521 matches
-
și secretă o gamă variată de molecule bioactive cu rol paracrin și endocrin sistemic. A fost găsită în circulația periferică sub formă liberă și legată, acționând asupra unui receptor prezent în hipotalamus (nucleul arcuat) și alte structuri subcorticale. Activarea receptorilor hipotalamici de către leptină provoacă stimularea producției de peptide anorexigene și inhibă sinteza neuropeptidului NPY, inhibitor al apetitului. Totodată, leptina determină prin intermediul nucleului arcuat activarea căii simpatice însoțită de intensificarea atât a oxidațiilor lipidice, cât și a termogenezei, favorizând cheltuieli energetice și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
nivelul hipotalamusului lateral și posterior, fiind implicați în stimularea ingestiei de alimente și a cheltuielilor energetice. În prezent li se atribuie un rol mai important în reglarea consumului energetic generator de creștere a temperaturii corporale decât în ingestia alimentelor. Celulele hipotalamice secretoare de orexină sunt inhibate de leptină și activate de grelină și hipoglicemie. Grelina este secretată de celulele enterocromafine localizate în mucoasa celulelor fundice ale stomacului (Kojima și colab., 1999). Principala ei acțiune se realizează în sens stimulator la nivelul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de orexină sunt inhibate de leptină și activate de grelină și hipoglicemie. Grelina este secretată de celulele enterocromafine localizate în mucoasa celulelor fundice ale stomacului (Kojima și colab., 1999). Principala ei acțiune se realizează în sens stimulator la nivelul orexinei hipotalamice, fiind dublată de efecte agoniste asupra hormonului de creștere. Spre deosebire de grelină care, împreună cu colecistokinina, participă la reglarea de scurtă durată a ingestiei de alimente, leptina și insulina contribuie la reglarea de lungă durată (fig. 117). Alți hormoni gastrointestinali sunt implicați
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
lungă durată (fig. 117). Alți hormoni gastrointestinali sunt implicați în reglarea sau modularea ingestiei de alimente, începând cu peptidele anorexigene (peptidul glucagon-like, polipeptidele pacreatice PP și YY și oxyntomodulin) și sfârșind cu cele orexigene de tip grelinic, stimulatoare a orexinei hipotalamice. Contribuind la controlul și autoreglarea apetitului și ingestiei de alimente, hormonii gastrointestinali formează împreună cu complexul hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenal un adevărat ax creier-tub digestiv reglator al comportamentului alimentar și metabolismului energetic în general. II.4.10.4. Reglarea ingestiei de lichide Individul normal
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
hidroelectrolitice declanșatoare de reacții subiective și neurohormonale induse de dereglările osmotice și volemice. Hipertonia osmotică. Injectarea de soluții hipertone de NaCl în centrul setei produce polidipsie intensă, care poate ajunge chiar până la intoxicația cu apă, ceea ce sugerează existența unor osmoreceptori hipotalamici. Aceștia sunt celule sensibile la creșterea presiunii osmotice a lichidelor organismului și a căror rată crescută de impulsuri va stimula centrul hipotalamic ce inițiază setea și băutul. Deși există părerea conform căreia consumul de lichide este reglat de osmolaritatea plasmei
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
centrul setei produce polidipsie intensă, care poate ajunge chiar până la intoxicația cu apă, ceea ce sugerează existența unor osmoreceptori hipotalamici. Aceștia sunt celule sensibile la creșterea presiunii osmotice a lichidelor organismului și a căror rată crescută de impulsuri va stimula centrul hipotalamic ce inițiază setea și băutul. Deși există părerea conform căreia consumul de lichide este reglat de osmolaritatea plasmei în aceeași manieră ca și vasopresina (vezi capitolul “Glande endocrine”) s-a reușit, totuși, să se obțină prin stimulări diferențiate separarea senzației
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
