281 matches
-
la bătrâni, la cei care sunt imobilizați la pat, în urma unor greșeli de dietă sau ca urmare a sedentarismului excesiv). Modalitatea de acționare prin masaj diferă atunci când este vorba despre constipații datorate unui colon hipoton sau hiperton. în caz de hipotonie (localizată mai ales la nivelul colonului ascendent), se recomandă aplicarea unui masaj stimulativ, care constă ̀ n efleuraj, presiuni alunecate destul de profunde, lente, executate pe traiectul colonului, în sensul tranzitului; pentru zonele cu stazele cele mai rebele se folosește a
Masajul Terapeutic by Doina Mârza () [Corola-publishinghouse/Science/1659_a_2998]
-
de circulație, metabolism, excreție; combaterea edemelor și ̀ ntrețierea mobilității tuturor planurilor tegumetare, musculare și articulare; relaxarea musculară și psihică și formarea capacității de autocontrol a acestora; îmbunătățirea tonusului psihic. în ceea ce privește incontiențele urinare, datorate unor diverse cauze, printre care și hipotonia musculaturii sfincterelor, adresabilitatea directă este de competența serviciilor specializate, kinetoterapeutul putând acționa doar pentru realizarea obiectivelor enumerate mai sus, contribuind astfel la asigurarea suportului necesar unei recuperări mai eficiente și mai rapide. Din practică s-a desprins concluzia că masajul
Masajul Terapeutic by Doina Mârza () [Corola-publishinghouse/Science/1659_a_2998]
-
mișcării, toate acestea putând fi prevenite și tratate și prin aplicarea masajului și automasajului. în leziunile nervilor periferici Aceste leziuni au ca urmare tulburări de sensibilitate, motricitate și troficitate (hipo-, hiperestezii, anestezii → în lezările nervilor senzitivi; contracturi musculare și hipertonii, hipotonii, pareze și chiar paralizii → ̀ n lezările nervilor motori; modificări circulatorii, cianoză, edeme, atrofii → ̀ n lezări ale nervilor trofici). în practică se ̀ ntâlnesc simptome complexe datorate unor leziuni ale nervilor cu funcțiuni mixte. Se recomandă masaj activator al
Masajul Terapeutic by Doina Mârza () [Corola-publishinghouse/Science/1659_a_2998]
-
va fi descris la anomaliile cromozomiale structurale), între cromozomul 21 și cromozomul 14, moștenită cel mai adesea de la mamă (dar fără legătură cu vârsta acesteia). Nou-născuții sunt sub parametrii vârstei gestaționale din punctul de vedere al taliei și greutății, prezintă hipotonie musculară, reflexe reduse, hiperextensibilitate Capul este brahicefalic, cu occiput turtit și fontanele largi. Caracteristicile faciale particulare pentru sindromul Down sunt deja evidente: fante palpebale oblice, epicantus (repliu în unghiul intern al ochiului), nas mic cu rădăcina turtită, urechi mici, inserate
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
jos, fața plată. Gâtul este scurt, cu exces de piele pe ceafă. Sunt prezente uneori și malformațiile viscerale: cardiovasculare, digestive, renale. Pe parcursul dezvoltării, persoanele cu sindrom Down rămân cu o talie și greutate cu două abateri standard sub medie; persistă hipotonia musculară și hiperlaxitatea articulară. Se constată, de asemnenea, prezența unei întârzieri psihomotorii, retardul de aproximativ 2-3 ani fiind evident pentru toate achizițiile cognitive. Retardul copiilor cu Down poate fi de la mediu la sever. Dezvoltarea pubertară este întârziată și incompletă. Bărbații
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
la sugar constau în: plânsul particular, cu o octavă mai sus decât plânsul normal, care seamănă cu sunele emise de pisici, și apare datorită unei anomalii a laringelui; un aspect facial dismorfic, caracterizat prin microcefalie, facies rotund, urechi jos inserate; hipotonie, copilul semănând cu o „păpusă de cârpă”. Adesea copiii prezintă malformații cardiace și genito-urinare. Particularitatea plânsului se atenuează după vârsta de 2 ani, uneori îngreunând diagnosticul clinic, deoarece unele dintre anomalii se atenuează în timp. Din punct de vedere cognitiv
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
