931 matches
-
au uitat unul la altul, cu lacrimi ușoare În ochi. — La naiba. — La naiba. Ultima geană de lumină pălește și plutește peste pământ - peste pământul plat și lung, tărâmul Însorit al turlelor. Fantomele serii Își acordează din nou lirele și hoinăresc cântând - o orchestră plângăreață, pe lungile coridoare formate de copaci. Focuri străvezii se fac ecourile nopții de pe un vârf de turn pe altul. O, somnule care visezi, o, vis neobosit, presează din petalele florii de lotus o amintire a acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
o să ne sinchisim. Dragă... nici o lacrimă nu vărsa pentru asta... După o vreme... Nici o părere De rău nu ne va anima, amintindu-ne de un sărut. Nici măcar acea tăcere În care ne-am cunoscut Nu va Îndemna vechile stafii să hoinărească pe mal, Suprafața mării n-o vor Încreți... Dacă umbre gri se scurg dincolo de val, Nici nu le vom zări...“ S-au certat aprig, fiindcă Amory susținea că „Încreți“ și „zări“ nu pot fi folosite ca rime. Pe urmă Eleanor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
În om se cutremuraseră... Amory se Întristă pentru ei, dar nu era Încă trist pentru sine: oricare ar fi fost domeniul destinat lui - arta, politica, religia - știa că acum este În siguranță, eliberat de isterii, că poate accepta acceptabilul, poate hoinări și crește, se poate revolta, poate dormi buștean nopți În șir... În inima sa nu mai era nici un Dumnezeu și o știa. Ideile i se Învolburau În continuare, suferința amintirilor Îl Încerca În continuare, ca și regretul pentru tinerețea pierdută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
el mai bun, de fapt că e prea bună. Din păcate el aleargă după o fericire îndepărtată, când în realitate ea e atât de aproape, așa cum aproape se află și lucrurile bune din viață. Cu toate astea, el trebuie să hoinărească prin depărtări. Neplăcut pentru ea, nu și pentru el. * Scuturați de vânt, copaci de tot felul tremură proiectându‑și crengile pe cerul nopții. Arată de parcă ar fi scuturați de niște cârlige de fier; în realitate, această imagine de dezordine aparentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Keiko n-a zis nimic când am plecat cu Reiko În străinătate. Și știi de ce? Pentru că și-a jurat să trăiască fără să știe ce-i aia gelozie sau invidie... Reiko a reușit În viață, iar eu am ajuns să hoinăresc prin Bowery. Sigur Keiko vrea să știe ce s-a Întâmplat. Sigur că ceva s-a Întâmplat, nu-i așa? Dar Îți spun sigur că Reiko nu mi-a luat nimic, nici nu s-a folosit de mine În vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
alte provizii proaspete. Erau chiar unul sau două locuri unde puteai să stai în picioare ca să bei repede o bere și să mănânci un cârnat. Locul era întotdeauna aglomerat și existau cel puțin șase intrări. Nu e un loc unde hoinărești pur și simplu. Majoritatea oamenilor se grăbesc, n-au timp să stea și să se uite la lucrurile pe care nu și le pot permite; și, oricum, în Moabit nici nu există astfel de sortimente. Așa că hainele mele și atitudinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Elena Marin Alexe - Unde ești iarnă bogată pe ce plaiuri hoinărești, nu mai vii ca altădată pe alei să poposești? - Unde ți-e hlamida albă care tremura pe nori și acoperea în grabă cu argint satele-n zori? - Unde joacă frumusețea fulgului de vânt purtat? strâng la piept acum tristețea: imaculat
Dor de alb by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83364_a_84689]
-
una de poeți ... Ceva mai alături pe-un dâmb : Tufe de măceși și garofițe de câmp. Rugăciune Vrerii Tale, Doamne, fă-mă rob, Să nu-mi pătrundă-n suflet ape vinovate; Lăsatu-m-ai să mă înfrupt din toate, Să hoinăresc, în gând, până la stele - Ci - iartă, Doamne, libertății mele! Căci, iată-mă iarăși vinovat, Iată-mă din nou mânjit de păcat! N-am fost vrednic să păzesc grădina ... Cine-a putut să citească lumina?! În mâna Ta sunt toate veacurile
POEZII DE ION GEORGESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364284_a_365613]
-
Este un loc sfânt de meditație spirituală și relaxare trupească. De aici, ziua, zările se deschid către orizonturile îndepărtate, iar noaptea licuricii celești licăre nestingheriți sub vegherea atentă a astrului nopții, ca o cloșcă ce-și supraveghează atentă puișorii ce hoinăresc pe câmpul infinit al cerului... În noapte colindă peste înălțimi umbra lui Avram Iancu. De acolo, din cer, privirile sale se revarsă asupra ținuturilor Ardealului ca o cupolă protectoare. Figura marelui revoluționar și patriot, Avram Iancu, va dăinui în memoria
