663 matches
-
-n carte Albinuța Fiindcă tatăl ei, fuguța, A plecat tăcut pe-o stea Stea de roua și de nea. Plângeți, surioarelor, Apelor, izvoarelor, Munților, câmpiilor, Plângi, tu, floarea viilor. Plânge lamura de grâu, N-are cine-o ține-n frâu. Hohotesc pădurile, Cască toate gurile, Scorburile, șurile; Plânge vântul morilor, Țipatul cocorilor. Plâng Lipcanii, Pererita, Si Soroca-și cerne sita, Basarabia - cernita, România - înrudită. Sita lor, cu lacrimi grele Plânge-n versurile-acele, Plânge-n versurile-aceste Că Poetul nu mai este, Plâng cu
POEME OMAGIALE PENTRU GRIGORE VIERU, DIN CARTEA CU ACELAŞI TITLU -CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361819_a_363148]
-
păpușar nevrotic, privii ecranul și... Sughițul încetă, căci îl zării pe Arthur! Doamne, un buton din suflet accesat făcu să deschidă ecluza unor lacrimi ce de mult invalida puterea-mi de-a mai plânge pentru el... Și-n timp ce hohoteam nestăvilită, deschisei! Doamne, era chiar Arthur?! Da! Chiar el intră! Sfios, privind spre mine, cu brațele deschise mă primi la el! Omul cu înfățișare atletică altădată se subțiase teribil, parcă descrescuse, nu altceva! Pășise în studiou cu precauția escaladării unui
ARTHUR SE-NTOARCE de ANGELA DINA în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365214_a_366543]
-
mă poartă voios, mereu pe drumuri de neumblat. Îmi simt amintirile încrustate în talpa rănită de dor și văd cum din ele răzbate al dorinței de viață, izvor. Și merg, merg mai departe sângerând. Lacrimile mi le înghit și râd-plângând, hohotind. Ce frumos, Doamne, am trăit... Wie schön habe ich gelebt... Ich lausche manchmal, angestrengt, dem Echo meiner Schritte und denke sie sind noch nicht müde. Ich fühle in ihnen das vergehen der Zeit und finde wieder den steinernen Willen. Meine
WIE SCHÖN HABE ICH GELEBT... de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366486_a_367815]
-
nr. 1139 din 12 februarie 2014. Iarnă atipică Peste zidurile îniernate ale orașului stă ghemuit întunericul, iar fruntea sfârtecată a cerului bântuie-n nori de cenușă. Ninge fără noimă peste catapetesmele lumii, iar copacii gem bolnav printre umbre în timp ce vântul hohotind năvălește cu hoardele sale albite de ură. Trec zgribulite ciori printre popoare de cristale-nghețate și-n orgia bolnavă plopii fac mătănii gângăvind rugi fără număr spre cerul buimac. Ninge ca dintru-nceputuri acoperind orașul fumegând melancolic. În odaia mea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
orașul fumegând melancolic. În odaia mea înnoptată ... Citește mai mult Iarnă atipicăPeste zidurile îniernate ale orașuluistă ghemuit întunericul,iar fruntea sfârtecată a ceruluibântuie-n nori de cenușă.Ninge fără noimăpeste catapetesmele lumii,iar copacii gem bolnav printre umbreîn timp ce vântul hohotind năvălește cu hoardele salealbite de ură.Trec zgribulite cioriprintre popoare de cristale-nghețateși-n orgia bolnavă plopii fac mătăniigângăvind rugi fără numărspre cerul buimac.Ninge ca dintru-nceputuriacoperind orașul fumegând melancolic.În odaia mea înnoptată... XXXIII. IARNĂ, de Leonid Iacob , publicat în Ediția
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
alungat păsările și ai scuturat frunzele copacilor. -Eu ador frigul și zilele mohorâte, nu-mi place căldura! îi răspunse zâna. Chiar de mai apare și Soarele uneori, nu mai are puterea din vară. Și asta mă bucură nespus de mult, hohoti Toamna spre disperarea fetiței. Când apar eu, însoțită de frig și ploaie, frunzele copacilor se îngălbenesc și cad. Păsărelele și fluturii au plecat dar au înflorit crizantemele, s-au copt strugurii iar livezile sunt încărcate de fructe. Bunica ta abia
