295 matches
-
erau, desigur, prietene de-ale prietenelor, care se adunau în alte părți sau se nimereau la soră-sa în lipsa lui. Păreau grăbite, plutea în jur un nor de precipitare haotică, un soi de mâncărime viscerală care le făcea să se hlizească. Roșioara parcă ar fi dat tonul, incitându-le la aluzii porcoase de doi bani, că hai mai repede, dragă, să dăm din craci cu nădejde, să nu ne-o ia alții ’nainte la vot și hai, Getuțo, mișcă-ți fleașca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Revoluție, la care Roșioara scandalizată, atinsă parcă unde-i place cel mai tare, chicotește și chiuie că ne-a mâncat capu’ Revoluția asta și nu se mai liniștește dracului lumea asta odată! A-nnebunit lumea, și Elenuța aprobând-o și hlizindu-se spre frate-său: chiar c-a înnebunit. Lui Rafael i se păru pe moment că i se atrage atenția c-a luat-o razna, intrând astfel în rândul lumii, păi, bineînțeles că-i o nebunie generală, atotstăpânitoare, un carnaval
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Mirelo, încă-i bine. E bine pe dracu’. Zvâcnetul ăla de mândrie care se răsucea în ea și o umplea de venin... Oful și năduful, Mirelo, ai fi meritat mai mult decât cocoșul ăla împielițat care cânta cucurigu la comandă, hlizindu-se și gudurându-se pe lângă prietenii stăpâni, făcând pe valetul și pe chelnerul, păi, nu te gândi, Mirelo, că mai mult pentru asta îl chemau, să destupe sticle și să aducă platouri cu prăjituri și fripturi de la bucătărie, să schimbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
o vreme, auzi glasul bătrânului conversând cu tipul ăla care dijmuia pescarii și care parcă s-ar fi străduit acum să-l perie cu nea Matei în sus, nea Matei în jos, deștept tare nea Matei ăsta. Rafael îl auzea hlizindu-se cum că nea Matei e mereu pe baltă la patru dimineața, și până să fumeze trei țigări și-a luat două kile de baboi pentru o prăjeală țapănă, după care n-are decât să se ducă acasă să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
am tot patruștrei. Aha. Special mă rad în cap. Ca să par mai tânăr. Să nu mi se vadă perii albi. E și mai economic, știi, părul consumă. Trebuie și el hrănit. — Și tu ar trebui să te hrănești, moșule, se hlizi blondul. Ai scos părul din porție și l-ai desființat; nu mai ai mult până să te scoți și pe tine și să te desființezi, hi-hi-hi... Nu te pricepi s-agonisești carne pă tine. Uită-te la nea Ghețu cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de un bărbat puternic, de încredere, loial, care să înțeleagă că tendința ei spre flirt face parte din firea ei prietenoasă, și care să nu se teamă ca un paranoic că o să se culce cu toți bărbații cu care se hlizește ea pe la petreceri. Probabil că e logic ce spune, pentru că Davey e întotdeauna obiectiv și nu prea spune prostii; dar aproape că nu-l ascult. Din când în când mai prind câte un crâmpei semnificativ din această analiză psihologică profundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ar fi dacă am putea da jos sutienul! — Da, nemaipomenit! Trezește-te, suntem în Somerset, nu în Saint Tropez. Eu mă simt ca un personaj de film porno de fiecare dată când îmi dau cu loțiune de plajă. Daisy se hlizește. — Poate că ar trebui să te dau eu cu loțiune pe sâni. Să moară toată lumea de ciudă. Tipul ăla o să crape primul, zic eu, arătându-i cu o mișcare a capului un băiat deosebit de gras, care căsca la noi niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cameră... Nici acum nu-i prea târziu, sugerează Daisy, ridicând din sprâncene. — Nu, n-are rost. Am luptat pentru patul ăsta, așa că rămân aici, să savurez victoria împotriva Domnișoarei de pe Planeta Sparanghelului. Finn bagă capul pe ușă. — Ce vă tot hliziți aici? întreabă el bănuitor. Vorbim despre un ménage à trois, îi răspundem într-un glas, amuzându-ne copios. Finn se holbează la noi foarte neliniștit; se vede că ar vrea să ceară mai multe detalii, dar se teme să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
printre draperiile din fundul holului, ca să urc pe scara servitorilor, când dau cu ochii de Tooty și de Flopsy (sau poate să fi fost Mopsy, cine știe), tolăniți pe primele trepte, el cu mâna sub fusta ei, în timp ce ea se hlizește și țipă: „Tooty, nu ești cuminte!“ Plec imediat de la locul faptei. Uneori, priveliștea unor îndrăgostiți frumoși care se giugiulesc poate fi foarte sexy, dar să-i vezi pe Flopsy și pe Tooty făcând acest lucru te poate lecui pe viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