ŢINUTUL ÎNĂLŢIMILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364020_a_365349]
-
la fostul stăpân se îndepărtează. Sora îl mângâie, îi spune ceva, după care dispare). NIKY :Iată-te din nou singur! EL: (luând zgarda în mână, cu emfază): Sunt ultimul reprezentant al lui Homo Sapiens Sapiens, cel care până mai ieri hoinărea prin cosmos, clădea piramide, înălța Capela Sextină, compunea Simfonia a IX-a, picta - vesel sau trist - Guernica, pentru ca, apoi, obosit la Masa Tăcerii, să spună „O,rămâi clipă, ce frumoasă ești!”. NIKY (aplaudând): Admirabil! Continuă, te rog! EL: Sunt Ghilgameș
PARTEA MEA DE CER, DRAMĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362830_a_364159]
-
las să zburde al iubirii cerb. E-aproape despărțirea și întristat regret că fiecare pleacă-n altă parte... Mă uit la anotimpuri ce n-au habar de moarte și nu-nțeleg de ce nu mă repet. Sufletul meu prin spații va hoinări-n curând, iar cel ce-am fost o să rămână-n creier. Cu ce-amintiri prin cosmos atunci am să cutreier? Sulfetu-i oare propriul nostru gând? Ar fi superb să aibă alături Cel Divin doar gândurile noastre-n veșnicie, pentru că-atunci
POME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362933_a_364262]
-
vis la restant-post. tu veneai de departe, din visele mele, erai iluzia ce mi-o doream, eu veneam de neunde, din gânduri rebele, din lumea de vise ce mi-o cream. deschide întâiul poem al dragostei noastre acum când toamna hoinărește prin noi și udă cu lacrimi o floare din glastre, nostalgice gânduri prin vânturi si ploi... saturn îmi trecuse prin zodie viața și cripta din mine privea către cer, natura, săraca, schimbase iar fața și eu, făt-frumosul, veneam să te
RITUAL DE TOAMNĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/362956_a_364285]
-
avea ocazia în curând. Tu vei rămâne Paloș, iar eu Fiica lui Dracula sau Prințesa! Din dragostea noastră se va naște urmașul lui Dracula! El va purta însemnele vampirilor și pe ale muritorilor. PALOȘ: Și veșnicia ne-o vom trăi hoinărind prin păduri, pe lângă izvoare, hrănindu-ne cu sânge de căprioară? PRINȚESA: Nu dragul meu! Am un locaș oferit de Conte! Este Palatul Fiicei lui Dracula! PALOȘ:(glumeț) Și ca să ajungem acolo, iar te transformi în „iapă”!? PRINȚESA:(îi zâmbește cu
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
entuziasm indescriptibil. Scotea țipete drăgălașe ori de câte ori vehiculul se ciocnea de ceva tare și se răsturna. - Tu cine ești? întrebă la un moment dat puștiul. - Un vagabond. Știi ce e un vagabond? Copilul îl privea curios și aștepta explicația. Unul care hoinărește de la un loc altul, crezându-se cineva și nu este nimic. - Dar tu ești om. Te văd destul de bine îmbrăcat și pari a fi plin cu bani. O știi pe mama? - Da, o știu de pe vremea când amândoi eram tineri
LORDUL VAGABOND de HARRY ROSS în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362283_a_363612]
-
negre, și-a făcut apariția cu încă o serie de noi preparate, de la pește pregătit excepțional cu tot felul de mirodenii, la creveți, caracatiță și scoici - o masă la fel de bogată precum ne-a fost ziua în desfătarea ochiului și sufletului. Hoinărind prin Paphos Mai aveam destui kilometri de parcurs până „acasă”, aproape de 200 și drumul de întoarcere urma de astă dată alt traseu, pe coasta de nord vest prin Paphos ca apoi să coborâm în sudul insulei, la Limassol. Se înnoptase
CIPRU (2) – RELIGIE, ISTORIE ŞI MIT! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 105 din 15 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361200_a_362529]
-
a lui era însă lenea, o lene care i-a pătruns la un moment dat în toată ființa și l-a făcut incapabil să mai realizeze ceva pe lumea asta. A fugit în lume de mic copil, a trândăvit, a hoinărit până a ajuns să capete înfățișarea de care nu s-a mai putut despărți niciodată. Iar mutra sa de acum părea că i se potrivește foarte bine. Umbla prin lume cu chip oropsit, cerșea, se certa cu câinii, șterpelea de
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
numai gândul că ar putea ajunge ca unul dintre acei amărâți ai satelor, chinuit și fără vlagă, îl făcea să se cutremure și-l îndemna să fugă cu teamă cât mai departe de acolo și cât încă mai era timp. Hoinărind prin amărâtele sate înșirate de-a lungul colbuitelor drumuri ce duceau spre Atalya, își dădea seama că se apropia de măreața cetate a regelui Agatos. Treburile cerșitului îi mergeau prost de o vreme, iar acum, când satele fuseseră jefuite și
