245 matches
-
să-mi fie frate de cruce s-au ascuns cu un pas mai devreme chiar și singurul bărbat de pe lume convins că-l voi iubi toată viața a plecat tiptil într-o noapte înainte de-a împlini 55 drapată în hlamida unui pomelnic strălucesc într-un oraș în care nu m-a chemat încă nimeni nicicând la prohod parcă m-aș vedea perorând la televizor pe-o planetă străină pentru ochii furnicilor vie pentru tot șirul celor prea dragi demult pe-
Poezie by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/6967_a_8292]
-
nopțile sterpe Ceea ce ne leagă e-un cîntec de moarte. Trec printre ziduri și strig: Abel Abel frate Abel ceea ce ne leagă pe noi e-un cîntec de moarte! Dar cuvintele nu-s niciodată de-ajuns ALTCEVA SFÎȘIE CORIDOARELE Cu hlamida cea neagră ca flacăra cărții luminînd trec pe drumuri străine și strig: Abel Abel frate Abel ceea ce ne leagă e-un cîntec de moarte! Un vierme înghite unul după altul punctele de suspensie ale lumii seara UN ZEU OBOSIT ÎMI
Poezie by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/15587_a_16912]
-
Sălbatice, Pe malul apelor învolburate la gheața Mării Baltice, Până pe stâncile Mării Sărate, insulele omenirii sarmatice, Până la Mikene, Troia și Frigia Prin Exilele Veacurilor ți-ai pus pe toate Piscurile-Cogaione efigia. De la Râpii Cei Pioși până la neamul Carpilor îți flutură steagul hlamidei pese moși, strămoși. La mesele Cinelor Tale ne ștergem buzele de sfânta grăsime a crapilor Cei pescuiți de Apostolii Tăi nepofticoși Brațul drept ridicându-se la subsoară dezvelit de pânza blândei cămăși. Când vine Curierul de finele anului Crește frunza
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
haruspiciu... Mi-e o sila galactica de acești demoni crepusculari ai ultracontemporaneitătii noastre făloase de băcanii inteligenței cuantificate de păduchii lor virtuali pe testele implantate de rănile lor ce nu sîngerează de coitul lor chimic în eprubeta de lăcomia cu hlamida peripatetica... Mi-e rău mi-e frig mi-e pămîntiu și mi-e seară înainte de după ce se spusese că va fi în chiar timpul acestei vieți ceva ce ni se dădea în folosință proprie semănînd cu explozia ploii și-a
Poezii by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/16449_a_17774]
-
vânat de preț regal, Simțindu-l și-n afară, știindu-l și-n cetate, Firav și trainic totuși, ferit dar triumfal. Era din pași și umbră, din a nu fi și-a fire, Statornic în credința pe care o purta, Hlamidă din granitul ce-l colinda, subțire, în presimțirea formei și-ntru jertfirea sa. Răstignit Răstignit, am verbul pe hârtie, Crima mea de taină și mereu; Bănuiesc pe nimeni că îl știe, Cum să fac să nu-l mai știu nici eu
Poemul și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7963_a_9288]
-
pierdut pe cel al bucuriei de a ne citi. Decât o antantă nutrită din confuzie, mai bine o adversitate pe față. Rămân, cu toate acestea, uimit de viteza incredibilă a sporirii numărului celor ce-și îmbracă frustrările și resentimentele în hlamida unei ideologii populiste. Când e vorba de adepți proveniți direct din lumea militantismului comunist, e absolut de înțeles: nu cred în ereditate, dar cred în influența formatoare a mediului. N-ai cum să te lepezi de sechelele gândirii comuniste, ale
"Oierii" lovesc din nou by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10818_a_12143]
-
cu o identică vigoare dantescă, ca în Sonetul CCCLXVI: „Ultim sonet! Sunt viu după coridă!/ Am sângerat destul! Am plâns în mine!/ Cu ceam rămas? Cuvintele-albine/ Roit-au toate! Mierea-i aguridă?// Rănit definitiv, văd ghilotine!/ Golgota e aproape... Sub hlamidă,/ Iubirea tace, inima-i lividă!/ Groparul, de-ntristare, nu mai vine!// Ce mort frumos voi fi întru vecie!/ Țărâna rimelor mă va înghite/ Slujindu-te pe tine, Poesie!// Zălog etern al Clipei ostenite/ Fi-vor doar lacrimile unor urme/ În
Editura Destine Literare by AURELIU GOCI () [Corola-journal/Journalistic/101_a_271]
-
în scăpările personale ale autorului, cînd Iftode uită să fie pedagog și scrie patetic, rupt de convențiile didactice și lecuit de superstițiile doctorului în Filosofie. Atunci e viu, atrăgător și plăcut la lectură, dînd semne că în viitor, dezbrăcat de hlamida convențiilor universitare, va putea scrie dinlăuntrul convingerilor sale, nu sub inerția regulilor de învățămînt.
