1,824 matches
-
Se uită în altă parte, întreaga ei față transformându-se într-o umbră. — Scout? — E în proporție de nouăzeci și nouă la sută ceva defect și oribil, iar în proporție de unu la sută eu. 20 Aranjamentul — Tu? M-am holbat la ea peste foc, înghețând. — O parte din mine, o mică parte care mi-a fost furată, o părticică infinitezimală. Câtva din mine - mare parte din mine - încă-mi aparține, dar... duse mâna la tâmplă. Doamne, uite, nu știu cum să explic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
deja în picioare, înșfăcând cușca pisicii. — Hei, hei, hei, făcu ea, oprindu-mă, cu mâinile pe umerii mei. Suntem în siguranță, suntem în siguranță. Nu poate intra aici. Uită-te în jur. Haide, Eric, vino-ți în fire. M-am holbat în jur cu niște ochi goi și speriați. Ne aflam la capătul șirului de rafturi fantomatice ale unei biblioteci uriașe. Am întors ochii spre Scout. — Vezi? E-n ordine, zise ea. Cărțile. Toate cărțile astea înseamnă că nu poate intra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
îngenuncheată. Îmi întinse ceea ce găsise, un colț rupt dintr-un ziar, cu jumătate dintr-o parte acoperită cu litere șerpuitoare, scrise cu pixul. Un fel de formulă. — Ne apropiem, spuse. — E a lui Fidorous? — Mda, e caligrafia lui. M-am holbat la hârtie, trecându-mi cu degetul mare peste literele mici și albastre ca să simt ușoara adâncitură lăsată de pixul lui în timpul scrisului. O să ajungem azi? — O, da, zise Scout, pornind-o din nou printre rafturi. S-ar putea să ajungem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
paginile care alcătuiau tunelul - fuseseră acoperite cu cuvinte îngrămădite, scrise de mână, într-un amestec de limbi. Singurul cuvânt care ne interesează e cel de pe hartă. Mai ții socoteala locului în care ne aflăm? Am despăturit foaia și m-am holbat la cuvânt: ThERa. Am vizualizat traseul pe care-l urmaserăm până acum... ... apoi l-am urmărit cu degetul pe literele de pe pagină. — Cred că suntem în codița unui „h“, am spus, surprins de cât de natural suna. — Minunat, zise Scout
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
când mă surprinse că o privesc, am încremenit. Lăsase repede ochii în pământ și apoi se uitase în altă parte, având poate același gânduri ca și mine, deși poate că nu. N-am înregistrat nici o reușită cu paharul. M-am holbat la cuibușorul de fâșii mototolite ore întregi, încercând să văd altceva în afară de hârtie și litere, dar n-am văzut altceva pentru că nici nu era altceva. Veni ora prânzului și mi-am amintit că n-am mâncat nimic toată ziua. Corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Dar dacă Ward observă conexiunea, o să rămânem definitiv în derivă. Fidorous nu răspunse. Scout se întoarse cu spatele, își trecu degetele prin păr și se răsuci din nou cu fața. — Doctore. — Ce vrei să fac eu în privința asta? Scout se holbă la el. — Nu știu. Să mai lăsăm hârtii? Să mergem mai repede? Tu ești expertul, spune-mi tu. Fidorous își săltă cozorocul șepcii cu degetul mare și se răsuci în scaun. — Dacă mai aruncăm nadă în apă, o s-o ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
răbdare? Ce mama dracului s-a întâmplat cu asta-i o treabă serioasă, Scout? Nu avem decât o șansă și timpul nu e de partea noastră. Doctorul o ignoră. — Cât timp crezi că avem? am întrebat. Scout nu se mai holbă la Fidorous, ci își mută privirea și se holbă la mine. Nu pricepu cuvintele mele din prima, dar când le pricepu am văzut cum se luptă cu propria-i furie ca să se hotărască dacă ar trebui să răspundă. Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
-i o treabă serioasă, Scout? Nu avem decât o șansă și timpul nu e de partea noastră. Doctorul o ignoră. — Cât timp crezi că avem? am întrebat. Scout nu se mai holbă la Fidorous, ci își mută privirea și se holbă la mine. Nu pricepu cuvintele mele din prima, dar când le pricepu am văzut cum se luptă cu propria-i furie ca să se hotărască dacă ar trebui să răspundă. Nu știu, zise într-un târziu. Ward ar putea întrerupe conexiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
