702 matches
-
mai toate proiectele, ca ulterior să vadă o țară și o lume întreagă, mirifica sa ctitorie atât în plan material cât și spiritual. Pentru a reliefa personalitatea și faptele părintelui Iustin, Grația Lungu Constantineanu recurge la o metodă foarte veche, homerică aș putea adăuga și anume aceea de a face cunoscut personajul nu doar ca urmare a observațiilor și cugetării autorului ci oferă posibilitatea altor persoane deosebite care îl cunosc și mai mult decât atât, care s-au bucurat de proximitatea
SPOVEDANIA STAREŢILOR de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360627_a_361956]
-
demnitatea condamnatului. Trebuie să înfățișez și acest aspect. Nu sunt o pildă, nici de pildă. Urma în care timpul se-ndepărtează. Voi, descendenți, sânge în cleștar. Noi, lacomi și acum. Gust de cenușă? Spune, te rog. Mulțumesc. Hohot de râs, homeric și himeric. Ecou monstruos. Nimic nu mai urmează. Să-l văd eu pe William Shakespeare încolonat, între douămiiști. Treceam peste o râpă adâncă, mă întrebam, ce caut eu pe această bârnă mâncată de umezeală, gata să se rupă? O, biruință
CULTIVAT de BORIS MEHR în ediţia nr. 648 din 09 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359785_a_361114]
-
cu un jurnal autobiografic care cuprinde istoria unor vieți. Timpul povestirii nu mai este magic, nu mai reconstituie o lume care stă sub semnul vârstei de aur, ci este real: „la mijloc de secol XX”. Nu mai este utilizată tehnica homerică a ascunderii unor date spațio-temporale relativ precise îndărătul unor imagini care par să țină de fabulos. Faptele epice din cartea autorului Octavian Curpaș evocă experiențe profesionale, de familie, de dragoste, de căutare a sinelui, experiențe reale relatate cu bucuria împlinirilor
OCTAVIAN CURPAŞ ŞI EXILUL ROMÂNESC de CRISTINA MARIA NECULA în ediţia nr. 482 din 26 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359181_a_360510]
-
prin referirea la cel mai însemnat dintre modelele de inspirație, de elaborare, a cărții: Odiseea. Fără a reproduce desfășurarea epopeii, romanul lui Joyce se articulează, în fiecare din episoadele sale, pe aluzii, trimiteri, paralele la personaje, situații, episoade din poemul homeric. Ulise este împărțit în trei mari secțiuni: prima secțiune alcătuită din trei episoade denumită Telemachiada, dedicată prezentării lui Stephen Dedalus, cel care în structura romanului are rolul lui Telemac, fiul lui Ulise, pe punctul de a pleca în căutarea tatălui
James Joyce – Ulise. Recenzie de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339466_a_340795]
-
său, una din temele majore ale romanului, aflarea legăturilor cu tradițiile și originea; secțiunea a doua, Rătăcirile lui Ulise, cuprinde douăsprezece episoade și este consacrată celui care reprezintă personajul principal, Leopold Bloom, un Ulise modern, rătăcind prin Dublin asemenea personajului homeric; secțiunea a treia, Intoarcerea, cuprinde trei episoade sub semnul soției lui Bloom. Acțiunea romanului Ulise se petrece într-o singură zi, joi, 16 iunie 1904. Partea I Telemachiada Episodul 1. Primul din episoadele secțiunii Telemachiada se intitulează Telemac și îl
James Joyce – Ulise. Recenzie de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339466_a_340795]
-
școală dublineză, și mai ales în juxtapunerea cu un alt reprezentant al laturii detestate a Irlandei, un exponent al celor care colaborează cu ocupanții saxoni. Exemplu tipic de inversiune comica despre care se vorbește în ce privește sistemul de referiri la epoca homerica, în acest episod rolul bătrânului și înțeleptului Nestor (pe care Telemac îl consultă, la îndemnul Athenei, în drumul său în căutarea lui Ulise) îi revine aici unui personaj exprimând exact contrariul unei asemenea întelegatoare bunătăți. Directorul Deasey este un pedant
James Joyce – Ulise. Recenzie de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339466_a_340795]
-
