190 matches
-
făgăduială...Mai bine spuneți când credeți că se termină de cărat grâul? a întors vorba Aizic. Eu cred că în două drumuri îi gata - a apreciat moș Dumitru. Ii bine, pentru că pe urmă încep ploile și zloata. Atunci vă mai hodiniți și voi până a da omătul, să începeți a căra porumbul - a încheiat vorba evreul. Numai că atunci, jupâne, ar cam trebui să mai pui câțiva bănuți peste ce ne plătești acum. Pe vreme de iarnă îi altcum și pentru
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
știu că peștele nu se prinde pe orice vreme - l-a întrerupt Ion Cotman. Se prinde, nu se prinde, pescarul știe doar să-și ia sculele și să deie fuguța la baltă. Așa era și bunicul meu. Dumnezeu să-l hodinească. El nu putea munci, pentru că avea un fel de oftică. Răsufla greu. La cea mai mică opinteală, începea să sufle ca un gânsac. Bunica, însă, era femeie aprigă, pe când bunicul... mai lasă-mă să te las. In rest, om de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
trebuie să înnoptăm la Crâșma din drum. E prea greu pentru dobitoace ca să ne târâim până acasă - a apreciat situația Vasile Hliboceanu. Apoi și noi abia mai suflăm - l-a aprobat Pâcu. Mâine, așa pe la asfințit, suntem acasă. Ne-om hodini până luni și după aceea din nou la drum - a socotit moș Dumitru. Asta numai dacă nu vine vreo sminteală din partea vremii - s-a îndoit Ion Cotman. Măi oameni buni, bucurați-vă, așa cum mă bucur și eu, că mai putem
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
nu aveam încotro. Am tras răzbit până o dat căldura amiezii. Atunci, după ce m-am răcorit cu apă de izvor de sub un dâmb, m-am tras la umbra unui tufar. Am mâncat pe așezate și m-am întins, să mă hodinesc până s-a mai ostoi arșița...Se auzea atâta cântec păsăresc și zumzet de gâze în jur încât n-am putut sta treaz prea multă vreme...Am adormit buștean. Măi, și unde nu încep să visez! Da’ ce vis! Ceva
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
întrebat: „Ce-i cu tine, Surcică? Ce umbli prin sat în toiul nopții?” „Apoi de bine nu umblu.” „Care-i necazul, omule?” „O murit Măndița, fimeia mea.” „Când o murit și de ce?” „Ieri o murit. In spital.” „Dumnezeu s-o hodinească și tu s-o pomenești. Da’ la mine de ce ai venit? Uite cum întreb și eu ca prostul. Când ai nevoie de sicriu?” „Cam peste vreo două zile, că întâi trebuie să-i facă otopsia în spital și pe urmă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
nici de un țoi de rachiu. Se uită la alții ca milogu’”... Apoi fă-ne să pricepem cum de te-ai lăsat de băutură, dacă spui că nu se poate lăsa omul nici În ruptul capului? ― Dochița, săraca! S-o hodinească Dumnezău În pace. Ea m-o scos din groapă... Da, da. Ea m-o scos din groapă de-adevăratelea. ― Cum adică? ― Chiar așa. M-o scos din șanțul de la poarta ei, unde am lunecat... Era o noapte cum erau și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
11 12 : „cei care n-au copii nu știu ce-i necazul” copiii sunt binecuvântări, dar aduc și multe necazuri prin firea lor neastâmpărată și prin nevoile aferente creșterii lor; p. 165, r. 24 25 : „Opinca-i bună, săraca ! îți șade piciorul hodinit, și la ger huzurești cu dânsa” eficiența și utilitatea sporită a obiectelor tradiționale față de cele ale civilizației moderne, mai arătoase, dar mult mai ‹‹păguboase›› pentru binele fizic al omului; p. 166, r. 38 39 : „doi oameni cu doi boi, la
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
Guri de leu și lăcrămioare, / Nu-ți dă nime zilișoare, / Lăcrămioare, trandafiri, / Înapoi să nu mai vii, / Înapoi daca-i veni, / Te-ai învăța a trăi, / Zilele-a nu-ți prăpădi. / Cât trăiești nu te hrănești / Și nu te mai hodinești. / Dacă mori, de toate ai, / Și odihnă câtă vrai. Acolo-n pustia moarte / Îți ajung, doamne, de toate, / Nu te bate nici un gând, / Nu te mână nici un vânt."226 "Norocul" poate fi transpus într-un cadru spațio-temporal, prin intermediul planurilor narative
