424 matches
-
îngreuieri mari sunt reprezentate de linia groasă(a). Schimbările produse de antrenamentul de forță cu îngreuieri mici sunt reprezentate tot prin linia mai groasă. (b). Una dintre cele mai cunoscute relații care descrie dependența forței de viteza mișcării este curba hiperbolică, (de mai sus, după A.V. Hill, 1953). Deși această relație a fost derivată inițial pentru mușchiul izolat, a fost confirmată și pentru mișcarea sportivă, totuși interacțiunea dintre mai multe grupe musculare, în acțiunile complexe, schimbă unele aspecte ale curbei
VITEZA, calitate motrică. Fundamente teoretice by CECILIA GEVAT, BOGDAN CONSTANTIN RATĂ () [Corola-publishinghouse/Science/91722_a_92911]
-
cenușie. (L. Rebreanu) - epitet metaforic: Spășivoi visul de lumină (M. Eminescu); Pasul meu, pasul vremii de lut (I. Pillat); - epitet personificator: Aud materia plângând (G. Bacovia); Erau evenimente pline de viclenie... [...] Apa se scurgea la vale cântând. (Marin Preda) - epitet hiperbolic: Gigantică poarto cupolă pe frunte (G. Coșbuc) - epitet moral (apreciativ, calificativ): Mădălina fusese veselă, exube rantă, aproape sălbatică, pe când Madeleine era blândă, discretă și melancolică. (L. Rebreanu) - epitet sinestezic: Primăvară... / O pictură parfumată cu vibrări de violet (G. Bacovia). Comparația
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
dușmăniei față de cultură. Atmosfera e dată de amenințarea tulbure venind din partea unor „străini”, a „furilor”, a intrușilor, cu o voită confuzie între spațiul ogrăzii și cel al țării. Imaginile declinului sunt amplificate simbolic. Cronica anului de secetă capătă, prin acumulări hiperbolice, o coloratură fantastică. Viziuni opresive, goyești, trădează angoasa deposedării de existență: „golul pătrat, numărul sterp și sensul nul” (Păretele de var, S-a culcat o fiară, Bivolul de jar). Inversiunea tuturor semnelor arată un Dumnezeu crud, oglindă indiferentă, sau înșelător
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
dintr-un punct pe un plan se poate duce o singură paralelă la o linie dată. Suma unghiurilor interioare mai mică de 180° conduce la întâlnirea lor. Înlocuirea de câtre Lobacevski a postulatului paralelelor al lui Euclid cu postulatul funcțiilor hiperbolice de variabile complexe, a dus la descoperirea geometriilor neeuclidiene (Lobacevski, Riemann, Bolyai). Archimede, matematician și fizician grec, originar din Siracuza, (287-212 î.e.n.), personalitate paradigmatică a culturii elene, a devenit simbol al matematicianului inovator. S-a impus prin descoperirea metodelor de
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
de drept, și, la vârsta la care tinerii își încep studiile de licență, adică la 18 ani, el le termină. René Descartes Cele mai prețioase cunoștințe și le însușește în domeniile matematicii, ca autodidact. Preocupat de legile curbelor eliptice și hiperbolice, și îndoindu-se de veridicitatea lor universală, descoperă că, într-o sferă, suma unghiurilor unui triunghi nu este egală cu 180°. Deci teorema lui Pitagora nu este valabilă decât în spațiul linear al geometriei lui Euclid, deoarece suma unghiurilor unui
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
prin spirit, iar spiritul este Dumnezeu însuși, deci raționalismul său este idealist. Descartes, întrunind toate condițiile omului de știință, descoperind noi adevăruri în algebră, geometrie și fizică, realizează compromisul cu credința fermă a existenței lui Dumnezeu. Elaborează conceptul de " îndoială hiperbolică" care impune îndoiala ca principiu al realități percepute, fondând filtrul științei misticului. Descartes a demonstrat că îndoiala poate avea drept consecință transformarea oricărei negații în afirmație și invers. Exemplul său clasic este cel al bilei de ceară, care întrunește toate
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
