216 matches
-
bazar. Ceea ce e foarte convenabil. Trei ore, apoi, ne minunăm de vivacitatea pestriță a bazarului. Ceea ce mă miră e că aici tocmeala "merge" mai puțin decât la Istanbul. Cumpăr un pulover, halva, curmale și smochine. Obosiți de zgomot și de hoinăreală, ne îndreptăm, apoi, pe jos spre port, ca să economisim cei doi dolari cât ne-ar fi costat o nouă cursă cu taxiul. Apropiindu-ne de port, mă încearcă o teamă copilărească. Dacă, între timp, vaporul a plecat? Bineînțeles, e o
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
fantastice ale lumii, era acest izvor invizibil în tot ceea ce făcea parte din peisajul înconjurător, era întreaga natură, era în totul și absolut orice... eram chiar și eu cu misterul existenței mele, blana mea albastră de lup, aripile mele argintii, hoinăreala mea și povestirea aceasta, era și este viața însăși... acesta e izvorul pe care-l descoperisem, resursa infinită a posibilităților... Am înțeles asta și mi-am dat seama că trebuia s-o spun cuiva, trebuiau să afle toți despre acest
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
de mătușa Georgiana când venise în vizită la ei acasă, câțiva ani mai târziu, în Vechiul Regat nu că între timp nu s-ar mai fi vizitat! -, ea singură, mai umblăreață decât celelalte mătuși. Tiberiu se întorsese dintr-una din hoinărelile lui zilnice din timpul vacanței mari, când totul era verde și plin de seva verii calde și ploioase, și terasa casei lor unde încă de departe, venind pe alee, o zărise șezând pe iubita lui mătușa Georgiana împreună cu ai săi
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
eu n-aș reprezenta mare lucru pentru ea ar fi irelevant... nici n-ar avea cum să fie pentru ea prea mult existența mea atât de încurcată și adeseori îndepărtată de simplitatea lucrurilor, sau dacă ar avea semnificație pentru ea hoinăreala mea în căutarea solzilor de dinozaur, nu știu... Uneori, încearcă să pună un scut invizibil pentru a nu percepe eu gândurile sau dispoziția ei... și atunci, ochii ei au ceva ca o lumină rece și tăioasă, dar asta tot pentru că
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
obicei câinii. Și asta deoarece cred că în mine sălășluiesc câteva mirosuri câinești interesante. Și mie mi-a plăcut de el. Taticule, câinele ăsta era făcut să trăiască. Habar nu avea ce noroc dăduse peste el. În visele lui, în hoinărelile lui, amărâtul de câine se visează pe Twenty-Third Street, dar n-ar ghici niciodată că viața poate fi așa de dulce într-un apartament dublu pe Bank Street, cu un coș nou, o stăpână scumpă și iubitoare, cu toată mâncarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
acum gata! Capule Alb, trecem la acea parte din viață, pe care ți-ai dorit-o cel mai mult, dintotdeauna. Partea cu copii. Am aproape treizeci de ani? Am. Sunt în putere? Sunt. Sănătoasă? Tun! Ei, de-acum, gata - cu hoinăreala! Gata cu risipa de viață! De-acuma, Capule Alb, o trântim pe copii! Copii! Măcar cinci, dacă nu zece, ani! Să-mi fie casa ticsită cu gâgâlici, cu mogâldețe, coconei și coconele, care să-mi facă să huiască, tot timpul
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
ratate de a fugi din țară prin Iugoslavia lui Tito. La întoarcerea de la munte, Ticu și Mafalda îl mai lăsară o vreme să își facă de cap, astfel că putu să-și împartă mai departe timpul între strand, cinema și hoinăreli cu bicicleta, o "Mifa" cehoslovacă, oferită în dar de Sever, mentorul său, la scurt timp după ce reușise să scape de serviciul de la cimitir. Dar, pe la sfârșitul lui iulie, Ticu schimbă foaia, amintindu-și brusc de faptul că fiul său încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
se recuperează decât părți izolate de trup. Locul depunerii este altul decât locul tranșării. Părțile desprinse au fost ambalate și transportate în săculeți de cârpă, folii de plastic, valize de piele. Derută totală. Au fost împinse peste Dunăre vremurile de hoinăreală sau dolce farniente. Serviciu, cine are pe timpul ăsta, încă de criză, serviciu; cumpărături, făcute cât mai din zbor și cât mai în pripă; jurnale, doar atâtea cât pot fi agățate din mers și, după orele 17, tuști acasă! Cetele de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mai nepotrivite momente. Căldura razelor, care își continuau explorarea chipului Karinei, o destinse. O toropeală plăcută îi cuprinse mintea și trupul încordat. Ciripitul vesel al vrăbiuțelor ce se jucau sărind din ramură în ramură, o readuse în prezent, oprindu-i hoinăreala prin câmpuri cu verdeață și flori parfumate, amintindu-i că trebuia să iasă la cumpărături. Garderoba ei sobră în nuanțe care îi accentuau depresia, trebuia schimbată neapărat. Găsi cu greu o ținută adecvată pentru acea zi călduță de primăvară, pentru