diurezei apoase. O consecință importantă a hipertoniei lichidului extracelular este deshidratarea intracelulară, care contribuie, de asemenea, fundamental la necesitatea ingerării de lichide, setea de natură hiperosmotică mai fiind denumită și sete intracelulară. Deshidratarea celulară este percepută nu numai de osmoreceptorii hipotalamici, ci și de cei de la nivelul mucoasei buco-faringiene, sub formă de uscăciune a gurii, care, obișnuit, este asociată cu senzația de sete. Stimulii buco-faringieni sunt considerați a fi declanșatori ai comportamentului adecvat ingestiei de lichide, participând la acesta prin aferentele
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
uscăciune a gurii, care, obișnuit, este asociată cu senzația de sete. Stimulii buco-faringieni sunt considerați a fi declanșatori ai comportamentului adecvat ingestiei de lichide, participând la acesta prin aferentele glosofaringiene și vagale ce vor activa în final centrul setei. Centrii hipotalamici primesc informații și de la chemoreceptorii carotidieni, dovadă fiind culegerea de biopotențiale din centrii setei în cazul injectării de soluții hipertonice în carotidă. Hipovolemia. Scăderea volumului de lichid extracelular stimulează centrul setei pe cale independentă de cea care mediază setea ca răspuns
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
în care stimulul „princeps” al senzației de sete rămâne deshidratarea neuronilor din centrul setei, asociată cu creșterea nivelului de activitate a osmoreceptorilor centrali și periferici, hipotalamusul constituind o zonă de reglare atât a aportului, cât și a eliminărilor lichidiene. Centrul hipotalamic al setei suprapunându-se parțial cu nucleul paraventricular secretor de hormon antidiuretic retrohipofizar, controlează atât ritmul ingestiei de apă. cât și al eliminării ei pe cale renală. Controlul ingestiei apei se realizează cu participarea osmoreceptorilor de la nivelul mucoasei bucofaringiene detectoare a
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
din hipofiza de om nu modifică filtratul glomerular, este ușor vasoconstrictoare și exercită o puternică acțiune antidiuretică, ce are drept rezultat concentrarea urinii finale. Secreția sa este controlată de osmolaritatea sângelui și lichidele extracelulare în general. În timp ce hiperosmoza stimulează osmoreceptorii hipotalamici (Verney, 1947) și secreția de ADH, în vederea reținerii apei și restabilirii echilibrului hidroelectrolitic, hipoosmoza provoacă efecte inverse de tip hiposecretor și diuretic. Stimularea sau inhibarea secreției de ADH poate fi realizată și pe cale neuroreflexă, cu punct de plecare din tubul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
adenohipofizari specifici. II.7.1.HIPOFIZA Considerată pitic morfologic și gigant funcțional, hipofiza deși cântărește doar 0,6-0,7 g, secretă șapte hormoni adenohipofizari și doi hormoni retrohipofizari. Fiecare din hormonii adenohipofizari este sub controlul unuia sau doi neurohormoni hipofizotropi hipotalamici, ce se comportă ca factori activatori (liberine) sau inhibitori (statine) ai biosintezei și eliberării hormonale specifice. Excepție face doar factorul unic inhibitor al prolactinei (PIF) care a fost identificat cu dopamina rezultată din decarboxilarea DOPA ca precursor al catecolaminelor cerebrale
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
paraventricular și supraoptic și doar depozitați în hipofiza posterioară. Fiind emanație a sistemului nervos diencefalic, hipofiza posterioară întregește funcția de creier al vieții vegetative a hipotalamusului cu cea de structură glandulară efectoare. În timp ce tractusul hipotalamo-hipofizar asigură deplasarea produșilor de neurosecreție hipotalamică la hipofiza posterioară, circulația portală hipofizară realizează atât transportul și controlul umoral hipotalamic asupra secreției hormonale adenohipofizare, cât și autoreglarea activității secretorii a acesteia de către hormonii circulanți secretați de glandele țintă periferice (fig. 135). La baza conceptului actual de complex
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
nervos diencefalic, hipofiza posterioară întregește funcția de creier al vieții vegetative a hipotalamusului cu cea de structură glandulară efectoare. În timp ce tractusul hipotalamo-hipofizar asigură deplasarea produșilor de neurosecreție hipotalamică la hipofiza posterioară, circulația portală hipofizară realizează atât transportul și controlul umoral hipotalamic asupra secreției hormonale adenohipofizare, cât și autoreglarea activității secretorii a acesteia de către hormonii circulanți secretați de glandele țintă periferice (fig. 135). La baza conceptului actual de complex hipotalamo-hipofizar stă faptul că, în timp ce hormonii adeno-hipofizari sunt lansați în circulație de către factorii
