516 matches
-
pătrunzând în abisurile interioare ale subiectivității, analizându-se într-o expansiune a eului romantic, căutându-și densitatea... Am mai descoperit autorul bine ancorat în realitate, cel care observă și transpune poetic tot ce ține de tradiții, comportamente, mentalități, morală, visare himerică, în ritmuri fluid lirice ce îi definesc obiectivitatea și calitatea de bun observator. Toate acestea, recunosc, m-au intrigat și m-au provocat să descopăr cât mai multe despre Nicolaie Dincă. Așa am aflat faptul că, pe lângă autor de proză
LA BRAȚ CU IUBIREA PRIN LUME de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381475_a_382804]
-
care am scris deja la romanul Șarpele de aramă. “Sorin Coadă practicând un epic la hotarul lirismului, despre o realitate suspendată în absurd, complicată psiho-afectiv. Narațiunea în sine este vagă, între imagistic și oniric, între inefabil și delir, personajele sunt himerice ținând ca atitudine doar de simbolistică, transformându-se, de fapt, în simboluri de iubire, de moarte, de viață. Locul ales, rural, plin de semnificații și mituri, de superstiții populare și tradiții, este prin el însuși, o magie, un spațiu al
PROIECTE LITERARE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380838_a_382167]
-
și umbre. Ut pictura poesis... Pictau cuvintele pagină cu pagină, prin straturi succesive, prin suprapuneri de tușe fine, Gânduri fragile lovindu-se de cercuri concentrice, Iubiri eliberatoare înăbușite Până ce au devenit vizibile în și prin esența lor. Erau concomitent personaje himerice și autori, Idealul ciocnind rutina, Arta se adăuga vieții, Clipe așternute în refluxul vieții, Mise en abîme... Odată cu zorii zilei Natura lui aparent solară se adapta misterului unei zbuciumate mări nordice, Marea ei melancolic-egee fărâmița castelul de nisip Din visul
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
și umbre.Ut pictura poesis...Pictau cuvintele pagină cu pagină,prin straturi succesive, prin suprapuneri de tușe fine,Gânduri fragile lovindu-se de cercuri concentrice,Iubiri eliberatoare înăbușitePână ce au devenit vizibile în și prin esența lor.Erau concomitent personaje himerice și autori, Idealul ciocnind rutina,Arta se adăuga vieții,Clipe așternute în refluxul vieții,Mise en abîme...Odată cu zorii zileiNatura lui aparent solară se adapta misterului unei zbuciumate mări nordice,Marea ei melancolic-egee fărâmița castelul de nisipDin visul ... XXIV. RĂTĂCIREA
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
de ce mă lași mult prea senină? DEZLĂNȚUIE IUBIREA DIN INIMA MEA Te văd senin, venind în umbra unui unicorn, Fantasme revărsate printre adâncimi de întuneric, O rază se desprinde dintre tărâmuri ce aștern, În oglindirea apelor, ochii tăi mari lucesc himeric, O lume se revarsă, prin care multe inimi ferecate, Găsesc din bezna vremii a Ta dreptate. Iubirea dezlănțuie în inimă un somn de veacuri, Din care izvorăsc perpetuu ape nepătate, Lumini ce luminează înainte de a se adumbri Plăpândul sufletul ferit
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
ciută căutând clipa dintâi, limpezind cristaluri fine, suflet scuturat de rouă, aveai brațele de ceară, așternute căpătâi, tu erai zeița dulce, ce mi-a frânt inima-n două. trimite-mi formele tale cu un vers de Valery, cu surâsul tău himeric ca o roză languroasă, chipul tău ce răsărea ca un soare-n plină zi, îmbrăcat ca trandafirii cu petale de mătasă. tu purtai șaluri de moha peste brațul tău virgin, carnea de culoare roză ca zăpezile de-argint, lunecând prin
TRIMITE-MI FORMELE TALE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2026 din 18 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373621_a_374950]
-