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
mănușile crem și inelele sofisticate, Sue Își impresionează prietenii și prin fastul excentric al apartamentului său, Îmbibat În arome exotice și În efluvii de opium. La prima vedere, nici o legătură Între acest personaj și amatorul de box, dar și de hoinăreli prin cartiere și medii sordide. După ce cariera politică Îi e curmată prin lovitura de stat din decembrie 1851, Sue se retrage În Savoia, În acea vreme teritoriu italian, unde Își găsește sfârșitul. Dar până atunci oferă spectacol după spectacol, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
și acum ciudat că până și tata, care deținea atât de multe informații despre Decembriști și nutrea pentru ei mult mai multă simpatie decât rudele lui, nu l-a menționat niciodată, din câte mi-aduc aminte, pe Kondratii RÎleev În timpul hoinărelilor și plimbărilor noastre cu bicicleta prin Împrejurimi. Vărul meu Îmi atrage atenția asupra faptului că generalul RÎleev, fiul poetului, era prieten bun cu țarul Alexandru al II-lea și cu bunicul meu, D.N. Nabokov și că „on ne parle pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
și vajnicul băiețel, nepermițându-și costul unui bilet de tren, străbătuse atâta cale cu bicicleta pentru a petrece câteva zile cu mine. În dimineața următoare sosirii lui, am făcut tot posibilul să pot ieși din casă pentru a porni În hoinăreala mea matinală, fără ca el să prindă de veste Încotro am plecat. Cu o grabă isterică, fără să mănânc, mi-am adunat plasa, cutiuțele de medicamente, borcanul cu cianură de potasiu și am sărit pe fereastră. Odată ajuns În pădure, eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de „sincronizare cosmică“ (pentru a-l cita din nou pe filozoful meu). Dar am descoperit cel puțin că o persoană care speră să devină poet trebuie să aibă capacitatea de a se gândi la mai multe lucruri deodată. Pe parcursul lâncedelor hoinăreli ce-au Însoțit crearea primei mele poezii, m-am Întâlnit cu Învățătorul din sat, socialist Înfocat, un om bun, foarte devotat tatei (revin cu plăcere asupra acestei imagini), veșnic cu un buchet de flori sălbatice În mână, veșnic zâmbitor, veșnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ei gri, eu cu ghetre albe și guler de caracul și cu un box În buzunarul căptușit cu catifea) și această permanentă căutare a unui refugiu oarecare dădea naștere unui ciudat sentiment de deznădejde care, la rândul lui, prefigura alte hoinăreli mult mai singuratice, mult mai târziu. Chiuleam de la școală: am uitat cum proceda Tamara; eu procedam În felul următor: Îl convingeam pe unul din cei doi șoferi să mă lase la un colț al drumului spre școală (amândoi erau băieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
dispar una câte una alți fluturi în zbor - pierduți printre-aceiași tei se țin de mână plimbări tot mai lungi printre cireși în floare - bătrâni, de mână priviri materne - în fiecare mugur o nouă viață vrăbii ciugulind - repetiții timide la muzicuță hoinăreală-n parc - căile petalelor nebănuite drum prin Voroneț - de jur împrejur cerul tot mai albastru țarcul fără miel - cântecul învierii printre morminte sfârșit de mai - tot mai puține cireșe ispitind grauri
Note de prim?var? by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83679_a_85004]
-
a zis. „Și să mai știi un lucru“ - a zis - „Will era om gospodar. Nici c-am văzut altul ca el“ - a zis. Ei, asta trebuie să recunosc și eu: ce-i al lui e-al lui. În ciuda rătăcirilor și hoinărelilor lui, era un om de casă cum nu se mai află altul. Să știi, măi băiete, că se pricepea să facă de toate În casă, să dreagă și să pună rînduială În lucruri, să facă orice cu mîinile lui, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Ieșeanul face „o cercetare” de jur împrejur și după o vreme își dă cu palma peste frunte: Da’ bine, vere! Din aiștia îmi ești? Colinzi podgoriile Iașilor așa de unul singur? Ai uitat că ai un prieten numai bun de hoinăreală? N-am uitat, dar nu știam de unde să te iau. Și apoi încă n-am luat-o la picior, fiindcă nu prea știu de unde și cum s-o încep. Mai bine spus, cu ce s-o începi... Dar... dacă mi