VIS DE IARNĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365742_a_367071]
-
auzea un: Vals funebru, depărtat ... (Nervi de primăvară), vals ce îi legăna visurile și îl purta într-un timp dorit cu iubita lui: Acum, suspină valsul, și mai rar, / O, lasă-mă acum să te cuprind ... / - Hai, să valsăm iubito, hohotind, / După al toamnei bocet mortuar (Vals de toamnă). Întristarea bacoviană este izvorul luminii din lumea spre care misterul îl atrăgea, melancolia era durerea că puțini dintre oamenii pe care îi observa, trecând pe străzile bântuite de umbre, vor putea să
ACTUL DE DEPEIZARE ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361734_a_363063]
-
melancolie (Pământul tace, parcă mă măsoară/ Nu mă mai știu sau poate mai exist/ Aripile de cer m-au părăsit/ Hulubul alb se roagă să nu moară/ Văzduhul fagurii nu-mi mai întinde/ La porți durerea, rânjitoare sclavă/ Încă lovește hohotind suavă/ Albastrul odinioară paradis/Ce grea povară palidă penumbra/ În inimă, călătorită țara, goală/ De visu-n doi neputincios învins/ Care-a uitat și ce-a mai vrut să ceară/ Când timpul ca pe un mort frumos/ L-a plâns!”) luciditatea
ROMÂNIA LITERARĂ LAURENŢIU ULICI. PRIMA VERBA. DIFERENŢE de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351392_a_352721]
-
mă poartă voios, mereu pe drumuri de neumblat. Îmi simt amintirile încrustate în talpa rănită de dor și văd cum din ele răzbate al dorinței de viață, izvor. Și merg, merg mai departe sângerând, lacrimile mi le înghit și râd-plângând, hohotind. Ce frumos, Doamne, am trăit! REGINA DE ALB Privesc la viața mea ca la o tablă de șah invadată de nebuni și de cai sălbatici. Trimit numai gândul la înaintare și aflu că au fost nimiciți de propria nebunie. Pe
SECTIUNEA MEA DIN ANTOLOGIA SIMBIOZE LIRICE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345665_a_346994]
-
cap și a fugit după masa pe care încă se mai găseau resturi de mâncare, cești si pahare. Cezar a alergat-o în jurul mesei de câteva ori, apoi în sufragerie și, nereușind s-o prindă, a urmărit-o până în dormitor, hohotind de râs: - Aici vei sfârși tragic, pe eșafod, trădătoareo! - Să văd eșafodul dacă-i suficient de puternic să mă susțină, călăule! - Te leg la mâini, te leg la ochi ori te dezbrac? Cum preferi să mori? - Ultima variantă și cât
ISPITA (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355341_a_356670]
-
Ce tot ne așa și pe dincolo! își risipea el elocvența, ia mai stai puțin, nene Mancuse, că te-ai îmbătat și n-o să te mai primească nevasta în altarul dintre craci, bătu-te-ar bucuria unei codane! și asistența hohotea, pentru că toți îi știau slăbiciunile și nu se mai înțelega în vacarmul din încapere cine îl înjura de mamă ca pe un erou sau ca pe un stricat al ordinei armonice a infinitului. Ce zadărnicie! se ambalase Mancuse, să ne
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
Pe sub care-am strâns albastrul dimineților curate? N-ai știut s-ascunzi tăcerea, nici în vise n-au fost scrise Șoapte adunate-n taină, dăruite pe furate... Melancolice colinde, aninate-n ramuri goale Plâng și-acum rătăcitoare printre inimi sângerânde; Hohotește iar destinul, la răscrucile fatale Când o pană frântă-n două mai suspină pe neunde... Și nebunii râd albastru, când în palmă prind epave Ale ultimilor ploi...Știi, când îți cântam un fulger? Știi când îmi tunai un zâmbet și
VINA CE-AM AJUNS... de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355069_a_356398]
-
