266 matches
-
el are afcerea lui de-a pus-o pe picioare, acolo în Sudica aia?! Dacă vrea, cumpără tot orașul, cu Goncea cu tot. Înțelegi? Aur dacic la greul afacerii! Și văru-su desfundă privăți. Asta-i istoria, nu? Vergilică îl privea holbat. - Adică vreți să spuneți că... Păi îl cunoașteți doar pe Tomnea, ce tot o mai amețiți acuma, cu filmul de la capătul vieții. Că doar el e profesorul care... Nu eram p’atunci aci, da am auzit și io, ca toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și zambilie, o tânără brunetă, înaltă, cu plete lungi, într-o rochie de voal albăstriu, transparentă. Nu doar că i se ghiceau de sub stratul noratec formele bine potrivite de meșterul care o mlădiase, de statuie desăvârșită, dar Burtăncureanu, cu ochii holbați, putea sorbi gurguile unor sâni despre care scrisese chiar el cândva, fără să-i vadă vreodată, „marmoreeni precum nălucile în scăldușă.“ O privea nesătul, o vedea și n-o vedea, rupea hulpav din ea doar desenul coapselor pierdute în linii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
s-a întâmplat. Vocea i-a coborât și i-a tremurat. - E treaba mea de unde-l am, tu vezi-ți de ale tale! Te avertizez! A luat insecta cu el și a ieșit trântind ușa. M-a lăsat cu ochii holbați și gura căscată, deci se poate și așa, plăpândul știe să se enerveze, ba chiar să amenințe. M-am ridicat și am început să mă plimb prin cameră. Uite că îl scosesem din sărite pentru prima oară. Acum aveam ocazia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
la gândul că trebuie să explic cu lux de amănunte antihistaminicele din cafeaua lui Violet, sabotarea cablului Tabithei, ca să nu mai pomenesc de întreaga țesătură de rivalități dintre cei din distribuției, toate astea în fața unor ofițeri de poliție cu ochii holbați mai-mai să iasă din orbite din cauza efortului de a-i reține pe toți cei cărora li se menționează numele. Ciudat: cu toate că mă cam încerca o durere de cap, șirul ăsta de gânduri îmi făcea bine. Îmi distrăgea atenția de la deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
drumul. „Hei! Hai să ne jucăm!“ Când vocea cu accent american a jucăriei s-a făcut auzită, în mod misterios, în cameră, Hugo a tresărit. S-a uitat agitat către mormanul de jucării, o amestecătură colorată de ochi de carton holbați, zâmbete de plastic și membre rigide ițite în unghiuri dramatice. Imaginea asta i s-a părut lui Hugo de-a dreptul sinistră. Fără Theo care să le dea de cap, toate jucăriile alea păreau desprinse dintr-un film de groază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de lemn. Ziuă. Soare dogoritor deasupra capului. Briza mării îi răvășește firele de păr, iar zgomotul valurilor îi gâdilă suprinzător de neplăcut auzul. Foșnete în spate. Știi cât de mult te iubesc? Când reuși să se întoarcă, văzu cu ochii holbați un cactus uriaș care întinsese brațele pentru a-l cuprinde... Avu timp să își spună consternat cred că voi înțelege ce simte o pernuță de ace și apăsă butonul veiozei. Partea a doua Trezirea la realitate 1 Se trezi brusc
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
știe, cum s-ar spune, regulăm aceeași păsărică, mai știți ce înseamnă asta? - ce vă este și vecin, absolut din întâmplare, gândi, nu cumva l-ați surprins ducând și capul vreunui cadavru către tomberon? Așa, ținut de păr, cu ochii holbați ca ai dumneavoastră și gură deschisă într-un strigăt mut...). Aș dori să vă pun câteva întrebări, nu foarte multe, în legătură cu vecinul dumneavoastră. Scriitorul... Cel care stă chiar alături (mâna detectivului arată direcția), nu se poate să nu știți nimic
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
nu trebuia să scrie ceea ce a scris, să înțeleagă importanța cuvintelor așternute pe hârtie, ele nu trebuie aruncate doar așa, ca și cum nu ne-ar mai interesa tot ceea ce se întâmplă cu personajele. În țipetele exaltate ale privitorilor și sub ochii holbați, călăul va jupui acest iepure așa cum scrie la carte, dinspre membrele posterioare către gât, dintr-o singură mișcare, așa cum scoți o mănușă de pe mână, întorcândo pe dos. Spectacolul va fi asigurat, transmisiune live, toți scriitorii lumii vor trage concluziile care
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