Terapia filosofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5900_a_7225]
-
al partidului și-al ideologiei sale, Timofte și-a îndeplinit misia cu o rară abnegație față de valorile partidului-mafiot din care a făcut și va face din nou parte. E, însă, impardonabil ca același individ să-și drapeze parti-pris-urile ideologice în hlamida așa-zisei "siguranțe naționale". Curioasă carieră a făcut această sintagmă! Nici una, nici două, orice neisprăvit îți închide gura șoptindu-ți misterios: "Șșșșt! E vorba de siguranța națională!" Ce se ascude, la urma urmelor, în spatele formulei magice? Din câte-am citit
Siguranța-nstelată deasupra și legea imorală în noi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12080_a_13405]
-
de găsit în carte. Cu alte cuvinte, refaci un colier dintr-o grămadă de mărgele aruncate alandala. Între cei doi, rolurile sînt distribuite cu decență de conjunctură. Girard e conservatorul resemnat care deplînge prăbușirea spiritului apusean, în vreme ce Vattimo, înfășurat în hlamida progresului, e rebelul care se smucește din dorința de a culca la pămînt și ultimele interdicții, mai puțin pe cele ale corectitudiii politice pe care o întruchipează cu aplomb. René Girard e măsurat, lucid și împăcat, de aceea verdictele sale
Paracleții declinului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5381_a_6706]
-
oprit/ ca o ploaie”; „Cad frunze pe asfalt/ și se sparg/ în zgomot/ ca ouăle”; „Este gravidă de fructe”; „rîndunici/ cară în cuiburi rîul”. Grăitor e și un poem închinat cîinelui Paris, într-o transpoziție regală, pus să-și lepede „hlamida neagră”. Găsim aici acea deschidere lejeră a creației către lume, comparabilă cu mîncarea preparată de unii bucătari din localurile moderne chiar în fața consumatorilor. Notele poeziei în cauză: o dezinvoltură strînsă în chingi stilistic-temperamentale, un elan mai mereu jugulat de melancolie
O poezie a contrariilor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4407_a_5732]
-
-l respir până la măduva adâncului negândit. Cămașă neființei nu-i de mine! Trăiesc cum sunt și sunt cum aș vrea să nu fiu! Ruptă din mine e înălțimea Capricornului, inorog cu privirea asmuțita spre Poartă Zeului! Ia, Doamne, de pe mine hlamida disperărilor surde și-nvingemă, Bunule, de mine, de mine, de mine... EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet 15 Privesc la cerul inimii: mă ajuți să îndur miezul iernii? Că mâine voi locui într-un cer de piatră, furat dintr-o carieră
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
-l respir până la măduva adâncului negândit. Cămașă neființei nu-i de mine! Trăiesc cum sunt și sunt cum aș vrea să nu fiu! Ruptă din mine e înălțimea Capricornului, inorog cu privirea asmuțita spre Poartă Zeului! Ia, Doamne, de pe mine hlamida disperărilor surde și-nvingemă, Bunule, de mine, de mine, de mine... EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet 15 Privesc la cerul inimii: mă ajuți să îndur miezul iernii? Că mâine voi locui într-un cer de piatră, furat dintr-o carieră
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
-l respir până la măduva adâncului negândit. Cămașă neființei nu-i de mine! Trăiesc cum sunt și sunt cum aș vrea să nu fiu! Ruptă din mine e înălțimea Capricornului, inorog cu privirea asmuțita spre Poartă Zeului! Ia, Doamne, de pe mine hlamida disperărilor surde și-nvingemă, Bunule, de mine, de mine, de mine... EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet 15 Privesc la cerul inimii: mă ajuți să îndur miezul iernii? Că mâine voi locui într-un cer de piatră, furat dintr-o carieră
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
un nor. Pe ce meleaguri, oare, cutreieri ostenită, Aprinsă în culoarea merelor aurii? Te caut cu privirea, de lacrimi răscolită, În frunza ce coboară, e semn c-ai să revii. Oprește-ți alergarea, rămâi măcar o clipă, Să îți ating hlamida din foc mistuitor, Când mii de candelabre stelare se-nfiripă Pe arabescul nopții, te cheamă al meu dor. De aș cuprinde-n palme misterul ce te-ndeamnă, Să vii învolburată pe dealuri și câmpii, Aș aduna tot harul din timpul
Arabesc de toamn? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83227_a_84552]
-
roșii, ș-apoi la brîu două lungi pistoale ghintuite.(...) Alături de dînsul înainta pe un cal mai ticnit, dar încărcat cu grele podoabe, Andronic Cantacuzenil. în cap purta naltul calpac de hîrșie fumurie cu fund de serasir; pe dînsul avea o hlamidă de sevai roșu, cusută cu palme de fir de poale și încinsă d-a curmezișul, pe sub supțiori, cu un lat brîu sau omofor, semănat cu motostaturi în șatrange; iar d-asupra o largă mantie de buhur alb cu ceaprazuri de
Estet până la capăt by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7434_a_8759]
-