sânii și coastele, șoldurile și partea superioară a coapselor să aibă în continuare aceeași albeață marmoreană. Coborî o mână pentru a acoperi dunga de păr negru dintre picioare și ridică dintr-o sprânceană spre mine. — Ce e? am spus. — Te holbezi. Când o fată se fâțâie goală în fața unui băiat, de obicei înseamnă ceva. Rânji și se întinse intenționat, încet, cu ambele brațe în aer, apoi cu ambele brațe la ceafă, mișcându-și șoldurile la stânga și la dreapta. — Scandalos, am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să deschidă trapa și ședea pe margine, cu picioarele atârnând în gaură. — Cum arată? am întrebat. Scout ridică privirea. — Nu prea bine. Nu prea bine, cum ar fi...? — Cum ar fi că e plin de apă. Fidorous îngenunche lângă ea, holbându-se în jos. — Motorul s-a stricat și barca se umple mai repede decât o putem goli noi. Ridică ochii măriți spre noi. — Dar nu e posibil. Nu se poate. Ce spuneai despre natura firavă a adevărului? am întrebat. — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ocean ar fi fost un gigantic animal unicelular, hrănindu-se cu ce-a mai rămas din lume. Cu toții ne scufundăm în apă și nu mai ieșim niciodată la suprafață. Așa se sfârșește totul. Miau. Miiiau. Un Ian cu ochi bulbucați, holbându-se la mine din colțul ușii cabinei înclinate. M-am uitat în jur și i-am văzut cușca-bărcuță gonflabilă printre lucrurile alunecate lângă balustradă și luate de apă. Ștergându-mi lacrimile de la ochi cu antebrațul, m-am cățărat și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
terasate la orizont și copaci, antene TV și hornuri, stâlpul de telegraf din grădina casei de peste drum de-a mea. Mi-am scos brațul din imagine. Sunetele se stinseră repede și siluetele se șterseră, întorcându-se în ceață. M-am holbat la vedere. O altă mașină din pixeli trecu în goană prin cadru, dar acum fără să scoată vreun zgomot. Abia reușeam să întrezăresc ploaia, căzând mai deasă, brăzdând scena în mici tușe cenușii. M-am uitat o vreme la casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nedisimulată: "De ce ești supărată, Șichy?" "Nu-s supărată". Atunci de ce pari supărată?" În seara confesiunilor, și-a pus capul pe umărul meu, abia ascunzîndu-și un icnet de plîns. Acolo, în poarta casei de pe strada "Trompeta". Jena față de vecina care se holba dindărătul perdelei cu maci. "Lasă, nu mai..." Se auzise și un bufnet de armă. Pe Moara de Vînt se trăgea după ciori. Am rămas cu un gust de fiere în gură că i-am respins tandrețea. Nu-s în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
e suficient, pentru că te-ai gândit deja la el acum mulți ani, e foarte important să-mi ghicești numele. Gândește-te, nu-ți cer imposibilul, trebuie să-mi spui și un alt nume al meu pe care-l cunoști. Ea holba ochii la el și încerca să protesteze că n-o interesează numele lui și că avea deja destule motive să fie tulburată, că, de fapt, căutarea numelui lui ar fi fost ultima dintre grijile și preocupările ei actuale. Deodată, animalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de iulie, pe înserate, se vedea la fel de clar ca în plină zi. Era caniculă, oamenii trudiseră și asudaseră, în vreme ce eu stătusem la răcoare în vilă, bând șampanie frapată. Nu am suferit de căldură nici măcar o secundă. Tipul acela care se holba la mine din stradă era pesemne gelos. Îl înțelegeam. În locul lui, m-aș fi invidiat. Și pe deasupra, nu știa cu ce făptură de vis îmi petrecusem ziua. Gândul la gelozia privitorului mă bucură la culme. Chibzuind mai bine, această trăsătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
se miște repede, începu deci să cerceteze atent toate ungherele camerei trăgînd în același timp atent cu urechea la susurul apei din chiuveta de la baie. Acum că sînteți cu toții la mîna lui, încercase să-i sperie Curistul, ce vă mai holbați așa? Voi ați vrut-o, adăugase, mai bine l-ați fi lăsat să moară, n-ar fi trebuit să-l ajute să verse și apoi să-i aducă sticla cu apă ca să și spele mațele. Nenorocitul de Curist avea chef
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
că sînteți atît de bine înfipt, recunoaște și Părințelul, că aveți pile peste tot. — Fiți pregătiți, s-ar putea să dăm nas în nas cu cine știe ce miniștri, artiști, sportivi, neveste sau fiice de actviști, reia Roja. Numai să nu vă holbați la ei ca la urs, că s-ar putea să sfîrșiți la interogatoriu, comportați-vă normal, vedeți-vă de porumbițele voastre și nimeni n-o să vă ia la întrebări. — Și eu care pînă acum credeam că sînt cineva, își dă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