nu exist nici eu, dar m-am convins că eu exist, numai dacă mă gândesc la ceva și, de câte ori gândesc, exist. Există o singură realitate, cea a gândirii, conștiința este gândire, deci Cogito ergo sum ("Cuget deci exist"). Deci îndoiala hiperbolică are ca limită existența ego-ului. Se pune problema: Cum ajungem la insula "cogito", în marea de îndoieli în care trăim? Cum ajung la conceptul de rațiune perfectă? Numai ajungând la Dumnezeu și la spiritualitatea divină. Îndoiala poate fi depășită prin
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
ajungem la insula "cogito", în marea de îndoieli în care trăim? Cum ajung la conceptul de rațiune perfectă? Numai ajungând la Dumnezeu și la spiritualitatea divină. Îndoiala poate fi depășită prin rațiune, deci, pentru a înțelege fenomenele, rațiunea este cheia. Hiperbolica îndoielii impune rațiunea ca esență. În secolul al XVII-lea mașinile încep să preia munca manuală, situație care-l determină pe Descartes să analizeze în profunzime raportul mașină-om. El respinge opoziția lor netă și analizează asemănările și diferențele dintre
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
naturii, fapt care impune consecințe apocaliptice pentru societatea omenească. Descartes, ridicând îndoiala metodică la gradul maxim al importanței ei și vorbind despre "multiplicitatea contradictorie" a opiniilor oamenilor, deschide larg porțile "probabilului". Astăzi, filosofia sa este demonstrată de matematica probabilităților. Îndoiala hiperbolică este demonstrată de fizica cuantică, un exemplu major fiind dualitatea corpuscul-undă și legea incertitudinii a lui Heisenberg. Neuroștiințele cognitive moderne se opun ideii carteziene despre absența gândirii la animale. Cimpanzeul, în lupta sa de adaptare și supraviețuire la condițiile naturii
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
realitatea lumii obiective. Fiind purtător al unei conștiințe subiective, realitatea sa devine subiectivă. Arthur Schopenhauer consideră cartezianismul o încercare de negare a materiei, deci o tendință solipsistă care transformă natura într-o nesigură (idee foarte controversată dacă acceptăm că îndoiala hiperbolică ajută înțelegerea adevărului despre natură). Baruch Spinoza (1632-1677) se aliniază geniilor cu viață scurtă (trăiește 45 de ani). Descartes avea 36 de ani la nașterea lui și i-a cunoscut scrierile. Filosofia lui Spinoza atinge apogeul influenței sale nu în
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
Euclid nu este valabil pe suprafețele curbe". Pământul, planetele și universul nu sunt liniare, ci sferice. În spațiul sferic și spiral, suma unghiurilor unui triunghi nu este întotdeauna 180 de grade, iar pe o sferă nu există linii drepte. Geometria hiperbolică, sau geometria lui Nikoli Lobacevski (1792-1856), postulează că, de pe o formă ca o șa, suma unghiurilor unui triunghi este mai mică de 180 de grade, nu există triunghiuri asemenea și liniile paralele nu se intersectează. Spațiul hiperbolic 15) Spira cuantică
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
linii drepte. Geometria hiperbolică, sau geometria lui Nikoli Lobacevski (1792-1856), postulează că, de pe o formă ca o șa, suma unghiurilor unui triunghi este mai mică de 180 de grade, nu există triunghiuri asemenea și liniile paralele nu se intersectează. Spațiul hiperbolic 15) Spira cuantică Dinamica dublei structuri biochimice și biofizice a organismului uman îi conferă vitalitatea. Elementul de bază al vitalității constă în viteza uriașă a transformărilor biochimice, care își găsește expresia în viteza spinului electronilor elementelor componente. Pentru a obține
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
și i-am călcat în picioare și pe toți i-am trecut sub ascuțișul săbiei", convins că Moldova "această poartă a creștinătății" trebuie apărată. Era iubit de mulțime, așteptat cu emoție, adorat între realitate, mit și legendă, privit în manieră hiperbolică: " Deși scund la statură, cei dinaintea sa, opriți la zece pași, păreau că se uită la el de jos în sus". Ștefan cel Mare avea un spirit justițiar, făcea danii celor fără pământ, pentru noi așezări, era păstrător al tradiției
