295 matches
-
ca să vadă dacă era În regulă și, până la ora unsprezece, eu și prietena mea ne-am culcat Împreună. Mi-a dat să-mi pun pe mine un tricou. Pe pieptul lui scria „Fessenden“. L-am Îmbrăcat și Obiectul s-a hlizit. ― Ce? ― E tricoul lui Jerome. Pute? ― De ce mi-ai dat tricoul lui? am Întrebat, strângându-mă toată la atingerea bumbacului cât tricoul era Încă pe mine. ― Ale mele sunt prea mici. Vrei unul de-al lui tata? Miros a colonie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
la Toulouse-Lautrec, trei corpuri și gâturi de lebădă fără capete, și mă apuc să scriu, oblic, începînd din colțul din stînga-sus până în cel dreapta-jos, trecând și peste spațiul rezervat adresei. Am procedat la fel și cu celelalte, asudând, scoțând limba, hlizindu-mă, chicotind, sorbind din cafea, înjurînd dumnezei tnami, dar nerupând și neștergând. Ah, și trăgîndu-mă de lobul urechii. Eco (iacă) rezultatele: 1. Un nume, un concept (definiție), un corpus de texte - iată ce pretinde, minimal, orice teorie a unui curent
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de ce, de fiecare dată când apărea el, eu îmi doream să rămân acasă și să stau, așa, pur și simplu, cu mama. Nu se putea. Și mai nasol era că și mama gândea ca el. Pe când mă încălțam, Patria se hlizea la mine din cuier. În momentele alea o uram, o făceam proastă, tută, vacă și câte și mai câte. Și să nu fiu înțeles greșit, dar era și vina ei. Eu, dacă aș fi fost patrie, nu m-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
o cască de baie. — Ei, unde-i funia aia? întrebă ea. Gaskell căută într-un dulăpaș și găsi una. O legă în jurul taliei femeii, iar Eva se cățără pe bordul navei și intră în apă. — E așa de rece! se hlizi ea. — E din cauza curentului din golf, zise Gaskell. De-aici nu circulă mai departe. Eva se îndepărtă de navă și ajunse cu picioarele pe pământ. — Apa e teribil de mică și e plină de noroi. Apoi înaintă prin apă, atârnată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
o lume inferioară în calitate de... De ce? De manes!? — Permite ca nici un membru al familiei mele să nu devină blajin, rostește în acest moment Germanicus cu voce sonoră, ridicând brațele. — Să nu ajungem manes! repetă înfricoșată asistența. Adică să nu muriți! se hlizește Herodes. În loc să vă temeți de cei în viață, singurii care pot face rău, vouă vă e frică de cei ce nu mai sunt. Și nici măcar nu îndrăzniți să-i chemați pe nume. Le ziceți buni, blânzi, blajini, în toate felurile
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
celelalte fete rîdeau În hohote. Chiar și femeile mai În vîrstă rîdeau. Încă rîdeau cînd doamna Alexander apăru cu bărbatul cel blond. — Ei bine, doamnelor, spuse ea cu indulgență, cu vocea ei bine-crescută, edwardiană, ce Înseamnă toate astea? Fetele se hliziră. — Nimic, doamnă Alexander. Apoi fotograful probabil că le făcuse cu ochiul sau gesticulase În vreun fel, că izbucniră din nou În rîs. Doamna Alexander așteptă, dar Își dădu seama că nu i se va permite să participe la glumă. Neavînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
bot, asta ie. Lennox clatină Încet din cap scârbit. — Noi investigăm delicte de violență domestică. Ăstai atac șimpotriva legilor țării. — Câh, rânjește Gillman și nimeni nu rânjește la fel ca el. Dacă mi-ar zice cineva pe bune că mă hlizesc ca Gillman, aș muri fericit. Pot să-mi dau seama de la o poștă că-i suge culoarea de pe fața lui Lennox. — Înghit destule porcării la muncă ca să le mai suport și acasă de la o pizdă. Se uită spre mine: Pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
îl azvârleam în stradă, ca prostu’. Ia stați! - spuse deodată Vasea și se întoarse către unul din cazaci, o matahală de flăcău fălcos, blond, care avea o continuă expresie de veselie pe chip. Mitenka! Ia vino tu încoace! — Da - se hlizi uriașul și veni spre Vasea. Cine te-a crescut pe tine, Mitenka? - întrebă părintește Vasea. — Unchiu’ Vasea - rânji blând flăcăul. — Și îl iubești tu pe unchiu’ Vasea? întrebă Vasea. — îl iubesc - zise flăcăul. — Și se supără Mitenka dacă unchiul Vasea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