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
horește, / Viața și-o înveselește, / Cine joacă horile / Aibă ochi ca florile! / Horile, horile-s bune / Și-aduc bucurie-n lume; / Horile, horile-mi plac, / Horile-n pământ mă bag, / Și-am să joc cât mai trăiesc / Pe urmă mă hodinesc! / Foaie verde de bujor / După horă mă omor, / Mă topesc și mă usuc / Ca și frunza cea de nuc! / Nu căta a cui îi gura, / C-așa merge strigătura! / Cine joacă și nu strigă / Facă-i-se gura strâmbă! Frunză
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
vesel: în ziua de Blagoviștenie și în ziua de Paști. Atunci e așa de luminos și joacă, parcă-s trei sori. Unii zic că și de Sânziene e vesel dar încolo e totdeauna suparat (...). Soarele numai la amiază drept se hodinește, atâta cât ai clipi din ochi, atâta e hodina lui și apoi cât e ziua și noaptea de mare, tot merge și merge..."114 În mentalitatea tradițională se crede că drumul soarelui este rânduit de Sfântul Toader care stă de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Șî la răsărit, / Șî la apus, / Șî cum petrili nu să mai adună / Niciodată, una cu alta, / Așa să nu mai ajungă / Pe Constantin, durerile, / Făcăturile. / Să iasă din creierii capului, / Din zgârciu nasului, / Din fața obrazului, / Că iel nu poate hodini, / Nu poate dormi, / Nu poate bea, / Nu poate cina, / Nici cu mine nu poate sta."161 Într-un descântec asemănător din Bucovina, realizat înainte de răsăritul soarelui, pe nemâncate, cu apa luată din cursul apei, descrierea soarelui malefic este simetrică descrierii
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
foarte puține femei.... Acuma le fac la mașină, altădată le torceau cu mâna, trebuia să torci, să faci cioareci, sfetăre, acum nu se mai poartă.... Și nu era televizor, nu era...Acuma stă și se uită la televizor și se hodinesc." (D.M.., 38 de ani, Tălmăcel). "Înainte se purta haine românești. Acum mai sunt 2-3 bătrâni care mai poartă, restul nu. Cu ițari din ăia largi, cu căciulă și cămașă, tot timpu'. Zi de lucru, zi de sărbătoare, nu contează. Tot
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
pe alei, în dimineața vibrând ca o coardă de violină, se va pleca o creangă de copac, umbrindu-mi fața cu tăcere și sărutîndu-mă blajin cu floare albă ca o târzie și cuminte mângâiere... Cum mă vor fi lăsat să hodinesc puțin - cu fața galbenă - brodată-n albul Aprilin, va fi atâta liniște în jurul meu, creanga va sta boltită asupră-mi cu teamă. Lipsite de elementul durerii, micile poezii din Flaute de mătase cultivă un serafism infantil într-un soi de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mi-or umblat,/ Tot din văi În văi/ Prin brazi mărunțăi,/ Tot din munte-n munte/ Prin brazi mai mărunte,/ Și din creastă-n creastă/ Prin brazi mai Înaltă./ Pân’ pe min-m-o găsit,/ Bradul cel pocit,/ Jos o hodinit/ Și-apoi s-o sculat/ Pe min-m-o tăiat./ Și m-or curățat/ Pă min-m-o luat./ Nu ca p-hele lemne,/ Cu vârfu-n vale/ Să le fiu de jale./ Și ei că mi-or zis/ Că pe min
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
m-or curățat/ Pă min-m-o luat./ Nu ca p-hele lemne,/ Cu vârfu-n vale/ Să le fiu de jale./ Și ei că mi-or zis/ Că pe min-m-or pune/ Zână la fântână,/ Călători să vină,/ Jos să hodinească,/ Să se răcorească/ Și să-mi mulțumească./ Și pă min-m-or pus/ La mijloc de câmp/ La cap de voini,/ Ploile m-or ploaie,/ Cetina să-mi moaie,/ Vântu’ să mă bată,/ Cetina să-mi cadă./ Și eu mi-
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]