KorAP: Find »[drukola/base=holist & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...7 8 9 ...17 >

421 matches

Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737

eticii mediului și găsirea unui mod de gândire adecvat decât asemenea încercări de recuperare a unor proiecte care, deși sunt prezentate ca aplicații practice ale ideii holiste, se dovedesc a fi construcții de tip politic. O expresie maximală a interpretării holiste a ecosistemului planetar poate fi considerată așa-numita ipoteză Gaia, susținută de mai mulți ecologiști radicali în ultimele decenii. Edward Abbey susține așa-numitul naturalism Gaia, după care ființa umană nu este apogeul Creației și nu este sigura ființă cu

[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
ducea și extinderea domeniului moralității pe baza unui principiu de incluziune echilibrat prin asumarea unei ierarhii. Un asemenea antropocentrism axiologic admite așadar extinderea sferei moralității, se deschide spre diverse versiuni ale ecocentrismului, inclusiv spre biocentrism, dar și spre o perspectivă holistă, fără a renunța însă, în ultimă instanță, la angajamentul ontologic față de antropocentrism, adică la recunoașterea unei diferențe ontologice între ființa umană și natură. În finalul acestui paragraf, un scurt comentariu asupra unei distincții formulată de pe pozițiile individualismului și antropocentrismului. Callicott

[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
perspectivă asupra fenomenelor naturale, bazată pe conceptele de sistem și de interacțiune, dar și pe regândirea relațiilor dintre părți și, respectiv, dintre părți și întreg. Astfel se ajunge la înțelegerea lumii ca o rețea de dependențe, precum și la o concepție holistă prin care li se acordă întregilor un statut autonom. Asigurarea stabilității și a echilibrului ecosistemelor devine, încă de la Aldo Leopold, o obligație etică a comunităților umane, membre ale unei comunități mai largi, comunitatea biotică. Viața este înțeleasă astfel drept un

[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
consecințe bune sau rele asupra unor entități care nu au interese? Nu cumva unor asemenea entități nu le putem face nici bine și nici rău?147 Putem ieși din dificultate prin două mișcări teoretice, și anume, mai întâi respingem ideea holistă cu privire la interesele unor specii și ecosisteme, apoi adoptăm o poziție individualistă, adică exact ceea ce face Varner. În paradigma tradițională interesele sunt definite prin referire la purtătorii lor, adică ființe conștiente și raționale, capabile de deliberare. Această concepție restrictivă după care

[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
principiul de incluziune duce la un antropocentrism axiologic, adică la teza că anumite clase de interese omenești sunt mai importante decât interesele altor organisme non-umane149. După Callicott 150, land ethic a lui Aldo Leopold poate fi interpretată drept o etică holistă care atribuie interese ecosistemelor, dar el însuși, deși susține abordarea holistă, respinge atribuirea de interese ecosistemelor. Și Holmes Rolston susține că atribuirea de interese poate fi făcută numai dintr-o perspectivă psihologică, adică presupune prezența conștiinței, ceea ce ne permită să

[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
că anumite clase de interese omenești sunt mai importante decât interesele altor organisme non-umane149. După Callicott 150, land ethic a lui Aldo Leopold poate fi interpretată drept o etică holistă care atribuie interese ecosistemelor, dar el însuși, deși susține abordarea holistă, respinge atribuirea de interese ecosistemelor. Și Holmes Rolston susține că atribuirea de interese poate fi făcută numai dintr-o perspectivă psihologică, adică presupune prezența conștiinței, ceea ce ne permită să limităm extensional clasa ființelor cu interese la animalele superioare 151. Să

[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
de părți interdependente nu îi poate cuprinde numai pe oameni deoarece ei se află în relație și cu alte părți, cu alte specii și elemente ale naturii. Așadar, Aldo Leopold lărgește frontierele comunității și îi dă un înțeles ecologist cuprinzător, holist. În al doilea rând, el vorbește despre crearea unei conștiințe ecologice bazată pe înțelegerea legăturii dintre om și natură și care este menită să ducă la retrasarea distincției dintre bine și rău și adoptarea unei atitudini respectuoase față de natură prin

[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
a propus conceptul de comunitate biotică sub care cad toate ființele vii. Dar și față de acești membri ai comunității biotice avem în mod natural sentimente, așa că devine necesară și extinderea comunității morale. Mai mult decât atât, Leopold adaugă și perspectiva holistă în acord cu care sentimentele morale sunt împărtășite nu numai în mod individual, față de membrii comunității, ci și față de comunitate ca întreg. Sentimentul omenesc care funcționează ca un liant în ecosistem este acela de loialitate, adică unul asemănător patriotismului. În

[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
ea afectează bunăstarea tribului, deci nici cea a speciei, nici cea a unui individ. El conchide că simțul moral își are originea în instinctele sociale, ambele fiind în relație cu comunitatea 195. În opinia mea, Darwin susține aici o perspectivă holistă, chiar aceea de care va fi sedus Leopold. Virtuțile sociale se corelează cu bunăstarea comunității, aserțiune care nu ignoră faptul că aceste virtuți sunt practicate în mod individual. Leopold era bine conectat și la discuțiile din perioada în care publică