părinții mei ajunseseră Învățători În Mana, multe lucruri se schimbaseră În bine - În provincia Basarabia, În orașe, În celelalte sate - Însă nimic sau aproape nimic În Mana. Bine-bine, moșia ultimului Mare-Rus fusese expropriată, primiseră și Mănenii pământ («de la Averescu!», se hlizeau ei, de parcă generalul li-l Înmânase dimpreună cu o strângere de mână - așa-i când ești «basarabean de-al nostru, din Babele, Ismail») - dar ce folos? Oamenii nu mai erau suflete, scăpaseră de robia duho-rusească, recăpătaseră libertatea, primiseră și pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Întindea mereu mâinile spre mama, Îi zicea de mironosiță, că să nu mai facă pe, că-i văduvă și tânără - iar mama: - Se-ntoarce el, bărbatu-meu, Îți arată el, c-ai Îndrăznit să-ntinzi mâna la mine! Acela se hlizea - e-he, pân’ se-ntoarce domțători’ din Siberia, dacă s-a mai Întoarce... - și Întindea iar mâinile. Și s-a auzit pârâind rochia. Și mama, strașnic de mânioasă, dar tot În șoaptă strigând: - Mi-ai rupt rochia, schilodule! Dacă te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
că-mi iau masa și citesc ziarul. — Nu, mersi. Reușesc să schițez un zâmbet. O să vin eu cu tine, se bagă Lydia. Niciodată nu am destul vin la mine în apartament. Nu știi niciodată cine o să vină pe la tine, se hlizește ea. Nu-i așa? Mike zâmbește politicos și pleacă. Alan, copilotul, se ține după el. Sunt sigură că nici măcar nu bea, dar mai degrabă s-ar plimba prin aeroport decât să rămână aici să bârfească cu fetele. —Te enervează aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Alungați de un sistem "democratic", care-i disprețuiește și-i umilește cu o consecvență demnă de o cauză mai bună, de mai bine de 25 de ani. Iar pe reprezentanții acestui sistem îi puteți cunoaște deschizând televizorul îi veți vedea hlizindu-se, mârâind sau hăhăindu-se pe toate posturile, la toate orele, la toate emisiunile. Sunt ca un gunoi ascuns sub mochetele groase întinse pe holurile, sălile, prin cabinetele și birourile "instituțiilor statului"" (25 septembrie 2015). Alăturăm și stigmatul, în versuri, pus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
lu fundătura și m-am dus afară de-a domneștelea, să trag văzduhu-n pept. Nu lăsați matale să mă pun pe iordane: În noaptea aia, coloana dă mercur a bătut recordu la săritura În nălțime; d-atâta vipie, oamenii să hlizeau nentrebați. După masă, valu dă foc a insolat vreo nouă gagii. Făceți-vă gându dă cum iera piesaju: pă mine, care aveam bot păros, mă trecea toate nădușelile și mă chinuia talentu să-mi dau jos capdeursu, la loc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de profet și statură interșanjabilă cu a mea. — Neîntrerupta frecventare a elefanților nu-i mai Îngăduie ochiului perspicace să zărească nici chiar musca cea mai de râsul lumii, a opinat pe nepusă masă doctorul Shu T’ung. Observ, și mă hlizesc de plăcere, că neizbutitul meu portret nu aduce nici un soi de prejudiciu galeriei domnului Montenegro. Dar, dacă vocea unui crustaceu numește ceva, eu Însumi am pătat cu propria mea prezență edificiul din strada Deán Funes, deși sălașul meu nevăzut se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
zarzavat și cu orez iera deja o ietapă depășită, iar gustu neplăcut al unei buseca Își dășchidea drum prin ăl dă ceapă când, ducând la fălci un Sâmburoi ultimu model, am văzut că În ușa aia dă să-nvârte se hlizea niște maseri. La egzamenu dânainte m-a putut indentifica: io ieram domnu cu sacou huidumă, care duhnea a potol și Începuse s-o estoarcă pă doamna Mariana, iar ei, japonii dânainte. Dân puru plictis să halesc singurel și ca să arăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de-ale lui Cocoș, din față și din profil. Una în haină militară. Niște femei. Bărbați cu pălării de fetru și cizme lungi cu puști de vînătoare pe umăr și Cocoș într-o parte rînjind iarăși, sau mai bine spus, hlizindu-se la aparat. "Uite, îl vezi, cum să nu-l știu pe Cocoș! Aici e tot. Aici și aici." Nu l-a văzut, dar l-a auzit cum se bate cu degetul negru și uscat în țeastă. "De ce să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Bulgaria și apoi în România. În loc s-o luăm spre Timișoara ori Turnu-Severin, am trecut granița în Bulgaria. Bine primiți, doar eram francezi! Călătoria a durat trei zile. A treia zi am trecut podul la Giurgiu. Doi soldăței tineri se hlizeau și cereau țigări. Singurul incident, minor, s-a întâmplat la vamă, din cauza mea. N-am avut de lucru și am început să fac bășcălie de ofițerul de securitate care se lepăda de Ceaușescu înjurându-l de mama focului. M-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