mut, pornit dintr-o dată, ca și cum cineva ar fi apăsat pe un buton, fără să anunțe în prealabil, astfel că senzația era una de surpriză totală. Pentru câteva fracțiuni de secundă își putu imagina consternarea spectatorilor din sala de cinematograf, privirile holbate și gurile întredeschise. Înainte de a se porni sarabanda fluierăturilor, reveni în realitate. Se uită de jur împrejur și fu șocat. Oamenii înghețaseră, rămăseseră nemișcați, ca niște stane de piatră (de carne...) mașinile nu se mai mișcau, vântul încetase. Doar picăturile
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
lui vreun text fantasy sau sf -, picăturile de ploaie își încetară căderea, rămaseră suspendate în aer, după care o porniră, cu aceeași viteză de mai înainte, în sus. Rămase cu gura căscată. Încercă să articuleze cuvintele, dar nu reuși. Ochii holbați văzură cum alte picături, mii, zeci de mii, sute de mii, milioane, poate, ieșeau din asfaltul străzii și din asfaltul trotuarelor, apoi se duceau direct către... cer. Le urmări cu privirea, una dintre ele îi atinse obrazul, iar el o
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Un Scriitor înfrigurat (de ce nu și înfricoșat?) care pășea cu pași din ce în ce mai mici către momentul în care reflectoarele aveau să fie aprinse din nou, iar măștile aruncate de pe fețe. Fețe ridate, hidoase, inumane. Fețe spoite în culori cenușii, cu ochi holbați, apoși, aproape morți. O sală de spectacol în care moartea scrijelea cuvinte obscene pe toți pereții, iar spectatorii aplaudau doar atunci când Iepurele era chinuit suplimentar. Un Magician care mergea de-a lungul unor ziduri umede, cu jobenul pus pe o
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
lucruri mai rele. Otilia apăru pe ușă cu coama mânioasă, cu ochii încărcați de fulgere. - Papa!, strigă ea, ori plec pentru totdeauna din casa asta,ori tanti Aglae nu mai calcă pe aici. Moș Costache holbă ochii, și așa prea holbați, și deschise brațele ca un om ce stă să se-nece, privind cu teroare și implorare când pe unul, când pe altul. Aglae făcu o strâmbătură de sfidare, dar nu îndrăzni să mai vorbească, uimită de neașteptata reacțiune. Costache, după ce
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
măi băiatule, uite îți pun nota 6! Îmi trece nota în catalog mă duc și mă conving. Era o grămadă de cărbuni sub fereastră. Hotărât sar pe ea și mă întind cât eram de lung pe movilă stăteam cu ochii holbați, fără suflare și cu gura căscată. Panaitescu se repede la geam, să vadă ce s-a întâmplat, mă vede întins pe spate și coboară speriat, în fruntea întregii clase, într-o hărmălaie de nedescris. - A murit Tănase! țipau copiii; este
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
pe pământ. În momentul acela ungurul scăpase din mână, la pocnetul armei mele, sfeșnicul de lut c-o lungă lumânare de său. Deodată intrară și ceilalți colegi ai lui, aprinseră lumânarea și se apropiară, abia ținîndu-se pe picioare, cu ochii holbați și mirați, de cadavrul întins drept pe pământ, cu mînele-ncrucișate pe piept, a bietei copile moarte. Era pericol să mai stau la fereastra aceea, încongiurai casa, intrai pe-o altă fereastră în camera de - alăturea aceleia în care se-ntîmplase catastrofa
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
continua să-l strângă de gât. — Cine te-a adus aici, mă ? Coltuc încercă să scoată o vorbă, dar prin menghina degetelor celuilalt nu ieși niciun sunet. — Îl aduce soru-sa dimineața, răspunse Ologu, văzând cum flăcăul se înroșește, cu ochii holbați, de strânsoare. — Soru-ta, ai ? Și cu cine lucrează soru-ta ? — Cu nimeni, interveni orbul. Îl aduce că n-au din ce trăi... sunt oameni necăjiți... — Zău, cârtiță ? N-au din ce trăi... Și, dacă toți care n-au din ce trăi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
verticală, nu pe orizontală. Dacă-l priveai dintr-o parte, era om, dacă-l priveai din cealaltă, era cal. Dacă-l priveai din față, trebuia să te descurci singur, ceea ce până una-alta ai lui Pârnaie, privindu-l cu ochii holbați și gura căscată, nu prea erau în stare să facă. Cum din nechezatul lui Calu nu s-ar fi înțeles diferența dintre ei, putea veni oricare dintre gemeni. Dându-le același nume, strigai unul, veneau doi, ceea ce, într-o lume
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
diferența dintre ei, putea veni oricare dintre gemeni. Dându-le același nume, strigai unul, veneau doi, ceea ce, într-o lume ca asta, oferea un plus de siguranță. Atunci când ochii nici nu le jucau prea tare în cap, nici nu rămâneau holbați, Puțică erau dintre cei buni la toate. Inclusiv să se mire, când toate erau lămurite. Căci Puțică nu erau niște gemeni ca toți gemenii, ei semănau leit, dar fiecare era imaginea în oglindă a celuilalt. Amândoi erau ceacâri, atâta doar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