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
secreției hormonale adenohipofizare, cât și autoreglarea activității secretorii a acesteia de către hormonii circulanți secretați de glandele țintă periferice (fig. 135). La baza conceptului actual de complex hipotalamo-hipofizar stă faptul că, în timp ce hormonii adeno-hipofizari sunt lansați în circulație de către factorii hipofizotropi hipotalamici, neurohormonii retrohipofizari sunt sintetizați în hipotalamus și depozitați în hipofiza posterioară. Primii îndeplinesc rol morfogenetic, metabolic și reglator al suprarenalelor, tiroidei și gonadelor, iar cei retrohipofizari participă la reglarea diurezei, motilității uterine și secreției lactate. Legăturile neurovasculare dintre hipotalamus și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
foamei coordonatori ai ingestiei de alimente cuplați cu centrul sațietății din hipotalamusul median. La nivelul structurilor neurovasculare periventriculare ale ventriculului III sunt situați centrii dipsogeni ai ingestiei de apă, organul subfornical și organul vascular al laminei terminale. Prin intermediul acestor structuri hipotalamice periventriculare se realizează reacții neuro-endocrino-vegetative de reglare, coordonare, adaptare și control al circulației, temperaturii corporale, balanței hidroelectrolitice, echilibrului glicemic, reacțiilor de apărare și adaptare din cursul efortului fizic, stresului etc. II.7.3. HORMONI HIPOFIZOTROPI HIPOTALAMICI Fiecare din hormonii adenohipofizari
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
terminale. Prin intermediul acestor structuri hipotalamice periventriculare se realizează reacții neuro-endocrino-vegetative de reglare, coordonare, adaptare și control al circulației, temperaturii corporale, balanței hidroelectrolitice, echilibrului glicemic, reacțiilor de apărare și adaptare din cursul efortului fizic, stresului etc. II.7.3. HORMONI HIPOFIZOTROPI HIPOTALAMICI Fiecare din hormonii adenohipofizari este sub controlul unuia sau a doi neurohormoni hipotalamici, transportați pe calea umorală a sistemului port hipofizar de la nivelul neuronilor parvocelulari ai regiunii infundibulo-tuberiene și eminenței mediane la hipofiza anterioară. Exceptând factorul inhibitor al prolactinei (PIF
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
adaptare și control al circulației, temperaturii corporale, balanței hidroelectrolitice, echilibrului glicemic, reacțiilor de apărare și adaptare din cursul efortului fizic, stresului etc. II.7.3. HORMONI HIPOFIZOTROPI HIPOTALAMICI Fiecare din hormonii adenohipofizari este sub controlul unuia sau a doi neurohormoni hipotalamici, transportați pe calea umorală a sistemului port hipofizar de la nivelul neuronilor parvocelulari ai regiunii infundibulo-tuberiene și eminenței mediane la hipofiza anterioară. Exceptând factorul inhibitor al prolactinei (PIF), care a fost identificat cu dopamina, aceștia au structură chimică peptidică și se
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
au structură chimică peptidică și se comportă ca factori trofici hipofizari activatori (liberine) sau inhibitori (statine) ai biosintezei și eliberării de hormoni adenohipofizari. Până în prezent, au fost izolați și studiați din punctul de vedere al rolului fiziologic următorii neurohormoni hipofizotropi hipotalamici: a) hormonul eliberator de corticotrofină (CFR, corticoliberină), secretat de eminența mediană a hipotalamusului, este cunoscut încă din 1955, de la cercetările lui Saffran și Schally. Datorită unor secvențe aminoacidice identice cu ale vasopresinei, inițial s-a crezut că aceasta ar fi
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de hormonii ovarieni; c) hormonul eliberator de tireotrofină (TRH, tireoliberină) este un tripeptid cu structură: Glu-His-Pro-NH2, și cu acțiuni stimulatoare ale eliberării nu numai de tireotrofină, ci și de prolactină; d) factorul inhibitor de prolactină (PIF), eliberat de nucleul arcuat hipotalamic, a fost identificat cu dopamina (DA), ale cărei acțiuni inhibitoare sunt cunoscute la nivelul diverselor structuri nervoase centrale; e) hormonul eliberator de somatotrofină (STH-RH, somatoliberină) este un polipeptid format din 40-44 de aminoacizi. El a fost izolat de Schally și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