au păstrat oare acești martiri ai neamului seninătatea și puterea de obiectivitate? Au rectificat ei erorile de judecată și nedreptățile la care au fost siliți? De aici ar trebui să înceapă o adevărată discuție. Cei doi parcă nu se mai hlizesc ca înainte... Cotidianul, 30-31 martie 2002 Marin Nițescu Născut la Perieți (jud. Olt), în 1925, Marin Nițescu se trage dintr-o pătură socială modestă pe care regimul instaurat după abdicarea regelui în 1947 se lăuda c-o va duce către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
fie oare capitalismul și comunismul frați gemeni? Cotidianul, 27-28 aprilie 2002 Câini cu covrigi în coadă — Nu știu de ce ocolești subiectele politice. Mai ales când vorbești despre Franța, țara unde trăiești. Te ferești de politică precum dracul de tămâie! se hlizește Pastenague, satisfăcut, ca întotdeauna, când reușește să mă pună în încurcătură. Ia și tu exemplu de la unul ca Nicolae Balotă. Citește-i cu atenție articolele... Ce finețe, ce erudiție! Câtă corectitudine politică! Mă uit la el cum se tolănește pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
de-abia îmi pornesc motoarele, așa că am rămas singur și năuc de cap un pic, încercând să mai iau de undeva un vinuț, ceva. Și atunci mă pâsâie ăștia. Îs vreo patru și arată toți ca niște parizeruri și se hlizesc la mine că am botu negru de la vin și îs slab și am doi metri și arăt ca o chestie de care ei râd. Mă uit așa la ei de la stânga la dreapta, încercând să pun frână cu mâna de
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Idiotul nu apăru. Feciorul acela de cățea nu călcă la locul întâlnirii nici măcar pentru vreo scuză oarecare, cât de cât plauzibilă. Îl lăsa să aștepte ca un caraghios, sub privirile unui țigan beat care lălăia în legea lui și se hlizea, în pauze, întinzând mâna spre el după pomană. „Mucosul!... Îngălatul!... Vrea să-i cad în genunchi? Vrea să-l implor? Vrea să-l îngrop în aur ca pe o primadonă?” Furios, Ledoulx merse până la atelierul pictorului, în speranța că acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
luă imediat legătura cu hotelul unde locuia delegația noastră și îi anunță, zglobie, că „a sosit tovarășul... care e mai mult mort decât viu...”, le explică de ce - „fiindcă nu l-a așteptat nimeni în gară...” -, apoi îl ascultă pe celălalt, hlizindu-se spre mine și făcându-mi semn matern cu degetul, convenind că mă va trimite cu o mașină la hotel; după convorbire, mă întrebă cu ceea ce se numea dintotdeauna „căldură tovărășească”: „De ce vă e frică de avion?”. Nu aveam putere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
eleve printr un banner afișat înaintea jocului și lângă care, după meci, i-au strigat numele. La fel de adevărat este și faptul că am văzut și fețe deloc supărate de înfrângere, printre care și cea a Oanei Bondar, care s-a hlizit în tribune tot meciul. Revenind la meci, spectatorii au plecat cu impresia că HCM Baia Mare era o echipă de bătut, din păcate nimeni n-a înțeles decizia Adrianei Popa de a o Ține în poartă pe Elena Bogdan care, în
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
tehniciana era ultima vinovată. În schimb, se afirmă acum că Oana Bondar s-ar putea întoarce la echipă. O grupare de bun simț n-ar mai primio pe cea care, practic, a generat toată această criză și care sâmbătă se hlizea sfidător sub privirile mult prea tolerantului public băcăuan. Din păcate, răul a fost făcut. Așa că, atâta timp cât nu e totul pierdut, LĂSAȚI PROSTIILE ȘI LA TREABĂ ! 23 IANUARIE UNIVERSITATEA REȘIȚA - ȘTIINȚA BACĂU 31-27 (12 13) Echipa feminină de handbal Universitatea Reșița
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
greșeală. Cei doi au arbitrat după regulamentul lor, în care oaspeții au voie câte cinci pași și, din când în când, se mai pot apăra și cu picioarele în propriul semicerc. În plus, din când în când, se mai și hlizesc tâmp la spectatori. Cu Mokany și Pop în teren, medicii tuturor echipelor de handbal vor fi nevoiți să-și împrospăteze stocurile de distonocalm. Asta dacă nu cumva, între timp, glumețul care i-a promovat pe cei doi tălâmbi în lotul
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]