dar foarte hotărâți și calmi în momente de criză. — Unde locuiește? întreabă Finn, ridicându-se și el și luându-și haina. —În Croydon, răspunde Ben. A, urât! suspină Finn. —Mamă, zic eu, iată și prima excursie cu grupul. Daisy se hlizește. — În Croydon, zice ea. Ce grozavi suntem. Adică, nu puteam și noi să mergem până la Calais și să ne întoarcem cu provizii de pileală ieftină? Urcăm cu toții în Jeepul Charlottei. Binefacerile maternității, combinate cu mulți bani, rezultă în aceea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
nou cu soluție. Treptat, ne liniștim. Până și Jim a râs cot la cot cu noi, am observat eu bucuroasă. M-a pocnit în cap cu o tigaie, se minunează Ben. — Și a scos un sunet atât de uimitor, mă hlizesc eu. Exact ca în desenele animate... —A fost înspăimântător, zice Jennifer, aducându-ne cu picioarele pe pământ. Finn își șterge de la ochi lichidul în exces și se uită la Jim. Da, a fost. Serios, continuă el, cred că ai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Daisy hotărâtă. Nu i-aș face așa ceva pentru nimic în lume. Trebuie să simțim amândoi ceva relevant. —Și ce crezi, simți ceva relevant pentru Davey? Sunt foarte curioasă cum o să mă simt cu Davey, dacă la asta te referi, se hlizește Daisy. —Excelent, răsuflu eu ușurată. Numai că... O să am de așteptat o groază. Și poate că nici n-o să ajungem până acolo; adică, s-ar putea să nu ne înțelegem. Au toate șansele, după părerea mea. Amândurora le place unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
incult - nu, nu, există mai multe tipuri de culturi, poți fi incult din punct de vedere muzical, dar cult din punct de vedere organizațional; scoicile sunt bune pentru potență - nu, scoicile ajută doar în crizele de reumatism. Alături de mine se hlizeau și câteva bibliotecare fără chef de treabă. Ea însă lua totul în serios, nu admitea să dea înapoi un pas, se frământa ca o cocă, aberațiile și ironia mea o provocau. Mult mai târziu, aveam să-mi dau seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și cu cea mai mare seriozitate posibilă: Aș dori și eu nițică p...dă! La care, una dintre fetițe, mai oacheșă și mai spirtoasă decât celelalte, îmi și răspunde: Numai pe rețetă, domnule! Hă, hă, hă, hă, hăăă...! Comesenii se hlizesc instantaneu, aplaudă și beau, cu excepția lui Șobo și a Îngerului, care rămân aparent impasibili. Ia șezi tu potolit, tătele, îi dă Lili disprețuitore, la o parte, mâna Șobolanului, care o pipăia pofticios pe fesele statuare, profitând de lipsa tot mai
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
a zis că o să vină să mă scoată Într-o Învoire În oraș, vreau să-l rog să-mi aducă șosete mai groase. Intru În clădirea plină de antene, scundă, pe jumătate Îngropată În pămînt, și Îl găsesc pe Aursulesei hlizindu-se, plictiseala care e gata să-l omoare se hlizește și ea. Te caută o gagică. Mă Îndoiesc că mă sună „gagica“, am convenit s-o lăsăm moartă, așa că mă așez și aștept, sperînd că e totuși taică-meu. Aursulesei
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Învoire În oraș, vreau să-l rog să-mi aducă șosete mai groase. Intru În clădirea plină de antene, scundă, pe jumătate Îngropată În pămînt, și Îl găsesc pe Aursulesei hlizindu-se, plictiseala care e gata să-l omoare se hlizește și ea. Te caută o gagică. Mă Îndoiesc că mă sună „gagica“, am convenit s-o lăsăm moartă, așa că mă așez și aștept, sperînd că e totuși taică-meu. Aursulesei e veteran, dar e unul din băieții buni. Nici nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
la locul de fumat - se află la intersecția cîtorva alei care leagă closetul de cele două pavilioane și de centrala termică. O burniță fină i se scurge din dimineața nelimpezită pe salopeta neagră, ruptă și murdară În timp ce el ne relatează, hlizindu-se din ce În ce mai tare - probabil observînd efectul pe care cuvintele lui Îl au asupra noastră. În mod normal, s-ar găsi cineva să-i tragă un șut În cur, poate niște palme peste scăfîrlia tunsă și să-l trimită la culcare
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