iminent,dacă nu-și ia catrafusele și nu pleacă unde o vedea cu ochii. Umbrele încăpățânate se fugăreau prin odăi, jucând ,,de-a v-ați ascunselea” cu vitejia lui îndoielnică, dar în curând abandonară teritoriul devenit ostil și se năpustiră hohotind învinse în abisul nopții. Lumina izbucni victorioasă în casa bântuită atâta vreme de tristețe și disperare iar viața intră din nou pe ușa din față a casei, păzită cu strășnicie până atunci de cerberii degradării. Din seara aceea Carlos redeveni
DILEME ( FRAGMENT 27) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368808_a_370137]
-
în salopte roase și tricouri umezite de transpirație se retrag și curând se aud iar lovituri ritmice de dalta. Unealtă veche de când lumea musca pofticioasa din bucată de andezid. Scuipa în jur măcinișul de mineral fără valoare. Acum, femeia râde, hohotește victorioasa că o adolescentă cu coșuri pe nas, dar care a fost invitată la bălul de absolvire de cel mai celebru fotbalist al liceului. Ar trebui să abordeze o morgă gravă, serioasă. Chiar dinaintea ei stă larg deschis pântecele navei
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
acasă, că a găsit unul în sat, ce vrea să mă ia de nevastă! E bătrăn, urât și nu se uită nimeni la el că-i răutăcios și avar! Eu prefer să mor decât să mă mărit cu el,Ingrid! Hohotea Ilinca. Auzindu-i povestea simțeam că-mi vine rău și nu mă mai simțeam sigură pe picioare. Bine, că mă așezasem, pe pat. -Liniștește-te draga mea prietenă! Acu că-mi spui toate astea ne vom gândi la o scăpate pentru
INGRID (4)FRAGMENT DE ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370844_a_372173]
-
Mazilescu, fior aparte al emblematicelor reverii poetice: - mai taci și mai bea mai trăiește/ și când vei vorbi/ uită o vreme de tine/ așa cum și eu am uitat/ fiindcă/ "am inventat poezia și nu mai am inimă"// - dar tu treceai hohotind/ "într-o căruță de cuvinte trasă de cuvinte"/ și blestemând orizontul ai dispărut/ cu suflet barbar dar cu atâta ușurință/ încât s-a auzit bucuria lui Dumnezeu// - ehei frățioare ți-ar trebui/ "încă puțină lumină pe limbă"/ și până să
NEVINDECĂRI MEREU ȘLEFUITE OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370082_a_371411]
-
Ne-am trezit în câteva secunde spoiți din cap până la picioare cu căcat. Pentru noi a fost un dezastru total. Am rămas descumpăniți, nu știam ce ni se întâmplă. Ne-am dezmeticit puțin mai târziu când i-am auzit fugind, hohotind de râs, spre satul din vale. Era prea târziu să ne mai ducem după ei. Culmea a fost că nici în ziua de azi nu știm cine ne-a făcut-o! Nu spun că beleaua mare a fost că toată
DE SFÂNTUL GHEORGHE de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369372_a_370701]
-
literar de Vasilisia Lazăr. Aprecieri la același nivel se pot face și despre „Icoană”, un minipoem cu reverberații simfonice dedicat clipelor de dinaintea trecerii mamei într-o altă dimensiune a existenței, despre atmosfera bacoviană a unui octombrie din „Pustiu”, când văzduhul hohotește de plâns, miroase a ger/ și tu îți cânți pustiul deasupra umbrei mele” sau despre „Regret”, unde timpul și spațiul învăluie cuplul cu nemărginirea lor: „Tu, floarea unei clipe și fructul unui timp/ M-adăpostești cu grijă când ploi în
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 5 IULIE 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2013 din 05 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370724_a_372053]
-
trebuie să existe dărnicia asta - mânca-o-ar mama pe ea! - la date exacte?! Nu sunt un om religios, în sensul dogmatic al termenului, ci - mai degrabă -, un om care consideră că religia lui e bunătatea. Nu vin să mai hohotesc și eu pe tema „Crăciunul s-a transformat într-un kitsch comercial”, doar bocesc pe tema: de ce să fim buni sau deosebit de buni numai de Paște și de Crăciun?! De ce să fim desoebit de disperați și să alergăm prin magazine