[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
problemei drepturilor animalelor prin trasarea unor distincții între diverse abordări sau prin critica presupozițiilor asumate de o asemenea discuție. După Varner 229, teoreticienii drepturilor animalelor susțin o etică individualistă, fiind astfel în conflict cu teoreticienii mediului, cei care acceptă presupoziții holiste. De exemplu, în cazul teoreticienilor mediului vom întâlni un discurs despre salvarea vieții sălbatice ca ecosistem. De aici rezultă atitudini diferite față de chestiuni manageriale de mediu, așa cum ar fi vânătoarea. Distincția antropocentrism/non-antropocentrism nu ne-ar fi de folos în

[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
iau în considerare întreaga comunitate biotică în sensul cel mai larg cu putință. Apărătorii drepturilor animalelor, așa cum ar fi Singer sau Regan, susțin o morală individualistă și favorizează egalitarismul biocentric, adică susținerea tezei că toate organismele sunt egale, pe când teoreticienii holiști ai mediului sunt interesați în primul rând de păstrarea stabilității și echilibrului ecosistemului ca întreg. Teoreticienii mediului consideră că merg mai departe decât apărătorii drepturilor animalelor. Doar extinderea sferei moralității astfel încât să cuprindă entități de toate genurile naturale asigură întemeierea

[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
Distincția dintre cele două domenii a fost trasată de Callicott într-un articol în care ideea de eliberare a animalelor este văzută chiar din titlu ca o combinație tripartită. El vorbește despre o ruptură profundă între drepturile animalelor și etica holistă a mediului 238. Problema teoretică majoră o reprezintă faptul că cele două teorii pornesc de la presupoziții fundamental diferite: în timp ce teoria drepturilor animalelor își asumă presupozițiile specifice individualismului, etica mediului se bazează pe o abordare holistă. Callicott consideră că land ethic

[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
între drepturile animalelor și etica holistă a mediului 238. Problema teoretică majoră o reprezintă faptul că cele două teorii pornesc de la presupoziții fundamental diferite: în timp ce teoria drepturilor animalelor își asumă presupozițiile specifice individualismului, etica mediului se bazează pe o abordare holistă. Callicott consideră că land ethic a lui Aldo Leopold este paradigma eticii mediului. Ideea lui Callicott a stârnit numeroase comentarii. Unii autori au accentuat divergențele, alții au încercat să găsească temeiuri pentru o unificare. Într-o primă fază a polemicii

[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
prin intermediul vânătorii, eticienii mediului acceptă o asemenea posibilitate 241. Pe această diferență practică dintre eticienii mediului și eliberatorii animalelor Callicott construiește distincția dintre monismul și pluralismul moral și optează pentru primul, adică pentru o rezolvare a problemelor din perspectiva eticii holiste a mediului. Pluralismul moral este contradictoriu deoarece încearcă să cuprindă atât teoria mediului, cât și apărarea drepturilor animalelor, ceea ce, în principiu, nu se poate face. Varner 242 sintetizează disputa practică dintre cele două poziții teoretice. Astfel, teoreticienii mediului ar fi

[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
susțin că nu este permisă mutarea din arealul lor sau uciderea speciilor exotice distructive. b) Apărătorii drepturilor animalelor susțin că nu este permisă reproducerea în captivitate a membrilor speciilor aflate în pericol de dispariție. În fiecare dintre aceste cazuri, teoreticienii holiști ai mediului s-ar afla în opoziție cu apărătorii drepturilor animalelor. Aceste aspecte vor fi dezvoltate în capitolul dedicat prezenței omului în ecosferă. 3. Etica bazată pe datorii În capitolul anterior am discutat despre alternativa drepturi/datorii cu referire la

[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
univers și pentru a da un sens complex vieții noastre. În fine, adaug și observația că, într-un anumit sens, dacă ridicăm problema priorității dintre ecosisteme și indivizi, putem relua în cazul comunității biotice polemica dintre abordarea individualistă și abordarea holistă a fenomenelor sociale Și în cazul ecosistemelor chestiunile practice sunt acelea duc la cele mai multe discuții. Protejarea ecosistemelor cu statut de arie sălbatică este abordată din mai multe perspective. Redau în continuare o tipologie propusă de Smith 256: 1) Viziunea "catedrală

[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
discuția de ultim nivel de profunzime referitoare la felul în care gândim natura și modul în care înțelegem moralitatea, mai precis, granițele unei comunități morale, caz în care filosofii mediului vor accentua despărțirea de cartesianism și mecanicism în favoarea unei concepții holiste. Iată că și în acest caz ies la iveală presupozițiile filosofice care fixează cadrele discuției și care ghidează opțiunile la nivel pragmatic. 3.4. Datorii față de peisaje. Natura falsificată Teoreticienii mediului susțin că peisajele au valoare intrinsecă și că, în afara