Ulise care, pe insula “mâncătorilor de lotus”, își vede tovarașii sucombând farmecelor florilor adormitoare, pierzându-și dorința de a se mai întoarce în patrie, ispitiți de o viață de plăceri și uitare. Aici, potrivit tehnicii de inversare ironică a referințelor homerice, Bloom însuși cade pradă acestor ispite în care, începând cu reveriile despre peisajele “languroase” orientale și continuând cu motivele florale care-l asediază în gândurile sale întreaga zi, se complace, parcă fără a mai dori să li se smulgă. Acest
James Joyce – Ulise. Recenzie de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339466_a_340795]
-
Ulise, părăsind insula Circei, trebuie să-l străbată între stânca pe care se afla monstrul cu șase capete, Scylla, și vârtejul care i-ar atrage și nimici corăbiile. În structura romanului, Bloom, care a reprezentat până acum paralela cu eroul homeric, este înlocuit în capitolul de față cu Stephan Dedalus - și evoluția printre cele două amenințări este aici transpusă în ezitările tânărului Dedalus între două posibile atitudini intelectuale: raționalismul, presupus sub semnul lui Aristotel care i-a dominat gândurile și în
James Joyce – Ulise. Recenzie de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339466_a_340795]
-
12. Acest episod Ciclopii este pus în legatură cu episodul din Odiseea povestind captivitatea lui Ulise pe insula acestor monștri, fiii lui Poseidon, cu totul lipsiți de sensibilitate morală și străini de simțămintele omeniei și ale ospitalității. Ca și eroul homeric, Bloom își petrece o vreme (în după-amiaza zilei care constituie timpul acțiunii romanului) într-o peșteră ciclopică - aici reprezentată printr-unul din locurile tradiționale de întâlnire ale irlandezilor - o cârciumă, și de unde nu va izbuti să scape decât urmărit de
James Joyce – Ulise. Recenzie de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339466_a_340795]
-
în structura romanului un comentariu - mai violent decât în alte capitole - în același sens al demitizării și dezeroizării care prezidează întregul roman. Episodul 14. Boii soarelui. Este una dintre cele mai impresionante demonstrații de virtuozitate stilistică din literatura moderna. Referirea homerica este la popasul lui Ulise pe insula zeului soare Helios (Trinacria - actuala Sicilie) unde, împotriva poruncii lui Ulise, tovarașii săi sacrifică și mănâncă unele din vitele sacre ale zeului, săvârșind astfel un păcat împotriva fecundității. Tot astfel cum personajele secundare
James Joyce – Ulise. Recenzie de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339466_a_340795]
-
-i voi izvodi cuib rece în sihastre chilii - am de ales, cât e, încă, lumina vreun stup, vreo corola de verbina, ori vreo peșteră de cleștar vreo boaba dulce, de chihlimbar - dar, de fi-va întuneric, voi alege drumul înapoi, homeric, deschis, demult, măi prin zori, de ultimul zeu călător. Referință Bibliografica: Elogiu drumului / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 261, Anul I, 18 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Mârzac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
ELOGIU DRUMULUI de ION MARZAC în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340788_a_342117]
-
și să retrăiască împreună trecutul. Arta naratorului, mai ales în notațiile de jurnal, referitoare la vacanțele la țară este desăvârșită. Scriitorul se apleacă atent asupra amănuntelor, dar și asupra dialogurilor între bunică și unchii lui Ionel. Hazul ia uneori proporții homerice, mai ales când e vorba de stângăciile copilului crescut la oraș, neobișnuit cu viața la țară. Jurnalul are un rol esențial în reținerea detaliului.El este scris în clipele de tihnă, este mai așezat și mai atent alcătuit. Autorul folosește
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
decât monotonia pe care a indurat-o mai bine de 40 de ani la serviciu. Atunci cand ușor iritanta sa soție moare brusc, Schmidt o ia razna, literalmente. Se urca în mașină și pleacă la drum. Are tot felul de aventuri homerice prin vest, înainte de a ateriza în Denver, acolo unde frivola să fiica se căsătorește cu un loser incorigibil (Dermont Mulroney). Fără slujba, soție sau familie, Warren e disperat să găsească ceva semnificativ în viața sa copleșitor de banală. El speră