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Muntenia, Oltenia, la românii din Serbia. Ea a circulat și în Moldova, fără a avea aceeași frecvență ca în sudul țării. Închegate ca formă, variantele reprezentative conțin imagini cu o mare putere de sugestie. Se folosesc unități sintactice cu caracter hiperbolic, cumulul de epitete cu valoare de formulă în momentele esențiale ale acțiunii, repetiția amplificatoare în construcția frazei („Au șeaua te apasă, / Au iarba nu-i grasă, / Pajiștea frumoasă?”) sau enumerări cu nuanță umoristică. Surse: V. Alecsandri, Poezii populare ale românilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288190_a_289519]
-
grupuri de personaje și relațiile dintre ele, tematica, problemele fantasticului, stilul și limbajul, tehnica narării. Basmul apare, potrivit acestei viziuni, ca o operă cu „arhitectonică bogată și diversă, compozită și totodată coerentă”, cu eroi-prototipuri prezentați în acțiune; construit cu ajutorul miraculosului hiperbolic, al alegoriei iluzorii, basmul dezvoltă structuri generale, linii structurale (narograme). Povestitorul popular, meșter al unei adevărate ars combinatoria, întrunește calități de regizor, scenograf, mânuitor de clișee, afirmându-și originalitatea în cadrul dat al unor motive, în funcție de talent și de limitele narării
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290648_a_291977]
-
celui umil și disprețuit care se ridică datorită meritelor sale proprii, a răzbunării prin bunătate, etc. Pentru descrierea și realizarea scenica a acestor situații dramatice romantice, autorul utilizează procedee retorice, în general declamative și bazate pe exagerări, pe o viziune hiperbolică a realității. Unul dintre cele mai frecvente procedee este "repetiția", cu diversele ei variante: repetiția unui cuvânt ("căci tu, tu ai fost pricina..."), a unui grup de cuvinte la începutul unei sintagme sau propoziții dintr-un șir de același fel
Tipologia personajelor din opera lui Bogdan Petriceicu Hasdeu by Diana Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/83577_a_84902]
-
Integral, Voronca privește spectacolul timpului său doar cu ochii uimiți și Încîntați ai descoperitorului de aspecte inedite și strălucitoare ale universului. Adeziunea lui e fără fisură, entuziasmul - Întreg; și, ca să se rostească, el găsește cuvintele cele mai sonore, expresia adesea hiperbolică, nota cea mai Înaltă a vocii. Ca orice autor de manifeste, Voronca-integralistul e, În felul său, un „orator”, textele lui participă la o retorică a adeziunii (cum vor ilustra și una a negației și rupturii), căci se adresează de fapt
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
cu o cizelare de cuvinte atîtea asprimi dintre spațiu și timp, de a inventa, pentru o odihnă Între lebezi de sticlă, leagănul care să fie și respirație și havuz”. Numai că la Voronca acest proiect capătă - ca și altele - dimensiuni hiperbolice, paroxistice, prin asocierea tensiunii spiritului creator „inspirat” cu sentimentul morții. Cum a observat cu justețe Nicolae Balotă, există la Ilarie Voronca „o complacere În reveria thanatică”, „termenii În care este tratată tema implică o voluptate extatică a morții asociată cu
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
2007) pentru arta narativă a prozatorului, autor ce joacă de fapt pe o singură carte, cea a revanșei de de a se autoconstrui ca scriitor total, de a se imola pe altarul literaturii prin confesiunea cvasi autist-monologică-similibiografică, amintind de eul hiperbolic romantic, coroborată cu investigația psihologică, transcrierea lucidă a visurilor, delirul semantic, inventarierea maniacală a detaliilor realității. Mai multe motive din estetica marilor prozatori ai lumii, precum cel al dublului din oglindă, al labirintului kafkian sau borgesian, al hermafroditului, al bilocației
