572 matches
-
2005, p. 177: "Mai mult, spre deosebire de simbolul monarhic concurent (leul), acvila dantescă (aquila, ce nu are a se confunda cu vulturul vulturius devorator nu doar, mitologic, de prometeici ficați, ci mai ales, în viața de zi cu zi, de putrefacte hoituri și legat, ca atare, de simbologia morții) este învestită cum se și cade în cazul stemei imperiale prin excelență cu sarcină (simbolică și metaforică) în exclusivitate pozitivă." 458 Louis Charbonneau-Lassay, Le mystérieuse emblématique de Jésus-Christ. Le bestiaire du Christ, p.
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
pleoștită, chelia crește! dacă sîntem domnișoară mai animăm pustiul cu băieți, urc spre etajul vagonului pînă la penultima treaptă și mă întorc în vîrful picioarelor, dar tot pustiu locul, bîjbîie gesturi de confuzie bahică pe sticlă, de afară miros de hoit prin definiție și, primenirea aerului, dispare și mirosul, luna nouă, abisul ei, știi că abia te-ai cățărat înapoi după atît abis-Hecate! ce uimește la un oraș și-i dovedește inutilitatea: faptul că are o limită în spațiu! altfel trenul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
aș fi ordonat niciodată să se tragă în populație!”. Mai greu s-au descurcat revoluționarii cu bătrânul imbecil Vlad care a înțeles cu greu că nu mai are ce căuta prin biroul și pe scaunul pe care-l împuțise cu hoitul său atâta amar de vreme! În sfârșit, a luat-o cătinel spre nicăieri. Cariera lui politică se sfârșise dacă nu cumva, cine știe, o fi înscris pe undeva pe la vreun partid socialist democratic, mai apropiat inimii și „idealurilor” sale... b
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
a zis, printre hohote, dar n-a putut râde mult, pentru că l-a apucat tusea. Simțea cum coastele îl strâng și nu-l lasă să respire. Iar plămânii îi erau grei, parcă umpluți cu apă. Și încă mai mirosea a hoit și a băutură. A aruncat de pe el hainele jegoase și rupte. Le-a pus direct la gunoi. S-a dus în baia lui mică și a dat drumul la apă, la chiuvetă. A prins viață imediat ce și-a băgat capul
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
dobândă, adică Înmulțirea/răspândirea plantei creditoare, pentru care va mișuna kilometri, pentru a lăsa, odată cu propriile-i deșeuri - nutritive - sămânța ori barem sporii acelui „banker“; umblând pe „banii“ lui, aceia Împrumutați... Și va plăti cu vârf și Îndesat, cu Însuși hoitul lui, atunci când Își va da obștescul sfîrșit. Dar mai există și un minister de finanțe, mai e cineva care câștigă: nu bancherul, nu cel ce depune, nu cel ce Împrumută. Acela care câștigă e, acum, evoluția. Căci, așa cum spuneam altă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mai există și un minister de finanțe, mai e cineva care câștigă: nu bancherul, nu cel ce depune, nu cel ce Împrumută. Acela care câștigă e, acum, evoluția. Căci, așa cum spuneam altă dată, și moartea e relativă, adică pe lângă un hoit mai dă ceva. Asta, pentru că animalul a investit Împrumutul. A făcut-o, poate În suflet, adică acumulând negentropie, adică ce-i trebuie acelui „minister de finanțe“. Animalul e deci un fraier. Și mai e Încă, pentru că, folosind Împrumutul de la plantă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
secolul al XVII-lea avea să lămurească circulația sanguină, deși aceasta era de două milenii o preocupare constantă a medicinii... Deh! Era bine de cunoscut căci, spre deosebire de animal, omul lovește În semen, sângerându-l... după care Îi cinstește, excesiv chiar, hoitul... Dar nu bigotului, fie termenul cu ghilimele căci ideea de dogmă e deopotrivă cunoscută și de știință, mă adresez; oricum, acela nici nu mă asultă. À propos de audiență, și mărturisesc că În această relație am ales primul termen pentru
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
chimie, adică când mântuia oxigenul din acel spațiu etanș. Îi credeam pe chinezi mai deștepți. Dar ce te face, Cristi, să crezi că nu știau și altceva? Precum că așa se elimină tot oxigenul În folosul bioxidului de carbon, iar hoitul Împărătesc este astfel conservat. Adu-ți aminte de metoda modernă de păstrare a fructelor și legumelor știi că mie-mi plac toate legumele, În special carnea - În atmosferă controlată, de bioxid de carbon. Când, saturând mediul imediat exact cu produsul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ca și cum ați avea Întreaga biosferă pe catafalc, vreți să transformați și planeta Însăși În mausoleu, În care s’o Îngropați și În care s’o meniți veșniciei, consumând oxigenul din el și umplându-l cu bioxidul de carbon conservant al hoitului, nu al vieții. Dar, meditează Cristi la ce-am mieunat altă dată: Natura e mai inteligentă decât voi, bipezilor. Și vă găsește nu un ac, ci mai multe, de cojocul vostru, chiar dacă el Îmi pare o scoarță ori un șoric