unul dintre numele la care renunțase de mult, pentru ca ea să nu-l poată recunoaște cândva în viitor. - Mi-ați solicitat o întrevedere? - După cum vedeți. Împărăteasa se juca și acum cu cartea lui de vizită. Purta o rochie ca o hlamidă, albă ca zăpada, care-i scotea în evidență culoarea feței bronzate, ca și decolteul. Încăperea în care-l primi fusese pregătită să semene cu o insuliță din mările Sudului. Erau înconjurați de palmieri și verdeață. De-o parte și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
atâta!" "Vin, vin!", îi răspunse ea-n gând. Ninsoarea, în pornirea ei mătăsoasă, cernită toată noaptea din cavalcada de nori lăsați cu burțile peste pădure, înflori copacii, blagoslovindu-i pe fiecare cu însemnele puterii și măreției sale: pe unul cu-o hlamidă; pe alții încotoșmănându-i în cojoace mițoase; altora aruncându-le bundițe de ied în spinare; turnând odăjdii pe brazi și punând blănuri de hermină pe crengile cedrului; oblojindu-i cu vată și feșe de argint mirosind a tămâie, sau, transformându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mulți voinici ai mahalalelor mâncaseră bătaie în arenă vara aceea. "Spirule, Spirache!" îl strigau de peste tot băieții de prăvălie, ținîndu-se după el ca după urs și-ncercînd să-i smulgă barda din mână. Lângă colosalul voievod, Ștefan părea un pitic, tîrîndu-și hlamida tivită cu vulpi prin țărână și uitîndu-se crunt înainte. Țepeș, văru-său, cu o mutră suspect de cumsecade, își căra ditamai țeapă pe umăr și, din când în când, împungea cu ea mai jos de spinare pe camaradul lui medicinist ce
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ca interiorul ghiocurilor. Atunci, întorcîndu-se brusc, a văzut-o deodată, în cavernd ei de agat lustruit, perfect sferică, plutind în centrul ei, de zece ori mai mare decât o văzuse pe carul Justiției dar la fel de mari moreană, la fel de ne-ndurătoare în hlamida ei încrețită, ce fiul tura acum liber în vidul cenușiu-luminos al acelui subpămînd Imensa femeie avea acum ochii descoperiți, și vederea lor îi provocă lui Vasile aceeași fericire insuportabil de tristă pe care-și simțea de câte ori, îngenuncheat pe cearceafuri proaspete
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
iar alții dădeau impresia de caricaturi de oameni: slabi și palizi, cu trupul deformat, îi pândeau pe noii-veniți cu priviri neîncrezătoare, atunci când nu erau fățiș ostile. Cei mai mulți purtau haine de țărani, dar nu lipseau pantaloni, tunici și jambiere militare ori hlamide fin țesute, care trebuie să fi îmbrăcat în trecut umeri mai nobili. Nu purtau toți arme, însă Sebastianus putu repede să facă, luându-se după cele ce se vedeau, un sumar și descurajant inventar: puține săbiile și sulițele de fabricație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Elena Marin Alexe - Unde ești iarnă bogată pe ce plaiuri hoinărești, nu mai vii ca altădată pe alei să poposești? - Unde ți-e hlamida albă care tremura pe nori și acoperea în grabă cu argint satele-n zori? - Unde joacă frumusețea fulgului de vânt purtat? strâng la piept acum tristețea: imaculat! - Unde-s pomii cu beteală ca un pled strălucitor? în tăcerea ireală trece
Dor de alb by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83364_a_84689]
-
ne iubesc; În cap ei ne fugiră, uscîndu-se de vii, Necredincioși luminei, nopții necredincioși În loc de-a vedea ziua făpturile naturii Ei noaptea văd aievea ce visele durează. Boieri! Coroana Noastră ne-apasă ca un munte Și grea Ne e hlamida și trupul de pe Noi Încât deopotrivă Domnia Mea e gata Să zvârle pe-amîndouă, fugind din zarea vieții, Asemeni cu sirepul sălbatec ce-și azvârle Și șeaua și presunul, pierind în zarea zilei. Un singur colț de viață Ne-a mai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Solomoane, împărat al iudeilor! Tu, înțelept, muiai degetele tale molatece în sunetele sfinte a arfei lui Dumnezeu și coardele sale [de] aur lăudau pre Domnul... Ge-ți păsa ție de femei când în inima ta domnea împăratul împăraților, îmbrăcat cu hlamidă de lumină albă, coronat cu coroană de sori!... Eu... în inima mea o femeie a intrat atuncea când credeam că nu mai pot iubi... o femeie... o sântă... // știu eu?... poate o vrajă! O femeie mi-a întors cugetele și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
bugetul de stat pentru promovarea imaginii României ca stat „gigea“ în lumea de azi. Una e una, alta e alta, credem noi. Nu apreciem transformarea lui Enescu, Brâncuși sau Mircea Eliade în brand-uri de țară, nici utilizarea lor ca hlamidă de prestigiu pentru micile noastre ambiții, orgolii și vanități. E bine că a fost Festivalul „Enescu“, este bine că va mai fi. Eventual și noi pe lângă el. TRIMISUL NOSTRU SPECIAL Gustul cireșelor Florin L|Z|RESCU Dacă-mi cerea cineva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]