nivelul diverselor structuri nervoase centrale; e) hormonul eliberator de somatotrofină (STH-RH, somatoliberină) este un polipeptid format din 40-44 de aminoacizi. El a fost izolat de Schally și colab. (1970) atât din hipotalamus, cât și din pancreas. Deficitul secretor de somatoliberină hipotalamică duce la nanism hipofizar, iar hipersecreția acesteia poate genera fenomene de acromegalie prin excesul de hormon somatotrop circulant; f) factorul inhibitor de somatotrofină, denumit și somatostatin (SS), este un peptid constituit din 14 aminoacizi. Ca și somatoliberina, somatostatinul se găsește
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
neuromodulatorilor locali peptidici denumiți cibernine. Printre mediatorii chimici din hipotalamus figurează monoaminele (noradrenalina, dopamina, serotonina), acetilcolina, acidul glutamic, acidul gamma-aminobutiric, glicina, substanța P, neurotensina și chiar somatostatinul. Având la bază procese de formare și eliberare identice cu ale factorilor hormonali hipotalamici, aceeași substanță poate îndeplini funcții diferite, fie de mediator chimic (neurotransmițător), fie de neurohormon, după cum s-a eliberat în fanta sinaptică sau în circulația portală hipotalamo-hipofizară. La rândul lor, ciberninele sunt neuropeptide cu rol modulator local. Din această categorie fac
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Din această categorie fac parte peptidele opioide (endorfine, enkefaline, dinorfine), substanța P, neurotensina, angiotensina, VIP, somatostatinul etc. Acțiunea modulatoare a ciberninelor diferă de a neurohormonilor și mediatorilor chimici, fiind lentă și localizată în jurul neuronului secretor. În ansamblu, produșii de neurosecreție hipotalamică (neurohormoni, mediatori chimici și cibernine) asigură controlul permanent al sistemului nervos asupra secreției de hormoni hipofizari și, prin intermediul acestora, realizează principalele reacții neuro-endocrino-metabolice periferice de adaptare la condițiile și solicitările variabile ale organismului. La rândul lor, hormonii secretați de glandele
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
a celulelor cromofobe, asecretoare, din hipofiza anterioară, este necunoscută încă. Acestea par să îndeplinească rolul de celule precursoare pentru cele două tipuri de celule cromofile, secretoare. În afara celulelor glandulare, un rol important în sinteza și eliberarea hormonilor adenohipofizari revine celulelor hipotalamice neurosecretoare. Acestea posedă capacitatea de a forma factorii activatori sau inhibitori ai secreției hipofizare. Conținând numeroase celule nervoase prevăzute cu proprietăți secretoare, hipotalamusul deține o importantă funcție neuroendocrină. Alături de hormonii retrohipofizari, care vor fi prezentați ulterior ca produși de neurosecreție
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
neurosecretoare. Acestea posedă capacitatea de a forma factorii activatori sau inhibitori ai secreției hipofizare. Conținând numeroase celule nervoase prevăzute cu proprietăți secretoare, hipotalamusul deține o importantă funcție neuroendocrină. Alături de hormonii retrohipofizari, care vor fi prezentați ulterior ca produși de neurosecreție hipotalamică, au fost identificați o serie de neurohormoni hipofizotropi denumiți liberine sau statine, după cum produc eliberarea sau inhibarea secreției de hormoni adenohipofizari. În funcție de teritoriul-țintă, hormonii adenohipofizari se împart în glandulotropi și non-glandulotropi. Din prima categorie fac parte ACTH, TSH, LH și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
prima categorie fac parte ACTH, TSH, LH și FSH, iar din cea de a doua categorie STH, PRL și MSH. II.7.4.1. Reglarea secreției adenohipofizare Secreția variabilă a hipofizei anterioare se găsește sub controlul permanent al neurohormonilor hipofizotropi hipotalamici modulați de hormonii secretați de glandele-țintă. Eliberarea fiecăruia din hormonii adenohipofizari este controlată de hormonii specifici glandei autoreglate de hipofiză prin mecanisme de retrocontrol cibernetic. În cazul adenohipofizei, autoreglarea se produce la trei nivele prin mecanisme de feedback negativ lung
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]