190 matches
-
punem la cale. Doctorul ne ospătează cu dragă inimă din ce are, procurorul Eliseu, prevestindu-ne ploae și șchiopătând, mănâncă bine vorbind din bielșug, Nicolau rostește două cuvinte după ce mănâncă și se culcă pe-o coastă. În umbra pădurii ne hodinim un timp, apoi pornim și mergem iar multă vreme. În sfârșit într-un târziu ieșind la drum mai omenesc, dăm de căruțele regimentare, care au rătăcit și ele pe drumurile și viroagele din dreapta trupei, le lăsăm în urmă, încredințați că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
va fi făcut bine stăpânirea să-l scumpească; dar Drac a mai văzut om beat de sare?! Trandafir mândru rotat Ș-asară te-am așteptat Când văzui că nu mai vii Pusei dorul căpătâi Cu dragostea mă-nvelii Doamne rău mă hodinii. Strigă-mă lumea că-s lotru, Mândra joară că sunt șotru (șodu) Joară, mândro, pentru mine Și mă scoate din rușine. negură hodină a o tuli a probozi 27 August. Salonta, orășel în majoritate unguresc, în câmpie. Locul de naștere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ursitul meu. De-a fi de-aice din sat, De-a fi din celalalt sat, De-a fi din-al treilea sat Ori dintr-al noulea sat Nu-i da stare Ș-alinare; Să nu poată dormi Să nu poată hodini, Pân-la mine n-o veni. BRÂUL Brâu, brâușor, Fă-te șerpușor, Fă-te laur balaur Cu solzii de aur. Și cum te-oi încinge, Tu mi te descinge. Pasă după ursitul meu Cel lăsat de Dumnezeu, La o casă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
tu Doamne, cu cel bun te arăți bun. Cu omul drept te porți cu dreptate. (Biblia. A doua carte a Regilor. Cap.22. Versetul 26 Cică, după ce Dumnezeu a făcut lumea cu toate ale ei, a stat și s-a hodinit ca la un ceas de vreme și mai apoi a cujetat El, să meargă pela oameni să vadă cum s-au rânduit aceștia pe la casele lor. Ba s-a gândit Dumnezeu să ia cu Sine și oarece daruri cu care
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
emigrarea evreilor calici, de-a lungul secolului al XIX-lea, din Galiția În Moldova, Mihail Sadoveanu pare să fi intuit Întrepă trunderea faptului istoric cu cel mitologic : „Prin șanțurile drumurilor [din Moldova] care vin de la Galiția au prins a se hodini și a lăsa papuci și zdrențe urmașii Jidovului rătăcitor” <endnote id="(411, p. 264)"/>. Faptul că autorul legendei versificate nu insistă atât de mult asupra poveștii propriu-zise (incidentul dintre Isus și Ahasverus, numit În titlu Așabec), ci mai curând asupra
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ierte, de acum s-a liniștit; nu mai străbate peste văi și dealuri să-și vadă fetele și feciorii și nici la Rafaila ei dragă nu se va mai duce. Toată viața ei a alergat, de acum însă o să se hodinească. Ia stai, da oare câți ani a avut? Parcă spunea odată că avea cinci ani mai puțini decât bunicul; știu că el s-a născut în o mieoptsutecincizecișicinci Deci bunica a avut patruzeci, plus treizeci și patru, fac șapte zeci și patru
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
să bea oțet cu fiere, arată el cu degetul spre Iisus. Și... și n-a băut, a vrut să sufere durerea toată... Bea! Zău-așa! se îndârjește Daniil. Îți ostoiește durerea... Îți aduce uitarea... pacea... Barem să dormi... Să te hodinești... Ești... ești ostenit, ostenit... Ștefan, cu ochii mijiți de nesomn și oboseală: Să mă hodinesc? Să dorm? Ahh! Ce fericire să dormi! Dumnezeule! Când m-oi duce la culcare la Putna o să mă satur de somn... O mie de ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
băut, a vrut să sufere durerea toată... Bea! Zău-așa! se îndârjește Daniil. Îți ostoiește durerea... Îți aduce uitarea... pacea... Barem să dormi... Să te hodinești... Ești... ești ostenit, ostenit... Ștefan, cu ochii mijiți de nesomn și oboseală: Să mă hodinesc? Să dorm? Ahh! Ce fericire să dormi! Dumnezeule! Când m-oi duce la culcare la Putna o să mă satur de somn... O mie de ani... până la Judecata de Apoi, o să mă tot odihnesc. Și cel mai zbuciumat râu ce coboară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