CRĂCIUN SAU OM BUN?! de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369710_a_371039]
-
pentru a deveni cetățeni de onoare în societatea de mâine. Ei ne pot învăța adevăratele lecții ale vieții pe care ar trebui să ni le însușim, însă probabil că cei ce au cea mai mare nevoie să le învețe vor hohoti pentrucă li se pare că ce știu și practică ei este mult mai grozav. Iar Tudorița cum de a ajuns în așa hal pe mâna derbedeilor? Oare unde va sfârși? Probabil că de tânără într-un spital având vreo boală
ORIZONTURI ÎNTUNECATE ( 2 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369774_a_371103]
-
Subt spuzele de reci lumine, Bocesc pâraie la amiază, Și plec, gândindu-mă la tine. Se-aude peste deal un clopot Chemând creștinii să se-nchine, La mine-ajunge doar un șopot Când plec, gândindu-mă la tine. Se-aude ceasul hohotind, Plecarea mea pe căi străine. Tu, să spui lumilor zâmbind, Că te-am iubit numai pe tine. *** Ciclul "Doine" Volumul "Ucenic în dragoste" Referință Bibliografică: Romanță / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1542, Anul V, 22 martie
ROMANŢĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353425_a_354754]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > AU HOHOTIT CASTANII PESTE STRADĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1579 din 28 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului au hohotit castanii peste stradă cu albul florii verdele spoiesc ciorchinii reuniți într-o arcadă cu umbra lor răcoarea o sporesc
AU HOHOTIT CASTANII PESTE STRADĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1579 din 28 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353914_a_355243]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > AU HOHOTIT CASTANII PESTE STRADĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1579 din 28 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului au hohotit castanii peste stradă cu albul florii verdele spoiesc ciorchinii reuniți într-o arcadă cu umbra lor răcoarea o sporesc iar cei din parcuri cuvertura albă așează pe coroane dolofane țesând în aer răcoroasă salbă pe creștetul luminii diafane un hohot
AU HOHOTIT CASTANII PESTE STRADĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1579 din 28 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353914_a_355243]
-
azi cuprinde simeza mediocră citadină creează un decor ce se extinde și străzile preschimbă în grădină natura generoasă zămislește scenografia-i splendidă-n toți anii prinosul de frumos mi-l dăruiește când înfloresc pe strada mea castanii *** Referință Bibliografică: au hohotit castanii peste stradă / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1579, Anul V, 28 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
AU HOHOTIT CASTANII PESTE STRADĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1579 din 28 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353914_a_355243]
-
încetează! Nu e o glumă reușită. Situația mea e prea încurcată, el nici nu știe cine sunt cu adevărat iar când va afla, îl va înfuria faptul că a fost victima unei farse. - Victimă? M.Joseph? Mă faci să râd! hohoti Marge. - Adică? - Se vede treaba, că nu știi, cu cine ai de-a face! Oricine poate fi victimă în povestea asta ,cu excepția lui. Întotdeauna iese la suprafață, curat ca lacrima. - Adică, e un ecscroc? - Aiurea! Ce vorbești! E un gentleman
MY LORD (VII) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352697_a_354026]