detașară din întuneric și se îngrămădiră în pătratul de lumină. Scena dinăuntru era perfect vizibilă. Cu fața spre fereastră, se afla George. Lipită de fereastră, cu profilul spre spectatori, stătea Hattie, care tocmai ridicase brutal storurile. În timp ce gloata urmărea spectacolul hlizindu-se și înghiontindu-se, George se repezi la fată. Era clar că voia să tragă din nou storurile în jos. Dar Hattie, cu un gest de sfidare autoritară, își întinsese brațul alb, cu mâneca jachetei suflecată, barând fereastra. George se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
îndărăt în timp ce fugea, dar acum era deja departe, alergase roată, întorcându-se pe strada I.C. Brătianu după ce primejdia trecuse, și aproape că ajunsese la următoarea intersecție, dintre I.C. Brătianu și strada Hașdeu, unde începea rafinăria "Steaua Română". S-ar fi hlizit toți ăia cu care Horia Victor era înhăitat dacă ar fi fost pe-acolo și ar fi văzut ce se întâmplase. Și-ar fi dat coate și s-ar fi distrat ca niște lași ce erau, Bărbuceanu și Romoșan și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
strada Tudor Vladimirescu. La care casă mă refer? Știți voi bine la care! V-am observat cum vă uitați peste gard... Mulți dintre voi... Nu zic că toți. Dar destui!... V-am observat cum vă uitați peste gard și vă hlizeați de parcă era acolo cea mai mare distracție de pe lume! Știați cine locuiește acolo, nu? D-aia vă uitați! Fiindcă știați cine locuiește. Și ce vă așteptați să se-ntâmple? Să iasă cineva la gard, cineva de care știm cu toții, și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
servieta bălăngănindu-i-se dezordonat și ciocnindu-i-se de picioare. De partea cealaltă s-a ivit restaurantul Aurora. Băieții sunt cinci la număr. Traversează, la rândul lor, pe urmele profesorului lor de matematică, în grup răzleț, mimând graba și hlizindu-se unul la altul. Se opresc la piciorul scării care urcă până la intrarea în restaurant, uitându-se care încotro și afișând o mină de totală indiferență. Cu alte cuvinte, vezi bine, sunt rupți de tot și de toate. Domnul Panciu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
începea foarte devreme, mereu cu priveliș tea maestrului Sincu, în kimono albastru cu model de dragoni și crizanteme, făcându-și gim nastica de-nviorare. De fapt, întâm pinând soarele cu un fel de dans lent, semi-yoghin, semi-inventat de el însuși. Ne hlizeam la el ca la o arătare bizară. Era din alt film. Cu toate astea, toți căutam să-i fim cât mai aproape. Avea talentul unor anumite dame din lumea mare de-a aduna oame nii-n jurul lor. O laudă a
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
bani pe modă, nu mai pretinde că citești revista aia și ai grijă de Lanark. încearcă să-l aperi de chestiile nasoale care i s-ar putea întîmpla. Eu nu pot. O luă spre scări. Toal, McPake și Sludden se hliziră unii la alții și se prefăcură că-și șterg sudoarea de pe frunte. Se ridicară cu toții. Sludden îi zise lui Lanark: — Vino cu noi, ar putea fi distractiv. Cine dă petrecerea? — Gay și cu mine. E petrecerea noastră de logodnă. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
maximum 15 minute. Oricine ia un taxi într-o astfel de împrejurare. Dacă întîrzie... Nu-și continuă gândul. Ioniță Dragu interveni cu glas nesigur: ― De ce trebuie să-l amestecați și pe el în povestea asta? Cârnul îl privi peste umăr hlizindu-se. ― Băiețelul e curios! Toată seara a pus întrebări. Șerbănică Miga, zdrobit de admirație, își pironi ochii în obrazul profesorului. " Nu-l știam așa de curajos. Retractă repede, meschin: S-a zaharisit, e iresponsabil..." Melania Lupu scînci: ― A dispărut Mirciulică
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
că e bine să ne manifestăm, desigur fără ostentație, toată amărăciunea față de gestul nesăbuit, regretul pentru moartea unui vecin cumsecade. Sânt sigură că acestea sânt de fapt sentimentele noastre adevărate, și nu văd de ce nu le-am mărturisi. Popa se hlizi pastișîndu-i intonațiile: ― Vom contribui la cheltuielile de înmormîntare ― bieții oameni n-aveau de nici unele ― și-i vom comanda o coroană de flori. Văd și banderola: "Lui Panaitescu de la vecinii orfani și neconsolați". ― Vai ce idee fermecătoare, domnule Popa! Vă dați
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]