Filmul Totul despre Schmidt la Cinemateca Patria [Corola-blog/BlogPost/100949_a_102241]
-
răspândirea acelor frânturi de spiritualitate la care noi, foarte posibil, să nu ajungem niciodată. Dacă ne așteptăm ca în timp ce citim din perlele de înțelepciune și umor ale acestei cărți să ne apuce un râs hohotit, se spune nu știu de ce „homeric”, din acela care implică baterea genunchilor, sau a spatelui celui mai apropiat, să nu ne mirăm că așa ceva nu se produce. Farmecul intelectual, subțire și umorul fin al scrierilor lui Dorel Schor oferă acea satisfacție lăuntrică, acel zâmbet interior, efect
ZÂMBETUL ÎNŢELEPTULUI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 642 din 03 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343879_a_345208]
-
1607 din 26 mai 2015 Toate Articolele Autorului 26 Mai 2015 Orbise poetul, osândit în lumină, Tăcerile lui sângerau pe retină Când s-a trezit din Poem dimineața Spălându-și cu roua cuvintelor fața! Auzul era plin de un hohot homeric, Ce surdă-i bucuria din întuneric! Jucau trepădușii pe inima-i frântă, Orbise poetul de-o dragoste sfântă Precum cântărețul de-un cântec nezis, În jurul lui totul era interzis, Durerea-l ardea ca o flacără vie- Orbise Poetul neputând să
ORBISE POETUL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1607 din 26 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344101_a_345430]
-
biligv româno-ucrainean) /p. 48 Amelia Tănăsescu - BISERICA DOMNEASCĂ A BASARABILOR Misteriosul mormânt nr. 10 /p. 54 Noutăți editoriale- William Faulkner /p. 56 Alicia Dujovne Ortiz - Dora Maar - Prizoniera privirii /p. 58 Lorian Carsochie- Biblioteca parazit /p. 61 Aram Frenkian- Lumea homerică /p. 64 Mihai Păun- judecata mea de mine /p. 66 Lucia Patachi - O seară la Casa Löwendal/ p. 67 Viorela Codreanu Tiron- Oboseală târzie /p. 70 George Stria - Portret de artist: „Mihai Cătrună Arta ca trăire între două bătăi de
DINCOLO DE TĂCERE AN II, NR. 14 de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 649 din 10 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343582_a_344911]
-
care scotea în evidență defectele celor din jur. O parte dintre invitați nu-l agreau, spunând despre el: „E ca o știre fără surse”, ironizându-l: e muncă de Sisif să fii tâlhar! Cine e tâlhărit aici?, răspundea el, râzând homeric. Eu îl așteptam pe Victor, poetul visător, care, timid și distant, îi privea pe toți cu respect, uneori cu îngăduință, depărtându-se de subiect, mereu preocupat de blazoanele familiilor nobile”. Niciunul dintre personajele creionate aici nu vor reveni în acțiune
AURELIU GOCI ROMANUL VIEŢII ARTISTICE ŞI MUZICA LUMILOR PARALELE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380916_a_382245]
-
fi! Îți spun azi, iubite, există o a doua viață Dacă lumea prin dragostea ochilor divini privești, Hai, ce poți pierde dacă-ți oferi visul, o nouă șansă În lumina iubirii, nu poți să te mai rătăcești. Nu ești erou homeric dar sufletul tău e forță, Martor al destinului ce aduce realul printr-un vis, El se strecoară cu tine personaj de viață Demască-ți frica, vei câștiga adevăr, fără compromis. Iubirea sunt eu însumi, perfectă pentru tine Și poate imperfectă
CÂŞTIGĂ UN ADEVĂR DESPRE TINE... de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2080 din 10 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371386_a_372715]
-
aceea punctul culminant al celei mai populare petreceri, petrecerea nunții, la care lumea se distra, dansa, cânta etc., până când venea rândul aedului și se producea, cum spuneam, punctul culminant: se rostea, cântat, lungul text al unei balade, al unei epopei homerice... Și toată lumea amuțea, ascultând cu înfiorare!... Nunțile durau mai multe zile, iar poetul avea timp să spună până la capăt cum a fost când s-a supărat atât de cumplit Ahile!... Sau cum a fost să moară haiducul Toma Alimoș... Pe
