267 matches
-
starurile ce luminează magnetic ecranul, coproducțiile germano-iugoslave recreează, în deco ruri modeste și cu o figurație adesea grotescă, mitul originar al Vestului. Acesta este un western a cărui ambiție urmărește să inverseze polaritățile rasiale și să exporte, către o audiență hipnotizată, strălucirea unui univers ce propune o mitologie și o etică, în egală măsură. Și dacă Brice și Barker sunt echivalenții low-cost ai starurilor de la Hollywood, westernurile spaghetti, având în Sergio Leone și Sergio Corbucci figurile lor iconice, desăvârșesc acest proces
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Corto de o parte și de alta a liniei Styxului, un glas în care poți recunoaște mlădierea de ingres a mamei sale, țiganca din Gibraltar, ca și atingerea marinarului din Cornwall. Ce zbor lung voi avea, murmură Corto, admirându-și hipnotizat noul său trup, ce seamănă cu al zeilor pe care vrăji toarele din Bahia îi adoră, în extazul lor. Ce zbor lung voi avea, și Corto zâmbește, abandonându-se acestei noi stări a existenței sale, iar sunetele care se coboară
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Scala din Milano, la început cânta melodii cunoscute, apoi asculta vocea din creierul ei, rând pe rând au ieșit la geamuri educatoarele și infirmierele, apoi femeile de serviciu și bucătăresele, apoi s-au adunat toți oamenii din cartier, copiii stăteau hipnotizați, la unii a început să li se întărească părul, copilul care se izbea cu capul de pereți a putut fi dezlegat pentru prima oară, a adormit cu mânuțele pe piept, liniștit, de când se născuse se zvârcolea într-una ca pus
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
tăcere grea... În ziua sorocită divanului ținut de măritul domn, m-am trezit mai devreme ca niciodată... „Te-ai trezit, conașule? Hai să intrăm în sala tronului înaintea lui vodă. Așază-te la măsuță și pregătește-te de scris.” Ca hipnotizat, m-am lăsat în voia soartei și sunt din nou în așteptarea înfrigurată a sosirii domnului... Preamăritul Ștefan vodă! a răsunat vocea ușierului. Iată-l! Părul i s-a înspicat...Căutătura, însă - vie și neastâmpărată - a rămas aceeași. Felul cum
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
norocos. Cel din dreapta. Sau cel din stânga. Sunt la un pas, nimic nu este exclus: ciururile aproape se ating, trupurile; ochii aleargă de la o sită la alta. Din zori și până-n asfințit, lanțul viu se apleacă, se ridică, se balansează, încercând, hipnotizat, să separe norocul de nisip; se holbează la aluviunile cernute, gesticulează fără sens. Când una din zale culege din ciurul său un firicel scânteietor - de aur, nu de mică, amăgire trăită de mulți -, lanțul se strânge cerc, apoi ghemotoc, stârnind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
orb, fără auz, lipsit de membre, eunucizat pentru a nu se masturba, ultima plăcere posibilă, un boț de carne într-un pat, dar nu va fi așa, am dat informații false! Ești convins că sunt în transă, năucit de medicamente, hipnotizat, pentru că nebun știi că nu sunt, dar nu-ți dai seama, doctore, că eu fug, de fiecare dată, trec în spațiul celălalt, unde - niciodată - persoana a IV-a nu poate fi ajunsă, atinsă, agresată de celelalte trei. Habar nu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
intimă); umbrele, tot mai diluate. Năvodul păianjenilor (ca o stare de prizonierat) se împletea sub grinzile bisericii; soarele, o insectă cu piciorușele încleiate pe cer. O dimineață, o înserare, apoi altă dimineață, apoi altă înserare, apoi... pe valea Bârgăului, timpul, hipnotizat, privea cerul în ochi. Petru, parte dintr-o succesiune de apusuri ireversibile, sub pleoape, ca sub o criptă săpată în stâncă, împărțea părticele de nelocuire. Furnicile, primele firimituri de viață contaminate cu singurătate. Pe valea Bârgăului, deasupra mușuroaielor, creșteau cruci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sânii ei. — Haideți, domnule, doar știți cum este, zise el. Fetele astea își fac întotdeauna veacul pe lângă avizierele lui Der Stürmer de la colț de stradă. Își procură o senzație ieftină citind despre doctori evrei care se dau la virgine germane hipnotizate. Priviți lucrurile în felul ăsta. Nu numai că o va împiedica să se plictisească, dar, de asemenea, dacă Streicher și oamenii lui sunt implicați, atunci este mult mai probabil ca ei să o observe acolo, în fața uneia dintre aceste Stürmerkästen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