peste măsură, scoate racla s-o oprească! Când arde Suceava, scoate racla să stingă focul! Mai greu când e vorba de vreo izbândă asupra vrăjmașilor; atunci îl hâțâne mai tare, de bucuria ce vine și din Cotnar... Nu se poate hodini omul nici în odihna de veci. Numai mucenic să nu fi... Boierii râd cu poftă. Ștefan le ține isonul: -Unde-i prăpăditu' cela de Negrilă?! Când îl cauți, nu-l găsești! Ni s-a uscat gâtlejul de arșiță! Să ne aducă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
era un pericol, își temea "scaunul". A năimit un ucigaș cu simbrie, un talian pripășit prin Moldova, să-mi facă de petrecanie printr-o măiastră lovitură de pumnal pe la spate: "Napolitana". De nu eram mai iute de mână... Sărmanu' talian hodinește în pământ transilvan... Țipătul miresei la nunta însângerată de la Răuseni și ochii lui taica m-au urmărit ani și ani, continuă el după ce dă roată paraclisului, cu gândurile duse. Mă sculam nopțile lac de sudoare; vezi bine, duhul chinuit al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Da' ce-s eu, vânzător?! protestează Isaia profund jignit. Hai las-o, spune Alexa neîncrezător. Și... și cum de nu te-a făcut Vodă arșice? Cum de-ai ieșit basma curată? M-am dat afund. Marele Crasnaș Dumnezeu să-l hodinească, a luat toată vina asupra sa; el tot era pierdut. Și... și a înverzit... a înverzit salcia în mațele lui? întreabă Cupcici îngrozit, obsedat de salcie. Înverzit... Cu frunze... Cu rădăcină cu tot, îngână Isaia îndurerat. Mi-era groază să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
salcia în mațele lui? întreabă Cupcici îngrozit, obsedat de salcie. Înverzit... Cu frunze... Cu rădăcină cu tot, îngână Isaia îndurerat. Mi-era groază să intru și să ies pe poarta cetății. S-a uscat, acolo, în par. Dumnezeu să-l hodinească... Atunci au plătit cu capul și boier Lazea Pitic și Șandru de Dorohoi și alți boieri, mai mari, mai mici, judecați pentru "hiclenie de țară". Și domnia ta minune! ai scăpat basma curată. O fi pus o vorbă bună soru-sa de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nici o urmă, nu te știe nici gându', nici pământu'... Îi aud clopotul de îngropăciune sunând... Va fi sărbătoare și în ograda noastră! hohotește el crispat de ură. Ai?! Am! Otravă venețiană, o rămășiță -, din ea au gustat trei Mușatini ce hodinesc cu mâinile pe piept în gropnițele ctitoriilor lor... Și ce mai gropniță și-a săpat Vodă la Putna, mai mare dragul să te hodinești în ea... S-a sfârșit. Și ce-o să-i mai spălăm lespedea cu lacrimi! râde el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
crispat de ură. Ai?! Am! Otravă venețiană, o rămășiță -, din ea au gustat trei Mușatini ce hodinesc cu mâinile pe piept în gropnițele ctitoriilor lor... Și ce mai gropniță și-a săpat Vodă la Putna, mai mare dragul să te hodinești în ea... S-a sfârșit. Și ce-o să-i mai spălăm lespedea cu lacrimi! râde el satanic. Să nu uităm zama de ceapă, hohotește Alexa. Pupa-l-aș rece, numa să lipsească dintre cei vii, se spovedește Negrilă. -Și-acu, boieri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pe alei, în dimineața vibrând ca o coardă de violină, se va pleca o creangă de copac, umbrindu-mi fața cu tăcere și sărutîndu-mă blajin cu floare albă ca o târzie și cuminte mângâiere... Cum mă vor fi lăsat să hodinesc puțin - cu fața galbenă - brodată-n albul Aprilin, va fi atâta liniște în jurul meu, creanga va sta boltită asupră-mi cu teamă. Lipsite de elementul durerii, micile poezii din Flaute de mătase cultivă un serafism infantil într-un soi de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]