PETRICA IONESCU CA PEDEAPSĂ de ION COJA în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371086_a_372415]
-
răspândirea acelor frânturi de spiritualitate la care noi, foarte posibil, să nu ajungem niciodată. Dacă ne așteptăm ca în timp ce citim din perlele de înțelepciune și umor ale acestei cărți să ne apuce un râs hohotit, se spune nu știu de ce „homeric”, din acela care implică baterea genunchilor, sau a spatelui celui mai apropiat, să nu ne mirăm că așa ceva nu se produce. Farmecul intelectual, subțire și umorul fin al scrierilor lui Dorel Schor oferă acea satisfacție lăuntrică, acel zâmbet interior, efect
ZÂMBETUL ÎNŢELEPTULUI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348819_a_350148]
-
timpul). Poeta caută adevărul despre infinitatea spațiului prin fecunditatea spiritului. Încă de la Goethe conceptele de adevăr și poezie nu sunt într-un simplu raport de opoziție, ci interferează. Eul poetului dialoghează cu sinele pentru a afla că este “Timp purificat homeric, “ sau “ logosul himeric“, adică o iluzie venită din vremuri ancestrale. Emil Cioran spunea că “Omul nu poate crea decât crezându-se centrul istoriei “, în cazul nostru poetul se crede în mijlocul Timpului, cel care este infinit și nepieritor dar dispărând cu
POETICA TIMPULUI REAL DIN TRANSCENDENTUL IMAGINAR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346747_a_348076]
-
Infinitul Spre Timpul Magic. Mai încerc Perfecțiunea tainică. Fecund e spiritul. - Ești mereu Triunghiul Sublim Mă arcuiesc în juru-ți și-ți cer O Deltă de Lumină, un imn. Sunt înger. Jumătate pământ, jumătate cer. - Sunt pentru orice suflare Dionysos, purificat homeric, Șarpe - medic și ghicitoare, Strămoș mitic , logosul himeric. Referință Bibliografică: DIALOG CU TIMPUL / Elisabeta Iosif : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 417, Anul II, 21 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Elisabeta Iosif : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
DIALOG CU TIMPUL de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346791_a_348120]
-
fața peretelui-cremene, Pe coamă, pe arbori, până nu se mai vede... Ce ofrande ne aduce ea, cu lacrimi de sânge? În ce joc magic ne implică pe scena ei tainică?! Mereu, ca un terapeut, deschide calea spre Cetatea Cu imnul homeric, închinat zeiței Demeter. Toamna ne-aduce nemurirea, sub semnul focului. Elisabeta IOSIF 4 octombrie, 2012 Referință Bibliografică: Elisabeta IOSIF ANOTIMP ÎN FLĂCĂRI / Elisabeta Iosif : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 643, Anul II, 04 octombrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright
ELISABETA IOSIF ANOTIMP ÎN FLĂCĂRI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 643 din 04 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346361_a_347690]
-
prin timpuri. Spuma mării ei râde către țărmul din mine. Mărul de aur, păcatul primit drept premiu, îl țin în inima mea de păcătos. Scoicile mărilor se deschid acum și le aud glasul. Dorința răbufnește și fiorii mă cuprind. Imnul Homeric se aude dispre zările primăverii, pășind pe câmpii de flori. Mușchii, fibre de oțel în coamele cailor, mătură vântul iernii rămas printre ultimile câmpii ale iernii, cabrându-se. Zeița vieții se întoarce. Pleoapele mi se apleacă în jos, tremurânde de
APRHODI`TE TE AŞTEPT! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346501_a_347830]
-
opțiuni filosofice e la fel de neîndoielnic. Viața în sine, cu toate ale ei, Ființa (ființarea și fiindul) au fost și au rămas încă surse ale reflecției și reprezentărilor de orice gen. În literatură (de la Mahabharata, la Epopeea lui Ghilgames, la Poemele homerice, la Eneida și Divina Comedia), în dramaturgie (Euripide, Sofocle), în artele plastice (Michelangelo, Bernini, Pierre Puget), în clasicismul muzical (Bach, Händel), ideația mitică și-a probat totodată fecunditatea în teme și motive eterne ale umanității. Aceste ispite au rezonanțe firești
EUGEN DORCESCU: POEZIA CA EXISTENȚĂ REFLEXIVĂ – SĂVÂRȘIRE ÎNTRU DESĂVÂRȘIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372554_a_373883]