02 august 2015 Toate Articolele Autorului Agonizanta, sacadând absența O melodie c-un sfârșit banal Suspina ploaia ritmic, consecventă Și-și picura acordul infernal. Răstoarnă norii șoaptele lichide. Neliniști vin spre mine amalgam Și-n jocul vag al pânzelor fluide Himeric pare că te văd la geam. Dar tu mă vezi din lumea ta solară? Dezleg din ape cursul efemer. Frământ tăceri pe-o umbră solitara Și le arunc, să plângă sus, pe cer. Zâmbești și taci... Tăcere e sau ruga
O LACRIMĂ-NTRE PLOI de LAURA HUBATI în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372056_a_373385]
-
QF1jdam-INI Iubita mea din alte vremuri, Când vine noptea ca un zvon În gară între două trenuri Te-aștept, sunt singur pe peron ... Din fum și depărtări de șine Se-aude un marfar de fier Ce poate pleacă, poate vine Himeric din pământ sau cer ... Târziu abia un tren-fantomă, Cu vechi vagoane gri-petrol, E tras parcă pe targă-n comă La cap de linie și-i gol ... Un om cu șapcă, pe o scară, Ca o stafie cu un braț Pe
AŞTEPT ORICÂT de ROMEO TARHON în ediţia nr. 830 din 09 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345796_a_347125]
-
și când în sfârșeală și, vârât în așternutul primitor, cu porii și supapele deschise, nu izbuteam să adorm. Deși toropit, rămâneam treaz, în stare de veghe, incapabil să mă mișc, abia respirând... Deveneam, deodată, un vizionar al unor scene suprarealiste, himerice, stranii, mistice... Un spectator.actor al unui miraj la cote paroxistice. Înapoia pleoapelor închise, ca de fontă, dincolo de hăul mental, ca pe un ecran real, tridimensional, vizionam „filmul” de noapte pe care subconștientul îl inventa și îl derula galopant, repetitiv
REVELAŢII INTERZISE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345791_a_347120]
-
punctul critic. O singură dată mi s-a permis... Mă pregătisem meticulos, noapte de noapte, lucram volitiv la planul pe care mi-l propusesem, exersam, îmi instalasem „transfocatorul” imagistic, mental, intram în atmosferă, îmi reglam respirația, transpunerea... După proiecția chipurilor himerice în evoluție, am ajuns curând la clișeul mesianic. Surâsul complice mie, palmele la piept în gestul rugăciunii, buzele murmurând imperceptibil, splendoarea cerului și planetei, ființa mea în relaxare impusă și încordare supusă, senzația hipnotică.... Am rezistat, am rămas țintuit, am
REVELAŢII INTERZISE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345791_a_347120]
-
realitate//” Și cum nu avusei astâmpăr, pentru a-mi găsi fericirea după care jindusesc și-i duc dorul nespus (Sic!), nerăbdător să ajung odată și odată să calc pajiștea înflorită a locului vrăjit..., m-apucai să citesc „taina unei lumi himerice" (lăsată în pridvorul casei copilăriei), de care nu prea am parte să mă bucur în societatea unde-mi trăiesc viața printre concitadinii mei din „Micul Paris de altădată" așezat pe malul Dâmboviței. Ia ascultați domniile voastre ce găsiți pe insula fermecată
DE PE MARGINEA UNUI CON DE LUMINĂ PRIVESC EXTAZIAT SPRE INSULA FERICIRII de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 824 din 03 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346039_a_347368]
-
A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Stihuri > Cugetare > ELENA ARMENESCU - IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ (MEGAPOEM) Autor: Elena Armenescu Publicat în: Ediția nr. 560 din 13 iulie 2012 Toate Articolele Autorului PROLOG 1 Când tainic s-a deschis în întuneric Atotvăzătorul, imensul ochi himeric Pleoapa -Universul, s-a mișcat cu greu A Unului UNUL Veșnic Dumnezeu 2 Acesta a fost primul gând- o constatare Și-a fost de-ajuns să înceapă să vuiască tare Să se zvârcolească în Sine instantaneu Mulțimi de gânduri, ca
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ (MEGAPOEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347925_a_349254]
-