slabă a vorbirii, slabă coordonare motorie, hipopigmentație. Persoanele care suferă de acest sindrom au o dispoziție afectivă pozitivă, uneori râd fără motiv, sunt hiperactive și sociabile. Sindromul Prader-Willi, cu o incidență de 1:15 000 de nașteri, se caracterizează prin hipotonie neonatală, retard în dezvoltare, hiperfagie/obezitate, talie mică, hipogonadism, retard mental moderat, iritabilitate cu accese de furie. Există și cazuri în care cele două sindroame sunt produse de anomalii cromozomiale funcționale - mai precis, disomie uniparentală. Disomia paternă este responsabilă de
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
atenție etapelor de formare a controlului motor. Etapele controlului motor sunt (Sbenghe, 1987): a) mobilitatea, adică abilitatea de a iniția o mișcare și de a o executa pe toată amplitudinea ei fiziologică. Deficitul de mobilitate poate avea diverse cauze: hipertonie, hipotonie, dezechilibru tonic, redoare articulară sau periarticulară; b) stabilitatea se referă la posibilitatea realizării unei contracții normale simultane a mușchilor din jurul articulației (cocontracție). Stabilitatea se realizează prin intermediul a două procese: integritatea reflexelor tonice posturale de menținere a contracției în zona de
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
bolii poate fi brusc, instalându-se în câteva zile, alteori subacut sau progresiv, cu o instalare trenantă, care poate dura chiar mai multe săptămâni. Pe lângă starea hiperkinetică se înregistrează și o schimbare netă a tonusului muscular, instalându-se precoce o hipotonie pronunțată. Reflexele osteotendinose pot îmbrăca aspecte variate, uneori fiind mai energice, alteori mai diminuate (Gașpar, 1993). Mișcările coreice constituie - după Pendefunda et al. (1992)- simptomul principal al unor afecțiuni, cum ar fi: a) coreea acută Sydenham, sau coreea juvenilă, care
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
ale neuronilor care controlează mișcarea membrelor (fig. 17). DIPLEGIE ATAXICĂ - Afecțiune neurologică în care întâlnim asocierea semiologiei cerebeloase cu aceea de ordin piramidal, dar cu predominarea simptomatologiei ataxice, cum ar fi: tulburări de echilibru, dismetrie, disinergie (cocontracție). Frecvent se întâlnește hipotonia membrelor superioare și spasticitatea celor inferioare. Robănescu (1983) consideră că este mai logic să fie luată în considerație leziunea cordoanelor cerebeloase, decât o leziune cerebeloasă propriu-zisă. Sub raport motor, evoluția este mult mai bună, totuși prezintă unele semne cerebeloase: bază
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
și legănat spre în afară, pentru a evita încărcarea segmentului afectat. Sunt situații când deplasarea se execută cu piciorul întins de la nivelul genunchiului, pentru a evita flexarea, care devine dureroasă. Recuperarea în cazul gonartrozelor are ca obiectiv principal reeducarea cvadricepsului. Hipotonia musculară, alături de supraîncărcarea ponderală, deviațiile axiale ale genunchiului, microtraumatismele, insuficiența venoasă cronică ar putea determina secundar artroza genunchiului (Stroescu, 1979). Se recomandă o reeducare blândă, progresivă, pentru a împiedica atrofia cvadricepsului și limitarea mobilității. Reeducarea cvadricepsului este posibilă imediat după
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
abducție însoțită de rotirea degetului mare de la picior în așa fel încât fața lui dorsală privește supero-intern. Ca factori favorizanți pot fi: primul metatarsian mai scurt și deviat în varus (anomalie congenitală); halomegalie; contractura abductorilor halucelui sau hiperlaxitate ligamentară și hipotonie musculară (agravate prin artrite reumatismale); încălțăminte nefiziologică. Echilibrul sistemului musculo-tendinos, care asigură stabilitatea halucelui, treptat este compromis, în sensul că sesamoidele se deplasează în lateral, către primul spațiu intermetatarsian, capul primului metatarsian se subluxează, iar la nivelul feței sale interne
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
arteriale sub valorile normale. Se poate instala după pierderea unei cantități mari de lichide sau după hemoragii masive instalate din diverse cauze. Mai pot fi implicate unele afecțiuni cum ar fi: infarctul de miocard, infecțiile severe, reacțiile alergice, aritmiile etc. HIPOTONIE (< fr. hypotonie, cf. gr. hypo - sub, tonos - tensiune) - Diminuare a tonusului muscular, manifestată printr-o rezistență redusă a mușchiului la alungirea sa pasivă (Larousse, 2006). HOMEOSTAZIE (< fr. homéostasie, cf. gr. homoios - asemănător, stasis - stare) - Proprietate a organismelor vii de a