atît, nu mai dădea doi bani pe el; nici gînd să vină, Îl lăsa să ispășească singur, la capătul lumii, ce capăt, centru, nu aici se făceau filmele În care trăia o bună parte din omenire? - se dezmeticeau mai toți hipnotizații după ultima secvență: THE END, vraja mai ținea, pentru unii, cîteva ceasuri, o noapte, o zi, un an, dar nu toată viața, venea trezirea, centrul se dovedise exterior cercului, o imposibilitate geometrică În plan existențial; dar ce mai Însemna o
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cu mine sau să facă vreo chestie tradițională de genul ăsta. — Dar poate... vreau să spun, nu poți ști niciodată, s-ar putea să... să ardă de nerăbdare să fie logodnicul cuiva, doar... am zis eu gâtuită de emoție, parcă hipnotizată. Vreau să spun, toți logodnicii sunt burlaci până se logodesc, nu? Toți cei de la masă se uitau la mine de parcă eram complet sonată. Vorbeam absolut fără noimă. Îmi amintesc că eram total confuză, ca urmare a efectului pe care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
lui Parker, care se lipi de perete. Tambuchiul inferior al sasului luneca într-o parte. Creatura se ivi dintre dârele de umbră și se apropie. În sas clipeau mai multe semnalizatoare dintre care unul verde smarald, deosebit de luminos. Bestia părea hipnotizată de lumina aceea, se apropie până-n prag. Hai, spurcăciune! gândi inginerul, în culmea nervozității. Privește mai de aproape luminița aia verde! Da, așa... Vrei să fie numai a ta? Da, bine-nțeles! Așa că mai fă un pas și ia-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
partid a surdomuților, nunta surdomutilor, meciul de volei al surdomuților. Chipurile, mâinile, hainele, furia, râsul, lacrimile surdomuților. Grupele de defilare, grupele de tricotaj, grupele de haltere, orgia și beția și rugăciunile surdomuților. Da, forța imaginilor persista, într-adevăr. Profesorul privea, hipnotizat, fără curajul de a-l deschide, carnețelul gros și îngust pe care îl sustrăsese din prima mapă, mapa purtând titlul ÎNCEPUT. Se încovoiase, electrizat, peste mapa aceea verde cu fotografii din tinerețe: Tavi licean, Tavi funcționar, Marga, Gafton, Sonia, Claudiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pe palmele ei deschise în sus... Tânărul iese din sală repede, parcă ar pierde ceva, se duce la dulap, deschide ușile care scârțâie prelung, scotocește grăbit, găsește un tricou negru, se schimbă. E îmbrăcat în negru, reintră în palat, ca hipnotizat. Ofelia e tot acolo, cu cămașa roșie pe palme. La palat, pe stâlpul porții, a cântat pasărea morții... o sclipire de o secundă pe meningele lui cabrat ca un cal de rasă. — Puică, dacă te-ar auzi regizorul meu, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Nu-mi plăcea când mi se spunea că sunt geloasă. Atunci tot ești cumva! N-am răspuns fiindcă Brigit mă făcuse să mă gândesc la Luke. Chiar dacă nu reușeam deloc să mă lămuresc ce simțeam pentru el, întotdeauna deveneam ușor hipnotizată când cineva pomenea de el. Parcă mi se bloca dintr-odată creierul. Oficialmente, Luke era prietenul meu. De când fusesem să mâncăm la Bucătăria Aleasă, toate weekendurile mi le petrecusem cu el. Dar acum, când lucrurile erau sub control în ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
face pe oameni să trăiască, să meargă mereu înainte, înainte și numai înainte... Poate sufletele lor erau bucuroase, așa cum de puține ori fusese al lui. Poate... Dar acum era timpul ca Mircea să plece din fața trenului, la care privea ca hipnotizat. Și să facă naibii ceva cu banii aceia. Ceva - altceva decât simulacrul de literatură pe care îl dăduse spre editare în ultimii ani. Și care mai și semăna al naibii de puțin cu lucrurile valoroase pe care le scrisese în tinerețe. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
l trimise secundul. Îi făcu semn să se liniștească, după care își întoarse privirea spre Kaan. Astfel putu să observe în decurs de câteva momente, destul de bine reliefat în mimica feței, toate stările prin care acesta trecu. Doar ochii lui hipnotizați rămăseseră lipiți de... privirea căpitanului începu să coboare într-un mod comic undeva înspre vârful propriului nas unde-și găsi fumegând ușor pipa... Dacă stătea să se gândească bine, cu excepția echipajului, erau puțini cei care îl văzuseră fumând pipă. Dintotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
