277 matches
-
mâl, sub mâzga apei. Noaptea părăsise pădurea. Riscase cu Cieslakiewicz a doua zi. (Fusese doar o zi? Poate fusese mai mult.) Petrecuse acele săptămâni de vară În cimitir. Apoi apăruse În Zamoșt, chiar În oraș, sălbatic, sleit, putred, ochiul mort holbat - ca un melc de mare. Unul dintre cei cu soarta pecetluită ce adăstase prin toate. Prea puțin a meritat efortul, poate. Sunt momente când a te da bătut e mai rezonabil și mai decent, iar a rezista este o dizgrație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
că am ras filetul, spuse Wallace. Stătea călare pe țeava ce curgea. Doctorul Lal, Încercând să facă legătura, era Împroșcat pe barbă și piept. Shula stătea aproape de el. De ar putea ochii buni să fie unelte mecanice - de-ar putea holbatul și proximitatea să ducă la contopire! — Nu există nici un robinet de Închidere? Nu există nici o valvă? spuse Sammler. Shula, nu te face leoarcă. Dă-te mai În spate, dragă, stai În drum. — Mă Îndoiesc că realizăm ceva la modul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
că doar n-o să se repeadă sfântul la mine într-atâta aglomerație. Am închis ochii, mi-am lipit buzele de lemnul icoanei și-am fugit repede lângă bunica. Cât a cântat preotul, am privit picturile de pe pereți. Sfinții erau toți holbați, cu aripi crescute direct după cap. Drept să spun, m-au mirat și pălăriile lor mexicane (cam asta consideram eu că sunt aurele lor). Apoi ne-am așezat în genunchi, cu nasul în tălpile celor din față. Ne ridicam, făceam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
acesta, din grabă - sau din nebăgare de seamă, cred - m-a sărit. I-a dat nafură numai bunicii. Sau poate tocmai de asta nu mi-a dat mie nafură, pentru că i-a dat bunicii. Eu am bănuit că sfinții ăia holbați văzuseră că am mâncat biscuiți de dimineață și m-au pârât preotului. Până la Dumnezeu, te sperie sfinții. DISPLAY Diana SOARE Copilărie în haine vintage Am fugit întotdeauna de fotografii, de obsesia tuturor părinților de a-și imortaliza odrasla la mare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
bine Închise și ușile blocate. Din torentul de trupuri se deslușea uneori vreun chip, cineva se oprea și Își turtea nasul de geam sau Își Împingea palmele În geamul parbrizului cu un zgomot surd, huiduind, răcnind sau rânjind, cu ochii holbați, roșii ca ai vreuneia dintre arătările coșmarurilor ei, apoi era Înghițit de fluviul năvalnic și dispărea ca ntr-un vis. Un tânăr s-a oprit În fața geamului ei. Se vedea că n-are mai mult de douăzeci, douăzeci și doi de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Eu! Eu mă ocup de prostiile lui Mini! Cel mult ca să probez ce departe e această persoană - de altfel inofensivă - de bunul-simț comun. Cu ochi care surâdeau mereu aiurea, Mini își scotea abia paltonul, când baba intră tiptil, cu ochii holbați sperios spre ușa lui Rim. - Birjarul, duduie! Birjarul! șopti cu mâna făcută pâlnie la gură. Ochii lui Mini se măreau din ce în ce! - Care birjar? . . . - Al matale . Cică mai sade? . . . - Ce? Vrei să pleci? întrebă Lina. - Mai stau! declară
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
vestea ! Ei, taci! făcu Nuțu ochii mari. Pe cuvînt!... Nu-ți pot spune acum exact despre ce-i vorba, dar de descoperit am descoperit... Tu ai văzut vreodată broaște prinzînd gîze cu limba? Nuțu rămase cu gura căscată și ochii holbați. Nu mai știa ce să creadă... O fi oare Bărzăunul chiar așa de nerod, încît să-i vorbească despre o astfel de descoperire? Ce spui tu? întrebă el total nedumerit. Asta ai des-des-coperit?... Broaște prinzînd g-g-gîze? Văzînd că Nuțu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
furios. Cei care-l păzeau, copii vecinului care erau mai mari ca mine alergau să-l oprească, iar eu mă ascundeam în mușuroiul de pământ, stând ghemuit. Dracul de bou venea până la mușuroi, se oprea și cu niște ochi roșii holbați mă privea. Eu tremuram de frică, de parcă eram scuturat de friguri. Între frații mei și copiii vecinului se iscau certuri și chiar îmbrânceli. Boul nu mă ataca numai pe mine, ci ataca și alte persoane. Până la urmă, tata a vorbit
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