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
au rânduit tuturor ciupercilor o protecție, mai ales pentru că rolul lor e deosebit de important În Natură: Hrănindu-se cu biomassă moartă, ele debarasează astfel „masa“, lăsând-o curată de resturi. Altminteri, n’am fi avut pe unde umbla de atâtea hoituri - animale și vegetale. Și numai bipezii, de la Neanderthal Încoace, ar fi lăsat mai bine de 70 de miliarde... Bașca fireștile rezidii... Iar protecția ciupercilor o fac tocmai substanțe ca acelea amintite, care nu sunt propriu-zis otrăvuri, căci Natura e miloasă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
comestibile, sacrificându-le, silindu-le astfel să plătească tributul Întregului neam ciupercesc către restul biosferei. Gata, dar nu Înainte de a strecura un pisicism: Dacă ciuperca nebună nu e cumva În cârdășie cu restul neamului ciupercesc furnizând, celorlalte dar și sieși, hoituri proaspete? Acelea ale necumpătaților... „Meridian“, 19 aprilie 2002, ora 12,45 52. Divin Nu sunt câtuși de puțin privilegiat, chiar dacă microfonul dă această aparență. Sunt chiar un pisic necăjit: Chiar de paști am să fiu obligat să-mi câștig existența
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
numai bună de folosit de vietate Întru propria-i perfecționare; ori menținerea acesteia, căci altminteri nici vietățile n’ar excepta de la legea degradării, entropizării continue. Dovada e aceeași vietate, În momentul În care Încetează a fi astfel, devenind un biet hoit; care se descompune... toate structurile organizării sale dispărând. Entropia mai Înseamnă ceva, adică Își mai dezvăluie o conotație: omogenizarea, adică amestecarea, aneantizarea oricărei polarități, cum ar fi verticala muntelui versus platitudinea deșertului, mării de nisip născută prin degradarea lui. Desigur
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de specii a biosului, sigur mărește excesiv partea biotică a planetei. Vorbeam de complicarea relațiilor biocenotice? Utilă tocmai stabilității vieții pe termen lung? Păi asta nu se poate face decât prin noi specii. Și, alături de grâu-șoarece-pisică-vreun șacal care-i devorează hoitul-și lanțul de microscopici descompunători, intervine și puricele care, sugând sângele pisicii, leagă șoarecele direct de acei descompunători. Noi specii? Asta se cheamă creșterea biodiversității, chiar dacă În forme pe care le detestăm; pisica rabdă cu stoicism prezența puricelui, căci nu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dreptate și materialismului dialectic, afirmând că orice lucru poartă În sine germenele propriei disoluții. Cum să nu cred În asta, câtă vreme fiecare din noi, „construcție“ proteică, avem și proteaze, enzime care, activate prin moarte, ne lichefiază literalmente chiar dacă asigurăm hoitului maxima potecție față de orice saprofit? Dar bobul de grâu care conține și amilaza menită, cum dă de puțină apă, să lichefieze amidonul altminteri hărăzit dăinuirii? Așa e și pacea, echilibrul, care conține În sine radicalismul latent care n’așteaptă decât
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
figurație romantică, de genul celei din Jupâniță, sau spectacolul terifiant al secetei din poema Cetatea Soarelui, întrecut în putere plasticizantă doar de cel din Seceta mare de Tudor Arghezi: „Dorm vinete lanuri, dorm văile - dorm/ Ca pete de moarte pe hoitul enorm.../ Vârtejul de flăcări se-nalță, coboară,/ Sărută și soarbe din huma amară/ Nădejdea rodirii și visul de rouă/ Și țăndări de pară în locu-le plouă”. Prelucrarea lui M. după Cântarea Cântărilor încântă și ea, îndeosebi prin secvențele dominate de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288229_a_289558]
-
aș fi huiduit niciodată pe Iorga, oricât de „huligan” aș fi fost și aș fi, căci nu mi-a plăcut nicicând să scuip icoanele pe care le-am adorat odată, după cum am avut un dispreț neprecupețit pentru cei ce mângâie hoiturile, în care au lovit cu sete mai înainte. E vorba de o anumită ținută morală, dar cu ce drept cere lumea o rezervă demnă de la studenții de douăzeci de ani, când pilda unui profesor de cincizeci de ani era așa
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