proaspăt, încă de un roșu aprins. Încercându-l cu buricele degetelor, îl duse la gură și gustă picăturile lipicioase. Tăiase bucata de pe scaunul din față al Mercedes-ului, acolo unde se scursese printre picioarele femeii sângele provenit de la rănile abdominale. Hipnotizat, continuă să se uite fix la bucata de pânză, pipăind cusătura de vinilin care brăzda triunghiul, pornind din vârf. Acesta stătea între noi ca o relicvă sfântă, ca un fragment de mână sau tibie. Pentru Vaughan, bucata aceea de piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
și ca să nu mai sporească și ea panica fratelui ei. Un strigăt răgușit o făcu atunci să tresară. Milic. Îl văzu cum lasă să-i cadă coșurile și cum se clatină ca sub imperiul unei emoții violente, cu privirea ca hipnotizată, ațintită asupra conținutului unuia din bazinele pentru pește. Marie țipă: - Tată! Dădu fuga spre el, fără să mai Întrerupă legătura cu Loïc. - Nu, o, nu!... În picioare lîngă tatăl ei, nu-și putea desprinde privirea de bazinul alături de care stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sparse arcada și o aruncă pe jos. Zgomotul sec al capului izbind solul se estompă cînd alunecă ușor În leșin, nedîndu-și seama că benzina răspîndită tocmai se aprinsese și Înainta spre ea. Inexorabil. Furia lui Loïc se topi. Brusc. Înlemnit, hipnotizat, urmări din ochi limba de foc care o Încercuia deja pe sora lui, ajungîndu-i la marginea hainelor. - Fir-ar să fie! Nu sta ca de lemn! Du-te să cauți un extinctor! Lucas smulse o față de masă care se usca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de chiștoace, capace de plastic, cocoloașe de hîrtie, bețe de chibrituri. Cu pași nesiguri își tăie drum prin mijlocul barăcii, prin întuneric, pînă la întrerupătorul de curent și îl apăsă ferm. Încăperea se lumină brusc, iar Roja rămase o clipă hipnotizat, cu ochii ațintiți la becul din tavan, pînă se simți orbit și fu nevoit să-și mute privirea în altă parte. Va fi o săptămînă de foc, începu să se încurajeze, să-și aducă aminte puțin cîte puțin la ce
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
eliminat din sistem, se va liniști; dar succesul modest al lui Peter Ibbetson Îl Încurajase, se vede, să Încerce din nou. Ca subiect avea istoria pe care i-o oferise cândva lui Henry, despre tânăra care nu putea cânta decât hipnotizată, „la chanteuse magnétisée“, după cum o numea Du Maurier În scrisoare. Era scris În Întregime În franceză, lucru bun, pentru că hotărâse să amplaseze acțiunea la Paris, cu mai bine de treizeci de ani În urmă, inspirându-se din amintirile de pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Odată ce o prinde În gheare, n-ar fi normal să Își folosească puterile hipnotice pentru... În alte scopuri decât cele muzicale? — Doamne, Henry, ce imaginație ai! Ești la fel de rău ca Maupassant! Nu, nu, Trilby nu i se va supune niciodată, hipnotizată sau nu. Asta ar ucide-o. După Little Billee, În viața ei nu mai este loc pentru alt bărbat. Modul În care Du Maurier nega consecințele logice ale propriei intrigi Îl amuza, dar nu făcu presiuni. Ajunseră la Banca Confidențelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de adrenalină. Se arunca în brațele focoasei veri. O iubire nebună, trăită la intensitate maximă, care pârjolea totul pe pământ. Epuizat de pasiunea dintre ei, se retrăgea în brațele blândei toamne. Captivat apoi de misterioasa și eleganta iarnă, o urma hipnotizat, fără pic de remușcare că lasă în urmă o toamnă în lacrimi. Karina conștientiză în acel moment că femeia, pentru a păstra un bărbat lângă ea, trebuia să aibă calitățile celor patru anotimpuri. Ea fusese doar o toamnă în tot
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
unei rochițe atârnând, În limita decenței, deasupra genunchilor. Rotunzi, mici, ca două pleoape Închise. Mă inundă o tristețe solemnă și un val de melancolie mă izbește În țeastă. Probabil că am nările lărgite, aburinde, asemeni animalului feroce pândindu-și ca hipnotizat savuroasa pradă pe care o adulmecă. Amețesc rău. Vreau să mă agăț de ceva concret, dar realul Își refuză parcă solida prezență. O căldură dulceagă Îmi năvălește În palmă. Apoi, pereții camerei se adună iarăși În jurul meu. Și scaunele Înalte
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
înghite peștele. Omar o privea nemișcat și un nod fierbinte de silă, dar și de surpriză îi urcase în gât. În aceeași clipă, Veterinara chiar îl luă pe nepregătite: — Ce te uiți așa?! Ia, deschide gura! Se executase mecanic, parcă hipnotizat, și primise îmbucătura, iar odată cu ea, gustul degetelor: de nucșoară, de femeie flămândă, de piele de drac. — Ei, n-a fost gustos? Cel puțin o dată pe săptămână ai aici o delicatesă ca asta, fiindcă fraierii ăștia își închipuie că își
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]