ura și invidia față de posibilitatea lui ieftină de a uita... De fapt, urma unei uri, stinsă de rutina repetării zilnice a aceluiași scenariu. Îl aruncă beat în barca ancorată la țărm în care îngrămădește și droaia de copii cu ochii holbați și vâslește prin labirintul unor canale întortocheate până acasă... Adevărata tragedie o suportă ea, care trebuie să țină cu mai nimic o gospodărie să spele, să îmbrace și să hrănească șapte-opt guri cu cele câteva kilograme de pește pe care
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
consecințe nici nu le putea bănui. încercă să-și formuleze gândul. Vru să se întoarcă de câteva ori, dar nu izbuti. Nădușise și ochelarii i se aburiră. Picioarele îi tremurau. Ameți. Se opri gata să cadă. Gâfâia hipnotizat de ochii holbați ai caracatiței, în spatele căreia se ridica un perete enorm de rafturi pline cu dosare vechi și registre prăfuite. Poticnindu-se, târându-se, rostogolindu-se, ajunse stors de vlagă, lăsând în urma lui o dâră de limax. Aș dori să dau un
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
colegii de curs inferior, care veniseră cu noi la modern, era și Constantinescu Teodor, zis Chiorul, un băiat foarte simpatic și cu ochi frumoși chiar, dar poreclit astfel pentru că, de câte ori era ascultat, căsca ochii atât de mari și îi repezea holbați înainte, de credeai că mai au puțin și-i ies din orbite. Felul în care Chiorul își bolovănea ochii în cap dădea clasei impresia că atunci, pentru prima oară în viața lui școlărească, bietul nostru coleg află că pe lume
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
care, în tot acest timp. stătuse mai la o parte. Gosseyn putu să-l identifice pentru că întorsese iarăși capul într-o parte. Ceea ce văzu erau cei doi bărbați în haine civile. Amândoi se ridicaseră în picioare și stăteau cu ochii holbați. Aveau privirea îndreptată spre cele patru scaune care, puțin mai înainte, fuseseră ocupate de indivizii înarmați, în uniformă. Toți patru dispăruseră. Situația nu se îmbunătățise încă. O precauție fusese luată, da. Dar, în ciuda succesului avut în înlăturarea amenințarii pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
și scoțând una din turtițele lui, a dus-o la gură, crănțănind-o între dinți, ca un cal, care roade la sfeclă, în grădină și parcă, făcându-ne în ciudă, la toți Deci Pamfil Duran l-a privit cu ochii holbați și cu falca scăpată, după care, la atâta nepăsare și la atâta grosime de obraz, a cerut din privire ajutor către noi, ceilalți Atunci, Enea Căpută, cel cu un ochi verde și cu unul albastru, a zis că: de ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
scoarță de brad, care, între timp, se făcuse moale și fără de gust, am tras la sorți Iar văzând cum tragem la sorți, arapul Ali Străilaș a prins a tremura mai tare decât mine, cel scuturat de friguri și așa de holbat ne privea, când pe unul când pe celălalt, că i se vedea rotundul ochilor, cât albușul la oul de gâscă Ci noi am avut grijă, ca de obicei, ca sorții de a se duce pe scară în jos, la aprovizionare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
se hrentuise prin nămeți cu mașina, a fost primul care avea să-l găsească, la întoarcere, pe sub cețurile nopții, în camera lui de spital al săracilor de la Sans Souci, pe muribundul ce fusese supus tratamentului forte de către Vladimir. Cu ochi holbați și fără lumânare lângă el, acoperit cu un colț de învelitoare peste picioarele descărnate, fostul coleg de serviciu, actualul răposat, insul asistat de generozitatea lui Bibi Bleotu, parcă așteptase să fie descoperit așa, in rigor mortis. Mult se mirară, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pe-aici sunt ale noastre. DĂNILĂ: I-auzi! Și voi cine sunteți? CODÂRLIC: Eu îs Codârlic cel Isteț, mai marele peste doi draci și jumătate. Și alții, mai mari și mai mici decât mine, stau pe fundul bălții cu ochii holbați și așteaptă să pleci de-aici. Mai ieri noapte ne-am bucurat c-ai venit. Acuma ne stai ca un ghimpe-n talpă. Că ne-am aciuat la o margine de lume de răul altor draci, mai vechi și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ghearele urmăritoare. Un interior curat, funcțional. Geometrie și luciu. Domnul se apleacă ușor spre stânga, spre pătratul ferestrei aburite. Ochi albaștri, rotunzi, mari, în care nu se citea nimic. Costum cu batistă albă la rever,cravată, gâtul lung, ridat, ochii holbați. Scaunele vibrează ușor, neliniștea trece, subțire, prin pasageri. Se întorc cu toții spre domnul elegant și occidental, să ghicească, pe importanta sa figură, primejdia. Turistul e calm, nici o grijă. Avionul se leagănă lin, domnul se apleacă spre stânga, spre mica fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Nu se mai privesc, parcă nici n-ar fi. Tolea vede când gazda face un semn scurt. Valetul dispare, nici n-a fost, când să fi apărut, că nu se mai vede. Tolea e dus, parcă l-a lovit strechea. Holbat, nu cumva doarme, așa, cu gura căscată. Tresare doar când Marga îl ridică, încet, de subțiori. Îl privește atent absent pe domn’ doctor. Domn’ Marga îl ia de după umeri și îl împinge, ușor, spre fundul holului. Sunt două trepte acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