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
În lacrimi simt bătaia cea aprigă și seacă A clopotelor sure pe turlele răbdării Când foșnitori, caișii, iubirii se apleacă Pe tâmpla-mi săgetată de pasărea uitării... TE-AM CĂUTAT ÎN VIS Te-am căutat în visul meu azi-noapte Tu hoinăreai prin spații insipide Și astre reci clipeau pe cer, timide, Când marea învelea nisipu-n șoapte. O luntre veche, lunecând pe unde, Anoste umbre-mbrățișându-mi gândul, În temple - zei ce poartă-n ei frământul, Ecouri de legendă-n minți fecunde
POEMELE AMURGULUI (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368363_a_369692]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > IUBITUL CE MĂ APĂRĂ DE FRIG Autor: Gina Zaharia Publicat în: Ediția nr. 1591 din 10 mai 2015 Toate Articolele Autorului Hoinărești peste ogoare, strigi cu patimă la porți Că ți-ai fi pierdut cărarea și-a căzut pradă la hoți; Treci de pe un rug pe altul. După tine vin și eu. Nu mă vezi că-s îmbrăcată cu veșminte de ateu
IUBITUL CE MĂ APĂRĂ DE FRIG de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368013_a_369342]
-
din ce în ce mai greu, fiindcă nu au de mâncare și nici un leu în portmoneu. În Răcădău, pe înserat, coboară urșii ca să vadă cât suntem noi de omenoși cu puii lor, în timp de iarnă. Pădurea-i goală și pustie, doar vântul trece hoinărind, și de mâncare nicăieri ursoaica nu a mai găsit. Micuții nu mai sug demult, ursoaica lapte n-are, și caută cu disperare, mici resturi de mâncare. Sunt hămesiți, n-au hibernat, și nimeni nu gândește să le ofere ajutor când
ALARMĂ de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366823_a_368152]
-
un altul, deși niciodată pe deplin al țării de adopție, dar nici exclusiv al celei de naștere. În zilele bune, plutești într-un fel, dar te târâi în zilele grele... Cartea aceasta mă aduce înapoi acasă. După 13 ani de hoinărit, mă întorc, în sfârșit, în literatura română!” Au urmat întrebări, răspunsuri, dedicații cu autograf, zâmbete, fotografii, îmbrățișări și... despărțiri. Am plecat, încântat de conținutul evenimentului la care participasem, împreună cu prietenul meu, Viorel Pîrligras, autorul coperților primelor două cărți publicate de
IMPRESII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366871_a_368200]
-
portocale, făcut în casă. - Vrei să-mi vezi camera, Dadi? Își invită ea prietena, luând-o de după umăr. - Chiar, sunt curioasă să văd unde te ascunzi după ce părăsești facultatea, spuse fata ridicându-se din fotoliu. - Nu prea îmi place să hoinăresc prin oraș, sau prin localuri cum obișnuiesc fetele de vârsta noastră, sau mai ales fratele meu. Prefer să rămân acasă, să citesc, să mă uit la televizor, sau chiar uneori să mă apuc de scris poezie. Este doar pentru sufletul
MAX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366861_a_368190]
-
cum a ajuns să renunțe la fumat. Se afla într-o călătorie de afaceri al Paris. Fiind un fumător pătimaș a constatat într-o seară, pe la ora 11,00, că nu mai avea țigări. A coborât din cameră și-a hoinărit pe străzile Parisului în căutarea unui magazin, reușind în final să-și cumpere țigări. La ieșire din magazin s-a întâlnit cu un amic francez. Aflând motivul pentru care Getty se afla la acea oră acolo, francezul i-a adresat
DUMITRU SINU – FRÂNTURI DE VIAŢĂ, OPINII, AMINTIRI ... de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366906_a_368235]
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Naratiune > GABRIELA CĂLUȚIU-SONNENBERG - HOINĂRIND PRIN AMERICA (1) - LAS VEGAS, FABULOSUL ! Autor: Gabriela Căluțiu Sonnenberg Publicat în: Ediția nr. 2117 din 17 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Downtown Las Vegas „Welcome to fabulous Las Vegas, Nevada” e scris pe panoul iluminat în stil nostalgic cu
LAS VEGAS, FABULOSUL ! de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368518_a_369847]
-
în orice clipă din zi și din noapte în fața unui preot îmbrăcat, tuns și fardat ca Elvis Presely. Mai nou, în caz că te grăbești, te poți căsători și din mașină, la Drive In and Get Married (căsătorie la minut). Înainte de a hoinări pe bulevardul reclamelor multicolore, merită aruncată o ultimă privire peste gardul care se învecinează cu indicatorul de bun venit din aglomerarea urbană cu două milioane de locuitori Las Vegas, pentru a admira la o aruncătură de băț aerodromul infernal, pe care
LAS VEGAS, FABULOSUL ! de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368518_a_369847]