de Imnul Creațiunii (Rig Veda) sau de motivul cosmic eminescian, încât avem senzația retrăirii, la o scară a dramaticului de sorginte antică, un alt model cosmologic în viziune poetică. Prologul („Când tainic s-a deschis în întuneric / Atotvăzătorul, imensul ochi himeric / Pleoapa - Universul, s-a mișcat cu greu / A Unului UNUL Veșnic Dumnezeu...”) se substanțializează și se cristalizează în cele trei momente centrale care compun poemul dramatic: descrierea haosului universal, geneza și armonizarea relației Dumnezeire - Pământ. În viziunea poetei, abstractul surprinde
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348752_a_350081]
-
adevărul despre infinitatea spațiului prin fecunditatea spiritului. Încă de la Goethe conceptele de adevăr și poezie nu sunt într-un simplu raport de opoziție, ci interferează. Eul poetului dialoghează cu sinele pentru a afla că este “Timp purificat homeric, “ sau “ logosul himeric“, adică o iluzie venită din vremuri ancestrale. Emil Cioran spunea că “Omul nu poate crea decât crezându-se centrul istoriei “, în cazul nostru poetul se crede în mijlocul Timpului, cel care este infinit și nepieritor dar dispărând cu fiecare dintre noi
POETICA TIMPULUI REAL DIN TRANSCENDENTUL IMAGINAR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346747_a_348076]
-
Fecund e spiritul. - Ești mereu Triunghiul Sublim Mă arcuiesc în juru-ți și-ți cer O Deltă de Lumină, un imn. Sunt înger. Jumătate pământ, jumătate cer. - Sunt pentru orice suflare Dionysos, purificat homeric, Șarpe - medic și ghicitoare, Strămoș mitic , logosul himeric. Referință Bibliografică: DIALOG CU TIMPUL / Elisabeta Iosif : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 417, Anul II, 21 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Elisabeta Iosif : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
DIALOG CU TIMPUL de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346791_a_348120]
-
rânduri-rânduri... Sunt și eu un trist cocor... Suntem păsări de hârtie, Suntem păsări de zăpadă, Păsări de melancolie... Ne pândesc păsări de pradă... Suntem păsări de uitare, Suntem păsări de-ntuneric, Păsări pribegind în zare... Trec și eu în zbor himeric... Suntem azi și-n amintire Ca un stol de păsări moarte Zburând peste cimitire... Mici stafii cu aripi sparte... Suntem inimi călătoare Cuiburile părăsind, Păsări triste, căzătoare, Unele în zbor murind... Suntem azi, aici și-n vise, Ca-n nămol
AZI,AICI... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 652 din 13 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346414_a_347743]
-
Iar luna pare de cristal, Și urcă lin pe scara bolții, Oftez adânc gândind la tine, La clipele ce le-am trăit, Fior fierbinte urcă-n mine, Dar. . .singur, sunt nefericit. . . Din taina nopții-ntruchipați, Doi ochi mă tot privesc ,, himeric”. . . Sunt ochii tăi cei minunați, Sunt triști și ,,plini de întunerc”! Îi înțeleg, știu glasul lor, Ei vor să fim, de s-ar putea, Îmbrățișați, o, scump odor, Știi ... inima prea multe vrea! Dar nu se poate, că destinul Ne-
CEAS DE TAINĂ de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 662 din 23 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346458_a_347787]
-
verbozității, precaritatea realului. Descoperim în aceste poezii înclinația poetului spre relatare și trăire, elemente ce trădează ziaristul, reporterul de televiziune Sorin Grecu. În acest volum, poetul impinge până la ultimile consecințe ambiguitatea dintre expresia ”realistă” a discursului poetic și aceea “ fictivă”, himerică a cotidianului. În fapt, raportul nici nu mai e unul de diferențiere, ci de asimilare, de omogenitate. Cartea se deschide cu un semnificativ catren, un fel de ars poetica, ce are drept scop producerea unor valori estetice folosind caractere de
SORIN GRECU-POETUL FERICIRILOR APOCRIFE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348360_a_349689]
-
Stârnind barbar tot codrul ce cântă neînfrânt Cu crengile încrucisate, sunătoare-n vânt . Aici, toate mi se închină, curg neistovit izvor Din flăcăra focului viu, sub delirantul dor. Eu, undă a durerii mă -nalț acum din lut Si -n dans himeric, în lumină mă strămut! STRUNĂ AM DEVENIT Strună am devenit și arc în așteptare În sunetul zăpezilor eu îți ascult galopul Azi viscolul îmi pare cântec ce-mi aduce Prinos de alb, înfiorata-ți tandră voce, Rugămintea din privirea-ți