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
în timpul observației - de exemplu: tensiunea arterială, frecvența pulsului, nivelul hemoglobinei; aceste constante atestă starea de sănătate. PARAPLEGIE FLASCĂ CENTRALĂ - Se caracterizează prin bruschețea instalării și intensitatea ei; într-o leziune dorsală, paralizia este însoțită de suferința mușchilor centurii pelviene cu hipotonie musculară, flasciditate și picioare balante. Reflexele osteotendinoase, reflexele cutanate abdominale, precum și cele cremasteriene sunt abolite; semnul Babinski în paraplegia flască este caracteristic unei leziuni centrale. Tulburările senzitive interesează atât sensibilitatea superficială, cât și sensibilitatea profundă. Întâlnim totodată și retenție de
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
după T. Sbenghe (1987) - de etapele controlului motor. În acest sens, se au în vedere: a) mobilitatea - abilitatea de a iniția o mișcare, de a o executa pe toată amplitudinea ei fiziologică. Deficitul de mobilitate poate avea drept cauze: hipertonia, hipotonia, dezechilibrul tonic, redoarea articulară sau periarticulară; b) stabilitatea - capacitatea de menținere a postúrilor gravitaționale și antigravitaționale, dar și pozițiile mediane ale corpului. Stabilitatea se realizează prin două procese: integritatea reflexelor tonice posturale de a menține o contracție în zona de
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
este determinat de hemisecția medulară, ce se caracterizează printr-un sindrom piramidal cu anestezie și hiperestezie de partea leziunii și tulburări de sensibilitate superficială cu disociație termoalgezică pe partea opusă leziunii. Sindromul cerebelos - se manifestă prin tulburări de tonus muscular (hipotonie, cu creșterea amplitudinii mișcărilor pasive), dismetrie cu hipermetrie, tulburări în menținerea echilibrului în poziție ortostatică și în mers, tulburări de coordonare a mișcărilor fine, adiadococinezie, asinergie, tremurătură cerebeloasă. Sindroame medulare: a) sindromul cordoanelor laterale ale substanței albe medulare constă în
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
spastică în leziuni deasupra vertebrei C5 sau monoplegie crurală în leziuni sub vertebra D2, fenomenele pe partea opusă leziunii constând în tulburări de sensibilitate; b) sindromul cordoanelor posterioare ale substanței albe medulare constă în tulburări de echilibru și mers necoordonat, hipotonie musculară, tulburări de sensibilitate; c) sindromul cornului anterior al substanței cenușii medulare (sindrom de neuron periferic) se caracterizează prin paralizii parțiale, asimetrice și disociate în raport cu unitățile motoare interesate în procesul lezional. Paralizia este flască, cu areflexie osteotendinoasă și atrofii musculare
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
prin paralizii parțiale, asimetrice și disociate în raport cu unitățile motoare interesate în procesul lezional. Paralizia este flască, cu areflexie osteotendinoasă și atrofii musculare; d) sindromul cornului posterior al substanței cenușii medulare constă în tulburări de sensibilitate ce se pot asocia cu hipotonie musculară. Sindromul Klippel-Feil - constă în scurtarea gâtului prin reducerea numărului de vertebre cervicale sau fuziunea mai multor vertebre. Sindromul Leriche - se manifestă prin oboseală la mers, absența pulsațiilor în arterele femurale, paloare și răcirea picioarelor. Afectează de obicei bărbații, fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
cranieni (Popoviciu, 1993). Axonii acestor celule formează nervii rahidieni și cranieni, având rol în transmiterea impulsurilor motoare la mușchi. Apariția unei leziuni la nivelul cornului anterior medular sau al axonului determină sindromul de neuron motor periferic, caracterizat prin paralizie flască, hipotonie musculară, atrofie musculară, abolirea reflexelor, fasciculații și modificări ale excitabilității neuromusculare. Paralizia este globală și cuprinde un teritoriu corespunzător zonei de acțiune a nervului lezat, segmentului medular sau rădăcinii anterioare a nervului spinal afectat. Hipotonia musculară apare ca urmare a
