosul în totalitate poate să devină hierofanie 48. De fapt, sacrul și profanul constituie două modalități existențiale asumate de către om de‑a lun‑ gul istoriei. Ca și spațiul, există și un timp sacru care este prin însăși natura lui reversibil 49, manifestat prin intermediul riturilor. Orice sărbătoare religi
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
cautăsemnele ecuației poetice, "religia purității poemului", motivele esențiale, miturile fundamentale, ajungînd la concluzia că esențializarea expresiei este "consecința unui demers ontologic și gnoseologic". " Studiile despre metaforă, despre Ion Barbu, Lucian Blaga și Nichita Stănescu, preocuparea constantă pentru a impune ideea hierofaniilor, interpretarea credințelor arhaice intrate în calendarul creștin și a faptelor religioase în sine, toate acestea sînt în măsură să demonstreze forța demersului integral al lui Cezar Baltag, care devine în felul acesta un fel de apostol al metaforei în spațiul
Identificări by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15639_a_16964]
-
cum arată Mac Linscott Ricketts în prefață, excluzînd traduceri, republicări, precum și o serie de lucrări aflate în manuscris). Fără a-și asuma premisele unei abordări exhaustive a conceptelor operei eliadești, Rennie reconstituie configurația elementelor taxonomice esențiale - illud tempus, homo religiosus, hierofanie, coincidentia oppositorum, arhetip ș.a. Urmărind valorizările timpului arhaic și modern în diversele sale opere, autorul consideră concepția despre timp ca fiind la baza întregii viziuni eliadești. Totodată, subliniază că tipul de umanism ilustrat de Eliade este mai degrabă al unui
Contradicțiile gîndirii (post?)moderne by Elena Bortă () [Corola-journal/Journalistic/16851_a_18176]
-
lor în limba franceză semnată de Letiția Ilea), intitulat Rugăciunile pictorilor. Socotindu-i ucenici ai Sfîntului Luca, evanghelistul dar și pictorul care, potrivit tradiției, ar fi fost primul care a zugrăvit chipul Maicii Domnului, autorul e atras de caracterul de hierofanie al operei lor, care ne dă prilejul "să contemplăm Invizibilul", să comunicăm cu "Misterul care li s-a revelat și pe care astfel ni-l împărtășesc" și nouă: "Lucrarea artiștilor, aici convocați, mărturisește strădania de a împămînteni însemnele Cerescului, Sacrului
între pămînt și cer by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10597_a_11922]
-
în această muzică: ca agent al plenitudinii și bucuriei, ca imagine a Divinității, ca promisiunii a Judecății, ca salvare și reîntoarcere în matca originară. El adoptă, pe rând funcții de "liman" (Cantata a III-a), de "soclu" (Ison II), de "hierofanie" (Simfonia a II-a, Omagiu lui Enescu și Bartók), de "vox Dei" în chip de coral (în Invocatio, Deisis, Litanii). Modalitate de relaxare după tensionare și de relansare a fluxului muzical, unisonul nu poate fi despărțit de antipodul său, agregatul
Ștefan Niculescu sau unisonul ca soteriologie by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15228_a_16553]
-
pierdut în ipoteze, în cazul Andreei lucrurile par destul de clare: după ce s-a mîntuit de povara civilă a căsătoriei, sufletul ei, așa, delicat și invizibil cum e el, pare a o trage, în pofida trupului greoi și îndărătnic, direct către taina hierofaniei, cu alte cuvinte către penumbrele moi și aromate ale chiliei. Dacă presupunerea mea se va adeveri, am scăpat amîndoi, adică și eu, și Andreea: Eu, de suspiciunea misoginiei, pentru că nu se cuvine să freamăți în vecinătatea unei sfinte, fie ea
Imagini și ipocrizii de Paști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12937_a_14262]
-
al doilea din studiul "Camuflarea sacrului la Mircea Eliade" de Moshe Idel: "Grupajele de termeni în cadrul cărora misterul însoțește camuflajul și dialectica se asociază misterului, în care este descrisă prezența sacrului în profan, în care se pune accentul pe "dialectica hierofaniei" și în care conceptul de camuflare este utilizat într-un mod paradoxal rămîn oarecum ambigue și nu păcătuiesc printr-un exces de claritate. Adesea Eliade vorbește de ambivalență, ambiguitate și paradox în contextul abordării sacrului. Ar fi greu de găsit
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8718_a_10043]
-
un întemeietor de tradiție, suveran și sacerdot". Ion Pecie insistă pe faptul simbolic că Manole doarme cu capul pe o piatră din Casa Domnului, pe un bethel, care este atît expresia renunțării la confortul lumesc, cît și o cale spre hierofanie: ,, După cîte știm, nu s-a insistat suficient asupra acestui pasaj fundamental. (...) O ridicătură (eminens), o movilă, o piatră, un zid sînt alte scări ale lui Iacov pe care îngerii urcă și coboară într-un centru greu de sacralitate. Vorbind
Un soi de revizuiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13817_a_15142]