respira. Sfârșitul, anul o mie. Blegul Anatol Vancea ghemuit, parcă-și pierduse toată vlaga. A durat mult puțin, greu de spus. Vasile s-a furișat, tiptil, s-a proțăpit în fața lui dom’ Tolea. Era palid profesorul și cu privirea mare, holbată, care nu vedea nimic nimic. N-a avut putere nici măcar să se mire, dom’ Tolea, să scâncească, să ridice mâinile în dreptul ochilor, gonind vedenia. N-a făcut nimic, îl privea doar pe marele Bazil. Palid, ca un mort, dar treaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
verbul...“ Gina insista, adesea, revenind, asupra unor pasaje obscure. Reluau, atunci, împreună, indicațiile de regie. Nu observau că, în jur, urechea colectivului se mărise, încercând să capteze codul acestei bizare intimități, sprâncenele Tirbușon se ridicau și se coborau, agitate, privirea holbată a lui nea Gică se tot dilata, de parcă ar fi văzut fantome. „Memorie tactilă. Satisfacerea halucinatorie a unei necesități, prin vis. Visul, calea spre inconștient și expresia inconștientului, poate fi utilizat ca o forță de inducție. Pentru consolidarea și dirijarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
azi. Cât despre el insusi, inginerul Olaru, muncește enorm, a devenit de neînlocuit la locul de muncă, cam asta-i. Se opresc la colțul străzii ce duce la teatru. Fănică se înclină scurt în fața doamnei care trece.Profesorul o privise, holbat, încă înainte de a se apropia. — Cine e doamna? — Una, n-are importanță. Fănică e gata să reia istoria familiei, dar Tolea nu e atent, doamna în jeanși, care a și dat colțul, a dispărut. — Cine era? — Una... Emilia. N-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
inocentul! Porumbelul meu țicnit, șacalul... n-a vrut să spună adevărul, lepra, cine știe unde s-o fi dus cu Zâna Silentium. Cine știe unde or fi ajuns, porumbeii. În Pădurea Adormită, în Pădurea Neagră, în Pădurea de argint a Arginților, sărăcuții. Profesorul tresări, holbat. Scârbă și venin continua să descarce glasul aromat al blajinei doamne Venera. Rămăsese în prag, profesorul. Detectivul Vancea ținea mâna pe cureaua genții de plastic, nu avea curaj să violeze sanctuarul. — Intră, intră, domnule Vancea. Merită să pierzi câteva ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Ha, chelner, dom’ doctor. — Bravo, Ionel, bravo. Să vii vineri. Vivi Ionel revine vineri la consult. Acum, să intre Vlădescu Dragoș. Ușa deschisă inchisa, a intrat Vlădescu Dragoș: nepoata lui Gulliver. Fața enormă, dospită, rotundă, umedă. Gura mare, roșie, ochii holbați. Părul cânepă, strâns în coc. Fusta trasă sus, peste burtă, dezgolind coloanele abundente ale picioarelor albe și umflate. Sandale, laba piciorului imensă. Piciorul, un corp în sine, independent. — Dumneata? — Pentru soț, Vlădescu Dragoș. Doctorul Marga caută dosarul Vlădescu Dragoș, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de miere?” De vorbă cu S.A.D. despre „Poezie văzută din in terior”,în „Cronica”, Iași, 20 aprilie 1979 4 OCTOMBRIE 1964 Strigat‐am, singur în lume, numele mamei, și mi‐a răspuns numai frigul văzduhului, cu ochi de stele holbați, dar fără de lacrimi, aspru privindu‐mă, fix . O, tu - cea nemuritoare, ce ți‐ai ales doar trupuri duioase, preagingașe scutece, ca să ne naști, strălucită ești! 127 și nimic nu‐ți tulbură chipul ascuns. Dar ele, mamele muritoare, în chinuri grele
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
clar cum cerul E străbătut de Soare-Olimp, De crește-n noi misterul. Și-așa senin să și rămâi Cât îți va fi cărarea Cum sufletul ți-a fost întâi, Curat și-adânc ca marea. 1 august 2004 REFLECȚII (CLX) „Ochi holbați și gură-cască” Vezi de vrei și de nu vrei; Dumnezeu să te ferească La trebi de-i inviți pe ei. 2 august 2004 Când Pâinea vieții veșnice S-a frânt spre noi pe cruce, Greu s-a-nțeles că-n
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]