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
periferic, caracterizat prin paralizie flască, hipotonie musculară, atrofie musculară, abolirea reflexelor, fasciculații și modificări ale excitabilității neuromusculare. Paralizia este globală și cuprinde un teritoriu corespunzător zonei de acțiune a nervului lezat, segmentului medular sau rădăcinii anterioare a nervului spinal afectat. Hipotonia musculară apare ca urmare a întreruperii afluxului de impulsuri tonigene ce sosesc în mușchi și vizează grupele musculare paralizate. Atrofia musculară este caracteristică pentru acest sindrom, vizând strict mușchii sau grupele musculare paralizate. Sindroame senzitive: a) sindroamele senzitive subiective, care
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
reflex miotic) al cărui arc se închide la nivelul măduvei. Starea tonusului se modifică în raport cu sediul leziunilor; astfel, o leziune care interesează arcul reflex tonigen, căile și centrii supramedulari cu acțiune întăritoare asupra tonusului muscular duc la scăderea tonusului muscular (hipotonie musculară). Când leziunea interesează centrii și căile cu acțiune moderatoare, se produce eliberarea arcului reflex tonigen și, consecutiv, creșterea tonusului muscular (hipertonie musculară). Tonusul afectiv (timie) este acea stare afectivă existentă atunci când nimic însemnat nu apare în câmpul conștiinței. Tonusul
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
exista oscilații ale fondului psihic afectiv în diferite boli psihice (Popescu-Neveanu, 1978). Pentru a aprecia modificările de tonus, se examinează: tonusul de repaus, estimându-se consistența mușchiului, apreciată prin palpare și prin inspecție; extensibilitatea, prin intermediul mobilizării pasive (în caz de hipotonie, extensibilitatea este crescută, iar în caz de hipertonie, se întâmpină o rezistență crescută); pasivitatea - este testată prin proba de balotare a membrelor; tonusul postural - este pus în evidență prin studierea reflexelor de postură; tonusul de acțiune - este observat în timpul mișcărilor
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
sau cerebeloase, tulburări psihologice sau afective, condiții în care copilul nu se poate concentra asupra acțiunilor sale. Tulburările de coordonare sunt reprezentate de: discronometrie, dismetrie, asinergie și adiadocokinezie; tonusul muscular, în relație cu motricitatea (anomaliile sunt reprezentate de hipertonie musculară, hipotonie musculară, distonii musculare, paratonii, sincinezii); conduitele perceptiv-motrice, reprezentate de schema corporală, ale cărei tulburări sunt denumite tulburări somatognozice, care sunt determinate de leziunile cerebelului și care se manifestă prin iluzii kinestezice sau prin hemisomatoagnozie, sentimentul absenței unei părți a corpului
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
bolii are loc la vârsta de sugar. La naștere, copiii sunt normali, dar în jurul vârstei de șase luni apar paralizii și atrofii ale mușchilor șanțului vertebral. Simptomele bolii apar precoce și constau într-o slăbire a forței musculare și o hipotonie la nivelul membrelor și al mușchilor intercostali. Capul este cel mai adesea înclinat pe o parte și este greu de mobilizat spontan. Când este ridicat și susținut cu o mână sub regiunea lombară, membrele inferioare cad, iar capul atârnă pe
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
muscular dependent de nucleii bulbari. Reflexele osteotendinoase sunt abolite, constituind, în contextul clinic de mai sus, un element clinic de ajutor. După Meilă și Milea (1988), evoluția bolii poate fi împărțită în cinci stadii: a) faza preparalitică, cu slăbiciune și hipotonie musculară; b) faza paralitică, cu atrofie musculară, deseori mascată de grăsime; c) faza de adipozitate, recunoscută printr-o creștere masivă în greutate, cu grăsime multă în jumătatea inferioară (tipul Buddha); d) faza artrogripozică, cu dependență totală, datorită contracturilor multiple (stă
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]