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Avem lângă noi ființe dragi, care s-au călit încă de pe vremea când am colindat ulițele Iașilor. La început au fost suspicioase și pe drept cuvânt: „Adică unde umblă dumnealor cât îi ziulica de lungă?” Când au văzut însă că hoinăreala noastră a dat rod prin cartea „Ești ieșean, vere?” au înțeles tâlcul drumurilor noastre, care parcă nu mai aveau sfârșit. Îmi place optimismul tău, dragă ieșene. Pe deasupra, cred că ai și dreptate. Cu alte cuvinte, fiecare la casa lui și
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Nu-mi prea place să mă laud, dar am scris câteva cărți în care vorbesc despre cele întâlnite în drumurile mele, scrieri la care am adăugat și imagini pictate ale frumuseților descoperite. Norocul meu că te-am urmat acuma în hoinăreala asta, că altfel... Și bine ai făcut, dragule. Ca să nu zici că sunt zgârcit peste măsură, am să-ți spun câte ceva despre mănăstirea Zotei (Hlincea), care parcă încearcă să-și ridice capul ca să poată vedea peste crestele dealurilor care o
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
părut rău că-l urmasem pînă-n miezul pădurii. Sandalele-papuc, făcute de tante Liselle "la comandă", la București, s-au pătat. Năbucul s-a îngălbenit; praful de cretă cu care am încercat să acopăr petele le-a stricat și mai rău. Hoinăreala nu-mi mai plăcea. Rămîneam în spatele perdelei umflate ca o pînză de yolă așteptînd Buick-ul unchiului Iordan, să mă scoată odată din văgăună. Lacul tulbure, străbătut de curenți reci nu mă îmbia la înot. Ploua cumplit în augustul acela. Soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Ea-i altfel". Rîdeam de "catafalcul" Tantzi. Îl hărțuia rău pe Lucian, pofticioasa. "Nu cumva să mă dați la telefon. Nu-s. Am murit ieri. Nu mă las posedat de Tantzi". De pe-atunci îi plăcea lui Foișor să mimeze hoinărelile amoroase, sfîrșite tragic; morți violente, cu stilete-n gît, cu carotide mușcate, sfîșiate, zdrențuite, așa cum o face în prozele gotice de-acum. Armele ucigașe se dovedesc a fi din recuzita unui teatru; presupusa înjunghiată, moarta, se ridică halucinant de pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
alta, unele noi apar și altele dispar, se conturează un anume spirit "slacker" al comunității în care toți acești tineri pierde-vară se simt legați unii de alții, chiar și temporar sau în mod superficial. Comunitatea aceasta însă se bazează pe hoinăreli nomade, pe legături întîmplătoare, pe un du-te-vino fără nici un sens și pe o viziune asupra vieții ca o serie de momente disparate de intensitate euforică, punctate de perioade de banalitate și lipsă de sens. Stilul filmului Slacker utilizează strategia postmodernă
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
un singur eveniment are un rol decisiv în evoluția personajelor - aducerea la curtea regală a primului ananas, de către exploratorul botanist John Tradescant. Această apariție exotică îi stârnește lui Jordan dorința de a călători în locuri nemaivăzute, iar împlinirea ei și hoinăreala timp de treisprezece ani pe mări a tânărului devin prilejul ideal de a suprapune planului istoric o dimensiune a basmului. Inițierea lui Jordan este și una erotică, aventurile sale având, la un moment dat, ca principal scop găsirea Celei de-
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
al doilea arondisment, unde se jucaseră piesele lui Racine și Corneille. Marguerite a păstrat în memorie fațadele și marchizele, gândindu-se că ar putea deveni un celebru dramaturg într-o zi. Niciodată nu s-a dezbărat de experiența electrizantă a hoinărelilor prin cartierul teatrelor din capitala Franței. Această perioadă rămâne în istorie pentru înnoirile din artele vizuale expresionismul, cubismul și începuturile suprarealismului dar Marguerite nu simțea nici o atracție pentru șevalet, în ciuda marii ei admirații pentru pictură. Mai târziu, va scrie ca și când
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
imposibil să scapi, decât doar dacă fugi. Poate că acesta a fost verdictul lui Yourcenar asupra unui deceniu de legături amoroase. Acum urma să înceapă o nouă etapă a vieții ei. Nomadismul îi fusese potolit temporar de un deceniu de hoinăreală. Era 1939 și izbucnea războiul. Germania a declarat război Franței pe 3 septembrie tocmai când Marguerite se întorcea din Alpii elvețieni. Marguerite era lefteră și singură, și nu avea de lucru: ce viitor ar fi putut avea? Era normal să
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]