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (1) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345257_a_346586]
-
domeniul soției și vrea să intre în diplomație, dar este refuzat discret de Titulescu. Convins că este un neînțeles, cu visurile eșuate, Mateiu I. Caragiale devine un singuratic, se claustrează în locuința sa, construindu-și un univers propriu. Solitar, trăind himeric, își făurește o emblemă de aristocrat sub deviza: cave, age,tace (ferește-te, lucrează, taci). Am trecut prin viața lui pentru faptul că existența lui s-a răsfrânt sugestiv și în operă, asigurându-i acel farmec neobișnuit și o originalitate
MATEIU I. CARAGIALE-ROMANCIER de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 815 din 25 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345437_a_346766]
-
Pătrund în suflet și-n minte ... adânc Și ciucuri lungi ...în van strângând... Cum sângerez la țărm de gând.. Ca și-o corabie naufragiind... Împotmolită în nisip..din grind.. Costelive clipe se pierd în întunericul... Grizonat de parcă-s umbre în himeric Perfide pânze de păianjen țesute-n timp Stau spânzurate pe-un tavan rânjind Figuri geometrice-n lumina-slabă descriind... Prin simple exerciții perfectând se văd.. Lumini și umbre urcând..și coborând... Cioburi sparte... cad și se aud De la fereastra deschisă-a
GÂNDURILE de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378013_a_379342]
-
Acasa > Poezie > Credinta > ICOANELE MUTE Autor: Elena Buldum Publicat în: Ediția nr. 1647 din 05 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Icoanele mute ne plâng în biserici Cu lacrimi tăcute și ochii himerici, Un preot oricât încearcă s-arate, Această lumină, prea mică, nu poate... Pe umbre de oameni tăvălite pe jos Să-i facă mai demni și cuminți, nu prejos- Ce-ncearcă să sfâșie, oricând, pe oricine, Uitând de obârșie și de
ICOANELE MUTE de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376437_a_377766]
-
ÎMPĂRĂTEASCĂ Autor: Elena Armenescu Publicat în: Ediția nr. 2007 din 29 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Marile religii sunt Vapoarele, iar Poetii sunt Barcile de salvare. (Hafiz) (fragment) Prolog 1 Când tainic s-a deschis în întuneric Atotvăzătorul, imensul ochi himeric Pleoapa -Universul, s-a mișcat cu greu A Unului UNUL Veșnic Dumnezeu 2 Acesta a fost primul gând- o constatare Și-a fost de-ajuns să înceapă să vuiască tare Să se zvârcolească în Sine instantaneu Mulțimi de gânduri, ca
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375860_a_377189]
-
nr. 1675 din 02 august 2015. Agonizanta, sacadând absența O melodie c-un sfârșit banal Suspina ploaia ritmic, consecventă Și-și picura acordul infernal. Răstoarnă norii șoaptele lichide. Neliniști vin spre mine amalgam Și-n jocul vag al pânzelor fluide Himeric pare că te văd la geam. Dar tu mă vezi din lumea ta solară? Dezleg din ape cursul efemer. Frământ tăceri pe-o umbră solitara Și le arunc, să plângă sus, pe cer. Zâmbești și taci... Tăcere e sau ruga
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372088_a_373417]
-
sus Și cât de-ntins pământul să le-ajungi. Amar de viața ta, hoinar buimac, Mai lasă veșnicia să te poarte Pe drum întins, prin negurile sorții, Cu falsa ta mândrie te socoate! Vei mai păși pe nori de fum himeric Când ochii tăi vedeau doar steaua ta Sau vei căta-n pământ, umil, mesianic, Un dram de-nțelepciune-n mintea ta? Autor Urfet Șachir Mangalia, 09.08.2015 Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: Deșartă aroganță ți-a fost viața / Urfet
DEȘARTĂ AROGANȚĂ ȚI-A FOST VIAȚA de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1702 din 29 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372206_a_373535]