unchiului său: Hei! Ai și venit! Ești harnic! Păi! Alișpranchi! Ionel constată cu plăcere că este inovator În arta comunicării verbale, că inovația sa a cucerit o mare parte a lumii și a precizat: Dacă vrei să semeni cu mine, holbează-te și fii numa’ ochi și urechi, altfel ajungi ca Ciulinel! Și În timp ce Va se conforma cu plăcere și cu certitudinea că iar va asista la o minune făcută de Ionel, urmărea atent cum acesta a tăiat o bucată dintr-
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
spre geamurile care strălucesc, că nu vei vedea în ruptul capului vreo domniță care tocmai este în curs să îmbrace cămașa de noapte. Cel mult poți da peste un zdrahon care te poate întîmpina cu deloc ospitaliera propoziție: Ce te holbezi, băi dobitocule? La o astfel de interpelare nu poți decît să răspunzi pașnic: Vă rog să mă scuzați, căutam familia Frasin. Vezi să nu dai peste ciomagul meu din frasin. Hai, vezi-ți de drum, haimanaua dracului. Plin de rușine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
spuse de Moruzi. Deodată vorbește un primar român, într-o franceză aproximativă: Cred că a învățat-o (cuvîntarea) pe de rost într-o lună. A fost scrisă de un ambasador, amicul lui. Străinii au rămas cu gurile căscate și ochii holbați a mirare. Era o situație jenantă, cei prezenți la masa noastră regretau că nu și-au ales un alt loc. Intervin ca să salvez aparențele: Domnul primar glumește. Poate puțină invidie, ar fi vrut și el să vorbească... Străinii acceptă greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
făcea ca mulți bărbați cu părul gri spre alb să-și umple recipiente pîntecoase. Că o fi fost așa sau nu, nimeni nu știe precis. Într-o zi, cînd soarele se plictisise de peisajele europene și a început să se holbeze la cele americane, pe lîngă fîntînă trece și căruța lui Ion Chimir, cu proprietarul ei mai mult beat decît treaz. Mamă, ce fîntînă a agălizat ăsta! Locul era pustiu și Ion a început să analizeze lucrătura. A observat că șuruburile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ai făcut! Muncușoara mea, ai uns pereții, untura nu se mai duce. Curvelor blestemate, mi-ați mâncat viața, mi-ați distrus casa! Curvele satului ți-au spălat mintea, omule, curvele! Taci, taci, că-și crăp capul! Și voi ce vă holbați la mine? În pod, să nu vă mai văd, în pod am spus! Astfel de scene se petreceau aproape zilnic două, trei ore, până către miezul nopții. În casa de pe malul Sărății, nimeni nu mișca în front. Dumnezei, cruci, biserici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
În jurul patriei sale, creștea zidul. Starea de absență fecunda absolutul între două maxime. Petru, un zero irecuperabil. 42. Intră, te rog, te așteptam, ia loc. Ana, două cești de cafea, una pentru domnul și una pentru umbra domnului. Ce te holbezi la mine? Am spus: două cești de cafea! Am înțeles, domule doctor, doar că nu știu dacă umbra domnului preferă cafeaua amară ca și dumnealui. Ești o proastă, firesc că preferă aceeași cafea, același ceai, același mic dejun, aceeași muzică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în om". Așa cred și eu, părinte Ilarion, îl caută în om, îl caută în cărți, îl caută cât este ziulica de mare ba printre frunze în livadă, ba prin straturile cu flori, ba prin vârfurile brazilor. Stă și se holbează ore în șir la iaz, la clopote, la grinzile podurilor, de zici că vrea să-și facă seama. Se caută în cărți, noaptea scrie până târziu Dumnezeu știe ce. Are o valiză de lemn încuiată cu lacăt chinezesc, am încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în costum de plajă, șapcă Che Guevara, prosopul împăturit în 6 sub cap. Bronzul de munte face bine la circulație domnișoara, mereu pe drumuri. În week-end nimeni nu avea voie să tulbure liniștea copacilor. Așa spunea jupânul: Bă, dacă vă holbați peste gard, vă scot ochii! Lăsați ctitora să se odihnească, la direcție muncă, aici muncă, nici în pronaos nu și-a găsit pacea. Pentru voi trudește, bă, să vă fie bine, să aveți pe îndestulate, să nu știți ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]