Și-a revenit parțial și a mormăit ceva. - Cred că-i OK, am zis. Hai s-o tăiem. Prăbușit În patul nefăcut, jegos, cu brațul moale atîrnîndu-i și un firicel de sînge adunîndu-i-se Încet pe umăr, Marvin arăta ca un hoit. Pe cînd coboram, Nick mi-a spus că Marvin Îi ceruse adresa mea. - Ascultă, i-am zis, dacă i-o dai, poți să-ți cauți alt furnizor. N-am nici un chef să-mi crape cineva-n casă. Nick a făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Vai, îngere, mult îmi este sete.“ îngerul îi răspunde: „Du-te în casă și bea apă.“ Sufletul se duce, dar îndată iese afară și spune îngerului: „N-am băut, că ci mi s-a făcut mare scîrbă văzînd acolo un hoit mare“ (hoitul e corpul lui). Atunci înge rul îi zice: „Vezi, în trupul acela ți-ai făcut tu vacul* și abia acum ai ieșit din el.“ De acest răspuns sufletul este mai mult mîhnit. Cînd cineva moare, mai multe suflete
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
mult îmi este sete.“ îngerul îi răspunde: „Du-te în casă și bea apă.“ Sufletul se duce, dar îndată iese afară și spune îngerului: „N-am băut, că ci mi s-a făcut mare scîrbă văzînd acolo un hoit mare“ (hoitul e corpul lui). Atunci înge rul îi zice: „Vezi, în trupul acela ți-ai făcut tu vacul* și abia acum ai ieșit din el.“ De acest răspuns sufletul este mai mult mîhnit. Cînd cineva moare, mai multe suflete se strîng
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
propozițional (p) și o forță ilocuționară (F). Problema clasificării actelor de discurs a ridicat numeroase dezbateri și a cunoscut o mulțime de forme. Dificultățile decurg din mai multe aspecte: Un act de discurs este adesea indirect: aparentul constatativ Pute a hoit aici! are valoare atît de reproș (Ați fi putut aerisi! și/sau să vă spălați pe piciare), cît și de ordin deghizat (Deschideți fereastra! Mergeți să faceți un duș!). Unei porțiuni de enunț dat nu-i corespunde obligatoriu un act
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
fălci umflat și buget, Negru, cocoșat și lacom, un izvor de șiretlicuri, La tovarășii săi spune veninoasele-i nimicuri.” În poezie, Ch. Baudelaire prefigurează "estetica urâtului”, care va constitui o întreagă tendință în arta secolului al XX lea. Poemul Un hoit prezintă în imagini impresionante, ce nu ocolesc amănuntele dezgustătoare, putrefacția corpului în descompunere, pentru a se ridica surprinzător, în final, la elogiul iubirii care învinge moartea și dezagregarea materială: Când viermii te vor roade cu sărutări haine, Atunci, frumoaso, să
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
un cazan. Malurile se surpau și acolo, în cazanul ăla, se amestecau ca în iad, tot felul de mizerii pe care oamenii, pe care i-am botezat nesimțiți, nu cei ca noi, le aruncau tot timpul acolo. Amestecul diavolesc de hoituri, gunoaie, frigidere, baterii, găleți, butoaie, comprese, seringi, olițe de noapte și altele, fierbea acolo și creau o zeamă groasă, aproape ca o cremă mai fluidă. Closetul unui alt dobitoc, situat pe buza bulboanei, își aducea contribuția la spurcatul amestec. Cînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
sînt ale mele. Treburile dumitale sînt ale dumitale. Plouase puțin și în jurul bulboanei pămîntul era lunecos. Pîrîul nu mai avea aceeași forță, totuși curgea încă viguros și apa din bulboană bolborosea înfricoșător. Apa învîrtindu-se scotea la suprafață, pentru una-două secunde, hoituri de tot felul, resturi și... mi-i silă să povestesc. Duhan este nervos și mișcările sale sînt prea bruște, prea apăsate. Merge cu roaba pînă la buza bulboanei. Apa era cam la 4-5 metri mai jos. Ridică roaba ca s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Rodica le-a depozitat în camera mea deja nădușită. Înghesuiala din camera mea, aerul infectat, obiecte care se sufocă reciproc, se antipatizează vizibil. Prin geamul întunecat de jeg, îl văd pe mustăciosul slinos din blocul de vizavi cum își târăște hoitul încercând poate să întârzie cât mai mult momentul când trebuie să plece, ca în fiecare dimineață, la serviciu. Sau poate nici nu se mai întreabă. A trecut de faza aia. Presupun. Odată l-am văzut cum își tăia unghiile pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
adică vinovat. Nu, nu mi-e frică de sentința Ta. Vreau doar să evit penibila descompunere terestră și să mă teleportezi atunci când vei socoti că a venit timpul direct în fața Ta, la judecată, fără a mai trece prin stadiul de hoit. Din putrezitul pântec pe care muște grase Zburau greoi cu zumzete-ascuțite Curgeau oștiri de larve ca niște bale groase De-alungu-acestor zdrențe-nsuflețite." (Charles Baudelaire) Te las, Doamne. Fii sănătos! Pe curând. ...E noapte deplină. Mama, încadrată de cei doi copii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]