[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
schimbări de paradigmă, prin adoptarea unui nou mod de gândire, diferit de cel tradițional, impregnat de mecanicism, reductibil la măsurarea cantitativă a proceselor, produs prin imitarea fizicii de tip newtonian. Noul mod de gândire, efect al unei conștiințe ecologice, este holist și calitativ. De fapt, chiar și în fizica newtoniană explicațiile depind de asemenea factori de tip calitativ, așa cum ar fi atracția universală, însă, în cele din urmă, criteriile de științificitate au fost îndeplinite numai de construcțiile teoretice bazate pe o

[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
teorie complexă, cu mai multe nivele de construcție: • Nivelul metafizic. Omul este parte a naturii, iar toate părțile au aceeași demnitate ontologică. În ontologia socială nu contează individualitatea autonomă, ci sinele și țesătura naturii. • Nivelul epistemologic. Este necesară o perspectivă holistă. Sesizarea întregului și a interdependențelor se realizează intuitiv. Moralitatea se poate constitui intuitiv. • Nivelul etic. Natura are valoare intrinsecă. Ecologia profundă susține un egalitarism biocentric, în opoziție față de antropocentrism. • Nivelul politicilor. Trecem printr-o criză ecologică și ținta strategică trebuie

[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
nu o schimbare prin reformă. Această revoluție este îndreptată împotriva valorilor iluministe și a umanismului, împotriva Occidentului în general. • Conceptul de valoare intrinsecă și ideea de drepturi ale naturii reintroduc omul într-o ordine naturală și duc la o atitudine holistă care admite sacrificarea omului de dragul naturii ca întreg, altfel spus, se dă prioritate integrității totului în defavoarea părților componente. • Ecologia profundă se bazează pe un cult al vieții care presupune o atitudine religioasă și un vocabular religios, iar gândirea naturii în

[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
fanatismului religios. 4.3. Etica grijii Cheia înțelegerii moderate a ecologiei profunde constă, în opinia mea, în reconsiderarea relației dintre ființa umană și natură într-un sens special, cel al unității dintre sinele uman și cosmosul ca atare. Așadar, înțelegerea holistă a fenomenelor și noțiunea de valoare intrinsecă sunt necesare, dar nu suficiente. Ecologia profundă presupune o schimbare la nivelul sensibilității umane, al definirii sensului vieții și al relației dintre om și lume. Arne Naess 277 invocă diverse concepte ale religiilor

[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
lor argumente științifice și au calificat drept romantică, neștiințifică sau ignorantă poziția extremă față de vânătoare a unor apărători ai drepturilor animalelor 288. Și unii teoreticieni ai mediului se opun anumitor tipuri de vânătoare, în primul rând celei sportive. Alți teoreticieni holiști accentuează funcțiile vânătorii, eventual chiar remanența unei funcții ritualice. Oricum, cei mai mulți acceptă vânătoarea terapeutică pe care o consideră biologic necesară. Punctul de întâlnire al apărătorilor drepturilor animalelor și al teoreticienilor holiști ai mediului îl reprezintă acceptarea ideii că ecosistemele au

[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
de vânătoare, în primul rând celei sportive. Alți teoreticieni holiști accentuează funcțiile vânătorii, eventual chiar remanența unei funcții ritualice. Oricum, cei mai mulți acceptă vânătoarea terapeutică pe care o consideră biologic necesară. Punctul de întâlnire al apărătorilor drepturilor animalelor și al teoreticienilor holiști ai mediului îl reprezintă acceptarea ideii că ecosistemele au capacitate de auto-organizare, ceea ce înseamnă, din perspectivă individualistă, că nu trebuie să intervenim prin vânătoare, nici măcar asupra animalelor de pradă care ar putea pune în pericol viața oamenilor (recomandarea este ca

[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
înseamnă, din perspectivă individualistă, că nu trebuie să intervenim prin vânătoare, nici măcar asupra animalelor de pradă care ar putea pune în pericol viața oamenilor (recomandarea este ca oamenii să evite prezența în asemenea spații ocupate de prădători), iar din perspectivă holistă să lăsăm natura să-și rezolve problemele de una singură, pentru că, vorba lui Commoner, se pricepe cel mai bine. Natura se poate echilibra prin acțiunea propriilor mecanisme interne de auto-organizare, așa cum a făcut-o până acum, timp de miliarde de

[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
populației cu ajutorul unor mijloace neletale. Drept urmare, concluzia 3 va fi reformulată astfel: 3' Suntem obligați moral să utilizăm mijloace neletale pentru a controla populațiile speciilor în cazul managementului obligatoriu. Dacă luăm însă în considerare datele de observație invocate de teoreticienii holiști ai mediului, atunci vom descoperi cazuri în care vânătoarea este biologic necesară pentru a păstra stabilitatea ecosistemului pe termen lung. În consecință, avem o revizuire a premisei empirice 2 și o nouă revizuire a concluziei, astfel: 3" Suntem obligați moral

[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]