În scurt timp, tăiară un mal abrupt, mormanul se aplecă într-o rână și grohotișurile se prăvăliră. Deasupra, crucea Magdalenei abia se mai ținea, fluturându-și eșarfa. Ascunși de partea cealaltă a mormanului, Pârnaie, Iadeș și Chisăliță priveau cu ochii holbați priveliștea înțesată de șenile, lanțuri, cuve, concasoare scrâșnind, înfigându-se și smulgând, ridicând pulberile și surpând malurile. Iadeș... șopti pierdut cheliosul, simțind că tot alaiul de carcase, clești și elitre năvălește asupră- i. Pârnaie, amintindu-și dintr-odată, se întoarse
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să rămână închiși în casele lor. Căci prin oraș umbla zvonul despre niște crime îngrozitoare. La spartul zorilor erau găsiți oameni zăcând în cele mai neașteptate locuri. Nu numai în casele lor, în așternuturi, cu brațele în lături și ochii holbați, ci și pe la răscruci, aruncați peste uluci, ca niște rufe puse la uscat, ori pe treptele catedralei. Morții aveau cu toții ceva în comun, ochii larg deschiși, o spaimă fără margini întipărită pe față și gâtul sfâșiat. Zvonurile mergeau chiar mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în două. Țipătul parcă fără sfârșit al fetei îl dezmetici. Ieși în casa scării, sărind treptele câte două, și dădu în lături ușa de la garsoniera bătrânului. Unchiașul era întins pe pat, țeapăn ca o scândură, cu pieptul încremenit și ochii holbați. Crezu că murise, dar îi auzi dinții clănțănind, ca un stol de grauri bătând în fereastră. Fata, complet goală, îl privea îngrozită de după ușă. Se aplecă, își adună în grabă puținele haine și se strecură afară. — Măcar ți-ai luat
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în tinda localului. Frica mea cea mare era de a nu afla pe nimeni înăuntru și a ne face de râs. Din fericire, în sală am găsit o femeie stând pe o bancă, o slugă probabil a primarului. A rămas holbată. Am întrebat-o dacă primarul e înăuntru și i-am poruncit să stea pe loc. Deschizând ușa cancelariei, am dat de două persoane, primarul și un secretar, părând mai degrabă niște bieți impiegați de percepție. Cu revolverul cu capse în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
marcat de o întrebare retorică a lui Esop (de fapt, o ediție din Esop) care ascultase în liniște argumentele și contra argumentele: întrebarea ce se naște e următoarea: care din cele două e mai nobilă: ființa care lenevind cu privirea holbată împrejur la două degete doar de bârlog încrezută și fudulă, nutrindu-se și crescând dintr-ale sale, preface totul în excremente și venin, dând naștere doar la otravă pentru muște și la pânză din bale; ori cea care cuprinzând cercetătoare
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
și unghiilor, partea inferioară a feței pe care se proiecta umbra mâinilor, partea superioară luminată de soare, negru strălucitor, piele asudată, muște, fire de nisp alb lipite de pomeți. Și, În centrul cel mai exact cu putință, ochii nemăsurat de holbați, care Înfruntau groaza: două migdale albe, cu două pupile foarte negre pironite pe obiectivul aparatului, pe Faulques, pe miile de privitori ai acelei fotografii. În spate, În fundal, ca un punct terminus al drumului parcurs de ochii privitorului, suma tuturor
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ora a doua Intelectualul ca incomod al regimului "Gâtul miniștrilor, matematicienilor, inginerilor se întinse la auzul acestui început de prelegere, asemenea școlarilor cuminți care încă nu înțeleg tot ceea ce li se spune, dar al căror instinct îi ține în bancă holbați, să se străduiască și să învețe totuși. Pentru aceasta, continuă individul, cineva s-a gândit să vină în ajutorul țăranilor și a inventat acest instrument mai ingenios decât bricegele lor. Astfel a apărut cosorul zis al lui Moceanu, fiindcă așa
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
în alt vas cu bucăți de gheață, și până acasă râdeam și imitam actorii. Ce plăcere sublimă, de neuitat și ce amintire scumpă! Țin minte că odată, mergând pe stradă și râzând de giumbușlucurile noastre, am rămas deodată cu ochii holbați și cu gurile căscate la un gratar fumegând cu mici. Pufi Diaconescu, unchiul lui Țuți, care acum era cu o fată la braț, ne-a văzut și ne-a tratat cu bulci, niște pânișoare bine crescute și calde și cu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]