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
lexical barbian, fără să cadă sub limitele artisticului: „Damiroză culp nastralp,/vestrapună pulc dirică” sau: „Dam, daira, dara, darac,/[...] dever, dalcauc, dovleac/ dandana, dambla, dalac.../ - Dud, duducă, dușumea”. Ca prozator, V. nu este mai puțin interesant. Apelând la parodierea stilurilor (hiperbolic, detașat, grațios, participativ, explicativ etc.), el polemizează cu tiparele consacrate. Volumul Proză. Exerciții de stil (1967) conține un număr important de schițe „patafizice”, descinse adică din „știința soluțiilor imaginare”, conform definiției date de Alfred Jarry. Modalitatea construcției este urmuziană, dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
matematicii a găzduit între a doua jumătate a secolului al XIX-lea și prima jumătate a secolului XX evenimente de mare importanță în procesul abandonării raționalității iluministe, cu toate tendințele sale coercitive și aspirațiile sale unilaterale. Descoperirea geometriilor euclidiene (cea hiperbolică a lui Lobacevski, în 1829, cea a lui Bolyai, în 1832, cea a lui Riemann, în 1854) contestă, ab initio, criteriile carteziene de validare a unor propoziții matematice. În speță, criteriul evidenței care perpetuase, între altele, ideea adevărului natural al
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
desfășurarea finală din eshaton 1. Tâlcuiește inspirat Scriptura nu cel capabil să-i refacă contextul cultural și politic, ci cel plasat în cutia de rezonanță metaistorică a revelației. Interpretul va pune atunci în lumină nu crizele logosului apofantic, ci infinitatea hiperbolică a doxologiei. Pentru aceasta e nevoie de o altfel de erudiție, dincolo de disciplina filologică și subtilitatea filozofică a inteligenței livrești. Evanghelizează cel care binevestește alături de un angelos, ce și-a făcut din Cuvântul Scripturii „pâinea cea de toate zilele”. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
a fost uneori contestată, mulți scriitori au explorat materia ocultismului magic, atrași de mitul reintegrării, aceștia au exprimat în operele lor sentimentul cosmic, titanismul. Fantasticul poate fi raportat și la sintagma științificofantastic, înțeleasă ca o para-știință. Lumile posibile S.F. sunt hiperbolice, cu savanți și mașini năzdrăvane, cu existențe întemeiate pe ipoteza unei inovații oarecare, lumi care au un farmec pur cerebral. Paradoxal, neverosimilul provine din absolutizarea științei, din supralicitarea rațiunii și logicii, iar fantasticul presupune, însă, introducerea altor lumi posibile în
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
1962, unul dintre best-seller-urile contraculturii. Începutul romanului este memorabil și datorită perspectivei prin care este mediată narațiunea: personajul amerindian numit Chief Bromden, considerat surd, mut și unul dintre incurabilii spitalului de boli nervoase, este cel ce povestește, inițial în maniera hiperbolică a unui bolnav de paranoia, apoi în tușe din ce în ce mai clare și articulate, și cel ce reușește să își ia zborul deasupra "cuibului de cuci". Protagonistul acestui roman în care naratorul este mai degrabă martor (dar care se dovedește că poate
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
la Ahile pentru a-i cere cadavrul iubitului său fiu, Hector, Priam cere sprijinul lui Zeus, care îl încurajează, trimițându-i ca semn pasărea sa, venind, conform unor superstiții care au persitat îndelung, din partea dreaptă. Imaginea este impresionantă, căpătând proporțiile hiperbolice ale unui fenomen cosmic: "Lui îi trimise un vultur, pe cel mai de seamă-ntre paseri,/ Întunecat vânător, cel căruia-i spun și "zăganul"./ Cât de înalt e canatul la ușa iatacului falnic/ Al unui om înstărit, bine-nchis ei
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]